18 ianuarie 2026, ora 16.00, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:
Zilele Culturii Naționale (10 – 20 ianuarie).
Program cultural. Incursiuni muzicale multietnice prezentate de Formația „Resicza” (coordonator: Iuliu Fazakas).
18. Januar 2026, 16:00 Uhr, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:
Tage der Nationalen Kultur Rumäniens (10. – 20. Januar).
Multikultureller Nachmittag mit der „Resicza“-Musikgruppe (Koordination: Iuliu Fazakas).
18 ianuarie 2026, ora 10.30, Biserica romano-catolică „Maria Zăpezii“ Reșița:
81 de ani de la începutul deportării germanilor în fosta Uniune Sovietică.
Sfântă Liturghie duminicală în cadrul căreia comunitatea se roagă și pentru victimele deportării.
18 ianuarie 2026, ora 11.40, Monumentul deportaților din Parcul „Episcop Martir Traian Valeriu Frențiu” (fost „Cărăşana“) Reșița:
81 de ani de la începutul deportării germanilor în fosta Uniune Sovietică.
Rugăciuni pentru victimele deportării, cu participarea păr. Veniamin Pălie, arhidiacon al Banatului Montan, și a păr. Walther Sinn, pastorul Bisericii Evanghelice C.A. din Banat.
Participă dna Consul a Germaniei de la Timișoara, Excelența Sa Anja Zougouari.
Incursiuni muzicale comune: Corul „Franz Stürmer“ (dirijoare: prof. Elena Cozâltea) și grupurile vocal-instrumentale „Intermezzo” (coordonator: Lucian Duca) & „Resicza” (coordonator: Iuliu Fazakas).
18. Januar 2026, 10:30 Uhr, römisch-katholische „Maria Schnee”-Kirche Reschitza:
81 Jahre seit dem Beginn der Russlanddeportation.
Heilige Sonntagsmesse, in der auch für die verstorbenen Russlanddeportierten gebetet wird.
81 Jahre seit dem Beginn der Russlanddeportation.
Gebete für die Russlanddeportierten mit Pfr. Veniamin Pălie, Erzdechant des Banater Berglands, und Pfr. Walther Sinn, evangelischer Pfarrer des Banats. Anschließend Kranzniederlegungen.
Es nimmt teil Ihre Exzellenz Anja Zougouari, Konsulin der Bundesrepublik Deutschland in Temeswar.
Gemeinsame musikalische Umrahmung: der „Franz Stürmer“-Chor (Dirigentin: Elena Cozâltea) und die vokal-instrumentalen Gruppen „Intermezzo“ (Koordination: Lucian Duca) und „Resicza“ (Koordination: Iuliu Fazakas).
Contribuția istoricului Costin Feneșan la cunoașterea istoriei Banatului este considerată fundamentală de către specialiști, el fiind cel care a „redat” publicului românesc izvoare istorice esențiale care, până la intervenția sa, erau accesibile doar cercetătorilor vorbitori de limbi străine (în special germana, latina sau maghiara).
Prin traducerea și editarea scrierilor călătorilor străini, Costin Feneșan a depus un efort uriaș în traducerea unor cronici și jurnale de călătorie care oferă detalii prețioase despre demografia, economia și viața cotidiană din Banat. Printre cele mai importante lucrări ale sale se numără:
Johann Jakob Ehrler, „Banatul de la origini până la 1774” (editată în 1982 la Editura Facla): Este una dintre cele mai importante surse despre administrația și organizarea Banatului sub stăpânirea habsburgică. Ehrler a fost un funcționar imperial, iar scrierea sa oferă o perspectivă „din interior” asupra colonizărilor și resurselor regiunii.
Maximilian Franz von Habsburg, „Jurnal de călătorie prin Banat (1777)”: O altă sursă esențială care documentează vizitele înaltelor fețe imperiale în regiune.
Costin Feneșan: „Banatul văzut de străini (1770–1800)”, este o lucrare recentă, apărută la sfârșitul anului 2025, despre care am mai scris, la a cărei lansare am avut onoarea de a participa, în 10 decembrie 2025, la Caransebeș. Această lucrare compilează impresiile mai multor vizitatori din acea epocă, oferind o imagine de ansamblu asupra modului în care Banatul era perceput la acea vreme.
Johann Kaspar Steube, „Nouă ani în Banat (1772–1781)”. O lucrare pe care C. Feneșan nu doar că a tradus-o, dar a și îngrijit ediția, apărută la Editura de Vest, în anul 2003, însuși autorul oferind un studiu introductiv care pune în context observațiile lui Steube despre viața din Banat, la sfârșit de secol XVIII, lucrare asupra căreia voi reveni.
Arhivist de excepție, cu o bogată experiență acumulată ca Director General al Arhivelor Naționale ale României, dr. Costin Feneșan a cercetat intens arhivele din Viena, Budapesta, Istanbul și Germania. Mare parte dintre lucrările sale, de o importanță excepțională se bazează pe informații prețioase obținute pe această cale.
Cu o acribie de excepție, istoricul a studiat și tradus inclusiv documente administrative. O lucrare de referință, rezultată din această cercetare, care lămurește de ce Banatul arăta într-un anumit fel în secolul al XVIII-lea, este lucrarea: ,,Administrație și fiscalitate în Banatul Imperial (1716–1778)”. Aceasta explică mecanismele prin care Imperiul Habsburgic a reorganizat regiunea după plecarea turcilor (spre deosebire de Transilvania, Banatul nu a fost unit cu Ungaria imediat după plecarea turcilor. Împăratul de la Viena l-a declarat domeniu al Coroanei (Kameralbesitz), fiind administrat direct de la Viena de către o administrație condusă de generalul Claudius Florimund Mercy, numit în 15 aprilie 1718, prin decret imperial, general comandant al Banatului, apoi guvernator administrativ al Banatului, unde și-a făcut renume în reconstrucția și cultura Banatului).
Prin traducerile sale, Costin Feneșan a reușit să elimine barierele lingvistice, scoțând la lumină documente, multe dintre ele necunoscute ce zăceau prin arhive prăfuite. Astfel, o mulțime de asemenea documente au devenit citibile pentru studenți și pasionați de istorie din România.
De remarcat este că traducerile lui Costin Feneșan, deloc superficiale, ci extrem de riguroase, oferă dovadă a experienței și a competenței sale profesionale. Exemplu elocvent, alături de informațiile brute, istoricul asigură adeseori și substratul informativ, făcând conexiunile cu elemente adiacente, care să asigure cititorului fundamentul unei informări solide. Astfel, scrierile sale sunt adesea însoțite de note de subsol care explică termeni arhaici sau unități de măsură imperiale (măsuri de greutate/suprafețe/monede etc), detalii istorice asupra personajelor, locurilor, evenimente istorice, inclusiv trimiteri către lucrări de specialitate, utile unei documentări și informări consistente.
Prin toate lucrările sale Costin Feneșan a valorizat identitatea locală, scoțând la lumină detalii despre locuri, limbă, obiceiuri, despre structurile de conducere (,,Cnezi și obercnezi in Banatul Imperial 1718-1778„) arătând că românii aveau structuri de conducere bine definite chiar și sub stăpânire străină.
În esență, fără munca de traducător și editor a lui Costin Feneșan, multe dintre poveștile despre Banatul secolului al XVIII-lea ar fi rămas uitate în manuscrise prăfuite prin bibliotecile din străinătate.
Una dintre lucrările amintite mai sus, asupra căreia doresc sa mă aplec puțin, este „Nouă ani în Banat (1772–1781)„, a lui Johann Kaspar Steube. Mulțumesc, din nou, domnului Costin Feneșan pentru că mi-a dăruit-o, cu ocazia întâlnirii noastre de la Caransebeș!
Așa cum a făcut-o și în lucrarea sa ,,Banatul văzut de străini 1780-1880″ și în această carte Dr. Costin Feneșan analizează personalitatea și contribuția lui Johann Kaspar Steube la cunoașterea Banatului de la sfârșitul secolului al XVIII-lea. Cu toate că îl profilează ca un „autodidact animat de empatie„, Costin Feneșan îl plasează pe Steube într-o triadă de aur a observatorilor străini ai Banatului, alături de Francesco Griselini și Johann Jakob Ehrler (Griselini-un erudit și Ehrler -un funcționar imperial). Una dintre motivări este faptul că, nefiind limitat de rigoarea academică sau administrativă, Steibe reușește să deslușească sensuri și explicații ale realităților locale care le-au scăpat altor străini cu instruire superioară.
Născut în Saxonia (1747), fiu de măcelar, Steube a ajuns în Banat, unde a trăit aproape un deceniu, explorând atât zona montană, cât și câmpia de vest, dar și cetatea Timișoara.
Valoarea principală a scrierilor lui Steube rezidă în prospețimea și autenticitatea observațiilor sale. Feneșan îl numește pe Steube un „Hans Sachs din Epoca Luminilor”, subliniind natura sa populară, dar profundă.
Costin Feneșan consideră că opera lui Steube este o sursă fundamentală pentru cercetătorii moderni deoarece oferă detalii prețioase despre traiul de zi cu zi, care lipsesc din documentele oficiale. Observațiile sale asupra oamenilor și obiceiurilor sunt marcate de empatie și o dorință sinceră de înțelegere a mediului uman, Steube manifestând o „apetență de netăgăduit” pentru cunoașterea limbii și a specificului local.
Deși uneori adoptă o notă moralizatoare (specifică epocii), Steube rămâne un cronicar sui generis. Costin Feneșan notează că, deși autorul german nu pare să fi cunoscut gramaticile românești ale epocii, precum cele ale lui Samuil Micu sau Gheorghe Șincai, efortul său de a descrie realitățile bănățene rămâne un act de pionierat cultural.
Pentru Costin Feneșan, Johann Kaspar Steube nu este doar un simplu călător, ci un martor esențial care a reușit să surprindă diversitatea și profunzimea Banatului. Relatarea sa întregește și nuanțează imaginea regiunii, oferind o perspectivă „din interior”, bazată pe o lungă experiență directă în acest spațiu de interferență culturală.
Unul dintre capitolele jurnalului lui Steube este intitulat : ,,Despre belșugul țării, despre bolile românilor și leacul lor„, despre care doresc să vorbesc în continuare.
Așa cum spuneam, jurnalul lui Johann Kaspar Steube, descrie viața în Banat între anii 1772 și 1781, structurată pe câteva principale teme abordate: una dintre aceste teme este nivelul de trai și abundența resurselor din acea perioadă.
Banatul, zugrăvit de Steube era o regiune caracterizată de un belșug deosebit, ceea ce făcea ca traiul să fie extrem de ieftin. Autorul oferă exemple concrete de prețuri care astăzi par incredibile: Păsări de curte: o pereche de găini costa între 2 și 4 creițari, iar o pereche de curcani „foarte frumoși” ajungea la 12-16 creițari.
Alimente de bază: vara se puteau cumpăra peste 30 de ouă cu doar 3 creițari. Carnea de vită era, de asemenea, accesibilă, costând în jur de 2-3 creițari livra ( 1 livră – Pfund=560 grame – nota 140 C.Feneșan) în Timișoara, dar fiind mult mai ieftină la țară.
Dintre băuturi, vinul și berea aveau prețuri similare în Timișoara (aprox. 2 creițari măsura), însă la granița cu turcii (Mehadia – Herculane n.n.), ocaua de vin era mult mai ieftină.
De asemenea Steube notează despre comerț și speculă, în Banat. Autorul notează o schimbare în comerțul cu vânat începând cu anul 1781. Evreii au preluat monopolul asupra comerțului cu iepuri, cumpărându-i de la români la prețuri mici și revânzându-i în orașe. Aceștia păstrau blana (care era valoroasă) și vindeau carnea iepurelui jupuit pentru o sumă modică, fiind mulțumiți cu acest profit.
O remarcă interesantă face asupra modului de viață și asupra longevității românilor. Românii sunt descriși ca având o natură robustă, fiind căliți prin muncă grea, posturi aspre și condiții de dormit spartane (pe laviță sau direct pe pământ). Această rezistență la intemperii și stilul de viață simplu contribuiau la o longevitate remarcabilă. Era obișnuit ca în familii să existe bătrâni de peste un secol care încă se mișcau sprinten printre strănepoți. În acest context, este menționat cazul faimos al lui Iancu și Sara Cuvin din Caransebeș, care au murit în 1728 la vârstele record de 172, respectiv 164 de ani, după o căsnicie de 147 de ani. Portretul lor a fost trimis la Viena pentru a fi expus în galeria imperială, ,,unde poate fi văzut și în zilele noastre” (Vezi și F. Griselini, op.cit.,p. 183-184-nota 145 C.Feneșan).
Deși sufereau de boli precum frigurile sau afecțiunile venerice, românii nu apelau la medici. Rolul de „doctor” revenea celei mai vârstnice femei din familie, care folosea leacuri empirice dure: vinul pelin, boia de ardei iute, sulițică și chiar substanțe toxice precum mălinul pisat amestecat în răchie. Deși aceste tratamente provocau adesea convulsii, cei care supraviețuiau se declarau simțindu-se „ca nou-născuți”. Autorul remarcă ironic că pentru astfel de tratamente „ai nevoie de un stomac românesc”.
O afirmație la fel de interesantă se referă la ,,Băile de la Mehadia„. Referirea este la ,,cei aflați în apropiere„, care foloseau apele termale, pentru diferite boli (,,beteșuguri„), venind de sâmbătă seara, până duminica după-amiază pentru ,,băi de asudat” – ,,Doar câte unul mai rămâne ceva mai mult, atunci când boala este mai gravă„.
O concluzie extrem de interesantă a celor relatate de Steube în acest capitol, este contrastul dintre simplitatea arhaică a vieții rurale românești și bogăția naturală a Banatului în secolul al XVIII-lea. Din nefericire, acest potențial natural nu a fost niciodată valorificat de localnici în beneficiul propriu, regiunea fiind marcată de succesiunea administrațiilor străine și de valuri succesive de colonizare, axate pe exploatarea resurselor. Deși istoria consemnează numeroase episoade de presiune socială și puseuri de erodare identitară, locuitorii Banatului au reușit să reziste, păstrându-și integritatea cultural-identitară, tocmai datorită structurii lor spirituale monolitice, care nu a putut fi erodată sub niciuna dintre ,,stăpâniri”.
În acest context, al tuturor celor prezentate, efortul de recuperare a mărturiilor istorice, asumat cu atâta rigoare de către dr. Costin Feneșan, nu doar salvează documentul de la uitare, ci le oferă bănățenilor însăși oglinda în care își pot redescoperi demnitatea și reziliența istorică.
Constantin VLAICU/ UZPR Caraș Severin
Bibliografie:
– Johann Kaspar Steube, „Nouă ani în Banat (1772–1781)” – ediție îngrijită de Costin Feneșan, Editura de Vest, Timișoara 2003;
– Costin Feneșan: ,,Banatul văzut de străini 1770-1800”, Editura de Vest, Timișoara 2025;
17 ianuarie 2026, ora 16.00, Centrul Social „Frédéric Ozanam“ Reșița:
Zilele Culturii Naționale (10 – 20 ianuarie).
„Reșița 255 / 100”: Expoziție de artă plastică dedicată Reșiței, cu lucrări realizate de membrii Cercului de pictură „Deutsche Kunst Reschitza“ (coordonatori: Doina & Gustav Hlinka) al Forumului Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin și invitații acestuia. Participă cu lucrări: Petraru Busuioc, Viorica Ana Farkas, Livia Frunză, Niculina Ghimiș, Adina Ghinaci, Flavia Beatris Grădinaru, Adriana Hermle, Eleonora & Gabriel Hoduț, Doina & Gustav Hlinka, Mircea Meilă (†), Nik Potocean, Maria Tudur & Tatiana Țibru.
17. Januar 2026, 16:00 Uhr, „Frédéric Ozanam“-Sozialzentrum Reschitza:
Tage der Nationalen Kultur Rumäniens (10. – 20. Januar).
„Reschitza 255 / 100“: Kunstausstellung, der Stadt Reschitza gewidmet, mit Arbeiten des Kreises „Deutsche Kunst Reschitza“ des Demokratischen Forums der Banater Berglanddeutschen (Koordinatoren: Doina & Gustav Hlinka) und ihrer Gäste. Es beteiligen sich folgende Künstler: Petraru Busuioc, Viorica Ana Farkas, Livia Frunză, Niculina Ghimiș, Adina Ghinaci, Flavia Beatris Grădinaru, Adriana Hermle, Eleonora & Gabriel Hoduț, Doina & Gustav Hlinka, Mircea Meilă (†), Nik Potocean, Maria Tudur & Tatiana Țibru.
17 ianuarie 2026, ora 12.00, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:
81 de ani de la începutul deportării germanilor în fosta Uniune Sovietică.
Expoziție de artă plastică a reșițenilor Anton Ferenschütz (*10 noiembrie 1927, Reșița – †25 aprilie 2018, Bielefeld / Germania) și Franz Binder (*14 noiembrie 1924, Steierdorf – †11 noiembrie 2004, Reșița).
17. Januar 2026, 12:00 Uhr, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:
81 Jahre seit dem Beginn der Russlanddeportation.
Kunstausstellung der Reschitzaer Künstler Anton Ferenschütz (*10. November 1927, Reschitza – †25. April 2018, Bielefeld / Deutschland) und Franz Binder (*14. November 1924, Steierdorf – †11. November 2004, Reschitza).
În cadrul proiectului ,,Zilele Culturii Naționale”, ce se derulează în perioada 10-20 ianuarie 2026, sub egida unui parteneriat important între instituții de cultură județene Biblioteca Județeană „Paul Iorgovici” Caraș-Severin, Centrul Cultural „Teatrul Vechi Mihai Eminescu” Oravița, Forumul Democratic al Germanilor din Județul Caraș-Severin, Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților Reșița, s-a desfășurat astăzi, 14 ianuarie 2026, la Muzeul Monetăriei Imperiale, Banatul Montan, Oravița, un eveniment plin de însemnătate, moderat de documentaristul Ion Gheorghe Chiran, având în program expoziția „Mihai Eminescu în filatelie” din colecția Doina și Gustav Hlinka, expoziție ce marchează traseul emisiilor filatelice cu tema „Mihai Eminescu” realizate de domnul Gustav Hlinka de-a lungul vremii. Am urmărit cu vădit interes și expoziția de fotografii „Monumente Mihai Eminescu” realizată de domnul Erwin Josef Țigla, președintele Forumului Democratic al Germanilor din Banat, directorul Bibliotecii Germane „Alexander Tietz” Reșița, care a etalat elementele unui album de fotografii cuprinzând monumentele închinate Poetului nostru național de-a lungul timpului.
Un moment important l-a constituit prezentarea volumului „Eminescu și Banatul”, autor dr. Ionel Bota (Oravița), apărut la Editura TIM din Reșița, editor Gheorghe Jurma. Cele două personalități menționate nu știu dacă mai au nevoie de cuvintele mele de apreciere, doar numele acestea ar trebui să genereze ecou în memoria culturii, cel puțin, bănățene. Această lucrare va fi reper în istoria eminescologiei deoarece a coagulat evenimente și documente de o veridică importanță ce va fi recunoscută în mediile de specialitate, dar nu au fost scăpați din vedere nici iubitorii de Eminescu mai puțin avizați. Carte-document, poate fi lecturată cu plăcere atât pentru delectare cât și pentru documentare constituindu-se într-o sursă serioasă de informații necesare.
Demn de menționat este și onoranta prezență a personalităților aflate la vârful instituțiilor de cultură județene: doamna Clara Constantin, directorul Bibliotecii Județene „Paul Iorgovici” Caraș-Severin, domnul Trifu Vuiță, directorul executiv al Direcției Județene pentru Cultură Caraș-Severin, doamna Livia Magina, istoric român și cercetător științific, specializată în istoria medievală și premodernă a Banatului și Transilvaniei, manager al Muzeului Banatului Montan, profesor de limba și literatura română Cornelia Edițoiu la Liceul Teoretic „General Dragalina” Oravița. Doamna profesoară, îndrăgostită de limba și literatura română, transmițând cu dăruire și generozitate știința de carte, a venit însoțită de elevi ce au demonstrat că Mihai Eminescu încă mai presară poezie în sufletele tinere. Aceștia au recitat versuri celebre pe care noi, adulții, ne-am surprins murmurându-le o dată cu ei. Parte dintre ei au recitat și la poalele bustului marelui poet întruchipat de sculptorul locului Romul Ladea, unul dintre cei trei corifei ai „Trifoiului cărășan”, alături de Virgil Birou și Ion Stoia Udrea despre care vom mai vorbi într-o altă ocazie. Ni s-a alăturat cu bucurie și doamna profesor Alideia Țepeneu, director de nădejde al Liceului Teoretic „General Dragalina” Oravița”.
Reunirea într-o fotografie de grup la bustul lui Mihai Eminescu, situat în parcul central al Oraviței, a adus zâmbetul pe buze tuturor participanților.
Periplul continuă în chiar Ziua Culturii Naționale, 15 ianuarie, la Biblioteca Germană „Alexander Tietz” Reșița, secție a Bibliotecii Județene „Paul Iorgovici” Reșița, inițiatoarea proiectului dedicat acestei aniversări, aș îndrăzni să afirm, una dintre sărbătoririle esențiale ale românilor, coordonat de domnul Erwin Josef Țigla în colaborare cu instituțiile menționate deja.
Bucurându-se de un public de aleasă condiție, într-o ambianță romantică, seara a fost învăluită de melodii binecunoscute compuse pe versuri ale poetului nostru Mihai Eminescu oferite cu generozitate de corul „Franz Stürmer” condus de doamna profesoară Elena Cozâltea cărora ne-am alăturat și noi, auditoriul. Și în această atmosferă prielnică visării am putut urmări cu încântare prezentarea volumului „Eminescu și Banatul”, de către chiar editorul Gheorghe Jurma, eminescolog și redactor al cărții, și, ulterior, de autor, domnul Ionel Bota. Acest volum face parte din colecția Eminescu a Editurii Tim din Reșița, alături de încă 21 de volume avându-l ca subiect de cercetare pe domnul nostru Eminescu.
Moderator a fost, așa cum e lesne de înțeles, domnul Erwin Josef Țigla. A intervenit cu alocuțiuni doamna Carla Maria Constantin, director a Bibliotecii Județene „Paul Iorgovici” Reșița.
La mulți ani, Culturii Române!
Cristina Anișoara ZAINEA
Ziua Culturii Naționale a fost marcată la Vârșeț printr-un eveniment de înaltă ținută academică și spirituală, dedicat personalității și operei lui Mihai Eminescu, poetul național al românilor, reper identitar și conștiință culturală vie. Prima ediție a Colocviilor Eminescu s-a desfășurat sub genericul „Opera eminesciană ca spațiu al memoriei și identității culturale”, fiind organizată de CPE „Libertatea” și Biblioteca orășenească Vârșeț, în parteneriat cu Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România – Filiala Caraș-Severin.
Evenimentul a fost coordonat de subsemnata, Mariana Stratulat, director al CPE „Libertatea”, și moderat de dr. Eufrozinta Greoneanț. Manifestarea a fost structurată în două părți – sesiune științifică și moment literar – și s-a desfășurat într-o formulă care a îmbinat rigoarea academică cu emoția literară, într-un spațiu al dialogului, al memoriei și al identității culturale românești.
Participanții au fost așezați în cerc, simbol al infinitului, fără început și fără sfârșit, asemenea operei eminesciene, mereu vie și actuală. În acest cadru simbolic ne-au onorat cu prezența Mihai Șerban, ministru plenipotențiar la Ambasada României la Belgrad, și Anca Corfu, consul general al Consulatului General al României la Vârșeț. Din partea autorităților locale și a Consiliului Național Român a fost prezent dr. Traian Căcina, membru al Executivului Orașului Vârșeț responsabil pentru cultură și vicepreședinte al Consiliului Național Român. Episcopia Daciei Felix a fost reprezentată de PC. pr. Florențiu Ianeș, secretar eparhial.
Un loc important în desfășurarea evenimentului l-au avut reprezentanții Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România – Filiala Caraș-Severin: Ion D. Cucu, președinte, alături de jurnaliștii și oamenii de cultură Mario Balint, Daniel Botgros și Dan Popoviciu. Biblioteca orășenească Vârșeț a fost reprezentată de Vesna Zlatičanin, director al instituției.
Manifestarea a reunit invitați din Serbia şi România – profesori universitari, profesori, directori de instituții, poeți, actori, oameni de cultură și ziariști, alături de colegi de la CPE „Libertatea” și prieteni ai Casei „Libertatea”, contribuind prin prezența lor la consistența și relevanța evenimentului.
Evenimentul a fost deschis prin adresările susținute de Mihai Șerban, ministru plenipotențiar la Ambasada României la Belgrad, Vesna Zlatičanin, directoarea Bibliotecii orașenești Vârșeț, dr. Traian Căcina, în numele orașului Vârșeț și al Consiliului Național Român, și Ion D. Cucu, președintele Filialei Caraș-Severin a UZPR, urmate de subsemnata, Mariana Stratulat, în calitate de coordonatoare și reprezentantă a organizatorilor. Cu cuvinte alese s-a adresat și PC. pr. Florențiu Ianeș, secretar eparhial al Episcopiei Daciei Felix.
Momentul artistic inaugural i-a aparținut actorului Ionel Cugia, de la Scena în Limba Română a Teatrului „Sterija” din Vârșeț, care a recitat poezia „Trebuia să poarte un nume” de Marin Sorescu, introducând publicul într-o stare de reflecție și solemnitate.
Sesiunea științifică a continuat cu lucrarea prezentată de conf. univ. dr. Brândușa Juică, urmată de intervenția drd. Mariana Stratulat privind sensul, timpul și identitatea, care a propus o lectură actuală asupra întrebării: de ce avem nevoie de Eminescu în secolul XXI? Dr. Tatiana Petrică ne-a purtat pe aleea poeziei eminesciene, citind „Pe lângă plopii fără soț” și „Doina”, iar dr. Valentin Mic a prezentat lucrarea „Dincolo de granițe: Eminescu și ideea românității culturale”. Jurnalista Rodica Gruescu, din Plandiște, a recitat poezia „Rugăciunea unei mame” de Mihai Eminescu.
Un moment distinct al manifestării l-a constituit intervenția doamnei profesoare Veronica Ștefan, care, valorificând o îndelungată experiență didactică în predarea limbii franceze, a vorbit despre receptarea operei eminesciene în rândul elevilor. Perspectiva spirituală asupra personalității și creației lui Mihai Eminescu a fost oferită de Marin Gașpăr, redactor al Editurii „Libertatea”, iar momentul literar a fost reluat de Ionel Cugia, care a interpretat „Rugă pentru mărturisirea copiilor din flori” de Ion Minulescu și o poezie de Rudyard Kipling.
Publicul a fost invitat apoi să urmărească intervenția poetei și scriitoarei Verica Preda PreVera, președinta Asociației pentru Afirmarea Artiștilor VAU ARS din Vârşeţ. Eugenia Mihailov a prezentat lucrarea „Basmul cult în opera lui Eminescu”, iar Dejan Jovanović, educator la grădinița din Sân Ianeș, a vorbit despre modul în care Eminescu este receptat de cei mici. Intervențiile și poeziile dedicate lui Eminescu au fost susținute de jurnalista Rodica Gruescu, Gheorghe Novac și profesorul Teodor Groza Delacodru.
Un moment deosebit a fost dedicat oaspeților veniți din România – reprezentanții Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România – Filiala Caraș-Severin: Ion D. Cucu, președinte, alături de jurnaliștii și oamenii de cultură Mario Balint, Daniel Botgros și Dan Popoviciu, care au avut contribuții prețioase. Cu acest prilej, președintele Ion D. Cucu a prezentat informații privind formarea filialei UZPR în Serbia. Oaspeților le-au fost adresate mulțumiri pentru intervențiile consistente și cuvintele transmise, cu speranța că această colaborare culturală va continua ani la rând, și li s-au decernat diplome de excelență.
Colocviile Eminescu au fost completate de contribuțiile celor care și-ar fi dorit să fie alături de noi, dar nu au putut fi prezenți din motive de sănătate, de vreme sau de distanță. Texte valoroase au fost trimise de poeții Slavco Almăjan, Ioan Baba și Aurora Planjanin din Novi Sad, Veronica Balaj, aflată în prezent în Canada, Evelyne Croitoru din București, Marina Kalkan, redactor-șef al revistei de literatură, artă și cultură transfrontalieră „Lumina”, Genina Abul Haija din Iordania, profesoara Gordana Kovačević din Vârșeț, precum și de profesoarele universitare dr. Virginia Popovici din Novi Sad și dr. Mariana Dan din Belgrad, alături de poetul și scriitorul Nedeljko Terzić din Sremska Mitrovica.
Tuturor participanților le-a fost oferit în dar volumul lui Ioan Baba, „Mihai Eminescu 175 – Bibliografie Lumina 1947–2025”. Această bibliografie amplă, publicată la Editura „Libertatea” din Panciova în 2025, acoperă perioada 1947–2025 și reprezintă un reper important pentru studiul operei eminesciene.
Prima ediție a Colocviilor Eminescu a confirmat faptul că opera eminesciană rămâne un spațiu al memoriei vii și al identității culturale, capabil să adune românii dincolo de granițe și timp. A fost un eveniment de înaltă ținută academică și umană, așa cum sunt toate manifestările organizate de CPE „Libertatea”, demonstrând încă o dată că Eminescu ne adună, ne definește și ne unește.
Mariana Stratulat
Fotografii: Larisa Gheorghe şi Denis Stratulat
16 ianuarie 2026, ora 16.30, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:
Zilele Culturii Naționale (10 – 20 ianuarie).
Întâlnire cu membrii Cenaclului „Lira” din Oțelu Roșu.
16. Januar 2026, 16:30 Uhr, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:
Tage der Nationalen Kultur Rumäniens (10. – 20. Januar).
Begegnung mit dem Literatur- und Kunstkreis „Lira“ aus Ferdinandsberg.
16 ianuarie 2026, ora 12.00, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:
81 de ani de la începutul deportării germanilor în fosta Uniune Sovietică.
Expoziție de carte, dedicată deportării.
Expoziție filatelică având tematica „Deportarea germanilor în fosta Uniune Sovietică”, din colecția Norbert Blistyar (din Steierdorf, astăzi în Germania).
16. Januar 2026, 12:00 Uhr, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:
81 Jahre seit dem Beginn der Russlanddeportation.
Ausstellung von Veröffentlichungen, die der Russlanddeportation gewidmet sind.
Philatelie-Ausstellung zum Thema Russlanddeportation, aus der Sammlung von Norbert Blistyar (aus Steierdorf, heute in Deutschland).
Astăzi, 15 ianuarie 2026, într-o zi cu o dublă semnificație profundă – aniversarea geniului tutelar al literaturii noastre și Ziua Culturii Naționale – stațiunea Băile Herculane a devenit gazda ediției a XXXVI-a a Festivalului Internațional de Literatură „Mihai Eminescu”. Manifestarea a avut loc în Centrul Istoric, la bustul poetului, reunind sub egida spiritului eminescian academicieni, profesori, jurnaliști, istorici și oameni de cultură, din țară și de peste hotare.
Deși punctul central al zilei de astăzi a fost Băile Herculane, festivalul se desfășoară în perioada 13 – 16 ianuarie, debutând anterior la Palatul Culturii „Teodor Costescu” din Drobeta-Turnu Severin. Evenimentul, devenit deja o tradiție anuală, urmează un itinerar consacrat, traversând multiple locații din județele Mehedinți și Caraș-Severin. Manifestarea desfășurată astăzi este rezultatul unei colaborări strânse între administrația locală din Băile Herculane și Fundația Culturală „Lumina”, condusă de prof.dr. Florian Copcea, inițiatorul acestui demers cultural.
Sub atenta supraveghere a unui juriu de specialitate, ediția din acest an a onorat excelența literară prin acordarea unor distincții de prestigiu:
Premiul „Eminescu”: Decernat prof. Nelu Barbu, scriitor, jurnalist și membru UZPR, pentru volumul „Scriitori de ieri și de azi”.
Premiul „Hyperion Eminescu”: Acordat tinerei Denisa Maria Balaj, pentru activitatea sa în domeniul poeziei.
Spiritul eminescian a prins viață prin vocile elevelor de la Liceul „Hercules”, care, sub îndrumarea profesoarelor Mihaela Urdeș și Oana Cincheza, au susținut un recital de poezie consacrată.
Un moment inedit a fost oferit de domnul Iacob Sârbu, renumit colecționar și fin cunoscător al istoriei locale, care a prezentat publicului o poezie semnată de dr. Rodica Popescu, fost medic balneolog la Herculane, în prezent stabilită în Statele Unite ale Americii.
Scriitorul Florian Copcea a înmânat invitaților câte un exemplar al celei mai recente cărți ale sale: CREȘTINISMUL ORTODOX: Identitate. Temeiuri. Mărturii, apărută în anul 2025 la Editura Hoffman.
Discursurile susținute au reconfirmat rolul fundamental al lui Mihai Eminescu în cristalizarea limbii române contemporane.
Dincolo de celebrare, festivalul și-a asumat și rolul de a identifica provocările actuale, cum ar fi riscul ca tinerele talente să rămână anonime din cauza lipsei de încredere sau a oportunităților reduse de publicare.
Din partea autorității locale, s-au adus asigurări de continuare a eforturilor de consolidare a statutului stațiunii Băile Herculane ca destinație europeană de referință pentru evenimente literare de anvergură.
Și prin această ediție, Festivalul Internațional „Mihai Eminescu” demonstrează că nu doar onorează o moștenire colosală, ci construiește activ viitorul patrimoniului cultural românesc.
Constantin VLAICU/UZPR Caraș Severin
Prozator, dramaturg, publicist, traducător, editor, protopop. Pseudonime: Sorin, Radu Roman, I.T.Murgu, Socol Banc.
S-a născut în 12/ 24 ianuarie 1881 la Gătaia, jud. Timiş. Aici și-a petrecut copilăria, perioadă pe care o va descrie în viitoarele sale scrieri. De asemenea, locul natal îl va descrie cu bune și rele, acest colț de țară fiindu-i adânc impregnat în suflet viitorului scriitor bănățean. A decedat la 27 noiembrie 1929 la Bocşa Montană, fiind înmormântat în cimitirul ortodox de aici.[1]
A urmat studii primare la Gătaia, gimnaziale și liceale la Timişoara (1892 – 1897), Becicherecul Mare (azi Zrenianin,Yugoslavia 1897 – 1898) şi Beiuş (1898-1900); Institutul Teologic din Caransebeş (1900 – 1903) şi Facultatea de Drept din Cernăuţi.
Mihail Gașpar a fost căsătorit cu Livia Blajovan şi au avut doi fii: Titus, militar de carieră şi Ionel, avocat.
După ce opt ani a fost diacon la Lugoj, Mihail Gașpar vine la Bocșa. În 19 martie 1911 sinodul protopopesc al Bocșei Montana îl alege cu toate voturile (81) protoprosbiter tractual. Episcopul dr. Miron Cristea al Caransebeșului îl hirotonește preot la 23 aprilie 1911, iar la 26 iunie este hirotesit protopop. Instalarea în scaun i-a făcut-o secretarul consistorial Cornel Corneanu. La eveniment au luat cuvântul dr. Valeriu Braniște, Aurel Oprea și Ștefan Jianu.[2]
Mihail Gașpar nu a fost doar un preot, o faţă bisericească, ci a fost un mare patriot şi un activ om de cultură, scriitor şi publicist. Aici, la Bocșa, a fost vizitat de unii scriitori contemporani: Octavian Goga, Camil Petrescu, Em. Bucuța. Scriitorul Camil Petrescu, ajuns la Bocșa cu prilejul angrenării în alegerile parlamentare din cercul Oravița din aprilie 1921, face o scurtă caracterizare: „…Întrebăm pe „ober” care deodată a devenit extrem de prietenos, unde se întâlnesc intelectualii bocșeni și ne spune că alături este „cazina română”. Am vrea să întâlnim un prieten și colaborator al nostru, cunoscutul publicist bănățean, protopopul Mihail Gașpar. […] Dar iată pe protopop. Este unul dintre cei mai vioi intelectuali bănățeni, autor al mai multor romane și nuvele. E desigur cu mult mai bătrân decât arată…”[3]
O altă caracterizare ar fi cea a lui Lucian Costin „ Plin de sevă, cu o forță și perspicacitate vigilentă se ridică tocmai în acea epocă a luptelor noastre naționale, când Banatul avea absolută nevoie de cea mai puternică avantgardă de a salvgarda toate interesele în acele momente, când expansiunea imperialist a unei culture cotropitoare amenința Banatul.”[4]
Mihail Gașpar a debutat cu legenda Stâlpii lui Alexandru Basarab în „Drapelul” din Lugoj în 1902, sub pseudonimul Sorin. A devenit colaborator apropiat al ziarului „Drapelul”. În vara anului 1905, împreună cu alţi colegi de redacţie, tipăreşte articole de fond, de redeşteptare a conştiinţei naţionale. Diaconul Gaşpar este condamnat la închisoare pentru imprimarea a două articole: primul se intitulează Ne trebuiesc fapte şi este o istorie critică a poporului român în comparaţie cu gloria de odinioară a înaintaşilor; al doilea articol se numeşte Care era ţinta?, un comentariu asupra unui proiect de lege care îşi propunea maghiarizarea românilor prin limbă şi cultură. La proces Mihail Gaşpar îşi recunoaşte articolele, dar consideră că n-are nici o vină. Au mai fost condamnaţi: Cornel Jurca (8 luni) şi Ştefan Petrovici (6 luni). Mihail Gaşpar a primit 10 luni. [5]
Mihail Gaşpar a îndeplinit şi funcţia de secretar al „Reuniunii de cântări şi fond teatral” din Lugoj. A rămas un animator al mişcării teatrale din Banat, iar pe lângă traducerile importante din italiană, lasă în urmă o corespondenţă valoroasă: se păstrează corespondenţa purtată cu Zaharia Bârsan (1879 – 1948), scriitor şi actor român, director al Teatrului Naţional din Cluj (1919 – 1935), animator al mişcării teatrale din Transilvania[6] şi cu Nicolae Iorga (încă din 1904) ale cărui idei le propagă în Banat. Astfel, Mihail Gaşpar a devenit cel mai îndrăgit conferenţiar din Banat. La Lugoj era adesea invitatul seratelor literare ale tineretului, conferinţele sale alternând cu cele ale lui Valeriu Branişte.
Ca diacon, pentru înfăptuirea idealului naţional, foloseşte alături de redacţia „Drapelului” şi amvonul bisericii, profitând de aceasta ca tribună de educaţie naţională şi de apărare a intereselor poporului prin predici cu un conţinut patriotic.
La Bocşa Mihail Gaşpar a pus bazele publicaţiei „Drum Nou”, care a apărut ca gazetă locală între 1923 şi 1929, sprijinită financiar de Uzinele de Fier şi Domeniile din Reşiţa: „ I.C. Subsemnatul protoereu din Bocşa-Montană, Mihail Gaşpar, înfiinţez şi susţin sub răspunderea proprie la Bocşa-Montană o gazetă locală, săptămânală, de cuprins economic şi cultural lipsită de orice caracter politic de partid, ferindu-mă de orice certuri politice, naţionaliste şi confesionale, având în vedere numai cultivarea şi instruirea cercului meu de cititori, orientarea asupra intereselor bine pricepute economice şi culturale ale poporului şi dezvoltarea gustului de citit la popor, prin ştiri interesante şi instructive, precum şi articole informative scrise pe înţelesul poporului şi în limba bună românească, relative al chestiunile economice şi culturale de interes pentru popor şi ţară. În scopul sprijinirii şi răspândirii în cercuri cât mai largi a acestei gazete locale săptămânale în păturile poporului român Uzinele şi Domeniile Reşiţa se obligă … să-mi solvească de fiecare număr apărut al acestei gazete după mărimea ediţiei şi anume: la o ediţie până la 2500 de exemplare, câte 85 de bani de exemplar, iar de aici în sus 75 de bani de exemplar, lăsându-mi mie libera dispoziţie asupra repartizării acestor exemplare şi a condiţiilor întru care le plasez în mâna cititorilor.”[7]
Gazeta „Drum Nou” se ocupă de o gamă largă de probleme sociale şi culturale. În coloanele periodicului se găsesc noutăţi locale, comentarii la viaţa politică a ţării, probleme cultural-artistice şi mai ales creaţii literare semnate atât de autori bănăţeni, cât şi de colaboratori de prestigiu: Nicolae Iorga, Ion Pillat, Victor Eftimiu.[8]
După moartea scriitorului şi protopopului Mihail Gaşpar gazeta îşi sistează apariţia, ea reapărând la Oraviţa, între 1930 – 1933, sub conducerea lui Ilie Russmir cu menţiunea „Fondator Mihail Gaşpar”, precum şi la Craiova.[9]
Mihail Gaşpar a fost ales preşedinte al Reuniunii de Cântări din Bocşa Montană, înfiinţată încă din 1876 – aceasta purtându-i numele.
Deosebit de importantă este activitatea bisericească pe care a desfășurat-o Mihail Gașpar la Bocșa. În publicație insera eseuri religioase referitoare la istoria bisericească, actualitatea creștină și viața cotidiană. A luat parte activ la conducerea Episcopiei Caransebeșului fiind între anii 1912 – 1920 deputat sinodal.
N-a fost străin nici de evenimentele politice şi istorice ale vremii. La 1 Decembrie 1918 îl găsim prezent la actul unirii de la Alba Iulia, o călătorie cu peripeţii din cauza autorităţilor maghiare: alături de Vasile Grasu din Bocşa s-a deghizat ţigan. A fost delegat şi corespondent al ziarului „Drapelul”, pe care l-a şi condus ca redactor responsabil între 1919-1920. [10]
După divizarea administrativă a judeţului Caraş-Severin (începând cu 1 ianuarie 1926) a fost ales preşedintele organizaţiei judeţene a Partidului Naţional Ţărănesc şi deputat din partea formaţiunii între 1926-1929. La alegere a obţinut în Cameră 18400 voturi, iar în Senat 10217. Adunarea deputaţilor îi validează mandatul la 28 iulie 1927.
În Camera Deputaților a susținut cauza bisericii ortodoxe: „Nu se poate îngădui ca Biserica mea să fie expusă mereu la sguduiri. Mai sunt și alte biserici în această țară. Ați citit măcar un șir, ați auzit de un atac împotriva unui episcop sau superintendent de altă lege? De ce se preferă atacuri numai împotriva prelaților ortodocși?… Autoritatea Sf. Sinod trebuie să fie sfântă și nezdruncinată.”[11]
Mihail Gaşpar a fost un om avut. A deţinut bani şi teren agricol. La Bocşa Montană a fondat o Bancă de credit; în imediata vecinătate banca a construit o clădire pe care a preluat-o plătind ratele până la deces.
Pentru activitatea pe care a depus-o s-a bucurat de preţuire încă din timpul vieţii, fiind investit Comandor al ordinului Steaua României şi deţinător al Coroanei României.
Personalitatea lui Mihail Gașpar, cât și opera acestuia au fost evocate de-a lungul vremii prin studii, recenzii, articole. Dintre cercetătorii care s-au aplecat asupra vieții și activității lui Mihail Gașpar sunt: Ion Breazu, Lucian Costin, Melentie Șora, Cornel Corneanu, I.D. Suciu, Petru Oallde, George C. Bogdan, Traian Liviu Birăescu, Marcu Bănescu, Vasile Petrica, Gheorghe Jurma, Valentin Bugariu sau bocșenii Carol Brindza, Mihai Vișan, Daniel Crecan, Ciprian Costiș și lista rămâne deschisă pentru a putea fi completată cu cei omiși.
Mihail Gașpar a rămas în istoria literaturii bănățene drept cel mai reprezentativ prozator bănățean din perioada interbelică. El a rămas în conștiința contemporanilor ca un scriitor complex, abordând atât proza, cât și poezia, dramaturgia, dar și un traducător foarte bun din limbile de circulație europeană, precum și ca jurnalist și scriitor de factură științifică.
Majoritatea operelor publicate prezintă viața satului bănățean de la sfârșitul sec. al XIX-lea, precum și glorioasa epocă a marelui voievod moldovean, Ștefan cel Mare și Sfânt. Talentul narativ este evidențiat mai ales în povestirile despre satul natal, cu acțiuni și localizare precisă în spațiul satului bănățean. Astfel că scrierile lui Mihail Gașpar abundă de regionalisme, de elemente lexicale bănățenești, uneori populare, cu toate acestea nu sunt greu de citit, sunt pe înțelesul cititorului. Mihail Gașpar își desfășoară activitatea scriitoricească în perioada de consolidare și generalizare a normelor limbii literare, fixate după reforma ortografică din 1923. Deși literatura bănățeană a fost percepută ca una dialectală, în general, prin numărul mare de neologisme (pentru acea vreme) din opera sa Mihail Gașpar contrazice această prejudecată. Aceste neologisme apar în vorbirea eroilor intelectuali sau în limbaje de specialitate: juridic , economic, militar etc.[12]
Mihail Gașpar este scriitorul bănățean care se exprimă în limba simplă a țăranului, dar și în limbajul erudit al avocatului, al dascălului, al omului politic, iar stilul său îl așează lângă scriitorii români erudiți, cultivați, cu un pronunțat caracter modern.
La numai 48 de ani Mihail Gașpar s-a stins din viață într-un sanatoriu din Timișoara, pe 27 noiembrie, suferind de diabet zaharat. Camera Deputaților îl omagiază în ședință extraordinară. Este înmormântat în cimitirul ortodox din Bocșa Montană, iar necrologul este rostit de preotul Petru Ieremia din Câlnic.
La moartea sa, în 1929, Ioachim Miloia, directorul Muzeului Bănățean, consemna în „Analele Banatului”, revista de studii și cercetări din istoria și arta Banatului: ” În ziua de 27 noiembrie 1929 s’a stins din viață într’un sanatoriu din Timișoara protopopul Bocșei Dr. Mihail Gașpar. Prin moartea lui Banatul pierde pe unul dintre cei mai de seamă fii ai săi din generația de astăzi: mare român, bun patriot, orator distins, cărturar, ziarist și publicist cu vază.”[13]
După 88 de ani de la această însemnare, prozatorul bănățean Nicolae Danciu Petniceanu îi dedică un medalion protopopului Mihail Gașpar în volumul său „Medalioanele Unirii”, volum care precede sărbătoarea Centenarului Marii Uniri (Timișoara: Mirton, 2017): „Mihail Gașpar într-adevăr a fost Mihail Sadoveanu al Banatului prin talentul său literar și prin romanele sale editate cu temă istorică. De la Mihail Gașpar și până în prezent, Banatul n-a mai dat un scriitor istoric cu talentul său literar, cercetător și vizionar al temelor de inspirație folclorică. Aprecierea sa valorică a fost făcută în chip admirativ și public de profesorul Nicolae Iorga. Desigur, Mihail Gașpar a fost un „semănătorist”, cum semănătorist a fost și savantul Iorga. Semănătoriștii au îndreptat ochii și inima cititorului român spre evocarea satului, spre dragostea nețărmurită față de România și de pământul ei.”
În 1943, în 27 iunie, la Bocşa Montană a avut loc ceremonia dezvelirii bustului scriitorului realizat de sculptorul Romul Ladea, iar publicaţia „Curentul Nou” i-a dedicat un număr omagial. [14]
„În cadrul unor mari și mișcătoare serbări a avut loc duminică dezvelirea bustului luptătorului național, scriitorul și ziaristul Mihail Gașpar. Solemnitatea a început cu adunarea generală a „Astrei Bănățene” care s-a ținut în apropierea bustului. La adunarea generală a luat cuvântul d. Sabin Evuțian, președintele acestei organizații, PSS Vasile Lăzărescu, canonicul dr. Nicolae Brânzeu de la Lugoj, d.prof. Victor Stanciu de la Facultatea de Științe, insp. Gr. Bugarin și ing. Cinghița de la U.D.R.; după aceea a urmat o ședință comemorativă în cadrul căreia d.dr. Cornel Corneanu de la Caransebeș, printr-o frumoasă și impresionantă cuvântare a evocat figura aceluia care a fost protopopul Mihail Gașpar”.
Impresionantă și demnă de menționat a fost prietenia scriitorului cu istoricul Nicolae Iorga. Savantul a străbătut țara de la un capăt la altul și Banatul de câteva ori. Sunt cunoscute notele sale de călătorie, volumele scrise, articole și studii publicate.
Istoricul literar Iorga a avut o excepțională intuiție a valorilor. Nu avea niciun fel de prejudecăți în cercetarea literaturii, astfel că a descoperit mulți scriitori de talent. Nici un alt istoric literar nu a scos la lumină, nu a promovat atâția scriitori, mai mari sau mai mărunți, din toate zonele țării, așa cum a făcut Nicolae Iorga. Fiecare colț de țară își are rolul său bine stabilit de Iorga în dezvoltarea fenomenului literar. Astfel că, Mihail Gașpar, unul dintre cei mai prețuiți scriitori ai Banatului, cel mai important prozator bănățean din prima jumătate a sec. XX, își găsește locul în Istoria literaturii românești contemporane a lui Iorga.
Mihail Gașpar și Nicolae Iorga s-au întâlnit în 1906 când scriitorul bănățean a vizitat „Expoziția”: „În 1906, când au venit la București românii din toate provinciile, la „Expoziție”, era firesc ca ardelenii, bănățenii și bucovinenii pe Nicolae Iorga să-l caute, cu dânsul să umble spre a cunoaște țara.”[15]
Din 1908 Mihail Gașpar ia parte la cursurile de vară de la Vălenii de Munte, astfel că între cei doi se leagă o afectuoasă prietenie. Mărturie sunt câteva scrisori publicate de I.E. Torouțiu din care reiese sincera admirație și prețuirea reciprocă a celor doi oameni de cultură, dar și răsunetul cuvintelor lui Iorga în sufletul tuturor participanților ascultători: „… Am petrecut cele mai frumoase clipe ale vieții mele, cele mai adânci mulțămite pentru multele cunoștințe ce le-am adunat. Niciodată zilele de la Văleni nu se vor putea șterge din sufletul meu”(M. Gașpar)
Propagator în Banat al ideilor lui Iorga, Mihail Gașpar mărturisește într-una dintre scrisori: „ Și am început apostolatul ideilor prin acest Banat atât de frumos și atât de bântuit de patimi. Am început la Lugoj și am ajuns până la Oravița, unde am putut vorbi sub auspiciile Astrei despre acel curent nou care este menit a aduce o nouă viață ăn orașele obosite, care deschide noi cărări de fericire neamului nostru de pretutindeni.” [16]
Legăturile scriitorului bănățean cu acela căruia i se adresa cu „iubite maestre” au fost multiple și ele au înrâurit însăși formarea lui Mihail Gașpar ca militant în semnsul idealurilor de unitate națională.[17]
În scrierile lui Mihail Gașpar se simte influența lui Nicolae Iorga, aceasta clădindu-se pe două motive fundamentale: satul bănățean și istoria națională, relevând o anume tendință sămănătoristă.
Ca publicist, Mihail Gașpar popularizează studii istorice, cursuri ale lui Nicolae Iorga în presa bănățeană, inclusiv în gazeta „Drum Nou”. Câteva dintre narațiunile istorice ale lui Mihail Gașpar sunt publicate în „Neamul românesc literar” și în „Sămănătorul” (ambele conduse de Nicolae Iorga), iar în 1910, la tipografia „Datina românească” de la Vălenii de Munte, îi apare primul volum din romanul „Din vremuri de mărire”.
Păstrând proporțiile, putem spune că acțiunile patriotice și culturale desfășurate de cei doi propovăduitori au avut drept menire luminarea oamenilor de pretutindeni căci naționaliștii adevărați (înțelegând prin naționaliști – patrioți) sunt un număr de oameni cu înțelegere, conștiință, hărnicie și caracter, care-și dau seama că un neam e o ființă organică, un fapt viu al lumii, care poate să fie ori să nu fie, să se ivească sau să moară, dar nu se poate preface în altă făptură organică. Și, așa fiind, el nu e chemat la altceva decât la desăvârșirea ființei sale în folosul civilizației universale, care răspândește asupra oamenilor lumină și fericire…”[18]
În orașul Bocșa memoria importantului om de cultură Mihail Gașpar a rămas vie peste timp nu doar prin scrierile sale, prin bogata sa activitate, ci și prin casa impunătoare care încă există pe strada care astăzi îi poartă numele în Bocșa Montană. Din păcate, ea nu are statut de casă memorială, urmașii protopopului înstrăinând-o, însă, trecătorii prin acest orășel bănățean pot citi pe o placă omagială că „în această casă a trăit și muncit scriitorul, gazetarul și patriotul Mihail Gașpar, protopresbiter al Tractului Bocșei-montane în perioada 1911 – 1929.”
De-a lungul vremii instituţiile de cultură din Bocşa au organizat diverse manifestări culturale de omagiere a personalităţii lui Mihail Gaşpar, dar un eveniment deosebit de important rămâne cel din 2011, la împlinirea 130 de ani de la naşterea scriitorului şi protopopului când Biblioteca Orășenească propunea organizarea unui complex de manifestări culturale, precum şi confecţionarea şi amplasarea unei plăci comemorative pe casa în care a trăit şi muncit patriotul bocşean. Amplasarea unei plăci de marmoră, realizarea unei cărţi – Mihail Gaşpar şi Nicolae Iorga în fondurile Bibliotecii „Tata Oancea” din Bocşa – şi existenţa unui DVD realizat de TVR Timişoara cu reportajul care redă evenimentul, rămân mărturii ale activităţii bibliotecii publice bocşene şi cinstirii unei mari personalităţi a locului.
Volume: Japonia, Lugoj: editura Carol Traunfellner, 1905; În vraja trecutului, Lugoj: Editura Coloman Nemeş, 1908; Date monografice referitoare la comuna Bocşa Montană, Caransebeş: Tipografia Diecezană, 1914; Blăstăm de mamă şi Domnişoara Marta, Arad: editura Librăriei Diecezane, 1916; Fata vornicului Oană, Bucureşti: Editura Naţională S. Ciornei, 1929; Fata vornicului Oană, ediţie îngrijită şi studiu introductiv de George C. Bogdan şi Doina Bogdan Dascălu, Timişoara: editura Facla, 1974; Din vremuri de mărire, ediţie îngrijită şi studiu introductiv de George C. Bogdan şi Doina Bogdan Dascălu, Timişoara: editura Facla, 1982; D-ale vieţii / Mihail Gaşpar; ediţie critică, tabel cronologic, studiu introductiv şi note de pr. dr. Valentin Bugariu, cu o Precuvântare de P.S. Lucian Mic, Episcopul Caransebeşului.- Timişoara: Eubeea, 2008.- 2vol.
Referinţe: Analele Banatului. Studii și cercetări din istoria și arta Banatului. Director Ioachim Miloia. Timișoara. Anul II. Iulie-decembrie. Fascicol 3, 1929; Bănăţeni de altă dată… vol. I.: 42 de figuri bănăţene – biografii şi fotografii/ dr. Aurel Cosma junior. Timişoara.1933; Literatura bănățeană de la început până la Unire 1582-1918/ Ion Dimitrie Suciu.- Timișoara,: Editura Regionalei Bănățene „Astra”, 1940; Presa şi viaţa literară în Caraş-Severin/ Gheorghe Jurma. Reşiţa, 1978; Întoarcerea numelui. Oraşul Bocşa în timp/ Ioana Cioancăş. Reşiţa. Timpul. 1997; Dicţionarul scriitorilor din Caraş-Severin./ Bitte Victoria, Chiş Tiberiu, Sârbu Nicolae. Reşiţa: Timpul, 1998; Istorie şi artă bisericească/ Gheorghe Jurma şi Vasile Petrica. Reşiţa. Timpul. 2000; 50 de ani de bibliotecă publică la Bocşa 1953-2003/ Gabriela Tiperciuc. Reşiţa: Timpul, 2003; Oameni şi locuri din Bocşa./ Cireşan-Loga Iosif, Popovici Tiberiu. Reşiţa: TIM, 2005; Protopopul Mihail Gașpar. Studiu monografic/ pr. dr. Valentin Bugariu; Precuvântare de G. I. Tohăneanu.- Timișoara: Eurostampa, 2007; Cărăşeni de neuitat II/ Petru Ciurea şi Constantin Falcă. Timişoara. Eurostampa. 2009; Mihail Gaşpar şi Nicolae Iorga în fondurile Bibliotecii „Tata Oancea” din Bocşa. Reşiţa. TIM. 2011; Istorie şi administraţie la Bocşa multiseculară/ Mihai Vişan şi Daniel Crecan. Timişoara. Mirton. 2011; ediția a II-a, revizuită și adăugită, 2013; ediția a III-a, revizuită și adăugită, Timișoara: David Press Print, 2019; revista Bocşa culturală[19], Biblioteca, între datorie și pasiune. 60 de ani de lectură și bibliotecă publică la Bocșa/ Gabriela Șerban. Reșița: TIM, 2013 (Bocșa, istorie și cultură; 30); Mihail Gașpar într-o triplă ipostază: scriitor, cleric si politician ( în completarea medalioanelor din ”Cărășeni de neuitat”, partea a II-a, p. 43 si partea a XXVI-a, p. 82)/ Vasile Petrica, Restituiri literare, Reșița: Banatul Montan, 2012 în: Cărășeni de neuitat XXIX/ Constantin C. Falcă. Timisoara: Eurostampa, 2016, p. 53 – 61; Mihail Gaspar – O sfântă pasiune pentru Stefan cel Mare si sfânt/ Mircea Șerbănescu. în: Cărășeni de neuitat, partea XXX-a/ Constantin C. Falcă. Timișoara: Eurostampa, 2016, p. 98 – 101; Enciclopedia Banatului. Literatura. Ediția a doua, revăzută și adăugită. Timișoara: David Press Print, 2016; Cărășeni de neuitat XXXII/ Constantin C. Falcă. Timisoara: Eurostampa, 2017; Mihail Gașpar – un corifeu al culturii bănățene/ Mihai Vișan, Daniel Crecan.- Timișoara: David Press Print, 2016; Medalioanele Unirii. Jubileul 1918 – 2018/ Nicolae Danciu Petniceanu. Timișoara: Mirton, 2017; Biserică și comunitate în Protopopiatul Bocșei 1892-1950/ Mihai Vișan, Daniel Crecan, Ciprian Costiș.- Timișoara: David Press Print, 2018; Reprezentanți bocșeni la Alba Iulia la 1 Decembrie 1918/ Gabriela Șerban și Valentin Costea; prefață de Gheorghe Jurma.- Reșița: TIM, 2018; Panorama presei din Caraș-Severin/ Gheorghe Jurma. Reșița: TIM, 2018; Nicolae Iorga și Banatul/ Gheorghe Jurma. Ediția a II-a revăzută și adăugită.- Reșița: TIM, 2020; Portrete de preoți și teologi ortodocși din Bocșa de ieri și de azi. Vol. 1/Gabriela Șerban și Valentin Costea.- Reșița: TIM, 2020 (Bocșa, istorie și cultură;53); „Bocșa, un oraș ca o poveste. Vol. 2: Oameni, locuri, fapte din Bocșa de ieri și de azi”/ Gabriela Șerban, Reșița: TIM, 2023 (Bocșa, istorie și cultură; 64); Presă și cultură la Bocșa. Scurt istoric al presei bocșene. „Bocșa culturală” – revistă de literatură, artă, istorie și spiritualitate – 25 de ani/ Gabriela Șerban.- Reșița: TIM, 2025 (Bocșa – istorie și cultură; 77).
[1] Gheorghe Jurma şi Vasile Petrica. Istorie şi artă bisericească/. Reşiţa: Timpul, 2000, p. 173-174;
[2] Dr. Cornel Corneanu. Mihail Gașpar (1881 – 1929) în: Revista Banatului. Anul IX, Timișoara, nr. 7-9/ 1943, p. 1-20.
[3] Camil Petrescu. Trei primăveri. Ediție alcătuită de Simion Dima.- Timișoara: Facla, 1975, p. 152.
[4] Lucian Costin. Scriitorul bănățean Mihail Gașpar. Craiova: Tipografia „Speranța”, s.a. p. 5-6.
[5] dr. Aurel Cosma junior. Bănăţeni de altă dată… vol. I.: 42 de figuri bănăţene – biografii şi fotografii. Timişoara: Tipografia „Unirea Română”,1933. P. 87-89 și Mihail Gașpar. Cum am intrat în temniță. Amintiri din viața de gazetar în „Răsunetul”.București, 1918, nr. 5, p.3.
[6] Ioan Stratan. Dor de frați. Epistolar lugojan. Timișoara: Facla, 1977, p. 48.
[7] Apud. Radu Flora, Virgil Vintilescu. Documente literare, vol. I, p. 300-301.
[8] http://banatica.ro/media/b19/ramg.pdf
[9] https://biblacad.ro/bnr/pprpag_search.php?vidT=3&&nr=3&&idpub=03_0983a&&titlu=Drum nou&&loc=Bocşa Montană &&search=a
[10] http://www.bcut.ro/dyn_img/Analele%20Banatului%20Arheologie-Istorie/Analele%20Banatului%20XVI%202008/3_3_ardelean.pdf
[11] Mihail Gașpar. Atacuri vehemente îm: „Drum Nou” 1928, nr. 28, apud. I.D. Suciu Literatura bănățeană de la început până la Unire 1582-1918. Timișoara: Editura Regionalei Bănățene „Astra”, 1949. p. 241-251.
[12] Pr. dr. Valentin Bugariu. Protopopul Mihail Gașpar. Studiu monografic. Timișoara: Eurostampa, 2007.
[13] Analele Banatului. Timișoara. anul II, iulie-decembrie, 1929, fascicol 3, p. 102.
[14] Apud Valentin Bugariu. Protopopul Mihail Gașpar. Studiu monografic.Timișoara: Eurostampa, 2007, p. 97. Redacția. Serbările culturale la Bocșa-Montană, în: „Cuvântul satelor”, Șoșdea, 1943, nr. 26, p. 6.
[15] Barbu Theodorescu. Nicolae Iorga. București: Editura tineretului, 1968 (Oameni de seamă).
[16] I.E. Torouțiu. Studii și documente literare. VII. București, 1939;
[17] Alexandru Bârsescu. Nicolae Iorga călător în Banat în: Banatica I, Reșița, 1971.
[18] N. Iorga. Pe ce se poate sprijini un popor. Vălenii de Munte, 1910.
[19] Gabriela Șerban. Bibliografia revistei „Bocşa culturală”. 2000-2009.- Reşiţa. TIM, 2009 (Bocșa – istorie și cultură); 2009 – 2013.- Reşiţa. TIM, 2014 (Bocșa – istorie și cultură); 2014 – 2018.- Reşiţa. TIM, 2019 (Bocșa – istorie și cultură);
Zilele Culturii Naționale (10 – 20 ianuarie).
Eminescu, Reșița și Caraș-Severinul: o întâlnire cu eminescologul Gheorghe Jurma.
15 ianuarie 2026, ora 12.30, curtea Centrului Universitar UBB Reșița, la Ansamblul omagial „Mihai Eminescu & Luceafărul”:
Zilele Culturii Naționale (10 – 20 ianuarie).
Omagiu lui Mihai Eminescu, la 176 de ani de la naștere. Participă elevi ai Reșiței.
15 ianuarie 2026, ora 16.30, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:
Zilele Culturii Naționale (10 – 20 ianuarie).
Prezentarea volumului „Eminescu și Banatul”, autor: dr. Ionel Bota (Oravița), apărut la Editura TIM Reșița, 2026.
Expoziție „Mihai Eminescu în filatelie” din colecția Doina & Gustav Hlinka și expoziția de fotografii „Monumente Mihai Eminescu” realizată de Erwin Josef Țigla.
Program cultural cu participarea Corului „Franz Stürmer” (dirijoare: prof. Elena Cozâltea).
15. Januar 2026, 11:00 Uhr, „Diaconovici – Tietz“-Nationalkolleg Reschitza, „Jean Monnet”-Festsaal:
Tage der Nationalen Kultur Rumäniens (10. – 20. Januar).
Der rumänische Nationaldichter Mihai Eminescu und Reschitza: Begegnung mit dem Schriftsteller und Verleger Gheorghe Jurma (Reschitza).
15. Januar 2026, 12:30 Uhr, Hof des Universitätszentrums Reschitza der Klausenburger „Babeș – Bolyai“-Universität, beim Hommage-Ensemble „Mihai Eminescu – Luceafărul / Der Abendstern”:
Tage der Nationalen Kultur Rumäniens (10. – 20. Januar).
Hommage an Mihai Eminescu, anlässlich des 176. Geburtstags, mit der Teilnahme von Schülern Reschitzas.
15. Januar 2026, 16:30 Uhr, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:
Tage der Nationalen Kultur Rumäniens (10. – 20. Januar).
Präsentation des Bandes „Eminescu și Banatul” (= „Eminescu und das Banat”), Autor: Dr. Ionel Bota (Orawitza), erschienen im Verlag TIM Reschitza, 2026.
Ausstellung „Mihai Eminescu und die Philatelie“ aus der Sammlung Doina & Gustav Hlinka und Fotoausstellung „Die Denkmäler Mihai Eminescus“ von Erwin Josef Ţigla.
Mit Beteiligung des „Franz Stürmer”-Chors (Dirigentin: Elena Cozâltea).
16 ianuarie 2026, ora 12.00, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:
81 de ani de la începutul deportării germanilor în fosta Uniune Sovietică.
Expoziție de carte, dedicată deportării.
Expoziție filatelică având tematica „Deportarea germanilor în fosta Uniune Sovietică”, din colecția Norbert Blistyar (din Steierdorf, astăzi în Germania).
17 ianuarie 2026, ora 12.00, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:
81 de ani de la începutul deportării germanilor în fosta Uniune Sovietică.
Expoziție de artă plastică a reșițenilor Anton Ferenschütz (*10 noiembrie 1927, Reșița – †25 aprilie 2018, Bielefeld / Germania) și Franz Binder (*14 noiembrie 1924, Steierdorf – †11 noiembrie 2004, Reșița).
18 ianuarie 2026, ora 9.00, Biserica romano-catolică „Preasfânta Treime” Sadova Veche:
81 de ani de la începutul deportării germanilor în fosta Uniune Sovietică.
Sfântă Liturghie duminicală în cadrul căreia comunitatea se roagă și pentru victimele deportării.
18 ianuarie 2026, ora 10.00, Biserica romano-catolică „Neprihănita Zămislire” Orșova:
81 de ani de la începutul deportării germanilor în fosta Uniune Sovietică.
Sfântă Liturghie duminicală în cadrul căreia comunitatea se roagă și pentru victimele deportării.
18 ianuarie 2026, ora 10.00, Biserica romano-catolică „Neprihănita Zămislire” Caransebeș:
81 de ani de la începutul deportării germanilor în fosta Uniune Sovietică.
Sfântă Liturghie duminicală în cadrul căreia comunitatea se roagă și pentru victimele deportării.
18 ianuarie 2026, ora 10.00, Biserica romano-catolică „Înălțarea Sfintei Cruci” Oravița:
81 de ani de la începutul deportării germanilor în fosta Uniune Sovietică.
Sfântă Liturghie duminicală în cadrul căreia comunitatea se roagă și pentru victimele deportării.
18 ianuarie 2026, ora 10.00, Biserica romano-catolică „Sfânta Fecioară Maria, Regină” Oțelu Roșu:
81 de ani de la începutul deportării germanilor în fosta Uniune Sovietică.
Sfântă Liturghie duminicală în cadrul căreia comunitatea se roagă și pentru victimele deportării.
18 ianuarie 2026, ora 10.30, Biserica romano-catolică „Maria Zăpezii“ Reșița:
81 de ani de la începutul deportării germanilor în fosta Uniune Sovietică.
Sfântă Liturghie duminicală în cadrul căreia comunitatea se roagă și pentru victimele deportării.
18 ianuarie 2026, ora 11.40, Monumentul deportaților din Parcul „Episcop Martir Traian Valeriu Frențiu” (fost „Cărăşana“) Reșița:
81 de ani de la începutul deportării germanilor în fosta Uniune Sovietică.
Rugăciuni pentru victimele deportării, cu participarea păr. Veniamin Pălie, arhidiacon al Banatului Montan, și a păr. Walther Sinn, pastorul Bisericii Evanghelice C.A. din Banat.
Participă dna Consul a Germaniei de la Timișoara, Excelența Sa Anja Zougouari, și dl Consul onorific al Austriei din Timișoara, Excelența Sa Georg Bardeau.
Incursiuni muzicale comune: Corul „Franz Stürmer“ (dirijoare: prof. Elena Cozâltea) și grupurile vocal-instrumentale „Intermezzo” (coordonator: Lucian Duca) & „Resicza” (coordonator: Iuliu Fazakas).
18 ianuarie 2026, ora 11.00, Biserica romano-catolică „Neprihănita Zămislire” Bocșa Montană:
81 de ani de la începutul deportării germanilor în fosta Uniune Sovietică.
Sfântă Liturghie duminicală în cadrul căreia comunitatea se roagă și pentru victimele deportării.
18 ianuarie 2026, ora 12.00, lângă Biserica romano-catolică „Neprihănita Zămislire” Bocșa Montană:
81 de ani de la începutul deportării germanilor în fosta Uniune Sovietică.
Rugăciune la Monumentul deportaților pentru victimele deportării.
18 ianuarie 2026, ora 11.30, Biserica romano-catolică „Preasfânta Treime” Steierdorf:
81 de ani de la începutul deportării germanilor în fosta Uniune Sovietică.
Sfântă Liturghie duminicală în cadrul căreia comunitatea se roagă și pentru victimele deportării.
18 ianuarie 2026, ora 16.00, Biserica romano-catolică „Nașterea Maicii Domnului” Dognecea:
81 de ani de la începutul deportării germanilor în fosta Uniune Sovietică.
Sfântă Liturghie duminicală în cadrul căreia comunitatea se roagă și pentru victimele deportării.
18 ianuarie 2026, ora 16.45, în curtea Bisericii romano-catolice „Nașterea Maicii Domnului” Dognecea:
81 de ani de la începutul deportării germanilor în fosta Uniune Sovietică.
Rugăciune pentru victimele deportării, la Monumentul deportaților.
21 ianuarie 2026, ora 16.00, Centrul Social „Frédéric Ozanam“ Reșița:
81 de ani de la începutul deportării germanilor în fosta Uniune Sovietică.
Expoziție de artă plastică, dedicată deportării, cu lucrări ale reșițenilor Doina & Gustav Hlinka și Viorica Ana Farkas, membri ai Cercului de artă plastică „Deutsche Kunst Reschitza”, George Molin, Marianne Florea, Liliana Nicoleta & Andrei Nicolas Bălan, membri ai Cercului de sculptură „Jakob Neubauer”, ambele ale Forumului Democratic al Germanilor din jud. Caraș-Severin, precum și ale plasticianului Michael Messer (din Sânmartin de Arad, astăzi la Augsburg / Germania).
În continuare, program muzical cu Corul „Franz Stürmer“ Reșița (dirijoare: prof. Elena Cozâltea).
22 ianuarie 2026, ora 12.00, Galeria Direcției pentru Cultură Caraș-Severin, Reșița:
81 de ani de la începutul deportării germanilor în fosta Uniune Sovietică.
Expoziție documentară cu tema: 31 de ani de la ridicarea la Reșița a Monumentului deportaților germani în fosta Uniune Sovietică.
16. Januar 2026, 12:00 Uhr, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:
81 Jahre seit dem Beginn der Russlanddeportation.
Ausstellung von Veröffentlichungen, die der Russlanddeportation gewidmet sind.
Philatelie-Ausstellung zum Thema Russlanddeportation, aus der Sammlung von Norbert Blistyar (aus Steierdorf, heute in Deutschland).
17. Januar 2026, 12:00 Uhr, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:
81 Jahre seit dem Beginn der Russlanddeportation.
Kunstausstellung der Reschitzaer Künstler Anton Ferenschütz (*10. November 1927, Reschitza – †25. April 2018, Bielefeld / Deutschland) und Franz Binder (*14. November 1924, Steierdorf – †11. November 2004, Reschitza).
18. Januar 2026, 9:00 Uhr, römisch-katholische „Allerheiligste Dreifaltigkeit”-Kirche Alt-Sadowa:
81 Jahre seit dem Beginn der Russlanddeportation.
Heilige Sonntagsmesse, in der auch für die verstorbenen Russlanddeportierten gebetet wird.
18. Januar 2026, 9:30 Uhr, römisch-katholische „Kreuzerhöhungs”-Kirche Orawitza:
81 Jahre seit dem Beginn der Russlanddeportation.
Heilige Sonntagsmesse, in der auch für die verstorbenen Russlanddeportierten gebetet wird.
18. Januar 2026, 10:00 Uhr, römisch-katholische „Unbefleckte Empfängnis”-Kirche Orschowa:
81 Jahre seit dem Beginn der Russlanddeportation.
Heilige Sonntagsmesse, in der auch für die verstorbenen Russlanddeportierten gebetet wird.
18. Januar 2026, 10:00 Uhr, römisch-katholische „Unbefleckte Empfängnis”-Kirche Karansebesch:
81 Jahre seit dem Beginn der Russlanddeportation.
Heilige Sonntagsmesse, in der auch für die verstorbenen Russlanddeportierten gebetet wird.
18. Januar 2026, 10:00 Uhr, römisch-katholische „Maria Königin”-Kirche Ferdinandsberg:
81 Jahre seit dem Beginn der Russlanddeportation.
Heilige Sonntagsmesse, in der auch für die verstorbenen Russlanddeportierten gebetet wird.
18. Januar 2026, 10:30 Uhr, römisch-katholische „Maria Schnee”-Kirche Reschitza:
81 Jahre seit dem Beginn der Russlanddeportation.
Heilige Sonntagsmesse, in der auch für die verstorbenen Russlanddeportierten gebetet wird.
81 Jahre seit dem Beginn der Russlanddeportation.
Gebete für die Russlanddeportierten mit Pfr. Veniamin Pălie, Erzdechant des Banater Berglands, und Pfr. Walther Sinn, evangelischer Pfarrer des Banats. Anschließend Kranzniederlegungen.
Es nehmen teil, Ihre Exzellenz Anja Zougouari, Konsulin der Bundesrepublik Deutschland in Temeswar, und Seine Exzellenz Georg Bardeau, Honorarkonsul Österreichs in Temeswar.
Gemeinsame musikalische Umrahmung: der „Franz Stürmer“-Chor (Dirigentin: Elena Cozâltea) und die vokal-instrumentalen Gruppen „Intermezzo“ (Koordination: Lucian Duca) und „Resicza“ (Koordination: Iuliu Fazakas).
18. Januar 2026, 11:00 Uhr, römisch-katholische „Unbefleckte Empfängnis”-Kirche Deutsch-Bokschan:
81 Jahre seit dem Beginn der Russlanddeportation.
Heilige Sonntagsmesse, in der auch für die verstorbenen Russlanddeportierten gebetet wird.
18. Januar 2026, 12:00 Uhr, am Vorplatz der römisch-katholischen „Unbefleckte Empfängnis”-Kirche Deutsch-Bokschan:
81 Jahre seit dem Beginn der Russlanddeportation.
Gebetsandacht für die verstorbenen Russlanddeportierten beim Denkmal.
18. Januar 2026, 11:30 Uhr, römisch-katholische „Allerheiligste Dreifaltigkeit”-Kirche Steierdorf:
81 Jahre seit dem Beginn der Russlanddeportation.
Heilige Sonntagsmesse, in der auch für die verstorbenen Russlanddeportierten gebetet wird.
18. Januar 2026, 16:00 Uhr, römisch-katholische „Maria Geburt”-Kirche Dognatschka:
81 Jahre seit dem Beginn der Russlanddeportation.
Heilige Sonntagsmesse, in der auch für die verstorbenen Russlanddeportierten gebetet wird.
18. Januar 2026, 16:45 Uhr, Hof der römisch-katholischen „Maria Geburt”-Kirche Dognatschka:
81 Jahre seit dem Beginn der Russlanddeportation.
Gebetsandacht für die verstorbenen Russlanddeportierten beim Denkmal.
21. Januar 2026, 16:00 Uhr, „Frédéric Ozanam“-Sozialzentrum Reschitza:
81 Jahre seit dem Beginn der Russlanddeportation.
Kunstausstellung, der Deportation gewidmet: Doina & Gustav Hlinka und Viorica Ana Farkas, Mitglieder des Kreises „Deutsche Kunst Reschitza”, George Molin, Marianne Florea, Liliana Nicoleta & Andrei Nicolas Bălan, Mitglieder des Holzschnitzerei-Kreises „Jakob Neubauer”, beide des Demokratischen Forums der Banater Berglanddeutschen, sowie Michael Messer (früher Sanktmartin im Banat, heute Augsburg / Deutschland).
Anschließendes Musikprogramm mit dem „Franz Stürmer“-Chor aus Reschitza (Dirigentin: Elena Cozâltea).
22. Januar 2026, 12:00 Uhr, Galerie der Kulturbehörde des Kreises Karasch-Severin, Reschitza:
81 Jahre seit dem Beginn der Russlanddeportation.
Dokumentationsausstellung zum Thema 31 Jahre Russlanddeportierten-Denkmal in Reschitza.
În zorii neliniștiți ai României moderne, Mihai Eminescu nu a fost doar poetul care a așezat limba română sub bolta eternității, ci și jurnalistul care a coborât cuvântul în cetate, transformându-l în sabie, în flamură și în rană deschisă. Activitatea sa jurnalistică se aseamănă cu o torță purtată printr-un oraș: luminează, dar și arde, iar cenușa ei cade greu peste conștiințele adormite.
Eminescu, jurnalistul, scrie asemeni unui medic al națiunii care, refuzând pansamentele, apasă direct pe rană. Articolele sale sunt incizii adânci în trupul unei societăți bolnave de superficialitate, corupție și mimetism occidental. Dacă poetul Eminescu plutește ca o lună melancolică peste codrii limbii române, jurnalistul Eminescu calcă apăsat, ca un judecător neînduplecat, pe pavajul rece al realității politice și sociale.
Stilul său gazetăresc nu cunoaște moliciunea compromisului. Fraza eminesciană este lungă și gravă, asemenea unui fluviu de munte: aparent calm la suprafață, dar cu o forță subterană care sfărâmă malurile minciunii. Metaforele sale nu sunt podoabe, ci arme; comparațiile nu mângâie, ci dezvăluie. Clasa politică devine, sub pana sa, un teatru de umbre, iar demagogii sunt păpuși vorbitoare, mișcate de firele invizibile ale interesului personal.
În articolele sale, statul român apare adesea ca o casă zidită în grabă, cu temelii șubrede, peste care se ridică fațade strălucitoare, dar goale pe dinăuntru. Eminescu privește această construcție cu ochiul arhitectului lucid, știind că prăbușirea nu vine de la furtună, ci din materialele uzate. De aceea, tonul său este grav, profetic, asemenea unui clopot care bate nu pentru a speria, ci pentru a trezi.
Naționalismul său jurnalistic nu este zgomotos, ci adânc, asemenea rădăcinilor unui stejar bătrân. El nu strigă, ci argumentează; nu flatează poporul, ci îl cheamă la responsabilitate. Pentru Eminescu, națiunea nu este o mulțime, ci o ființă vie, cu memorie, cu suferință și cu destin. A o trăda înseamnă a-i vinde sufletul, iar această trădare este denunțată cu o severitate aproape biblică.
Astfel, jurnalismul eminescian se ridică deasupra timpului său, asemenea unei oglinzi în care fiecare epocă se poate recunoaște. Cuvintele sale, scrise cu cerneală și sânge, nu aparțin doar secolului al XIX-lea, ci tuturor momentelor în care adevărul devine incomod. Eminescu jurnalistul nu caută aplauze, ci dreptate; nu liniște, ci verticalitate.
În final, activitatea sa jurnalistică rămâne ca o rană care nu se închide și ca o lumină care nu se stinge. Este dovada că, uneori, poezia cea mai dureroasă nu se scrie în versuri, ci în articole, iar cea mai grea iubire de țară se exprimă nu prin elogii, ci prin luciditate necruțătoare.
Astăzi, paginile sale par frunze arse de toamnă, dar focul lor nu s-a stins. Ele foșnesc încă sub pașii istoriei, amintind că adevărul nu îmbătrânește, iar luciditatea este o formă dureroasă de iubire. Mihai Eminescu, jurnalistul, rămâne astfel nu doar martor al unei epoci, ci o flacără care refuză să se transforme în cenușă.
Foto: Facebook
Concursul de fotografii „Reșița 255 / 100” este organizat de Foto Clubul „Banatul Montan” Reșița (președinte: Flavian Savescu) și de către Forumul Democratic al Germanilor din jud. Caraș-Severin & Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților Reșița (președinte: Erwin Josef Țigla). Fotografii amatori reșițeni sunt chemați să-și demonstreze dragostea față de locul unde trăiesc, prin câte o fotografie semnificativă, așa cum văd ei Reșița, cum simt pulsul ei prin prisma obiectivului.
Condiții de participare: Pot participa la concurs fotografi în vârstă de peste 18 ani. Concursul este deschis fotografilor amatori din Reșița, jud. Caraș-Severin. Fotografiile trebuie să fie realizate în perioada 2025 – 2026. Participarea la concurs implică acceptarea prezentului regulament.
Tema concursului este „REȘIȚA”. Fotografiile cu care se participă la concurs vor trebui să se încadreze în această temă.
Fotografiile alb/negru sau color trebuie trimise on-line la adresa de mail contact@erwinjoseftigla.ro până în data de 15 mai 2026, ora 23:59, cu mențiunea PENTRU CONCURS REȘIȚA 255 / 100. Pentru selecția la concurs, este permisă prezentarea a patru fotografii de către fiecare participant. Participanții pot înscrie în concurs fotografii cu prelucrare minimă, fiind permise ajustări de bază precum luminozitatea, contrastul și saturația. Nu sunt acceptate manipulări sau intervenții care modifică substanțial conținutul imaginii. Toate imaginile trimise trebuie să fie în format JPG, iar dimensiunea lor trebuie să fie de maximum 1920 px pe latura cea mai lungă. Participanții trebuie să păstreze o copie a imaginilor în formatul original. Toți participanții trebuie să fie în măsură să prezinte imagini de înaltă rezoluție.
Participanții vor trimite pe lângă cele patru fotografii pentru concurs și următoarele date cu caracter personal: numele, vârsta, adresa personală, numărul de telefon și adresa de e-mail.
Participanții acceptă să participe cu fotografiile lor la acțiunile de publicitate asociate acestui concurs și ca numele și imaginea lor să fie utilizate în scopuri promoționale.
Prin participarea la concurs, se acceptă prelucrarea datelor cu caracter personal, ca acestea să fie folosite pentru promovarea concursului și a tematicii acestuia, conform legislației în vigoare.
Fotografiile eligibile vor fi evaluate de un juriu format din 3 membri, selecționat de către organizatori. Vor fi selectați trei câștigători, ale căror nume vor fi anunțate în data de 31 mai 2026. Decizia juriului este definitivă și irevocabilă, neputând fi atacată juridic.
Premierea câștigătorilor va avea loc după cum urmează:
Premiul I: 400,00 RON;
Premiul al II-lea: 350,00 RON;
Premiul al III-lea: 150,00 RON.
Tuturor celor care au trimis fotografii la concurs li se vor acorda diplome de participare.
Fiecare participant va trebui să garanteze respectarea următoarelor condiții în ceea ce privește fotografiile prezentate: este unicul proprietar și autor al fotografiilor și este de acord ca organizatorii să publice acestea pe site-urile proprii de internet și pe rețelele sociale (Facebook, Twitter, Flickr, Instagram, Pinterest, Youtube etc.), în cadrul acestui concurs și pentru promovarea municipiului Reșița în anul 255 / 100, după anunțarea câștigătorilor.
Toate fotografiile trimise vor fi expuse pe parcursul anului 2026 în cadrul unor expoziții de fotografii și în cadrul altor evenimente care promovează municipiul Reșița.
Foto Clubul „Banatul Montan” Reșița
președinte Flavian Savescu
Forumul Democratic al Germanilor din jud. Caraș-Severin
Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților Reșița
președinte Erwin Josef Țigla
Reșița, la 12 ianuarie 2026
UZPR CARAS SEVERIN 