30 mai – 8 iunie 2022, Centrul German „Alexander Tietz“ Reșița:

Vernisaj: 30 mai 2022, ora 17.00.

„Cinste ție, copilărie!“ (ediția a XV-a): O manifestare dedicată zilei de 1 iunie, Ziua internațională a copiilor.

Expoziție de artă plastică a tinerei Natalia Georgia Pojar, elevă în clasa a V-a, secția germană a Colegiului Național „Diaconovici – Tietz“.

Consiliul Director al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, întrunit în ședință în 25 mai 2022, a avut în vedere o serie de decizii administrative, care să asigure bunul mers al organizației.
În vederea sprijinirii organizării unor acțiuni proprii de către filialele UZPR, în special cele care nu au personalitate juridică, se instituie dreptul acestora de a beneficia de sumele rezultate din redirecționarea procentului de 3,5% din profit, pe baza declarațiilor membrilor UZPR din filialele respective. Cuantificarea și totalizarea sumelor se va realiza, periodic, la nivelul central al UZPR, de către departamentul financiar-contabil. Folosirea sumelor respective va fi posibilă numai după aprobarea unei cereri motivate din partea filialei teritoriale a UZPR, respectându-se normele financiare în vigoare.
O altă decizie vizează atragerea de fonduri către UZPR. Astfel, având în vedere necesitatea sporirii bugetului Uniunii, pentru persoanele care vor aduce sponsorizări sau publicitate se instituie un procent de 15% din valoarea sumei respective, care va putea fi returnat aducătorului, în condițiile reglementărilor financiare în vigoare.

Departamentul Comunicare

„Și le-a zis Pilat: Iată Omul!”
(Ioan 19:5)

Îi este dat omului, de-a lungul timpului, să întâlnească și să parcurgă o mulțime de cărți frumoase, captivante, cărți care îl călătoresc și îl fac să (se) descopere, să știe cine este, de unde vine și încotro se îndreaptă. Fie că este vorba despre proză, despre poezie ori jurnale, corespondență, memorii, cărțile au fost și vor fi un mijloc prin care omul se va defini și împlini totodată. Fie că vorbim despre marile jurnale cum sunt, de pildă, cele ale lui Mircea Eliade, Titu Maiorescu, Nicolae Iorga, F. M. Dostoievski, André Gide și multi alții, fie că vorbim de marile corespondențe ale culturii universale (istorie, filosofie, religie, știință), de însemnările zilnice ori de călătorie, cărțile care conțin trecut sunt, de fapt, cărțile care construiesc viitor.
O astfel de carte este și cartea Gabrielei Șerban – Shalom from Israel! Pagini din jurnal de pelerin (Editura TIM, Reșița, 2019) –, o carte care nu numai că oferă detaliile unei călătorii a sufletului, ci împărtășește o călătorie pe dalele de piatră unde cu secole în urmă au fost așezați stâlpii Dreptății și Adevărului, o călătorie la Zidurile Cetății Omenirii, a însuși Omului: „Cu inima strânsă de emoție, însă suficient de încăpătoare pentru a așeza fiecare persoană din viața mea într-un colțișor anume, purtând în suflet un amestec de stări – de teamă, de durere, de bucurie, de pace, de satisfacție, de fericire – am lăsat totul în urmă și am purces în călătoria inimii mele, într-o călătorie a rugăciunii și a curățirii sufletului, într-un pelerinaj pe care orice om ar trebui să-l facă măcar o dată în viață: să calce pe urmele Mântuitorului în ținuturile Israelului și Palestinei.” (1)
Cu descrieri bogate și, totodată, deloc stufoase și un vocabular accesibil, cartea Gabrielei Șerban se păstrează și trăiește(!) la fel de simplă cum, de fapt, ar trebui să trăiască orice om dinaintea lui Dumnezeu chiar dacă lucrurile sunt completate treptat cu pasaje biblice (dar și versuri eminesciene!) care într-un final dau cărții un colorit aparte devenind astfel un fel de cărare presărată cu chemări către ceea ce omul trebuie să devină.
A-ți plimba privirea și mâna, inima și gândul printre milenii de istorie și cultură, de tradiție și credință este de fapt o petrecere a ta – Omul – și a esenței ființei tale prin timpurile care în curgerea lor îți păstrau venirea tocmai pentru ca atunci, la momentul potrivit, să ți se dezvăluie, să îți arate ce este, cum este și cât este și mai mult de atât, aici, nu poate fi: „Nu vă adunați comori pe pământ, unde molia și rugina la strică și unde furii le sapă și le fură, Ci adunați-vă comori în cer, unde nici molia, nici rugina nu le strică, unde furii nu le sapă și nu le fură. Căci unde este comoara ta, acolo va fi și inima ta.” (2)
Dincolo de dorința autoarei de a vizita Țara Sfântă și dovedind împlinirea-i prin simțămintele relatate în volumul Shalom from Israel! …, marea miză a cărții constă în a aduna la un loc toate privirile ochiului, atingerile mâinii și trăirile sufletului și a convinge cititorul cel puțin să cugete în sinea sa asupra marilor întrebări ale omenirii din rândul căreia se desprinde. Într-o lume în care accentul cade tot mai mult pe căutarea și acumularea de iluzoriu tocmai aceasta este marea dimensiune a cărții Gabrielei Șerban: întoarcerea la rădăcini, la o etică și la Adevărul unic, lucruri ce par tot mai străine lumii zilelor noastre. „Fiecare om, fiecare neam în contextul său dezvoltă o relație personală cu Dumnezeu; acest caracter personal și național nu înseamnă relativizare a adevărului absolut și veșnic al lui Hristos, Dumnezeu-Omul Care îl face din nou pe om prieten al lui Dumnezeu și prin Care omul învinge moartea. Atât timp cât persoana sau națiunea sau contextul acestora nu sunt așezate mai presus de acest mesaj valabil pentru toți oamenii, pentru toate neamurile și pentru toate contextele. Contextul este sfera Cezarului și a Imperiului; Cezarul operează în sfera provizoriului, pentru care are funcția să administreze mijloacele supraviețuirii în această lume guvernată de legile morții. Dimensiunea religioasă cuprinde și transcede provizoriul, pentru că administrează căile vieții veșnice. Orice perturbare a ierarhiei lezează taina persoanei în relația ei cu Dumnezeul personal, cu celelalte persoane umane și lumea creată.” (3)
Credința, religia, divinul, umanul, istoria, trăirea sunt teme complexe asupra cărora marii gânditori de-a lungul timpului au construit întrebări și, totodată, au încercat să ofere răspunsuri. Cele două paliere – Evoluționismul și Creația – au creat și ele categorii și subcategorii care la rândul lor au adus noi întrebări, noi interpretări, noi răspunsuri totul constând într-o continuă regeometrizare. „De un secol încoace, să spunem de la anarhismul nietzschean, distrugerea idolilor în general și a moralei în particular trecea drept calea regală de emancipare a individului. Am ajuns în mod brutal într-o configurație în care morala a redevenit centrală pentru autoconsituirea individului. Nu morala ca doctrină a sacrificiului și sistem al datoriei. Ci morala ca putere de a-ți da ție însuți socoteală de motivele în funcție de care să-ți orientezi comportamentul, ținând cont de condiția și de destinația proprii.” (4)
Shalom from Israel. Pagini din urnal de pelerin, poate la modul cel mai simplu cu putință, înglobează și pune laolaltă ceea ce înseamnă Om/Societate, Istorie și Divinitate creând astfel o simbioză între cititor și scriitor, între știință și religie, între ateu și credincios: «Nu putem să nu ne numim creștini”, pentru că lumea în care Dumnezeu a murit – s-au destrămat metanarațiunile și s-a demitizat, din fericire, orice autoritate, chiar și aceea a cunoștințelor „obiective” – singura noastră posibilitate de supraviețuire umană mai rezidă în preceptul creștin al carității.» (5)

1) Șerban, Gabriela – Shalom froms Israel! Pagini din jurnal de pelerin – Editura TIM, Reșița, 2019, p. 11
2) *** – Biblia sau Sfânta Scriptură – Editura Institutului Biblic și de Misiune al Bisericii Ortodoxe
Române, București, f.a. (2008), p. 1103 (Matei 6:19-21)
3) Petrache, Tatiana, în Religia și contextele cultural-politice; în volumul Flonta, Mircea (coordonator),
Keul, Hans-Klaus (coordonator), Rüsen, Jörn (coordonator) – Religia și societatea civilă –
Editura Paralela 45, Pitești, 2005, p. 214
4) Gauchet, Marcel – Ieșirea din religie. Parcursul laicității – Editura Humanitas, București, 2006, p. 121
5) Vattimo, Gianni – în Epoca interpretării; în volumul Rorty, Richard / Vattimo, Gianni – Viitorul
religiei. Solidaritate, caritate, ironie – Editura Paralela 45, Pitești, 2008, p. 70 (publicat anterior în
Eidos, nr. 1, 2003, pp. 17-23) / volum îngrijit de Santiago Zabala

Cristian-Paul MOZORU

(dialog cu pr. dr. Achim Alin Nicușor – paroh Teliucu Inferior)

– Se vorbește prin parohie că sunteți un preot apreciat și iubit de credincioși. Cum comentați?

– Hristos a înviat!… și vă mulțumesc pentru această întrevedere! Trebuie să recunosc, încă de la bun început, că m-ați pus în încurcătură… Niciodată nu m-am gândit la acest aspect și de aceea un răspuns limpede la această întrebare nu am. Când am fost numit ca preot paroh la Teliucu Inferior, singura mea grijă a fost aceea de a sluji cât mai bine, lui Dumnezeu, la Sfântul Altar. Nu am purtat niciodată grija de a plăcea oamenilor, dar, probabil, grija de a sluji frumos și dedicat lui Dumnezeu s-a concretizat, de-a lungul anilor, și într-o anumită apreciere din partea credincioșilor.

– Cum funcționează, la nivelul parohiei, activitatea serviciului social?

– Ca în orice parohie, grija preotului nu este doar aceea de a sluji în biserică, ci și aceea de a se pleca, pe cât posibil, asupra tuturor problemelor credincioșilor. În parohia noastră nu avem un serviciu social instituționalizat, aș zice, însă activitatea Comitetului Parohial este foarte eficientă, în sensul că mereu sunt sesizate probleme de ordin social, în comunitate. În acest caz, se întrunește Consiliul Parohial împreună cu Comitetul Parohial, se analizează situația și se iau măsurile care se impun, de cele mai multe ori cei în cauză fiind ajutați de parohie fie cu bunuri, fie cu bani, după caz.

– De serviciul misionar beneficiază mulți credincioși?

– Neavând un serviciu social concretizat de exemplu într-o cantină socială, sau after-school sau altceva de acest fel, numărul beneficiarilor activităților noastre social-misionare variază de la an la an. Noi avem un serviciu social extrem de dinamic, dar și flexibil, astfel încât ne organizăm din mers, pe parcursul anului, în funcție de problemele sociale care se ivesc. Dar dacă doriți o cifră, măcar orientativă, aș zice că ea fluctuează undeva între 20 și 30 de familii care beneficiază de servicii sociale, iar în ceea ce privește serviciul misionar, răspund solicitărilor tuturor credincioșilor de fiecare dată când este necesar.

– Punctați-ne ceva din realizările serviciului cultural.

– La acest capitol subliniez buna colaborare pe care o avem cu Școala gimnazială din localitate. La sărbătorile mai importante elevii vin la biserică, împreună cu profesorul de religie și alți profesori și ne încântă fie cu un buchet de pricesne sau colinde, după caz, noi răsplătindu-i, evident, cu dulciuri, fie vin pentru lecții deschise la biserică, fiindu-le prezentate și explicate concret diferite obiecte de cult la care nu au acces altundeva… Am avut, de asemenea, la biserică expunere de obiecte tradiționale și religioase, hand-made, cu vânzare, făcute de elevi. De asemenea, am fost, în colaborare cu primăria locală, cu credincioșii, în diferite pelerinaje prin țară, iar la căminul cultural din localitate se organizează în fiecare an evenimente cultural-religioase cum ar fi șezători tradiționale cu colinde, mărțișoare cu tradiții populare și pricesne și alte activități cultural-religioase.

– Despre serviciul pentru tineret, ce ne puteți spune?

– Cred că acest aspect este punctul vulnerabil al oricărei parohii. Este foarte greu. Din păcate, tinerii își anihilează nevoia de Dumnezeu prin ceea ce le oferă internetul, smartphone-ul, jocurile pe telefon etc. Este foarte greu. Ei și-au creat din tehnologie o lume virtuală, a lor, de unde pot fi scoși cu greu. Nu zic că tehnologia și internetul nu sunt bune. Sunt foarte bune și utile, dar trebuie folosite cu discernământ, iar tineretul nu are acest discernământ. În orice caz, în biserica noastră, în ultima vreme vin mulți tineri, totuși, și se îndrăgostesc mai ales de citirea și cântarea de la strană. Iar la această întrebare am răspuns parțial și la întrebarea de mai sus, când am expus colaborarea cu școala din localitate.

– Și în finalul dialogului, prezentați-ne agenda de lucru a serviciului social-gospodăresc.

– Din întrebările de mai sus am observat că dumneavoastră ați accentuat numai dimensiunea social-filantropică și culturală a Bisericii. Totuși, țin să vă amintesc faptul că aceasta, deși importantă, nu este cea esențială. Nu trebuie confundată Biserica cu o organizație social-filantropică omenească. Rostul esențial al Bisericii este acela de a-L dărui pe Hristos oamenilor…, de a-i îndruma pe oameni pe calea către Dumnezeu, căci, în fond, creștinul nu trăiește pentru viața aceasta, ci trăiește în viața aceasta construindu-și veșnicia în și prin biserică. Toate activitățile social-filantropice ale parohiei noastre au avut mult de suferit din cauza pandemiei, în ultimii doi ani. Cu toate acestea, nu am stagnat. Bisericile parohiei, căci sunt trei, au fost și sunt permanent îngrijite și înfrumusețate, iar, printre altele, dacă anul trecut am reușit să schimbăm acoperișul casei parohiale, anul acesta ne propunem să achiziționăm un sistem de încălzire al bisericii parohiale, mai performant.

– Ce gânduri transmiteți credincioșilor din parohie?

– Le transmit în primul rând rugăciunile mele… Apoi, ca gând, sau îndemn, să nu uite care sunt elementele care îi definesc ca fiind ceea ce sunt. Adică: credința în Dumnezeu, identitatea de limbă, tradițiile culturale și valorile naționale, rostul esențial al familiei pentru o societate sănătoasă etc. Și le mai transmit ceva: atunci când suntem în biserică „toată grija cea lumească de la noi s-o lepădăm“, iar când ieșim din biserică, duhul dobândit la Sfânta Liturghie să-l purtăm cu noi în familie și societate până la următoarea Sfântă Liturghie.

Au consemnat Ioan Vlad, Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR

(dialog cu dr. Melinda-Ildiko Mitranivici, medic primar, șef secție obstetrică-ginecologie – Spitalul Municipal „Dr. Alexandru Simionescu” Hunedoara)

– Să începem dialogul cu rugămintea de-a ne prezenta cele mai semnificative date biografice.

– Sunt medic primar, șef secție obstetrică-ginecologie în cadrul Spitalului Municipal „Dr. Alexandru  Simionescu” Hunedoara, cea mai mare unitate cu acest specific din județ, căsătorită. Doctor în Medicină, afiliată la diverse organizații medicale mondiale în cadrul cărora desfășor activități științifice cu publicații în reviste internaționale de prestigiu, listate pe Web of Science.

– De ce specialitatea obstetrică-ginecologie și nu alta?

– În Târgu Mureș unde am fost studentă se încuraja voluntariatul în Clinici. Participam activ la gărzi, astfel încât puteai ca student să înțelegi mai bine decât în cadrul cursurilor sau lucrărilor practice mecanismul investigării și tratării unui pacient. Astfel puteam din timp să ne orientăm către specialitatea care ni se potrivește mai bine. Acesta a fost motivul pentru care am ales această ramură.

– Cum v-ați acomodat ca șef de secție în cadrul Spitalului din Hunedoara?

– Cu dificultate. Am venit din „afara” spitalului și atunci a fost dificil să mă fac acceptată. Dar în meseria aceasta lucrează oameni cu inteligență ridicată care înțeleg să pună pacientul pe primul loc și acceptă schimbarea dacă aceasta e benefică.

– De unde atâta energie în tot ce faceți ca medic și șef de secție?

– Cred că m-am născut cu energie excesivă, motiv pentru care mă și manifest atât de multilateral.

– În activitatea profesională care vă sunt momentele hotărâtoare?

– Au fost examenele care m-au format, multiplele competențe și atestate pe care le-am obținut în diverse Centre Universitare, platforma e-learning și Global Fertility Academy care ulterior a devenit Global Women’s Health Academy unde am promovat examene care ulterior m-au propulsat în colaborarea cu grupul ESHRE în care desfășor din 2019 diverse activități științifice.

– Cum reușiți să finalizați responsabilitățile care le implică meseria de medic?

– Responsabilitățile sunt permanente. Ele nu se termină când ies pe poarta spitalului. În calitate de șef de secție răspund la telefon zi și noapte colegilor sau conducerii spitalului. Pe lângă aceasta, răspund și pacienților în funcție de necesitățile lor. Fac față cu burn outul aferent de care ați tot auzit și care ne copleșește, mai ales începând cu perioada pandemiei când multe cazuri încercam să tratăm la domiciliu sau veneau ulterior în stadii degradate. Din păcate nu cred că problemele cu care ne confruntăm sunt foarte bine înțelese sau gestionate, dar sperăm să le redresăm pe parcurs.

– Care vă este trăirea, sentimentele, în fața unei paciente care trebuie să nască?

– Orice pacientă care naște ne reamintește de complexitatea creației. Să vezi moștenitorul genetic al unui cuplu cum apare pe lume ne face și pe noi părtași la o minune pentru care personal sunt recunoscătoare. Puțini se pot lăuda că fac meseria pentru care au înclinație. Deci mă simt norocoasă.

– Sunteți mulțumită de finalizarea visului Dumneavoastră?

– Visul meu nu a ajuns la final. Mai am încă multe de făcut și de demonstrat…. pot spune că sunt recunoscătoare lui Dumnezeu pentru parcursul meu de până acum și sper să continui pe acest drum!

– Succesele înregistrate sunt un impuls în activitatea de zi cu zi?

– Succesele mă motivează, dar mă și intimidează în același timp. E greu să ții ritmul în același fel, să obții performanțe similare, așteptate și de cele mai prestigioase instituții, dar mă străduiesc să mă ridic la nivelul cerut. Aici mă refer inclusiv la activitățile științifice, dar și la tratarea diverselor patologii din cadrul unor boli rare, diagnosticarea fiind dificilă, dar pentru acest lucru depun eforturi pe lângă diverse instituții care se dovedesc deschise la colaborare.

– Există riscuri în activitatea pe care o desfășurați?

– Bineînțeles că exista riscuri în meseria aceasta! Mai ales că e o ramură chirurgicală!

– Aveți colegi care vă invidiază?

– Dar de ce ar trebui să mă preocupe dacă sunt colegi care mă invidiază? Fiecare dintre noi are calea lui de urmat. Fiecare dintre noi ar trebui să se supraspecializeze într-o zonă a ginecologiei sau obstetricii, spre exemplu morfologie fetală, tratamentul sau investigația tumorilor mamare, am dat doar exemple. Acele platforme de învățământ sunt accesibile tuturor. Se poate face performanță dacă îți dorești, decât să îți pierzi timpul invidiind pe cineva.

– Punctați-ne un fapt inedit din activitatea Dumneavoastră ca medic?

– Inedite sunt patologiile rare cu care mă confrunt. Și nu e doar unul în care solicit intervenția colegilor din Programul Național de Boli Rare. Cred că e o instituție despre care fiecare din noi ar trebui să aibă cunoștință, nefiind promovată la nivel național. Sunt colegi care colaborează mult cu specialiști din Europa și nu numai și care ne sprijină în investigarea diagnosticelor dificile.

– Insuccese ați avut vreodată?

– Toți avem și insuccese. E bine să ni le reamintim.

– Și în finalul dialogului, vorbiți-ne despre activitatea Dumneavoastră de pregătire profesională și de cercetare științifică în domeniul specialității.

– Pregătirea profesională o consider continuă. Mai sunt atestate pe care doresc să le obțin și care mă ajută în activitatea profesională. Voi continua studiile științifice, cu sprijinul conducerii spitalului, urmând a disemina rezultatele în publicații internaționale de prestigiu cu factor de impact. Cu siguranță le voi prezenta și la conferințe de specialitate. Voi încerca în continuare să ader la programe regionale susținute din Fonduri Europene care vin în sprijinul pacientului în ce privește prevenția unor patologii. O parte sunt în curs de implementare, altele sunt la nivel de discuții.

Au consemnat Ioan Vlad, Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR

În cadrul proiectului „Sănătatea – primăvara vieții” desfășurat cu sprijinul Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România și a ziarului „Accent Media”, la inițiativa prof. Monika Hompot, la Liceul Tehnologic Energetic „Dragomir Hurmuzescu” Deva, s-a înființat cercul „Prietenii sănătății”.

Din acest cerc fac parte elevii: Matieș Georgiana, Scornea Marius, Puiu Andrada, Radu Mario.

Sub genericul „Sănătatea – să ne bucurăm de ea printr-un comportament responsabil pentru viață” membrii cercului doresc să contribuie la formarea unei generații de elevi capabili să trăiască în armonie cu natura și credința în sănătate, pe fondul unor măsuri înțelepte de prevenție și a unui stil de viață sănătos.

Prin toate activitățile organizate vor încerca să-și susțină faptul că, trebuie profitat de fiecare clipă a sănătății care trebuie păstrată și nu lăsată pe seama întâmplării.

Au consemnat Ioan Vlad, Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR

Începând cu luna ianuarie 2022 echipa managerială a acestui Colegiu a suferit unele modificări, în urma desfășurării concursului pentru obținerea funcției de director/director adjunct. Funcția de director a Colegiului este ocupată acum de doamna prof. dr. Adela-Ioana Mateș, alături de doamna prof. Maria Cristea și domnul prof. dr. Lucian Maier (aprilie 2022), aceștia din urmă ocupând funcția de director adjunct.
Recent, am purtat un dialog cu doamna prof. dr. Adela-Ioana Mateș (foto), în calitatea sa de director.

• De ce director la Colegiul Național „Iancu de Hunedoara” și nu la o altă unitate școlară?
• Da, am fost întrebată în aceste patru luni de ce acest colegiu, mai ales că sunt deveancă și titulară la Liceul de Arte „Sigismund Toduță” unde am ocupat în perioada 2017-2021 funcția de director adjunct. Sunt momente în viață când simți că nu te mai regăsești într-un anumit loc, când îți dorești mai mult de la tine și eu sunt genul de om căruia nu îi place să se plafoneze, iar pentru mine acest post a fost și este o provocare… deși în momentul în care m-am înscris la concurs nu luasem în calcul și această variantă. Mă gândisem la ea, dar nu eram hotărâtă 100%. Sunt conștientă că funcția vine la pachet cu multe responsabilități, cu lucruri bune și mai puțin bune, dar am pornit la drum și vorba unui filosof chinez… „nu contează cât de încet mergi, important este să nu te oprești”.
• Cum ați fost primită de colectivul cadrelor didactice de la Colegiul Național „Iancu de Hunedoara”?
• La început reticenți unii dintre ei, alții mi-au fost alături de la început, alții încă analizează, dar este normal… atât eu, cât și colega mea, Maria Cristea, venim din alte școli și până ne obișnuim unii cu alții… dar am încercat să ne sprijinim reciproc, să ne facem această perioadă mai ușoară una alteia. Este un om de echipă, cu care pot colabora, avem multe în comun. Oricum au fost colegi care mi-au fost alături chiar de la început și cărora le mulțumesc, care m-au încurajat în zilele mai grele, care și-au oferit ajutorul. Este un colectiv de oameni frumoși atât sufletește, cât și fizic, iar datoria mea este să găsesc calea de a ajunge la inima lor, de a-i cunoaște și de a încerca să valorific ceea ce are mai bun fiecare, ceea ce poate oferi fiecare pentru această școală.
• Cum apreciați activitatea colectivului de la Colegiul Național „Iancu de Hunedoara”?
• Sunt niște profesioniști în ceea ce fac, dovadă fiind numeroasele rezultate la concursurile și competițiile școlare. Avem foarte multe premii obținute în acest an atât la fazele județene – 24 premii I, 18 premii II, 18 premii III, 46 de mențiuni, dar și la faza națională (la disciplinele matematică, limba română, limba engleză, geografie, sport etc). La etapa națională am obținut 5 premii I, 1 premiu II, 2 premii III, 3 mențiuni, 2 premii speciale, Premiul I și Marele premiu al Societății de Geografie din România, Medalia de Argint la Olimpiada de matematică și calificarea în lotul restrâns al Olimpiadei Internaționale de Matematică, 1 calificare la Olimpiada Europeană de Geografie. Sunt rezultate frumoase, în spatele cărora sunt multe ore de muncă, dar bucuria pe care o vezi pe fețele lor atunci când sunt premiați e unică.
  Și nu doar cadrele didactice, ci și personalul didactic auxiliar și nedidactic sunt oameni de echipă. Mi-aș dori să pot vorbi la finalul celor patru ani de mandat, despre „familia de la Iancu”.
• Punctați-ne un moment plăcut în aceste 4 luni care v-a oferit momente de satisfacție.
• Au fost câteva… îmi voi aminti cu drag de telefonul primit de la elevii și colega mea, plecați la Olimpiada națională de geografie, la București, care m-au sunat să îmi spună că ne-am calificat la Balcaniadă și am obținut locul 1, Marele premiu…. sunt o fire emotivă și recunosc că mi-au dat lacrimile, mi-aș fi dorit să fiu cu ei să îi pot îmbrățisa, felicita în acel moment. Sunt omul care trăiește alături de ei toate aceste emoții, mă bucură să îi văd fericiți… Sau la pensionarea domnului director prof. dr. Dan – Ștefan Marinescu. A fost un director foarte iubit de colectiv.
• Care vă sunt planurile de viitor?
• Avem multe, avem 4 ani în față și noi, echipa managerială ne dorim să lăsăm ceva în urmă, vorba aceea „Facta, non verba” și sunt recunoscătoare faptului că Primăria Hunedoara sprijină și se implică foarte mult în educație, mai ales că este important să existe o bună colaborare între noi și administrația locală. Și nu numai… chiar și părinții acestui Colegiu sunt foarte implicați, sunt oameni care au înțeles că beneficiarul direct al educației, elevul, respectiv copilul lor este cel care se va bucura de tot ceea ce noi dorim să întreprindem. Ne dorim să le oferim elevilor noștri cât mai multe oportunități, mai multe proiecte internaționale, Erasmus, activități extrașcolare variate în cadrul liceului, în care să se poată regăsi fiecare dintre ei. Avem deja un club de teatru, unul de arhitectură, colectivul de redacție al revistei, din toamnă vom înființa și altele, pe care ei și le doresc. Este o școală cu oameni valoroși – copii, profesori, părinți – și așa trebuie să rămână, sus pe podium.
  Oferta educațională este variată, învățământ primar – step by step, învățământ gimnazial – clase cu regim de predare intensiv engleză, dar și clase în regim tradițional, învățământ liceal profil real și umanist și învățământ postliceal – asistent medical generalist și asistent medical farmacist.

Au consemnat Ioan Vlad, Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR

• Doamna Elena – Alina BÂRLEA (foto) sunteți Directorul Executiv al Casei Județene de Pensii Hunedoara.
  Încă de la numirea dumneavoastră pe acest post prin Ordinul Președintelui CNPP, ați dovedit implicare și responsabilitate în implementarea sarcinilor înscrise pe agenda dumneavoastră de lucru.
  În urma unor solicitări a mai multor pensionari, prin bunăvoința ce vă caracterizează, punctați-ne câteva amănunte privind acordarea biletelor pentru tratamentul balnear prin sistemul organizat și administrat de MMJS.
• Acordarea biletelor de tratament pentru anul 2022 este un domeniu reglementat de Ordinul Președintelui CNPP nr. 72 din 10.02.2022.
  Repartiția locurilor, în vederea eliberării biletelor către beneficiar, se transmite de către Casa Națională de Pensii Publice tuturor Caselor de pensii teritoriale, deci și nouă.
  Biletele de tratament se acordă tuturor beneficiarilor pe baza unor criterii generale și specifice, conform Ordinul Președintelui CNPP nr. 72/ 2022, fie gratuit, fie cu suportarea unei contribuții individuale, iar ordinea de ierarhizare a acordării acestui beneficiu este stabilită pe baza punctajelor aferente fiecărei cereri având în vedere criteriile de acordare.
  Durata sejurului unui bilet de tratament este de 16 zile.
  Precizăm faptul că informații sunt disponibile pe site-ul Casei Județene de Pensii Hunedoara – http://www.cjp-hd.ro.
  Iată și stațiunile care se pot solicita: Amara, Bălțătești, Bazna, Bușteni, Baziaș, Călacea, Căciulata, Costinești, Covasna, Eforie Sud, Eforie Nord, Felix, Geoagiu, Băile Govora, Herculane, Lacu Sărat, Mangalia, Moneasa, Neptun, Ocna Șugatag, Băile Olănești, Pucioasa, Sângeorz, Sărata Monteoru, Slănic Moldova, Slănic Prahova, Sovata, Târgu Ocna, Tășnad, Techirghiol, Tinca, Turda, Tușnad, Vatra Dornei, Voineasa.
• Vă rugăm să ne prezentați și programul de audiențe al Casei Județene de Pensii Hunedoara.
  • marți, între orele 10 – 13, Eva – Carmen BORDEA – Director Executiv adjunct, Direcția Economică;
  • miercuri, între orele 10 – 13, Ionel CIOBANU – Director Executiv adjunct, Direcția Stabiliri și Plăți Prestații;
  • joi, între orele 10 – 13, Elena – Alina BÂRLEA – Director Executiv.
  Program de audiențe la nivelul Casei Locale de Pensii Petroșani:
  • în fiecare miercuri, între orele 10 – 13, Natașa POPESCU – șef serviciu.

Au consemnat Ioan Vlad, Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR

Pentru a marca împlinirea a trei luni (24 februarie – 24 mai 2022) de la izbucnirea războiului nedorit de lângă noi, Forumul Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin și Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților din Reșița lansează un plic filatelic ocazional. Cu același prilej a fost confecționată o ștampilă filatelică ocazională. Ștampila este folosită la oficiul poștal Reșița 1, în data de 24 mai. Menționăm faptul că această ștampilă a fost aprobată de Federația Filatelică Română și de către Poșta Română pentru întreaga corespondență expediată în data de 24 aprilie din Reșița de la Oficiul Poștal nr. 1.

La invitația părintelui duhovnic, Protosinghel Ieromonah dr. Ioanichie, Biblioteca Orășenească „Tata Oancea” Bocșa, în parteneriat cu Mănăstirea „Sf. Ilie de la Izvor” Vasiova, organizează duminică, 5 iunie 2022, o expoziție de sculptură, care poartă semnătura cunoscutului artist George Molin.
Vernisajul expoziției se va desfășura după Sfânta Liturghie și va fi găzduit de sala de festivități a Mănăstirii vasiovene.

Sculptorul George Molin este pensionar, trăiește la Ticvaniu Mic, județul Caraș-Severin, coordonează Cercul de sculptură în lemn „Jacob Naubauer” din cadrul Forumului Democratic al Germanilor Caraș-Severin și răspândește în jurul său frumusețe și talent.
Jacob Neubauer (1922- 2001) a fost unul dintre reprezentanții de seamă ai etniei germane din Banatul de Munte și a fost fondator al cercului de sculptură în lemn de pe lângă Forumul Democratic al Germanilor din Caraș-Severin, cerc preluat, după decesul inițiatorului, în 2001, de discipolul său – George Molin.
Din anul 2007, în semn de respect, cercul poartă numele ”Jacob Neubauer” și adună în componența sa oameni talentați și creativi, dornici să împărtășescă valori artistice.

La vernisajul din 5 iunie 2022 de la Mănăstirea „Sf. Ilie de la Izvor” Vasiova vor fi expuse lucrări ale artistului George Molin, sculptură în lemn pe teme generoase și diverse. Participanții la vernisaj vor putea admira lucrări complexe reprezentând fie chipuri de sfinți, chipuri de eroi, scene religioase, fie artă naivă, simboluri mitologice, figuri inspirate din basme sau din universul țăranului român. Toate acestea șlefuite în lemn cu răbdare, meticulozitate și talent de către artistul George Molin.
Vă invităm cu drag la o întâlnire cu frumosul modelat și șlefuit de un artist aflat în „imediata noastră apropiere” și dăruit cu generozitate privirilor noastre! Vă invităm la câteva clipe de frumusețe!

Podcast media. Alături de public, oricând, oriunde

La mai bine de un secol de când lumea făcea cunoștință cu undele radio, această „dragoste la prima… audiție” pare perpetuă. Și în prezent radioul este cea mai de încredere sursă de informații, iar tehnologia, prin podcast, nu a făcut decât să-l facă și mai accesibil.
Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România, fidelă misiunii sale de a reuni laolaltă cele mai reprezentative personalități ale lumii presei românești în numele slujirii publicului lansează, începând de luni, 4 aprilie 2022, podcastul media Radio UZPR. În acest fel, completăm cu mijloace de ultimă generație aria de întindere a comunicării cu opinia publică, trasăm un nou drum care să lege jurnaliștii profesioniști de cei în slujba cărora s-au pus alegând această frumoasă și dificilă profesie și aprofundăm conexiunea cu toți cei care știu că presa profesionistă este cea mai avizată sursă de informare.
Liber, accesibil, independent și versatil, noul podcast al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România aduce publicului, oricând și oriunde, puncte de vedere, știri, analize, informații, esență de presă, așa cum este ea văzută, abordată și muncită în fiecare zi de unii dintre cei mai relevanți profesioniști ai domeniului, personalități ale publicisticii naționale și internaționale, reprezentanți ai unor instituții de talie mondială, profesori universitari – în direct de la catedrele de jurnalism – membri ai Academiei Române, președinți ai filialelor UZPR, personalități de top ale presei din țară și din Diaspora.
Radio UZPR podcast debutează, așadar, în forță, cu ultimul interviu cu regretatul președinte al UZPR, renumitul jurnalist Doru Dinu Glăvan, cu convorbiri cu Sorin Stanciu, actualul președinte al Uniunii, Dan Constantin, binecunoscut jurnalist, membru al Comisiei de Atestare Profesională a UZPR, cu un reprezentant de marcă al presei culturale, acad. Ioan Aurel Pop, președinte al Academiei Române, Nicolae Băciuț, membru al Consiliului Director al UZPR, cu apreciatul redactor de radio Viorel Popescu, cu președintele UZPR-UK, Nistor Becia, psiholog implicat în viața comunității, Claudius Dociu, președinte al Filialei Prahova a UZPR, director general al postului DaDa TV. Caruselul materialelor audio de excepție continuă cu un interviu cu Oana Marcu, strănepoată a lui Emil Racoviţă, cercetător în bilogie care a lucrat pentru NASA, care va detalia pe marginea jurnalismului de știință, precum și cu jurnalistul și fostul director al postului Europa liberă Liviu Tofan. Un moment de excepție al derulării galeriei de personalități ale presei care vor inaugura Radio UZPR este interviul cu jurnalistul Mircea Carp, fost director asistent la Europa liberă, veteran decorat al celui de-Al Doilea Război Mondial, un neînfricat luptător anticomunist.
Interviuri, reportaje, documentare și evenimente de pe tot cuprinsul țării și din Diaspora, „secretele” unei meserii în care nu pot activa decât cei cu vocație și curaj, dispuși la efort intens, lumea presei devoalată lumii largi, în așa fel încât cea din urmă să știe, o dată mai mult, că jurnaliștii profesioniști sunt aliații de cursă lungă ai publicului, toate acestea și multe altele vor fi disponibile pe podcastul Radio UZPR.
Anul 2022 este un moment de referință pentru Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România, care dă lumii, prin podcastul care îi poartă numele, acces deplin la spectacolul elaborării informației și analizei, care, până la urmă, este însuși spectacolul vieții, cu toată splendida sa capacitate de a comunica.

Departamentul Comunicare

link radio
https://radiouzpr.podbean.com/

Mesaje primite

Sub egida UZPR și Ars Vivat a apărut nr.10-11, An IV, 2022, al revistei de cultură, tradiție și atitudine civică ,,Mărturii Maramureșene” (218 pagini). Spicuim din vastul cuprins: 

Editorialul Amprenta condeiului pe albul hârtiei (Mărturii Maramureșene) este semnat de Ionica Bandrabur, mai amintim: Roadele mântuirii (Radu Botiș), Traduceri (Elisabeta Botan), Maramureșul în inima mea (Luninita Cornea), Plantele abandonului (Cleopatra Lorințiu), Din istoria locului nost’ CASTELUL BLOMBERG, Gârdani, Maramureș (Ioan Andrei Botiș), Nevoia de Divinitate și refugiul în ține însuți (I.R.Rosiianu), Gânduri dedicate unei frumoase aniversari (Protos. dr. Maxim (Iuliu Marius) MORARIU ), Marius WAGNER-BUCUR: Friedrich von Alvensleben, VISCRI – satul cu aer medieval (Mariana Moga), PORTRET DE ROMÂN Smaranda Cazan-Livescu – Atlanta, USA, Cu gândul la cei care ne-au îndrumat cândva pașii… Familia de dascăli Valeria și Vasile Oros din Someș-Uileac (Radu Botiș), Semnale…(Vasile Bele), Al. Florin TENE sau dragostea față de cultura română (Gelu Dragoș). ,,Isus” de Eugen Cojocaru, un roman cinematografic și o provocare teologica! ( (Ionuț Țene), Nucleară nu-i soluție, este doar suicid planetar! (Vasile Tivadar), Biblioteca Județeană „Petre Dulfu” Baia Mare, Așezările din Maramureș de-a lungul istoriei: lucrări monografice, LECȚIA DE POEZIE a Răsăritului (Gabriella Costescu), UCENICIA în cultura tradițională(Grigore Leșe),Încă un proiect cultural-artistic sub egida UZPR. „Eminescu, un vis în așteptare”, ediția I, 2021-2022, Radu BOTIȘ – Premiul I ,,EMINESCU, UN VIS ÎN AȘTEPTARE”, ediția 2021-2022,REMEMBER, Revista „SLOVA CREȘTINĂ”, izvor de lumină,etc.

 Pagini de poezie semnează: Elisabeta BOȚAN, Dumitru BUȚOI, Nicolae SILADE, Radu BOTIȘ, Ioan-Pavel AZAP, Elena ARMENESCU, Ana URMĂ, Eugen COJOCARU, Carmena BĂINTAN , Marin DUMITRESCU,Cornel LAR, Claudiu-Liviu ONISOARĂ, Olimpia MUREȘAN, Puiu RĂDUCAN,Vasile HATOS,Gelu DRAGOȘ, Olga VĂDUVA (GRIGOROV), Maria Tomita CORINI , Nicolae STANCIU, Maria FILIPOIU.

Apariții sub egida „Mărturii Maramureșene”: Bodone Raluca-Maria, Evaluarea anxietății și a stimei de sine a adolescenților instituționalizați (2021); Bodone Raluca-Maria, Percepția socială a consumului de droguri în rândul adolescenților (2021); Botiș Sorina Mihaela, Mântuirea universală și personală (2021); Florian Victoria Cecilia, Influența statutului socio[1]economic al familiei asupra abuzului și dezvoltării inteligenței emoționale la copii (2022); Crișan Rodica Melania, Copiii și efectele violenței de la televizor (2022); Crișan Rodica Melania, Preșcolarul și școlarul cu autism: eficiența intervenției terapeutice (2022); Botiș Radu, Muhaxhiri Gentiana, În brațele luminii (2022).

Radu Botiș,UZPR

(dialog cu dr. Călin HOMORODEAN , medic născut pe plai hunedorean, căruia i se înclină mii de pacienți ale căror inimi au fost readuse la viață)

• Prezentați-ne câteva date biografice.
• Am urmat Școala Generală în Simeria, județul Hunedoara, am absolvit Colegiul Național „Decebal” din Deva, iar în anul 1996 am fost admis prin concurs la Universitatea de Medicină și Farmacie „Iuliu Hațieganu” din Cluj-Napoca.
  În anul IV de facultate am intrat în grupul de cercetare de la Clinica Medicală I, condus de prof. dr. Dan Olinic, iar în anul V am câștigat o bursă ERASMUS în Franța la Spitalul Universitar Tours unde am fost inițiat în cardiologia intervențională de prof. dr. Luc Maillard. Am absolvit Facultatea de Medicină ca Șef de Promoție în anul 2002.
  Am intrat ca rezident de cardiologie în urma unui concurs național și în același an am fost integrat ca preparator universitar în Disciplina Medicală I. În anul 2004 am câștigat o bursă guvernamentală a statului român de 12 luni la Spitalul Universitar din Caen, perfecționându-mă în tehnicile de cardiologie intervențională într-un colectiv extrem de dinamic condus de prof. Martial Hamon și prof. Gilles Grolier. Am devenit medic specialist cardiolog în anul 2008 și mi-am susținut doctoratul în anul 2012 la Universitatea de Medicină din Cluj.
  Sunt căsătorit din anul 2006, soția mea, Romana HOMORODEAN, (foto 2) fiind medic neurolog și avem doi copii.
  În prezent sunt medic primar cardiolog la Spitalul Județean Cluj, unde coordonez Unitatea de Supraveghere și terapie avansată a pacientului cardiac critic (USTACC) și sunt șef de lucrări în cadrul Facultății de Medicină.
• Care v-a fost visul în profesia aleasă?
• Am visat întotdeauna ca munca mea să însemne ceva pentru cei din jur: o stare mai bună și o viață mai lungă pentru pacienții mei sau o contribuție cât de mică în evoluția științifică a domeniului meu de activitate. Obișnuiesc să îmi reprezint publicațiile mele științifice ca un „strop” adăugat de mine în oceanul dezvoltărilor științifice.
• De cine depindeți?
• În tot ceea ce întreprind îmi găsesc energia în suportul și dragostea familiei.
  Sunt căsătorit și am doi copii minunați, un băiat de 14 ani și o fetiță de 9 ani. Soția mea este tot medic, neurolog, pentru mine poate cel mai bun neurolog.
  Aș putea spune ca ne-a fost destinat să ne cunoaștem. Cu toate că suntem din orașe vecine din județul Hunedoara (soția este de loc din Deva, iar eu din Simeria), am urmat același liceu (Colegiul Național „Decebal” Deva) și aceeași facultate (UMF „Iuliu Hațieganu” Cluj), ne-am cunoscut doar în Franța, la Caen, în timpul rezidențiatului, când fiecare făceam un stagiu de pregătire, la același spital – CHU de Caen.
  Atât pentru mine, cât și pentru soția mea, a fost o periodă intensă din punct de vedere profesional, lucram și în weekend-uri, posibilitățile de învățare de tip „hands-on” erau multiple, presupuneau doar disponibilitate din partea noastră, pe care noi o aveam din plin.
  Soția mea lucra ca FFI în Serviciul de Neurologie, condus de prof. Defer G., cu care a avut o foarte bună colaborare chiar și după revenirea în țară. Era un serviciu de neurologie generală cu multe urgențe, dar care reprezenta un centru de referință pentru tratamentul pacienților cu scleroză multiplă. Acest stagiu de aproximativ 2 ani, a constituit un punct important în cariera profesională. Ulterior, după întoarcerea în țară, și-a început lucrarea de doctorat în același domeniu al sclerozei multiple, sub coordonarea dnei prof. dr. Perju-Dumbravă Lăcrămioara, care i-a fost un mentor și un sprijin până în prezent. Și-a finalizat lucrarea de doctorat în 2016, iar în prezent este medic primar neurolog în cadrul secției Neurologie I din Spitalul Clinic Județean de Urgență Cluj-Napoca.
  Eu lucram în laboratorul de Cateterism cardiac sub îndrumarea prof. Martial Hamon, din cadrul serviciului de cardiologie condus de prof. Gilles Grolier, serviciu responsabil de rezolvarea a numeroase urgențe cardiovasculare.
  Aș putea spune că perioada aceea petrecută în Franta a fost un moment de cotitură a vieții noastre profesionale și familiale. Având aceeași profesie cu soția mea, ne este foarte ușor să comunicăm, să ne povestim cazurile deosebite, să ne cerem părerea reciproc, să ne apreciem reușitele și să ne consolăm în cazul eșecurilor.
  Trebuie să subliniez că nu am fi ajuns unde suntem acum fără sacrificiile și susținerea părinților noștri pe tot parcursul formării noastre ca medici și ca „oameni”, în principal.
• Care sunt momentele hotărâtoare în activitatea profesională?
• Consider că următoarele momente au fost hotărâtoare pentru cariera mea medicală și științifică: 1 – în anul IV de facultate am fost inclus în grupul de cercetare de la Clinica Medicală I condus de conf. dr. Dan Olinic, 2 – în anul V de facultate am obținut o bursă ERASMUS în Franța la Spitalul universitar din Tours unde am intrat în contact cu cardiologia intervențională, 3 – în 2002 am devenit rezident de cardiologie prin concurs național și în același an am intrat în UMF Cluj-Napoca, Disciplina Medicală I ca preparator, 4 – în anul 2004 am obținut o bursă guvernamentală a statului român în Franța, la Spitalul univ. Caen unde am deprins și am aprofundat tehnicile de cardiologie intervențională.
• Aveti o viață agitată?
• Sunt un om extrem de ocupat, cu toate activitățile și responsabilitățile ce le implică meseria de medic. Cardiologia intervențională oferă extrem de multe satisfacții, cu prețul unor riscuri ale procedurilor pe care ni le asumăm zi de zi. O bună parte a zilei, o petrec în spital, unde încerc să îmbin activitatea din sala de cateterism cardiac cu activitatea clinică la patul pacientului și cu responsabiltățile ca și coordonator USTACC.
  Pe lângă activitatea clinică, sunt implicat în numeroase proiecte științifice și de cercetare, dar și în educația studenților de la medicină.
  De asemenea, aș putea spune că sunt profund implicat și în activitățile din familie. Soția mea, fiind tot medic, are de asemenea, o viață agitată, cu multe activități și responsabilități, astfel că încercăm să ne împărțim responsabilitățile familiale. Amândoi facem gărzi, uneori încercăm să ne potrivim zilele de gardă, pentru a mai câștiga ceva timp împreună în familie, pe cât posibil.
  Sunt angrenat în pregătirile școlare ale copiilor, problemele de matematică ale fiului meu fiind adevărate provocări. Activitățile extrașcolare ale copiilor necesită uneori trasee lungi cu masina prin aglomerația sufocantă din Cluj.
• Sunteți mulțumit de destinul dumneavoastră?
• Mă consider un om împlinit atât în viața profesională, cât și în cea familială.
• Cum ați răzbit în viața profesională?
• Sunt un om ambițios care nu a fost intimidat niciodată de eforturi mari necesare pentru atingerea scopurilor propuse. Am încercat să profit de oportunitățile care mi s-au ivit în cale indiferent de cât de dificile păreau, conștient fiind că cel mai adesea nu va mai fi o a doua șansă. De asemenea, nu mă las dominat de un succes, încerc să am întotdeauna noi inițiative, păstrând în minte ideea că „nimeni nu e de neînlocuit”.
• Sunteți lacom de succese?
• Orice succes îmi dă un impuls spre a progresa, iar orice eșec îmi întărește ambiția de a-l depăși.
• Care este riscul în munca dumneavoastră?
• Zi de zi realizez intervenții percutane asupra arterelor inimii, mulți dintre pacienți fiind în stare critică. Orice intervenție percutană vasculară se însoțește de riscuri de complicații, unele chiar vitale. Având în vedere că am afectuat în jur de 4000 de proceduri intervenționale în cariera mea, rezultă o imagine clară a riscurilor și a stresului. Deseori suntem confruntați cu situații medicale critice în care gestul imediat pe care îl întreprinzi face diferența dintre succes sau eșec, între viață și moarte. Toate gesturile tehnice din cursul procedurilor intervenționale au în spate ani lungi de pregătire și de sacrificii, în centre intervenționale prestigioase precum cele din spitalele universitare din Tours sau Caen Franța, o muncă susținută zi de zi și numeroase ore de gardă în Clinica Medicală I și Institutul Inimii Cluj.
• Vă considerați un medic invidiat?
• Probabil pentru succese, dar cu siguranță nu pentru munca asiduă și sacrificiile din spatele acestora.
• Decupați frumosul din munca dumneavoastră de medic.
• Meseria de medic, în general este o meserie frumoasă, care implică dăruire, efort și responsabiltate. Ca să mă exprim mai direct, frumusețea se regăsește până în cele mai mici aspecte ale meseriei mele.
  Pe plan medical, recunoștința din ochii pacientului pe care l-ai salvat de la moarte într-un infarct miocardic acut sau i-ai salvat piciorul de la amputație, lacrimile de bucurie ale fiului căruia i-ai redat părintele. Unul dintre primele cazuri care mi-a arătat satisfacțiile aduse de meseria mea a fost cel al unui tânăr de 40 de ani care a ajuns în laboratorul de cateterism în stare critică fiind în șoc cardiogen și intubat, căruia am reușit să îi dezobstruez două artere coronare (din trei). Evoluția a fost foarte bună, pacientul a fost detubat după 4 săptămâni, și ulterior, și-a revenit complet, fiind în viață la 10 ani post intervenție, venind la control periodic.
  Pe plan științific, atunci când datele obținute indică un rezultat surprinzător sau când articolul științific este acceptat spre publicare într-o revistă prestigioasă.
  Pe plan academic, un cuvânt de mulțumire din partea studentului căruia i-am deschis privirea asupra cardiologiei, a rezidentului pe care l-am condus prin profunzimile profesiei cardiologice sau a medicului specialist care a deprins tehnicile intervenționale.
• Ați fost cândva învins?
• Am fost învins de fiecare dată când nu am reușit salvarea pacientului, însă tocmai aceste momente tensionate mi-au întărit dorința de a continua și de a fi mai bun în meseria mea.
  Îmi amintesc de cazul unui bărbat în jur de 50 de ani cu infarct miocardic acut cu șoc cardiogen transferat în clinica noastră într-o noapte dintr-un alt județ, care a decedat în cursul tentativei de restabilire a fluxului prin artera coronară. În fața clinicii așteptau soția și trei copii. Îmi amintesc și acum deznădejdea din sufletul meu și disperarea de pe chipurile lor atunci când i-am anunțat moartea soțului și tatălui.
  Un alt caz este cel al unui pacient trimis în stare critică de la Spitalul Deva, căruia reușesc cu satisfacție să îi stentez o leziune de mare risc a trunchiului coronarian. Dezamăgirea a fost enormă când pacientul decedează la trei zile de la procedură și a trebuit să o anunț pe fiica sa, studentă în Cluj, pacientul fiind unicul ei sprijin.
  Un al treilea caz recent este al unui pacient cu multiple leziuni coronariene, fără o soluție chirurgicală cardiacă. Reușesc să stentez aceste leziuni printr-o intervenție extrem de dificilă și utilizând tehnici inovatoare, cu un rezultat coronarian foarte bun. Pacientul decedează la 24 de ore întrucât organismul extrem de fragil nu reușește să depășească stresul enorm postoperator.
• Vorbiți-ne ceva despre activitatea dumneavoastră științifică și de cercetare și efectele acesteia.
• Cardiologia intervențională este un domeniu dinamic, în continuă dezvoltare, cu efecte dramatice în scăderea mortalității în urgențele coronariene, un domeniu în care inovațiile diagnostic imagistice, dar și cele terapeutice se succed regulat. Aceste caracteristici fac ca cercetarea să fie dificilă, dar și plină de oportunități. În centrul de cardiologie intervențională de la Spitalul Clinic Județean Cluj ne-am orientat activitatea științifică în studiul aterosclerozei cu ajutorul unor tehnici imagistice intravasculare moderne de mare rezoluție precum tomografia de coerență optică și în dezvoltarea unor tehnici terapeutice percutane inovatoare în leziuni complexe de trunchi comun sau bifurcații coronariene.
  Activitatea mea științifică s-a concretizat în publicarea a peste 25 de articole în reviste de vârf în domeniu, indexate ISI (Thompson Reuters), care au fost citate în literatura de specialitate de peste 160 de ori.
  Lucrez de peste 20 de ani în Clinica Medicală I din Cluj, în cadrul unui colectiv valoros de cardiologie intervențională (condus de prof. dr. Dan Olinic), inovativ atât pe plan medical, cât și științific, având o continuă dorință de a se autodepăși printr-o muncă susținută și prin deschiderea spre a învăța. Am pregătit an de an specialiști în acest domeniu elitist. Unii dintre acești medici s-au alăturat în ultimii ani colectivului nostru.

Au consemnat Ioan Vlad, Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR