–Dan Constantin: „Gala UZPR este cu, despre și pentru jurnaliști” – Adunarea Generală Ordinară – 27-28-29 martie 2026 – Intrarea UZPR în organizații internaționale ale jurnaliștilor
În cadrul ședinței Consiliului Director al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, care a avut loc pe 10 februarie 2026, cu prezență fizică și online și la care au participat, ca invitați, Viorel Popescu, președinte al Comisiei de Atestare Profesională, și Grigore Radolslavescu, președinte al Comisiei de Etică, s-au abordat cele mai recente și mai importante teme de pe agenda bunei funcționări a UZPR. În primul rând, s-a evaluat stadiul pregătirilor pentru Gala Premiilor UZPR „Excelența în jurnalism”. „Pregătirile pentru acest eveniment emblematic de breaslă sunt aproape finalizate, iar prezența unor șefi de filiale din țară ne va prilejui o binevenită întâlnire cu aceștia. Gala UZPR este cu, despre și pentru jurnaliști”, a punctat președintele UZPR, Dan Consrtantin. Un alt punct pe ordinea de zi a fost organizarea Adunării Generale Ordinare din luna martie. Menționând că aceasta se va desfășura online, în aceleași condiții din fiecare an, Mădălina Corina Diaconu, secretar general al UZPR, a reamintit că un punct de votare va fi și la sediu, la dispoziția membrilor care vor alege această variantă. Apoi s-au supus la vot datele de organizare ale Adunării Generale Ordinare și s-a stabilit că acestea vor fi 27-28-29 martie 2026. „Materilalele care vor f supuse aprobării Adunării Generale Ordinare vor fi analizate în interiorul Consiliului Director al UZPR”, a adăugat Mădălina Corina Diaconu. Referindu-se la necesitatea de a fi completată Comisia de Atestare Profesională, odată cu trecerea la cele veșnice a lui Gheorghe Cojocariu, Viorel Popescu, președintele Comisiei, a afirmat că aceasta „poate lucra în formula de șase membri”, Adunarea Generală Ordinară urmând să aprobe un nou membru al Comisiei de Atestare Profesională. De asemenea, Filiala Sector 6, al cărei președinte era Gheorghe Cojocariu, își va desemna un nou președinte. Un punct important pe ordinea de zi a fost intrarea UZPR în organizații internaționale ale jurnaliștilor. „Filiala noastră de la Bruxelles activează în acest scop. Se va înființa un grup de lucru, alcătuit din membri ai UZPR, care va face demersurile necesare în acest sens. Expertiza colegilor din filiala de la Bruxelles, alături de cea a Departamentului Juridic al UZPR, vor contribui la toate aspectele legate de acest proiect al Uniunii”, a spus Dan Constantin. În ce privește situația financiară a Uniunii, Dan Constantin a menționat faptul că vor fi supus analizei și deciziei Adunării Generale din luna martie a.c. situațiile membrilor care nu și-au mai plătit cotizația de peste doi ani. „În ce privește poroiectul de buget pe anul 2026, acesta este echilibrat cu potențialele cheltuieli, iar rezerva existentă ne permite continuarea fără probleme a activității. De altfel, la Adunarea Generală Ordinară va fi prezentat și Raportul financiar, care ulterior va fi publicat în Monitorul Oficial”, a arătat Dan Constantin. Pe de altă oparte, președintele UZPR a anunțat că membrii UZPR care doresc pot completa formularele de direcționare a 3,5% din impozitul pe venit către UZPR inclusiv la sediul central al Uniunii, din București. Pe ordinea de zi a ședinței Consiliului Director al UZPR s-a aflat și situația la zi a activității Comisiei de Atestare Profesională. „Respectăm toate criteriile statutare în activitatea noastră – dosarele s–au evaluat pe baza criteriilor de creație jurnalistică și vechime în profesie”, a menționat Viorel Popescu. În context, s-a amintit și faptul că jurnaliști tineri își depun dosarele de membri ai UZPR și că jurnaliști din instituții consacrate de presă din România își fac filiale UZPR. În același timp, s-a detaliat pe marginea evoluției și mersului în justiție ale noului Statut al UZPR. Și vectorii de imagine ai Uniunii – Revista UZP, site-ul uzpr.ro și Radio UZPR – s-au aflat printre temele abordate în ședința Consiliului Director. Președintele Dan Constantin a propus valorificarea standardelor înalte ale celor două platforme ale Uniunii prin găzduirea unor materiale publicitare. „Este nevoie de mediatizare și de campanii de promovare ale acestor platforme”, a ținut
Este de părere Excelența Sa pr. Daniel SMUC, Suveran Mare Maestru al Ordinului Teuton al României
Mario Balint
Excelența Voastră, Mare Maestru al Ordinului Teuton al României, pr. Daniel Smuc, trăim vremuri interesante, cum ar spune chinezii sau, dacă ne uităm cu ochi de profan spre Sfînta Scriptură, par a fi vremurile de pe urmă. Geopolitica ne spune la fel: Lumea Veche dispare, chiar violent, rapid și cu consecințe colaterale. Lumea pare că a uitat de frãțietate, de ajutor neinteresat, de sprijin la nevoie. Unde se plasează Ordinul Cavalerilor Teutoni din România în acest tablou complex?
Trăim o perioadă în care oamenii resimt mai acut nesiguranța, polarizarea și slăbirea legăturilor dintre ei. În astfel de vremuri, contează mai puțin declarațiile și mai mult faptele care refac încrederea și sprijinul concret. În acest cadru se așază și Ordinul Teuton al României. Ne plasăm, deliberat, în afara jocului geopolitic și a disputelor ideologice. Suntem o inițiativă civică, apolitică și non-violentă, inspirată de valori creștine și de ethosul cavaleresc al slujirii, care lucrează cu efectele reale ale crizelor asupra oamenilor, de la singurătate și sărăcie până la vulnerabilitate și pierderea încrederii. Într-o lume care se fragmentează, încercăm să refacem punți la scară umană, prin voluntariat, educație și sprijin concret. Deviza noastră, „Ajută! Apără! Vindecă!”, devine astfel un standard de lucru.
Deși vă raportați la tradiția teutonă din spațiul românesc (in Tara Barsei si pe teritoriul istoric al Banatului, între 1429 și 1434), Ordinul Teuton al României este astăzi o structură contemporană, prezentă în mai multe regiuni, cu comanderii și protectorate, cu însemne și distincții proprii și cu o misiune declarată umanitară și educativă. Cum vă definiți identitatea și statutul, în ce măsură vă revendicați de la Ordinul istoric și cum justificați această extindere la nivel național, în afara dimensiunii militare a trecutului?”
Ne definim ca o organizație neo-cavalerească contemporană, cu misiune civică, inspirată de tradiția teutonă ca reper cultural și moral, nu ca formă de continuitate juridică sau instituțională. Nu revendicăm calitatea de succesor al Ordinului istoric și nu folosim simbolistica pentru a construi pretenții, ci pentru a susține o disciplină interioară a slujirii și a responsabilității. Comanderiile și protectoratele sunt structuri interne de organizare, prin care coordonăm voluntariatul și proiectele noastre umanitare, educaționale și culturale. Prezența la nivel național nu este o expansiune de influență, ci rezultatul unor inițiative locale și al unor oameni care lucrează, practic, acolo unde există nevoie. Însemnele și distincțiile au rol identitar și de recunoaștere internă a serviciului, fără conotații militare sau politice.Există o colaborare, o recunoaștere, o acceptare a Ordinului de către Biserica Națională? Cum ar trebui, dacă ar trebui, să conlucreze?
Ordinul Teuton al României nu este o structură bisericească. Funcționăm ca organizație laică, în cadrul unei asociații, cu respect față de Biserica Ortodoxă Română și față de celelalte culte, precum și față de libertatea de conștiință a fiecăruia. Suntem o organizație neo-cavalerească, cu misiune civică, iar relația noastră cu Bisericile este una de respect și bună-cuviință. Dacă ar fi avută în vedere, conlucrarea poate lua forme simple și utile: proiecte sociale și culturale, sprijin pentru persoane vulnerabile, inițiative educative pentru caracter și responsabilitate.
<<În lipsa unor formule instituționale specifice pentru astfel de inițiative, o cooperare punctuală nu este, prin ea însăși, exclusă și nu echivalează cu o condamnare, cu condiția respectării normelor și sensibilităților fiecărei Biserici >> (Aceasta este o parafrază și o interpretare a observațiilor formulate de pr. Sorin Seviciu în articolul: „Aspecte canonice legate de poziția Bisericii față de ordinele ecvestre nou înființate” – Lucrarea: „Sfântul Martin, precursor al creării ordinelor creștine cavalerești”, 2025).
Poate fi Ordinul Teuton al României o voce în analiza și deslușirea lumii în care trăim?
Da, și este deja. Prin Academia Teutonă, Revista Teutonica și inițiativele educaționale, contribuim cu cercetare, documentare și dialog despre istorie, etică, patrimoniu și sens civic. Nu ne propunem să interpretăm lumea prin lentile ideologice, ci să oferim repere de discernământ formate în tradiția creștină și în ethosul cavaleresc: adevăr, demnitate, slujire, solidaritate.
Cavalerii Teutoni erau cunoscuți ca luptători neînfricați pe altarul creștinismului. Astăzi, cînd relativizăm totul, și binele și răul, și religia, Ordinul Teuton dispune de sabia cunoașterii. Ce ar trebui să facă Ordinul pentru oameni în spiritul Bisericii Creștine, pentru ca această relativizare să dispară? Ce ne lipsește nouă, ca oameni, ca popor pentru a discerne între bine și rău?
Relativizarea nu se corectează prin polemică, ci prin formarea conștiinței și prin exemplu. În spirit creștin, Ordinul poate rămâne credibil făcând trei lucruri consecvente: ajutor concret pentru cei vulnerabili, inițiative educative care formează caracterul și discernământul, și promovarea unei culturi a adevărului, cu respect pentru oameni. Cât despre discernământ, el se întărește atunci când cultivăm ceea ce ne-a ținut, de-a lungul timpului, ca societate: conștiința vie, respectul pentru cuvânt, responsabilitatea personală, solidaritatea și grija față de aproapele. Când credința se vede în faptă, cuvântul în integritate și libertatea în răspundere, binele capătă din nou contur, iar răul nu mai găsește acoperire.
Noua Americă este contestată și pentru sprijinul și influența creștinilor în actul de guvernare. E bine? E rău să îmbinăm politica și cuvîntul lui Dumnezeu?
Credința poate fi o sursă de responsabilitate pentru un om public, dacă rămâne la nivel de conștiință și de conduită personală. Devine problematic atunci când este folosită ca instrument de mobilizare politică sau de excludere a celorlalți. Într-un stat laic, e important ca libertatea religioasă să fie protejată pentru toți.
Și în Țara Sfîntă se invocă cuvîntul lui Dumnezeu, dar fărădelegile comise în ultimii ani în acel spațiu amintesc de cucerirea Ierusalimului de către cruciați cînd cetatea era înecată în sînge pînă mai sus de glezne… În România avem nevoie de o guvernare creștină? Care ar trebui să fie prioritățile?
Într-un stat laic, guvernarea este chemată să respecte libertatea de conștiință și demnitatea persoanei, iar în spațiul public valorile morale formate de tradiția creștină pot susține o cultură a dreptății, solidarității și grijii față de cei vulnerabili. Dincolo de etichete, prioritățile rămân concrete: educație, sănătate, sprijin pentru familii și copii, reducerea sărăciei, integritate instituțională și coeziune socială.
În încheiere, mă întorc la Ordinul Teuton al României. Care sînt proiectele Ordinului? Ce mesaj transmiteți cititorilor eCronica?
Proiectele Ordinului Teuton al României sunt construite în jurul unei misiuni civice, cu inspirație creștină, desfășurate în cadru asociativ, laic, independent și apolitic, fără componentă militară și fără continuitate juridică sau instituțională cu Ordinul istoric. Lucrăm pe trei direcții clare: sprijin pentru oameni, educație și formare, cultură și memorie.
În zona socială, prin Ajutorul Teuton derulăm acțiuni caritative și, după caz, inițiative de sprijin, în parteneriat cu profesioniști și instituții. În aceeași logică, dezvoltăm Colegiul Medical Teuton și un Centru Socio-Cultural, ca platforme de voluntariat și suport comunitar, în limitele competențelor fiecăruia.
În zona educațională, Academia Teutonă și Revista Teutonica susțin cercetarea, documentarea și dialogul public despre istorie, etică și patrimoniu. Prin Comanderia Națională a Copiilor „Hermann von Salza” propunem tinerilor un cadru de formare prin voluntariat, disciplină personală și respect pentru comunitate, fără presiune ideologică și fără prozelitism, cu accent pe caracter și fapte.
În sfera culturală și a memoriei istorice, Ordinul editează Revista Teutonica, o publicație dedicată moștenirii cavalerești și reflecțiilor actuale legate de misiunea noastră. De asemenea, prin Editura Teutonica publicăm lucrări menite să păstreze vie moștenirea istorică și valorile cavalerești pentru publicul larg. Nu în ultimul rând, organizăm anual Festivalul Internațional „Cavalerii Grădinii Maicii Domnului” – o manifestare culturală care reunește membri și parteneri internaționali spre a celebra patrimoniul medieval și dialogul intercultural.
Cititorilor eCronica le transmit un lucru simplu: trăim vremuri de încercare, dar și de har. Nu disperați în fața întunericului – aprindeți o lumânare. Faceți un lucru bun, precis, acolo unde sunteți: pentru un om, pentru o familie, pentru o comunitate. Fiți cavaleri ai binelui în cotidian: ajutați pe cel de lângă voi, apărați adevărul cu blândețe și fermitate, vindecați rănile prin iertare și milostenie. În vremuri tulburi, oamenii nu au nevoie de mai mult zgomot, ci de sprijin real și de repere morale trăite. Așa se întărește comunitatea, pas cu pas.
Cu respect cavaleresc și în rugăciune,
Pr. Daniel Smuc
Suveran Mare Maestru al Ordinului Teuton al României
Înființată în Decembrie 2014, eCronica este o publicație ce abordează subiecte de interes public pe toate domeniile, oferind comentarii, analize, anchete cât și puncte de vedere personale ale autorilor.
Dragii mei, Recent am obținut cu fundația noastră statutul de Partener Google for Nonprofits (G4NP) pentru o colaborare internațională în domeniul VirtualStreetArtGlobal.org. Un mare avantaj ca urmare a obținerii acest statut a fost accesul la o serie de instrumente și concepte IT și AI ale lui Google, care le stau la dispoziție doar conglomeratelor multinaționale. Un domeniu care mă pasionează este bineînțeles și cel al Inteligenței Artificiale și am făcut recent un experiment foarte interesant cu produsul numit NotebookML.
Cum bine știți, intenționez deja de multă vreme să fac o versiune englezească a interview ului pe care l-a făcut Roxana Morun de la TVR cu mine prin 2016. Nu am găsit încă metoda 100% automată de a subtitra videourile în limba engleză din mai multe motive, dar am descoperit un nou instrument, care mi-a dat în foarte scurt timp rezultatul pe care-l puteți vedea în documentele PDF original în engleză și tradus în română atașate. Un cordial SERVUS de la Frankfurt, Sergio
Dr.-Ing. Sergio Morariu President EnduRoMania Foundation
„Mens sana in corpore sano” sau „O minte sănătoasă într-un corp sănătos”
Gabriela Șerban într-un dialog cu sportiva Ciceronia Bellatrice Nicolae
„Mens sana in corpore sano” sau „O minte sănătoasă într-un corp sănătos” este foarte cunoscuta deviză a sportului și aparține poetului latin Iuvenal.
De asemenea, este și deviza invitatei mele, iar, în interviul care urmează, ne este reamintită această idee călăuzitoare.
Pe Ciceronia Bellatrice Nicolae sau Cici (pentru prieteni și apropiați) o cunosc de mai multă vreme, ea fiind verișoara prietenei mele Laura Ion Piperiu. Însă, despre pasiunile lui Cici am aflat mai târziu.
Această femeie frumoasă, discretă, cu o familie reușită (două fete extraordinare și un soț fain și muncitor!) adesea poate fi zărită alergând singură sau însoțită de unul sau doi câini, prin zone mai lăturalnice ale Bocșei sau prin pădure. Ca o veritabilă sportivă!
Apoi, am întâlnit-o pe Cici la Raiffeisen Bank, acolo unde, cu siguranță, la un moment dat, fiecare dintre noi ajunge cu o problemă. Aici am descoperit că Cici este director de agenție, adică deține o funcție solicitantă și cu multă responsabilitate.
Iată, în doar câteva cuvinte deja putem întrezări portretul invitatei mele: frumoasă, deșteaptă, disciplinată și foarte asumată! Iar acestea sunt doar câteva dintre caracteristicile care-i definesc personalitatea!
Invitată la „Povești în bibliotecă”, Ciceronia Bellatrice Nicolae a acceptat să ni se dezvăluie, iar cititorii noștri vor descoperi un om minunat, cu preocupări frumoase și sănătoase, un model de om atât pentru tinerele domnișoare, cât și pentru venerabile doamne!
Gabriela Șerban: Dragă Cici, bine ai venit la „Povești în bibliotecă”! Îți mulțumesc că ai acceptat această provocare și că vei împărtăși cu cititorii noștri preocupările tale. Mai întâi, cine este Ciceronia Bellatrice Nicolae?
Ciceronia Bellatrice Nicolae:Sunt o balanță născută în toamna anului 1978 și toată viața am locuit la Bocșa, pe strada Mihail Gașpar. Am studiat Științe Economice la UVT însă, când a fost să decid dacă rămân în Timișoara, am ezitat și m-am întors acasă, fiind îndrăgostită de aceste locuri, eu fiind o mare iubitoare de natură. Doar aici am și păduri, și râu, și lac, și cascadă, și dealuri cu puncte de belvedere, și liniștea pe care, odată cu înaintarea în vârstă, o prețuiesc tot mai mult.
Din 2007 lucrez în banking și îmi place ceea ce fac, este un domeniu care îmi aduce multe satisfacții.
G.Ș. De când pasiunea pentru alergat? Cum ai început?
C. B. N.Întotdeauna mi-a plăcut să alerg, ca să mă mențin în formă, iar în studenție am făcut și fitness și dans sportiv. Ulterior, am continuat să fac fitness, urmând diverse programe de antrenament din mediul online. Însă, de când m-am angajat la Raiffeisen, organizația ne-a încurajat să optăm pentru mișcare și un stil de viață sănătos. În perioada 2013 – 2016 am participat la primele evenimente sportive de alergare, „Bucharest Marathon”, la care Raiffeisen Bank este sponsor principal, optând, la început, pentru proba de cros, de 10 km. Ulterior, am descoperit evenimentul de la Timișoara, „Timotion”, unde am participat la 6 ediții și am făcut saltul de la cros spre semimaraton (21km), care a rămas proba mea preferată și în prezent.
G.Ș. Ai un mentor? Un model?
C.B.N.Am foarte multe persoane care mă inspiră. Totul a început să se contureze anul trecut prin luna martie, când am început să utilizez aplicația „Strava”, este o rețea socială pentru sportivi. Toate activitățile noastre sportive (bicicletă, alergare, drumeție, înot, chiar și plimbare) înregistrate pe ceas (Smart Watch) se postează automat acolo. În prezent am cam 350 de persoane pe care le urmăresc și, la rândul meu, sunt urmărită de 250 de sportivi, de la unii am multe de învățat, pe alții poate că îi inspir eu…
Acolo găsesc și niște statistici faine, de exemplu am putut să văd evoluția mea în km alergați, de la 265 km în 2024, la 1700 km în 2025 (în ultimele luni am ajuns la o medie de aprox. 230 km/lună).
Utilizând aplicația, mi-am dat seama că cei pe care îi admiram (cei din top, care luau toate podiumurile) nu sunt neapărat mai talentați, ci sunt consecvenți, aleargă zilnic și, în plus, fac și antrenamente cardio și cu greutăți, care ajută pentru creșterea performanțelor în alergare. Ce mi-am spus eu în acel moment? Dacă ei pot, pot și eu! Mai ales că îmi și place! Iar rezultatele nu au întârziat să apară.
G.Ș. Faci parte dintr-o asociație sau cum te informezi cu privire la competițiile la care participi?
C.B.N.În Reșița s-a format o comunitate tare faină de alergători și avem un grup pe WhatsApp unde postăm fiecare despre evenimentele reușite de care am auzit sau participat, organizăm ture de alergare prin oraș sau pe dealurile Reșiței. În acest grup de WhatsApp sunt cam 100 de pasionați de alergare din tot vestul țării. Mai sunt și o serie de site-uri unde se poate găsi calendarul principalelor evenimente, de exemplu „SportsPlanner.com.”
G.Ș. Cât de des te antrenezi? Ești un om ocupat, ești un om extrem de activ. Cred că funcționezi după un program foarte bine stabilit…
C.B.N.După ce am început să folosesc „Strava”, următorul pas a fost să constat că fostul ceas, „Garmin Venu”, nu îmi dădea posibilitatea să aleg activități de tip alergare trail (montana, pe poteci), iar eu începusem deja să prind gustul acestora, participând la aproape toate edițiile evenimentului de la Reșița, „AlerGând la Pădure”, precum și la „Hercules Maraton” (apropo de acest eveniment, la prima ediție la care am participat, în 2024, mi s-a părut atât de solicitant încât, la final, mi-a arătat ceasul că am baterie corporală zero și am și adormit pe drumul spre casă, praf am fost! Însă, cu un antrenament corespunzător, în 2025 am reușit să obțin locul I la categoria de vârstă). Dat fiind că mi-am dat seama că mă pasionează alergarea montană, cu toate provocările ei, mi-am achiziționat un „Garmin” mai deștept, „Fenix 7S Pro”, pe care am posibilitatea să încarc hărțile traseelor pe care alerg și, astfel, știu sigur că nu mă pierd. De asemenea, îmi permite să-mi setez evenimentele viitoare la care urmează să particip și, în funcție de data celor setate ca și prioritare, îmi creează planul de antrenament. Așa că, de pe la sfârșitul lunii aprilie 2025, totul a devenit foarte simplu, „Garminul” meu îmi oferă, în fiecare dimineață, un raport în care îmi spune cum am dormit, cum stau cu variația pulsului și alte date utile privind evoluția fitness-ului (VO2 max, nivelul de încărcare, scorul de dealuri, scorul de anduranță, stresul și în câte ore sunt pregătită pentru următorul antrenament). Am observat că, dacă respect programul din planul de antrenament, nu ajung să mă surmenez. Câteodată mai forțez, să scot câte un PR (personal record), și atunci îmi ajustează antrenamentele viitoare, îmi permite câte o zi de recuperare (ceea ce nu înseamnă pauză, ci o alergare ușoară).
Alerg zilnic 6-8 km, de obicei la un ritm considerat de bază, iar 2 zile pe săptamână conțin antrenamente mai grele, sprint-uri și intervale, care mă ajută să-mi îmbunătățesc viteza. În weekend am alergări mai lungi, de 12, 15 sau 21 km.
Sigur că, după o cursă (competiție) unde nivelul de efort este de regulă mai ridicat decât la antrenamente, în ziua urmatoare, antrenorul meu „Garmin” îmi oferă o zi de odihnă completă!
De obicei, de primăvara până toamna, alerg în timpul săptamânii dimineața, înainte de serviciu, însă în lunile de iarnă, alerg seara pe pista de biciclete, fiind suficient de luminată. Mi-am achiziționat echipament cu elemente reflectorizante, ca să fiu vizibilă pentru ceilalți participanți la trafic.
G.Ș. Cum îmbini munca de birou – de manager – cu cea de sportiv? Cât de importantă este disciplina?
C.B.N.Disciplina este primordială, atât la birou, cât și în viața de sportiv. Încerc să fiu un model pentru echipa mea și să le arăt, prin exemplul personal, cât de importantă e consecvența. Sunt zile în care, după un program încărcat la serviciu, parcă e greu să îmi pun pantofii de alergare și să mă urnesc de acasă. Mai ales dacă afară plouă torențial, sau ninge de rupe, sau sunt -10 grade. Dar știu că fiecare alergare contează, iar un antrenament ratat înseamnă dureri musculare în ziua următoare, până îți reintri în ritm. Iar, în momentul în care îmi pun căștile în urechi cu playlist-ul de alergare, începe cea mai faină rutină a zilei, un timp doar pentru mine, în care mă echilibrez și îmi pun gândurile în ordine.
G.Ș. Cici, tu arăți fabulous! Ții dietă? Adică, mai e cazul să fii atentă la alimentație, ținând cont de efortul pe care-l depui prin antrenamente?
C.B.N.Da, alimentația este foarte importantă și, uneori, simt nevoia să mă consult cu un nutriționist, deși nu am făcut-o până acum. De vreo 4 ani sunt lacto-ovo-vegetariană, așa că m-a preocupat să aflu dacă alimentația mea este corectă, astfel încât să susțină și efortul fizic depus. Am descoperit o aplicație care m-a ajutat, „MyFitnessPal”, în care, timp de o lună – două, am introdus toate mesele, iar aplicația îți afișează nutrienții, proteinele, carbohidrații, grăsimile, zahărul. În câteva zile, îți dai seama ce să elimini și ce să incluzi, astfel încât să ai o alimentație potrivită. Față de ce obișnuiam să consum, am crescut proteinele și carbohidrații și am scăzut grăsimile saturate și zahărul.
G.Ș. Ai un antrenament preferat? Ai un concurs preferat?
C.B.N. Antrenamentele mele preferate sunt simulările de curse, acele ture de recunoaștere traseu. Te ajută să previzualizezi condițiile de concurs și să te pregătești fizic și mental pentru ziua cursei. Culmea este că, cel mai greu concurs la care am participat, mi s-a părut și cel mai frumos, mă refer la „Retezat Mountain Run”, a fost o experiență intensă și memorabilă, care mi-a purtat pașii prin păduri, zone de jnepeniș, zone de creastă, pe lângă lacuri și cascade, pe o distanță de 25 km, cu o diferență de nivel semnificativă, de 2000 m. Am făcut traseul în peste 6 ore și, deși resimțeam efortul mare, corpul îmi era inundat de endorfine, eram incredibil de fericită. Credeam că sunt rău pe clasament, dar am constatat că am ieșit pe locul 4 la categoria de vârstă. Dacă nu mă lăsam furată de peisaj și nu stăteam atâta la ședinta foto la Vârful Retezat, probabil prindeam podium. Dar nu regret, m-am bucurat din tot sufletul de experiența aia! Nu e tot timpul despre trofee, rezultate și podiumuri, la fel de mult merită și să te bucuri de traseu, de vibe-ul evenimentului, de încurajările primite de la voluntari, de toată frumusețea naturală care te înconjoară.
G.Ș. Ai participat la multe competiții. Care este cel mai râvnit rezultat? Care este consursul de care îți amintești cu mare plăcere sau poate ai o experiență neplăcută despre care vrei să amintești?
C.B.N.Da, în 2025 am participat la 17 competiții, iar la 10 dintre ele am obținut podium. Cel mai mult te bucuri când te clasezi pe podium la open, știi că ești cel mai bun dintre cei buni! Am reușit să mă clasez pe locul II la open la „Scorilo Muntele Mic” semimaraton, la distanță de 1 minut de locul I, practic am alergat împreună până la ultima urcare de 100 m la finish, la Poiana Mărului. Acolo n-am mai putut să urc alergând, s-a terminat combustibilul, și am încurajat-o pe ea să se ducă înainte. De asemenea, la „AlerGând la Padure”, evenimentul nostru reșițean, m-am clasat pe locul III la open, tot respectul pentru locurile I și II, foarte bune fetele.
O experiență mai neplacută a fost la „Cluj EcoTrail”, fiindcă am alergat prin mocirlă și m-am zgâriat în toți mărăcinii de pe marginea drumului, încercând să înaintez. Dar, ca și organizare, au fost bine și ei, plus că evenimentul a avut loc de Ziua Națională, pe 1 Decembrie. Cu toate că mi s-a părut o cursă urâtă, pe vreme rea, am obținut locul II la categoria de vârstă, a fost cursa cu care am încheiat sezonul competițional 2025. Acum cred că și astfel de curse, de fapt, ne călesc, ne fac mai puternici.
Îmi amintesc de un alt exemplu în acest sens, un antrenament din 4 ianuarie anul acesta, aveam de alergat 21 km și ningea neîntrerupt, era zăpada mare, abia răzbeai prin nămeți, trotuarul era curățat doar pe alocuri. Totuși, m-am mobilizat și am scos cel mai bun timp al meu la un semimaraton, cu tot cu condițiile adverse. Traseul a însemnat traversarea orașului Bocșa, plus urcare până la Biniș și retur, l-am parcurs în 1 h:55 min.
G. Ș. Cred că am văzut pe facebook, rețin pentru că mi-a plăcut tare comment-ul tău care suna cam așa: „ Alergarea în timpul iernii nu înseamnă condiții perfecte. Însă este o oportunitate de a-ți dezvolta rezistența și de a aprecia frumusețea sezonului. Cu o abordare corectă, alergarea pe timp rece poate fi incredibil de satisfăcătoare.” Evident, din nou ai avut admirația și aprecierea mea! Ce proiecte ai de viitor?
C.B.N.Mi-am notat vreo 25 de evenimente din 2026 la care mi-ar face plăcere să particip, dar lista e deschisă. Depinde foarte mult și de programul soțului meu, care îmi este alături și mă însoțește la toate aceste competiții.
G.Ș. E important să avem pasiuni la orice vârstă. Cât este de greu?
C.B.N. În acest sport, nicio vârstă nu este prea înaintată. Sunt femei de peste 50 de ani mult peste nivelul meu actual, pentru care am tot respectul, știu câtă muncă și câte ore de pregătire sunt în spatele rezultatelor lor. Mă văd alergând și la 60+, sănătate să fie!
Este greu la antrenamente, dar este valabil în orice domeniu, nu ne dezvoltăm în zona de confort. Satisfacțiile depășesc, oricum, cu mult efortul depus, atunci când faci ceea ce îți place. Și încă un lucru, sportul înseamnă „mens sana in corpore sano”, devii mai puternic atât fizic, cât și mental. Am constatat că, de când alerg zilnic, contrar miturilor, nu mă mai doare nimic și nici nu am mai răcit. Așa că, merită, zic eu!
G.Ș. Am stabilit deja că este vorba de pasiune și de multe beneficii pentru sănătatea ta trupească și mentală. Totuși, dincolo de toate, ce te motivează în acest sens? Ce te ține în priză?
C.B.N.Mă motivează senzația de libertate pe care o simt când alerg, mă simt mai prezentă și conectată cu natura. Faptul că pot să-mi depășesc limitele și să ies mai puternică din fiecare experiență, mă ține în priză.
G.Ș. Ce alte pasiuni ai?
C.B.N.O altă pasiune a mea este fotografia. Pe lângă sportivi, pe Instagram urmăresc și o serie de fotografi, profesioniști sau amatori, și învăț de la ei.
G.Ș. Un gând pentru tineri? Un gând pentru cititorii revistei „Bocșa culturală”.
C.B.N.Mișcarea, sportul și timpul petrecut în natură sunt un sprijin real pentru a deveni mai echilibrați și mai puternici, ne ajută să rămânem conectați cu noi înșine și unii cu alții. Cititorilor revistei „Bocșa culturală” le doresc să păstreze vie legătura cu natura. Muntele te învață lucruri care se aplică și în viață: răbdare, respect, perseverență.
G.Ș. Mulțumesc pentru tot ce ne-ai împărtășit! Ești extraordinară și ești un bun exemplu pentru oricine. Am pus intenționat accentul în discuția noastră pe cuvinte ca „disciplină”, „muncă”, „pasiune”, deoarece tinerii noștri trebuie să știe că, fără disciplină și muncă, succesul nu poate fi deplin. Nu este suficient să fii talentat, să ai pasiuni extraordinare! Sunt necesare munca, sacrificiul, disciplina pentru a obține succesul. Thomas Edison spunea că succesul înseamnă 99%transpirație și doar 1%inspirație. Iar tu, prin succesul tău în carieră și în pasiunile tale, confirmi teoria lui Edison. Mulțumesc și-ți doresc un an bun, cu sănătate și împliniri!
Fășang 2026. Expoziția „Carnavalul Culorilor” (ediția a XVIII-a). Expun membri ai Cercului de pictură „Deutsche Kunst Reschitza” din cadrul Forumului Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin, Reșița (coordonatori: Doina & Gustav Hlinka). Participă cu lucrări: Viorica Ana Farkas, Livia Frunză, Niculina Ghimiș, Adina Ghinaci, Flavia Beatris Grădinaru, Doina & Gustav Hlinka, Eleonora & Gabriel Hoduț, Violeta Iakabfi, Nik Potocean, Camelia Tasici, Carmen Todosie, Mariana Troner, Maria Tudur & Tatiana Țibru.
12 februarie 2026, ora 17.00, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:
Ziua Națională a Lecturii: 15 februarie 2026.
Dialoguri culturale. În calitate de oaspeți ai bibliotecii: scriitorii Vasile Barbu (Uzdin / Banatul Sârbesc), Dorina Măgărin (Timișoara), Daniel Luca (Giroc) și Nicolae Toma (Lugoj).
13 februarie 2026, ora 16.30, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:
Ziua Națională a Lecturii: 15 februarie 2026.
Personalitățile Banatului: scriitorul, traducătorul și omul de cultură Petre Stoica (*15 februarie 1931, Peciu Nou – †21 martie 2009, Jimbolia), la 95 de ani de la naștere.
10. Februar 2026, 16:00 Uhr, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:
Nationaltag des Lesens: 15. Februar 2026.
Kulturelle Dialoge: Als Gast, der Schriftsteller und Kulturmann Mihai Vlădia (Eftimie Murgu / Banater Bergland).
11. Februar 2026, 16:30 Uhr, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:
In Memoriam Prof. Dr. Dumitru Jompan (*13. Mai 1938, Marga – †2. Januar 2026, Marga / Banater Bergland).
Koordination: Gheorghe Țunea-Pîrvovanu.
12. Februar 2026, 12:00 Uhr, Galerie der Kreisbehörde für Kultur Karasch-Severin, Reschitza:
Fasching 2026. Ausstellung „Karneval der Farben“ (XVIII. Auflage) der Mitglieder des Malerei-Kreises „Deutsche Kunst Reschitza“ des Demokratischen Forums der Banater Berglanddeutschen (Koordination: Doina & Gustav Hlinka). Mit der Teilnahme von: Viorica Ana Farkas, Livia Frunză, Niculina Ghimiș, Adina Ghinaci, Flavia Beatris Grădinaru, Doina & Gustav Hlinka, Eleonora & Gabriel Hoduț, Violeta Iakabfi, Nik Potocean, Camelia Tasici, Carmen Todosie, Mariana Troner, Maria Tudur & Tatiana Țibru.
12. Februar 2026, 17:00 Uhr, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:
Nationaltag des Lesens: 15. Februar 2026.
Kulturelle Dialoge. Als Gäste in der Bibliothek: der im Serbischen Banat lebende rumänische Schriftsteller Vasile Barbu sowie die aus Temeswar, Giroc bzw. Lugosch kommenden Schriftsteller Dorina Măgărin, Daniel Luca und Nicolae Toma.
13. Februar 2026, 16:30 Uhr, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:
Nationaltag des Lesens: 15. Februar 2026.
Banater Persönlichkeiten: der Schriftsteller, Übersetzer und Kulturförderer Petre Stoica (*15. Februar 1931, Neupetsch – †21. März 2009, Hatzfeld), im Gedenken anlässlich seines 95. Geburtstages.
Pe 16 februarie 2026, la Teatrul „Ion Creangă” din București, de la ora 19:00, are loc Gala Premiilor UZPR „Excelența în jurnalism”, un eveniment care își propune să recunoască munca jurnalistică din „toate segmentele” presei.
La prima vedere, o gală de premiere poate părea un gest festiv, aproape decorativ, într-o perioadă în care publicul are alte griji, iar presa trăiește cu sabia reducerilor de cost deasupra capului.
Tocmai aici e însă miza: într-un moment în care industria se restrânge, profesia are nevoie de repere publice, de standarde articulate și de ocazii în care să-și reafirme misiunea.
Înainte de aplauze, realitatea: redacțiile se subțiază peste tot
Contextul global e greu de ignorat. Chiar în aceste zile am scris despre faprul că The Washington Post a trecut printr-un val masiv de concedieri, cu tăieri descrise drept aproximativ „o treime” din personal, într-o reorganizare care a alimentat discuția despre sustenabilitatea marilor branduri media în era digitală.
Cazul e relevant nu pentru spectacolul mediatic, ci pentru mesajul structural: modelul de redacție construit pe logica tiparului (fluxuri, ierarhii, volume) se ajustează brutal la o piață în care distribuția și atenția publicului sunt intermediate de platforme, iar monetizarea nu mai ține pasul cu costurile.
O profesie prinsă între două presiuni: bani și algoritmi
În paralel, accelerarea AI adaugă un strat nou de anxietate profesională. Nu e vorba doar de „înlocuire”, ci de reconfigurarea muncii: ce înseamnă producție, verificare, documentare, arhivă, formate, relația cu publicul.
În raportul anual de tendințe pentru 2026, Reuters Institute vorbește despre faptul că suntem încă la începutul unei schimbări tehnologice majore (Generative AI) care poate „răsturna” industria, tocmai pentru că mută distribuția și căutarea informației spre sisteme AI, nu spre site-uri și aplicații de presă.
Iar analize din ecosistemul jurnalistic (inclusiv Nieman Lab) insistă pe ideea că redacțiile vor fi împinse să-și reconstruiască „arhitectura” de lucru în jurul felului în care informația circulă prin sisteme automatizate.
În limbaj simplu: nu doar că se reduc posturi, dar se schimbă și criteriile după care se definește valoarea muncii editoriale.
De ce au importanță evenimentele de breaslă în astfel de vremuri
Istoric, premiile și întâlnirile profesionale au funcționat ca instituții informale ale jurnalismului:
• au creat memorie profesională (cine a făcut muncă relevantă și de ce),
• au dat vizibilitate unor genuri care nu sunt „clickabile”, dar sunt esențiale: investigație, reportaj, jurnalism local, jurnalism cultural, documentare pe termen lung.
În perioade de criză, rolul lor devine mai pragmatic decât pare.
Pentru un jurnalist, recunoașterea profesională nu e doar simbolică: e capital de credibilitate, e o formă de protecție reputațională într-o piață instabilă, e și un semnal către redacții și către public despre ce merită susținut.
Gala UZPR se așază exact în această tradiție a breslei: reconfirmă ideea că jurnalismul nu e doar „conținut”, ci responsabilitate publică. Anunțul public privind evenimentul subliniază tocmai această dimensiune de recunoaștere a muncii „dedicaților profesioniști ai presei”.
România: între precaritate, polarizare și nevoia de standard
Situația din România are particularitățile ei: piață publicitară mai mică, dependențe economice mai vizibile și o polarizare care împinge adesea presa spre poziționări de tabără. În plus, digitalizarea a creat o competiție asimetrică: redacțiile produc, platformele distribuie și monetizează.
Într-un astfel de mediu, evenimentul este important pentru că reușește două lucruri concrete:
1. premiază calitatea verificabilă, nu zgomotul;
2. întărește o cultură profesională în care etica, transparența și interesul public nu sunt opționale.
Asta e și cheia în era AI: cu cât tehnologia poate genera mai mult „text”, cu atât diferența se mută pe verificare, metodă, responsabilitate.
AI poate accelera procese, dar nu poate prelua responsabilitatea morală și legală a publicării. Iar publicul, chiar când pare cinic, simte în timp diferența dintre „plauzibil” și „adevărat”.
Notă personală: un cerc profesional care se închide frumos
Pentru mine, Gala UZPR are și o dimensiune personală: mă număr printre cei premiați de UZPR la prima ediție organizată după pandemie. Revin de fiecare dată cu recunoștință și cu un sentiment de continuitate profesională, onorată că voi avea prilejul să ofer, la rândul meu, un premiu în cadrul galei.
Într-o industrie în care oamenii sunt adesea contabilizați în „costuri”, gesturile de recunoaștere între profesioniști contează.
Nu repară piața. Nu salvează bugete. Dar pot salva ceva mai fragil și mai important: respectul pentru standard și pentru munca bine făcută de colegii mei jurnaliști.
Gala UZPR – o formă de rezistență profesională
Jurnalismul trece printr-o dublă transformare: economică și tehnologică. Reducerile de personal, reorganizările și presiunea AI nu sunt episoade izolate, ci simptome ale unei schimbări de epocă.
În acest context, o gală precum cea organizată de UZPR în care este recunoscută „Excelența în jurnalism” nu e doar despre ceremonie.
E despre a spune public ce fel de jurnalism merită să existe.
Iar într-o lume în care informația e tot mai ușor de produs și tot mai greu de verificat, asta devine un act cu valoare civică, nu doar profesională.
În data de 9 februarie comemorăm 25 ani de la trecerea în eternitate a lui Jakob Neubauer, unul dintre membrii cei mai fideli ai Forumului Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin și ai Asociației Germane de Cultură și Educație a Adulților din Reșița, până la moartea sa.
Jakob Neubauer s-a născut pe 5 septembrie 1922 la Caransebeş, s-a format ca tâmplar, apoi ca tâmplar modelator, dar foarte cunoscut a fost datorită realizărilor sportive și artistice. La izbucnirea războiului, Jakob Neubauer se afla în Austria, unde a lucrat ca tâmplar, fiind deja implicat în sport. Convocat în armata germană, a fost trimis pe front la Leningrad unde, în 1943, a ajuns în captivitatea rusă. A fost eliberat din închisoarea siberiană în 1945 și transferat în Germania, de unde peste câteva luni s-a întors acasă.
Jakob Neubauer a realizat primele succese sportive imediat după întoarcerea acasă. Până în 1961 a participat ca gimnast la diferite concursuri naționale și internaționale, în țară și străinătate (Varna, în Bulgaria – 1949, Szczecin, în Polonia – 1955) unde a câștigat mai multe medalii. În afară de gimnastică a fost preocupat și de schi fond, înot, patinaj artistic. De asemenea s-a ocupat și cu inițierea tinerilor sportivi. Între anii 1982 și 1989 i-au fost încredințate tinere talente la patinaj artistic, pe care le-a antrenat pe patinoarul din Reșița.
Pentru pictură și sculptură, Jakob Neubauer a avut timp abia mai târziu, în 1985, după pensionare, chiar dacă preocupările lui pentru artă începuseră odată cu cele sportive.
În perioada 1950 – 2001 a avut 70 de participări colective la expoziții în Reșița, Caransebeş, Oravița, Băile Herculane, Timișoara, Oţelu Roşu și Drobeta Turnu-Severin. În 1993 s-a alăturat expoziției româno-germane „HEIMAT“, la Muzeul Banatului Montan din Reșița.
Expoziții personale a avut în România la Reșița (1971, 1975, 1981, 1986, 2000), Oravița (1977, 1992), Caransebeş (1974, 1983), Oţelu Roşu (1993), Orşova (1994) și în străinătate, în Austria la Neumarkt în Stiria, în Austria Inferioară la Böheimkirchen (ambele în 1993) și în Germania, la Bielefeld, în 1996.
Unele lucrări ale sale se găsesc în colecții private din Austria, Germania, Ungaria și România.
În 1990 a înființat în cadrul Forumului Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin cercul de sculptură pentru tineri, totodată sprijinind alte proiecte ale Forumului German, mai ales cele pentru tineret. A condus cercul de sculptură până pe 9 februarie 2001, când a încetat din viață.
Munca lui a fost continuată de un elev de-al său, George Molin din Ticvaniu Mare. Acesta conduce și astăzi cercul de sculptură care, în iulie 2009, la sugestia Asociației Germane de Cultură și Educație a Adulților din Reșița, a fost denumit Cercul de sculptură „Jakob Neubauer”. Cu ajutorul cercului de sculptură al Forumului Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin, Jakob Neubauer va rămâne în continuare în amintirea noastră!
Cu prilejul împlinirii a 25 de ani de la trecerea în eternitate, Forumul Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin și Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților din Reșița editează un plic filatelic omagial, care este obliterat în data de 9 februarie cu o ștampila filatelică ocazională aferentă.
În același context, se poate vizita și expoziția de artă plastică „In Memoriam Jakob Neubauer”, deschisă în 9 februarie 2026, la ora 16.30, la Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița.
Temeswarer Nachrichten se distinge nu doar prin faptul că este primul ziar tipărit în Timișoara și în actualul teritoriu al României, ci și prin faptul că este primul „produs editorial sistemic” care leagă provincia de tradiția tiparului central european. Prin Matthias Joseph Heimerl, ideea de presă devine aici un instrument al administrației, dar și un portal de comunicare pentru o comunitate multiculturală.
Jandarmii hunedoreni au planificat și desfășurat la unități de învățământ din județul Hunedoara un număr de 103 activități de prevenire, la care au participat aproximativ 3000 de elevi, cadre didactice și părinți.
Sesiunile preventive s-au desfășurat atât independent, cât și în cooperare cu Inspectoratul de Poliție Județean Hunedoara și cu Agenția Națională Împotriva Traficului de Persoane – Centrul Alba Iulia. Scopul acestora a fost de a discuta deschis cu elevii pe teme cum ar fi violența fizică și verbală în interiorul și în exteriorul unităților de învățământ sau prevenirea și combaterea traficului de droguri și de persoane. În plus, s-a avut în vedere în permanență orientarea acestor activități către copii, explicarea noțiunilor specifice pe înțelesul lor, încurajarea obținerii unor rezultate bune la școală și adoptarea de către aceștia a unui comportament în concordanță cu normele de conviețuire socială.
Printre campaniile active în prezent în cadrul cărora jandarmii au desfășurat activități preventive menționăm„Fii inteligent, nu violent!”, „Școala ta, în siguranță”, „MAI multă grijă, MAI multă siguranță” sau „Să vorbim despre droguri!”.
Jandarmii au desfășurat și peste 150 de misiuni de menținere a ordinii publice în zona adiacentă unităților de învățământ și au aplicat 65 de sancțiuni contravenționale în cuantum de 5.450 de lei, majoritatea sancțiunilor fiind aplicate pentru fumat în locuri nepermise.
Menționăm – susținea căpitan Murguleț Denis Luiza (foto) în calitatea sa ca persoană de contact – că Inspectoratul de Jandarmi Județean Hunedoara are arondate în total un număr de 11 unități școlare a căror activitate se desfășoară în municipiile Deva și Petroșani, iar activitățile preventive vor continua pe tot parcursul anului școlar 2025 – 2026.
Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR
În cadrul săptămânii Școala Altfel, elevii Școlii Gimnaziale Nr. 2 Hunedoara au participat la activități variate și interesante.
Au explorat locuri deosebite, s-au bucurat de cele văzute, într-o atmosferă veselă și relaxantă.
Prezenți la Clubul Sportiv, domnul Silviu Burza le-a arătat copiilor tehnici ale tenisului de masă și le-a comunicat despre importanța sportului în dezvoltarea fizică și psihică.
Reușită a fost excursia la Turda unde au vizitat Muzeul „Fabrica de Știință”. Elevii au fost impresionați atât de exponatele interactive care îmbină știința și iluziile, cât și de experimentele live.
Interesant a fost popasul la Laboratorul dentar Nistoresc Dent unde au văzut cum sunt utilizate echipamentele care oferă rapiditate de execuție a lucrărilor protetice.
Aceste activități – susținea prof. Cizmaș Georgeta-Ileana – au răspuns nevoilor individuale ale elevilor și le-au oferit oportunități educaționale diverse.
Ministerul Educaţiei și Cercetării împreună cu Ministerul de Interne au în vedere realizarea unei educaţii rutiere eficiente, continue şi coerente a preşcolarilor şi elevilor, cu ajutorul și implicarea profesorilor în promovarea și abordarea acesteia cât mai pe înțelesul elevilor.
Pe acest fond, la Brad în organizarea Liceului Teoretic „Avram Iancu” – structura Școala Gimnazială ,,Horea, Cloșca și Crișan” în parteneriat cu Serviciul Rutier din IPJ Hunedoara și Palatul Copiilor Deva, structura Brad s-a desfășurat activitatea extrașcolară sugestiv intitulată ,,Patrula școlară de circulație”.
Echipajul patrulei a fost format din elevii Ștefan David (comandant), Bota Rareș, Călămar David, Chiș Ianis, Feier Maria, Golcea Daria, Grec Darius, Lupu Ilinca, Mitroi Dominic, Pop Rebeca și Vesa Iasmina, sub îndrumarea prof. Sava Voicu Constantin (foto) – coordonatorul cercului de educație rutieră.
Sub ghidarea polițiștilor rutieri hunedoreni, elevii patrulei școlare au realizat un exercițiu practic în zona trecerii de pietoni prin semnale specifice și de obligare atât pentru pietonii angajați în traversarea străzii, cât și pentru conducătorii vehiculelor care circulau în zona respectivă.
Astfel de acțiuni vor continua pe tot parcursul anului școlar în curs.
Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR
Orașul bănățean Oravița este una dintre așezările seculare ale României care, începând cu secolul al XIX-lea, devine un pol important al culturii și al istoriei românești. Enumerând doar câteva din obiectivele pe care le-a avut în premieră pentru spațiul mioritic, chiar pentru tot răsăritul Europei: primul teatru, prima cale ferată, prima farmacie montană, prima fabrică de bere din România – ne dăm seama de importanţa culturală şi istorică pe care o reprezintă acest oraş.
Faptul că este amplasat într-o zonă bogată în minereuri rare și felurite a atras de timpuriu interesul stăpânirilor străine, fie ele maghiare, turcești, habsburgice, austro-ungare sau sud-dunărene. În secolul revoluţiilor industriale interesul pentru stăpânirea acestui oraș s-a accentuat. În perioada de ocupaţie de către Imperiul Austro-Ungar, oraşul cunoaşte o dezvoltare deosebită în toate domeniile, dar mai ales în cel al mineritului. Pentru că intenția de a exploata la intensitate maximă bogățiile naturale ale pământului și a le transporta apoi în țările stăpânitoare s-a amplificat, s-au făcut și investiții care să ușureze jaful din regiune. De aceea Oraviţa a beneficiat de ultimele tehnologii şi inovaţii, exploatările şi fabricile având parte de dotare la standardele cele mai înalte.Toate acestea au contribuit la dezvoltarea orașului, dar nu și la creșterea prosperității locuitorilor români. Oravița a ajuns un oraș cosmopolit, fiecare naționalitate străină stabilită în acest oraș contribuind la dezvoltarea economiei și implicit a culturii.
Așa se face că la Oravița au fost construite mai multe unități de învățământ, o raritate pentru acele timpuri, când analfabetismul era în floare. Au fost construite în special școli de meserii care să pregătească pe viitorii lucrători pentru ocupanții străini.
Liceul din Oravița a fost cea mai veche instituție de învățământ din zona de sud-est a Banatului. Acest prim liceu din Caraş a fiinţat la început ca şcoală civilă maghiară încă din anul 1873. Apoi funcţionează ca liceu cu predare în limbile germană şi maghiară între anii 1913-1919. În 1919, după Marea Unire, devine liceu cu predare în limba română, iar în perioada 1919-2001 liceul are alternativ profil pedagogic, teoretic, respectiv industrial.
Din 1919, după Marea Unire, când Banatul s-a eliberat de stăpânirea austro-ungară și s-a alipit din proprie voință la patria – mama, liceul a primit numele generalului Ion Dragalina, originar din Caransebeș. Numele acesta este onorant, având în vedere că Generalul Dragalina nu este un ofițer oarecare din Banat, ci un român care a luptat cu bărbăție și curaj și s-a jertfit pentru îndeplinirea idealului nostru de veacuri”.
Generalul Ioan Dragalina a fost unul dintre cei mai mari oameni de arme, care, din păcate, n-a apucat să-și arate întreaga măiestrie pe front. A demisionat din armata austro-ungară și s-a înrolat în cea românească. În luptele Primului Război Mondial, eliberează Orșova, apoi ajunge pe Valea Jiului, unde se dau lupte grele. Este rănit pe 12 octombrie 1916, în luptele de pe Jiu. Sanitarii se bâlbăie în salvarea generalului, acesta ajunge cu greu, inconștient, la București, unde i se amputează brațul stâng. Pe patul de spital, Regele Ferdinand îl decorează cu Ordinul Mihai Viteazul. Septicemia se instalase… Decedează la 9 noiembrie 1916 la vârsta de numai 55 de ani. Colegii de arme spun că un astfel de om nu se mai naște, Istoricii afirmă că Dragalina putea schimba soarta războiului.
Numele pe care liceul din Oravița l-a primit în 1919 obligă. În decursul anilor de existenţă liceul şi-a făurit și păstrat un prestigiu remarcabil nu numai în Banat, ci la nivel de țară, pregătind oameni de valoare, care au făcut cunoscut numele lui în ţară şi în lume. Numele ,,Liceul Teoretic General Dragalina” a consacrat ca pe o marcă de excelenţă instituția de învățământ, emblemă pentru Oravița. El a trecut prin diverse transformări în decursul timpului.
Dar, în cei 150 de ani de existență, clădirea liceului a cunoscut degradare fizică și avea nevoie mare de restaurare generală. Acest lucru a tot fost amânat și s-au obținut fondurile necesare exact în anul când prestigioasa unitate de învățământ împlinea 150 de ani de existență. Festivitățile de sărbătoare a unui secol și jumătate de activitate neîntreruptă a instituției au fost organizate în decembrie 2023, pe durata a 5 zile, eveniment la care au participat absolvenți și dascăli de ieri și de azi, cu bucurie și cu emoția reîntoarcerii acasă, în bătrânul liceu. Evenimentul a fost unul remarcabil, adunând, în cele 5 zile de sărbătoare, peste 600 de persoane care au simțit nevoia să se alăture acestei sărbători de un secol și jumătate de tradiție în educație.
Cu fonduri europene și de la administrația locală, în anul 2024 au început lucrările de reabilitare ale clădirii, atât ale corpului central, cât și ale celor două corpuri construite ulterior. Astfel, clădirea a fost complet restaurată și modernizată. Pe lângă intervențiile structurale, proiectul a mai inclus izolarea termică a clădirii, refacerea integrală a acoperișului, modernizarea instalațiilor electrice și termice, schimbarea tâmplăriei, precum și lucrări de reamenajare și finisare a spațiilor interioare și exterioare. Proiectanții au ținut cont de specificul clădirii: corpul central al liceului, ridicat în 1873, este monument istoric, iar celelalte două corpuri, adăugate ulterior – la aproape un secol distanță –, au fost tratate unitar din punct de vedere estetic.
În luna decembrie 2025 lucrările de restaurare a clădirii au fost finalizate, interiorul clădirii a fost pregătit pentru întoarcerea „acasă” a dragalinezilor – elevi, profesori, personal auxiliar. În perioada lucrărilor, activitatea didactică s-a desfășurat în incinta unei alte instituții de învățământ din Oravița. Bătrânul „General Dragalina” din Oravița era pregătit să-și primească din nou locatarii, după ce în ultimul an și jumătate s-a „dezbrăcat” de hainele vechi pentru a-și recăpăta strălucirea de altădată.
Revenirea elevilor în clădirea restaurată a fost un eveniment care a pus în mișcare toată comunitatea oravițeană. Fiecare instituție, chiar și cele care n-aveau nicio legătură cu școala, a dorit să se implice în organizarea evenimentului care a fost sărbătoarea întregului oraș și a durat mai multe zile. Mai ales că evenimentul a coincis cu sărbătorile de iarnă, când toate așezările îmbracă haine de sărbătoare. S-a dorit ca orașul să strălucească la propriu și s-a reușit. Resfințirea Liceului a devenit evenimentul central al Oraviței, proiect numit „Oravița Reconect”.
Întreaga comunitate sărbătorea odată cu Liceul. Părinți, bunici, elevi și locuitorii Oraviței, în general, s-au implicat în îmbrăcarea orașului în haine de sărbătoare, așteptând cu bucurie venirea oaspeților.
Evenimentele au debutat în seara de Sfântul Nicolae, când încep și sărbătorile de iarnă. Ziua și mai ales seara de 6 decembrie a scos pe oravițeni în stradă. Festivitățile au fost împresionante. Clădirea Liceului a fost împodobită pe măsură în interior și exterior. Luminițe, ramuri de brad, globulețe, beteală și baloane împodobeau clădirile Liceului, dar și parcul din față, precum și orașul întreg împodobit de oravițeni. Convoiul elevilor, organizați pe clase, având făclii și torțe aprinse în mâini a pornit spre liceu, străbătând străzile orașului în sunet de fanfară. Un pelerinaj de mii de oameni în frunte cu elevii Liceului au parcurs în coloană orașul în aplauzele și admirația locuitorilor care se alăturau coloanei. În parcul din fața Liceului aștepta lume multă, A fost o seară feerică, memorabilă, încărcată de emoție, dialog și bucuria de a celebra împreună o instituție devenită în timp emblemă a orașului. Autoritățile locale, părinți, oameni de cultură, foști elevi, așteptau sosirea coloanei și apoi au început festivitățile propriu zise.În afară de conducerea liceului, în reabilitarea clădirii și derularea activităților de reinaugurare s-au implicat dl. Președinte al Consiliului Județean CS Silviu Hurduzeu, Primarul Oraviței, dl. Costel Ursu, d-na Ion Lorena-managerul Primăriei, dl. viceprimar Lepa Marțian, dl. Director al Casei de Cultură Sorin Chisărău, dl Inspector Școlar General prof. Lucian Miclău și mulți alți oravițeni.
În fruntea Liceului Teoretic ,,General Dragalina” se află un OM care face cinste orașului, județului și țării. Este vorba de doamna profesoară Alideia Petronela Țepeneu, directorul instituției de învățământ în care și dânsa și-a făcut studiile. Este fiică a Oraviței și a fost elevă, profesoară, apoi director al acestui liceu. A fost unul din puternicii directori pe care i-a avut acest liceu de prestigiu, iar generațiile ei de copii sunt în totalitate generații realizate. Este un profesor cu vocație, implicată activ și în viața culturală a orașului. Dânsa a reușit o performanță demnă de remarcat: a ajuns în finala națională a Galei Premiilor pentru Directorii Anului 2024, la categoria Inovare. Aceasta este o competiție organizată de Asociația pentru Valori în Educație, prin care sunt premiate anual realizările directorilor din liceele, școlile și grădinițele publice din România. Profesor de limba și literatura română, Alideia Petronela Țepeneu este director al Liceului din Oravița de 12 ani. Dar predă la „Dragalina” de 20 ani, încă de la momentul în care a terminat studiile la Universitatea de Vest din Timișoara. Reprezintă, totodată, simbolul dascălului dedicat al României, ambiția și spiritul tuturor românilor de a învinge mereu.
Doamna director i-a prezentat pe invitații de onoare și festivitățile pregătite minuțios de toată suflarea școlii au început după un program bine stabilit. În deschidere, d-na director Țepeneu a transmis participanților un mesaj emoționant, subliniind importanța zilei pentru istoria și viața locuitorilor orașului. A mulțumit tuturor celor prezenți pentru onoarea ce li se face, dând măreție evenimentului prin numărul mare de participanți. A precizat că dragalinezii se consideră împreună cu cetățenii orașului ca într-o familie mare care, la sărbători importante, se strâng la un loc pentru a se bucura împreună. „Liceul Dragalina nu este doar un loc, este un sentiment, o familie mare, dovadă fiind prezența tuturor aici!”.
Apoi li s-a dat cuvântul oficialităților locale: dl. Primar – a urat și dânsul „bun venit” oaspeților și locuitorilor orașului, bucuros că Liceul Dragalina strălucește acum la propriu și la figurat. Lucrările de restaurare s-au făcut responsabil, s–au adăugat spații noi, au fost reparate cele vechi, iar la final în clădire va crește performanța energetică a imobilului la standardele actuale, astfel încât procesul educativ să se desfășoare în condiții optime. ,,Proiectul este cu adevărat deosebit, este o combinație între vechi și nou. S-a acordat o atenție specială fațadei clădirii centrale, fiind vorba despre o clădire monument istoric, care are o arhitectură mai deosebită”, a spus primarul Costel Dumitru Ursu.
Domnul Președinte al Consiliului Județean i-a felicitat pe dragalinezi pentru bucuria ce li s-a făcut de Moș Nicolae și le-a amintit elevilor că nu vor avea parte doar de o clădire renovată. Pentru toate unitățile de învățământ din oraș, administrația locală a achiziționat în luna august, tot printr-un proiect european, mobilier pentru sălile de clasă și laboratoare – bănci, scaune, catedre, dulăpioare , echipamente IT, precum table inteligente, laptopuri, camere pentru videoconferințe, dispozitive moderne pentru activități recreative, kituri robotice, scanere portabile, multifuncționale etc, dar și dotări pentru sălile de sport.”
Domnul Inspector Școlar General i-a felicitat pe elevi și profesori pentru noul spațiu de învățământ și le-a urat succes în activitatea școlară, să facă cinste școlii și orașului lor. A subliniat rolul vital al școlii în viața viitoare a tinerilor de azi și i-a îndemnat să păstreze ceea ce au primit și să se întoarcă întotdeauna cu plăcere în comunitatea de unde vor pleca în curând pentru a-și desăvârși studiile.
Doamna deputat Silvia Claudia Mihalcea a precizat că se simte onorată să fie în acel loc într-un moment atât de important și de fericit pentru toți locuitorii orașului. Liceul a fost adaptat nevoilor elevilor din aceste timpuri, iar ei trebuie să dovedească faptul că-și vor îmbunătăți pe măsură și performanțele lor școlare. „Aveți o școală superbă și așteptăm rezultate care să vă claseze în rândul liceelor de top din județ și din țară la examenul de bacalaureat și la concursurile școlare!”
Multe surprize plăcute li s-au făcut locuitorilor orașului în acele zile de sărbătoare. Au fost formații artistice ale elevilor și altele consacrate, expoziții de carte, de costume populare, de obiecte artistice, de produse culinare, etc.
Dar spectacolul care a plăcut în mod deosebit a fost creat de Asociația de Reconstituiri Istorice din Timișoara. Îmbrăcați în uniforme autentice din primul război mondial, ei au pregătit momente remarcabile, cum ar fi depunerea jurământului ostașilor la plecarea în război, simularea unor ceremonii militare, onorul prezentat Regelui Ferdinad și Reginei Maria îmbrăcați în uniforme de epocă, defilarea unor ostași și ofițeri cu uniforme adecvate, un preot militar, surori ale Crucii Roșii, ofițeri de toate gradele și armele etc. Au rostit o rugăciune în grup, așa cum rosteau pe front militarii dimineața împreună cu preotul militar.
La final d-na Directoare și domnul Primar au primit ordine regale semnate de Regele Ferdinand, aidoma celor emise acum 100 de ani de adevăratul Rege celor care se evidențiau prin ceva, preum și cheia simbolică a Liceului care să fie păstrată în inventarul Liceului. S-a tras și o salvă de armă care i-a emoționat și speriat pe cei de față.
Emoționante au fost și micile surprize pregătite de foști elevi ai liceului. Spre exemplu, au venit la festivități două doamne, mamă și fiică, ambele foste eleve ale Liceului General Dragalina, în urmă cu mulți ani. Mama se numește Cornelia Fetea și acum este la vârsta maturității depline, este președinte al Filialei Caraș-Severin a Asociației Foștilor Deținuți Politici și vicepreședinte al Centralei AFDPR, un OM remarcabil care de trei decenii și jumătate este omul providential al tuturor persecutaților politic pentru care se luptă cu neocomuniștii cu un curaj mai presus de fire. Și-a neglijat sănătatea, timpul liber și bugetul familiei pentru păstrarea memoriei celor care au suferit în Gulagul communist.
Fiica dânsei, Lăcrămioara, căsătorită Podaru, a devenit eleva aceluiași liceu la un sfert de secol distanță după mama ei. Fata este acum profesoară de chimie în Timișoara, cadru didactic asumat, iubită de elevi, colegi și oravițenii de care încă este legată sufletește și-i vizitează des. Ea a venit la festivități îmbrăcată în uniforma de elevă de liceu originală, pe care o păstrează cu sfințenie și care, la circa două decenii și ceva distanță îi vine perfect, dovadă a vieții echilibrate pe care o duce. Este o fată frumoasă, distinsă, cu simțul umorului, se poate amesteca cu succes printre actualii elevi de care s-ar putea diferenția doar prin faptul că ei nu mai au uniformă. Este model pentru actualii elevi dragalinezi. Model de urmat pentru cum a evoluat viața ei după liceu, pentru modul cum se comportă în societate, pentru grija cu care-și ocrotește părinții, pentru modul în care-și face datoria de dascăl.
Împreună, mama și fiica au fost o echipă admirată, apreciată, care a adus zâmbete pe fețele participanților și multă bucurie în cadrul evenimentului. Să le dea Domnul sănătate și numai bucurii, să vină în tandem și la aniversările viitoare ale Liceului!
Per total, evenimentul a creat o atmosferă caldă, încărcată de bucurie și emoție, ceea ce a generat plăcutul sentiment al apartenenței la acea comunitate . Vreme de trei zile în Oravița a fost un ambient de uniune prin modul în care locuitorii au cooperat la crearea atmosferei de sărbătoare împărtășită împreună prin veselie, amintiri plăcute, sentimente de mândrie că sunt locuitorii unui oraș cu tradiții, cunoscut în țară și peste hotare numai prin lucruri de fală și prin contribuția la progresul învățământului, al economiei, prin succesele în domeniul științei, artei și muzicii, reunind comunitatea românească oravițeană cu invitații veniți din diverse părți ale țării. Au fost prezente personalități academice, universitare, culturale, literare, artistice, jurnalistice, din administrație sau mediul de afaceri care au contribuit la formarea și afirmarea în România a universului spiritual. Oravița a găzduit un eveniment cultural deosebit și merită felicitările noastre și urările de bine, sănătate și rezultate excelente pe tot parcursul vieții.
UZPR CARAS SEVERIN 