– Domnule ec. CARAȘCĂ Alin Mihai (foto) sunteți directorul Hotelului Ceres din stațiunea balneoclimaterică Geoagiu Băi. Care ar fi primele amănunte ce ni le puteți oferi?
– În inima stațiunii, între înalții copaci seculari, Hotel Ceres (peste patru decenii de ospitalitate în slujba sănătății) își așteaptă cu drag vizitatorii. Sunt întâmpinați la orice oră la recepția complexului de 3 stele, oferindu-le posibilitatea de a ocupa unul din cele 252 de locuri de cazare. Odată ajunși în cameră găsesc un loc primitor, curat și modern, cu un pat comod, televizor, frigider și baie proprie, precum și o vedere de poveste de la balconul camerei, spre pădurile ce se întind pe dealurile din jur, ticsite de povești numai de brazi știute, despre oameni bravi și buni ce cutreierau bătrânii codri acum două mii de ani.
Pe lângă confortul camerelor, Hotel Ceres dispune de parcare proprie, restaurant, bazine interioare, saună, precum și de un spațiu dedicat organizării de ședințe și conferințe.
Personalul calificat cu căldură va satisface toate preferințele oaspeților în perioada șederii la noi în hotel.

– Cât despre tratament, recuperare și relaxare ce ne puteți spune?
– Pentru că Hotel Ceres face parte din Societatea de Tratament Balnear și Recuperare a Capacității de Muncă, societate ce dispune de o importantă rețea de hoteluri situate în diferite regiuni climatice ale României și de serviciile căreia beneficiază circa 60.000 de turiști atât din România, cât și din străinătate, putem vorbi despre punctele forte ale acestei unități de cazare.
Conform specialiștilor, apa termală provenită din adâncimea pământului conține minerale de preț precum calciul, fierul, magneziul, sodiul, potasiul ori cuprul. De sute de ani, medicii francezi folosesc apa termală pentru tratarea eczemelor, a psoriazisului și a arsurilor de la nivelul pielii. Aceasta reduce, totodată, și durerile provocate de aceste afecțiuni.
Printre beneficiile apei termale se mai află și reducerea inflamațiilor, calmarea iritațiilor, matifierea tenului gras și lupta cu radicalii liberi.

– Care sunt curele menite să amelioreze simptomele unui spectru vast de afecțiuni?
– Cu ajutorul unei echipe de medici profesioniști, specializați pe diverse ramuri ale medicinei moderne, vizitatorii Hotel Ceres pot beneficia de o serie de tratamente care să le amelioreze simptomele afecțiunilor de care aceștia suferă sau chiar să ducă la vindecarea bolilor.
Curele sunt destinate persoanelor de toate vârstele și sunt efectuate sub supravegherea și îndrumarea personalului specializat.
Cura externă se recomandă în cazul mai multor afecțiuni: boli ale aparatului locomotor, afecțiuni neurologice, afecțiuni ale sistemului cardiovascular și nevroze.
Cura internă este la fel de benefică, arătând rezultate considerabile pentru boli ale aparatului digestiv și afecțiuni ale aparatului respirator.
De notat că factorii naturali de cură constau în ape minerale bicarbonate, calcice, magneziene mezotermale, hipotone și slab radioactive care sunt utilizate atât pentru cura internă cât și în cura externă.

– Privind procedurile moderne și rezultatele imediate, ce ne puteți puncta?
– Printre tratamentele de ultimă generație se numără proceduri cunoscute și cu rezultate remarcbile: galvanizare, ionizare, curenți diadinamici, trabert, TENS, curenți interferențiali, unde scurte, ultrasunet, magnetoterapie, laser-terapie, băi galvanice, aplicații cu gel siliconic-împachetări calde, masaj regional, kinetoterapie individuală, băi oligominerale mezotermale minerale la cadă, băi oligominerale mezotermale minerale la bazin, solux, aerosoli individuali, salinoterapie.

Au consemnat Ioan Vlad, Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR

Membră a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România și a Uniunii Scriitorilor din România, Mariana Pândaru a împlinit în această lună vârsta de 70 de ani.
Înconjurată de jurnaliști și scriitori hunedoreni, prieteni și iubitori ai poeziei, îndrăgita poetă a fost aniversată în Sala de lectură a Bibliotecii Județene „Ovid Densușianu” Hunedoara-Deva, într-o atmosferă de sărbătoare. Manifestarea a evidențiat și faptul că s-au împlinit 50 de ani de la debutul său literar.
Mariana Pândaru este binecunoscută și apreciată, atât în țară cât și în unele țări ale lumii, pentru activitatea sa literară și în egală măsură pentru activitatea jurnalistică.
Împreună cu soțul său, poetul și jurnalistul Valeriu Bârgău, au editat și tipărit, la începutul anului 1990, primul ziar privat, independent, CĂLĂUZA, din județul Hunedoara. Din păcate, ziarul și-a încetat apariția, la puțin timp după ce soțul poetei a trecut la cele veșnice.
Continuă, totuși, să apară încă revista ARDEALUL LITERAR, la care Mariana Pândaru ține atât de mult.
Pentru întreaga sa activitate, pentru talentul și strădania sa, Mariana Pândaru a primit o DIPLOMĂ DE EXCELENȚĂ care i-a umplut ochii cu lacrimi de bucurie.
Îi dorim colegei noastre ani mulți cu sănătate, fericire și împliniri !

https://uzp.org.ro/tag/mariana-pandaru/

Motto: ,, Carte frumoasă cinste cui te-a scris”. Nu putem rămâne indiferenți la ideea dispariției cărții și nu suntem în largul nostru nici dacă ea va putea exista doar în imagini pe internet sau pe alte mijloace de reproducere vizuală. Pe lângă acest omagiu adus în general  autorului și cărții sale, am putea adăuga și:  ,, Carte utilă plecăciune cui te-a alcătuit”. MRC

Catalogarea cărților, mă feresc de a spune clasificare, ceea ce se referă la cu totul alt aspect,  catalogarea are un punct de pornire foarte diferit  științific sau profan, care depinde fie de legile biblioteconomiei, fie de percepția și interesul fiecărui individ sau comunități. Mă voi opri doar la capitolul lingvistic- literatură.

Privită din acest punct de vedere lumea universală a cărților cuprinde  toate domeniile de activitate, beletristica și cartea pentru copii, având fiecare din aceste mari grupuri, propria sa istorie.

Dacă lumea manuscriselor pare enigmatică și mai greu accesibilă, cea a cărților tipărite incumbă luxul unei tehnici greu de atins în plin ev mediu sau renaștere.

În fața tuturor realizărilor care au văzut lumina tiparului stă acea singulară carte, cartea veche, dorită , visată, legănată, purtată uneori și pe perne, incunabulul până la 1500 și cartea veche, 1500-1780 (un fel de dată limită marcată de apariția Școlii ardelene).

Facem deci distincție între manuscris, chiar dacă el este legat ca o carte și cartea propriu zisă tipărită.   

Atunci cartea tipărită era considerată și divinizată ca un act suprem de artă, de cultură, mult mai greu  și mai costisitor de obținut decât un manuscris. Era considerată ca o comoară mai vivace de idei și simțăminte, ca un apanaj domnesc valoros, care oferea prestanță și garanție de intrucțiune  posesorului său.

Inventatorul tiparului, germanul Johannes Gutemberg deschide epoca înfloritoare  a tipăriturilor la Veneția. El tipărește în anul 1455 Biblia cu 42 de rânduri, apoi o Biblie cu 36 de rânduri, permițându-și câte două exemplare din fiecare.

Se descopăr mereu informații. Astfel se spune ca Gutenberg a tipărit, chiar înainte, fără a folosi litere mobile, primul său text la Strasburg,  un fragment din Cartea Sibilelor. Acel tipar nu era un tipar propriu zis și nu semăna cu acela inspirat după  o tehnologie engleză.

Vestea acestui succes străbate foarte repede lumea europeană și meșteri iscusiți din Olanda, Franța, Germania, din alte părți ale Italiei, din teritoriile românești și din nenumărate centre bogate culturale europene  se arată interesați de a prinde acel meșteșug.

Citește articol întreg:

-Melania RUSU CARAGIOIU: PREA PUȚIN DESPRE CARTEA ROMÂNEASCĂ VECHE DE ÎNCEPUTURI

Gândindu-mă acum că aniversarea medicului dr. univ. Constantin Falcă a trecut aproape neobservată, mi-a trecut prin minte ceea ce Mircea Eliade constata cu mult timp în urmă: „Ce oameni excepționali trec pe lângă noi, anonimi, și noi admirăm prostește atâția neghiobi, numai că au vorbit de ei presa și „opinia publică”, numai pentru că le-a popularizat numele politica și literatura.”
În 26 mai 2022 prof. univ. dr. Constantin Falcă a împlinit 80 de ani.
Profesor și conducător de doctorat la Facultatea de Medicină Veterinară din Timișoara, Constantin Falcă semnează ca autor sau coautor 27 de volume și 212 lucrări științifice publicate în țară și străinătate. De asemenea, este coautor la o inovație, fiind responsabil și colaborator la zece contracte de cercetare științifică.
Cel mai recent și de durată proiect editorial al profesorului Falcă îl constituie seria „Cărășeni de neuitat”, inițiată în anul 2009 împreună cu prof. Petru P. Ciurea. Un demers curajos, ambițios, care, în timp, a luat amploare.
Dacă primele volume „Cărășeni de neuitat” consemnau portrete sub forma unor crochiuri sau fișe de dicționar, în timp acestea au devenit veritabile medalioane sau expozeuri științifice.
Până în anul 2013, prof. dr. Constantin Falcă a lucrat alături de prof. Petru Ciurea și au realizat împreună 21 de volume, în care au adunat și au prezentat o seamă de personalități numite generic „cărășeni de neuitat”.
După plecarea profesorului Ciurea la cele veșnice, dr. Constantin Falcă nu a abandonat proiectul, ci l-a continuat; mai mult, l-a dezvoltat! I-a dat altă dimensiune!

Dacă la început autorii au gândit un soi de „enciclopedie” a oamenilor de seamă din Caraș-Severin, cu timpul aceste cărți au adunat în paginile lor și evenimente de ieri și de azi, fapte ale unor animatori culturali de excepție din Banatul istoric. Așadar, biografiilor bine documentate ale unor oameni de seamă li se alătură evenimente și fapte de excepție, li se alătură pagini întregi de istorie culturală din Banat.
Evident, proiectul „Cărășeni de neuitat” este unul deschis și într-o continuă completare. Este perfectibil și într-o perpetuă reînnoire. Dar, trebuie precizat că este un proiect valoros și necesar! Iar cărțile rezultate – 43 la număr până acum! – nu trebuie să lipsească din nicio bibliotecă! Ele sunt importante instrumente de lucru și, în același timp, pot constitui o provocare pentru tinerii cercetători care pot contribui la completarea acestui fond cultural, la actualizarea datelor și îmbogățirea cu noi informații a viitoarelor tomuri.
Iar profesorul dr. Constantin Falcă, la cei 80 de ani ai săi, este încă foarte verde și vivace și abia așteaptă să lucreze alături de tineri doritori să ducă acest proiect mai departe.
Despre personalitatea profesorului Falcă putem vorbi mult și doar la superlativ, însă mă voi limita la a preciza câteva dintre „recompensele” primite de-a lungul vremii de către această personalitate a Banatului: Cetățean de Onoare al comunei natale Răcășdia; nominalizarea în Enciclopedia Who’s Who în 2002; distincția Omul anului în 2004 oferită de Institutul Biografic American; Premiul „Traian Săvulescu” al Academiei Române în 2007; Premiul „Alexandru Locusteanu” pentru publicarea de tratate și lucrări de înaltă valoare științifică în domeniul medicinei veterinare acordat de Asociația Generală a Medicilor Veterinari din România; Premiul „Ion Adameșteanu” al Academiei Române de Științe Agricole și Silvice; Premiul Academiei Române în 2013; este nominalizat în Enciclopedia Banatului. Literatura în 2018 și este deținător al Medaliei „Pentru progresul Medicinei Veterinare”; de asemenea, este membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România și redactor șef adjunct al publicației „Jurnal de Răcășdia”. Multe dintre diplomele de merit sau de excelență au fost omise aici, însă, cu siguranță, un medalion prof. univ. dr. Constantin Falcă își va găsi locul într-unul dintre volumele „Cărășeni de neuitat” și va cuprinde toate acestea.
De asemenea, despre profesorul, medicul și realizatorul seriei „Cărășeni de neuitat” s-au scris, în această perioadă de 13 ani, pagini întregi, multe dintre aceste materiale fiind publicate în cel de-al 43 – lea volum, apărut recent la Editura Eurostampa din Timișoara. Între cei care semnează cronici, recenzii, articole sau laudatio se regăsesc: Ion Medoia, Alexandru Stuparu, Ioan Nicolae Cenda, Ioan Olărescu, Mihai Moldovan, Marina Ancăițan, Ion Gorici, Nicolae Irimia, Vasile Petrica, Ion Atnagea, Doru Ilana, Nicolae Danciu Petniceanu, Iosif Băcilă, Mircea Moscovici, Cristian Paul Mozoru, Titus Crișciu, Gabriela Șerban, Florin Corneliu Popovici, Alexandra Gorghiu, Ioan Traia și alții. Sunt consemnări menite să evidențieze truda profesorului Constantin Falcă, aflat de astă dată în postura de „cronicar” al Banatului, de „documentarist”, de „cercetător” al vieții și fenomenelor culturale din Banatul cărășan și Banatul sârbesc.
Voi încheia acest popas aniversar consemnând doar câteva dintre motto-urile aflate pe volumele „Cărășeni de neuitat”: „Noi îi cinstim. Voi să-i cunoașteți”; sau „E bine să se scrie despre oamenii noștri merituoși.”; sau „Pentru a dobândi cultură sunt absolut necesare trei lucruri: o înclinare înnăscută, studiu și excercițiu continuu”.
M-am oprit la aceste motto-uri deoarece consider proiectul „Cărășeni de neuitat” o bază extraordinară pentru o enciclopedie a personalităților cărășene, prezentând oameni merituoși pe care se cuvine să-i cunoaștem și să-i cinstim într-un fel sau altul, iar profesorul dr. Constantin Falcă a devenit un brav urmaș al profesorului Petru Ciurea, deținând toate calitățile unui excepțional antologist.
Înalt Prea Sfințitul Nicolae Corneanu, regretatul Mitropolit al Banatului, considera acest proiect „o lucrare binevenită și necesară” și își încheia consemnarea de pe unul dintre volumele „Cărășeni de neuitat” cu următoarea urare: „Fie ca demersul lor să poată continua și să aducă în conștiința cititorilor mulțumire și recunoștință pentru locul natal, părinți, profesori, prieteni și cunoscuți.”
La ceas de sărbătoare aniversară, îi dorim și noi, bocșenii, profesorului dr. Constantin Falcă zile senine și fericite, dar și rodnic spor în toate cele întreprinse! Să poată duce mai departe acest ambițios și longeviv proiect și să-și găsească „ucenici” vrednici!
Iar eu doresc să-i mulțumesc pentru prietenie și excepțională colaborare! Bocșa e bine reprezentată în aceste frumoase volume, iar fondul de carte „Banatica” al Bibliotecii publice „Tata Oancea” este mai bogat și mai valoros cu 43 de tomuri ale „Cărășenilor de neuitat”!
La mulți ani, domnule profesor Constantin Falcă! La mulți și împliniți ani, veritabil „cărășan de neuitat”!

În perioada 18 – 21 august 2022 s-au desfășurat „Zilele Literaturii Germane la Reșița”, o manifestare cu caracter internațional, organizată și de data aceasta respectându-se normele sanitare din perioada de pandemie în care ne aflăm.

Au răspuns invitației organizatorilor pentru această cea de a XXXII-a ediție, participanți din Germania, Elveția, Slovenia, Ungaria și bineînțeles România, din București, Transilvania și din Banat. Nume de referință în spațiul cultural din România și străinătate, precum cel al Norei Iuga, Marianei Gorczyca sau al lui Joachim Wittstock, pentru a aminti doar o mică parte din cei 30 de invitați, au contribuit la reușita manifestării.

În cadrul acestei ediții a fost înmânat Premiul literar „Rolf Bossert” pe anul 2022 lui Bastian Kienitz (Mainz, Germania), precum și Premiul Special, decernat de Clubul Economic German „Banat“ Timișoara, lui Robert Klages (Berlin, Germania).

Având sprijinul oferit de Ministerul Culturii, al Bibliotecii Județene „Paul Iorgovici” Caraș-Severin, al Teatrului de Vest Reșița, al Departamentul pentru Relații Interetnice precum și al altor instituții și organizații partenere, manifestarea de răsunet în mediul literar de limbă germană din spațiul estic și central european a câștigat aprecieri unanime, creând-se premisele necesare organizării unei noi ediții anul viitor, în luna mai.

Erwin Josef Țigla

De curând, la prestigioasa editură clujeană „Ecou Transilvan” a văzut lumina tiparului un nou volum semnat de regizorul dr. Ioan Cărmăzan și prefațat, cu eleganță, de poetul dr. Victor Constantin Măruțoiu. Este vorba despre volumul „Îngeri deghizați”, o carte care înmănunchează o serie de povestiri, proză scurtă, veritabile scenarii, scrise în bine cunoscutul stil Cărmăzan.

Cunoaștem că motivul îngerilor este unul vechi la scriitorul Ioan Cărmăzan, aceștia  fiind adesea menționați în povestirile pe care autorul, cu savoare, le narează.

Stilul povestirilor este cel, de asemenea, bine cunoscut, Ioan Cărmăzan fiind un scriitor care se exprimă cu ușurință, libertin în exprimare, iar,  pentru cei necunoscători sau cei neobișnuiți cu scriitura domniei sale, poate fi o lectură șocantă, frapantă!

În anul 1983 regizorul Ioan Cărmăzan debuta editorial la Editura Facla din Timișoara cu volumul de proză scurtă „Povestiri din Bocșa”, o carte excepțională, bine primită și intens citită, mai ales de către bocșeni. O carte care a reușit să stârnească reacții pro și contra, dar care, dincolo de toate, a rămas una dintre lecturile emblematice pentru Bocșa, un „must-have” și „must-read”!

Încă de la acest prin volum cititorii au luat contact cu stilul specific lui Ioan Cărmăzan, neaoș dar epatant, cartea conținând personaje autentice în jurul cărora autorul a țesut povestiri bazate pe fapte mai mult sau mai puțin reale. O lectură savuroasă, uneori comică, alteori dramatică, scriitorul Ioan Cărmăzan fiind, așa cum spunea Fănuș Neagu, „un răzvrătit care vede lumea cu ochi de cineast și o repovestește cu gândire de poet.”

După volumul de debut, care a șocat la propriu mai ales publicul bocșan, au urmat  alte volume la fel de incitante – „Mica țiganiadă” (1998), „Roșu, galben și albastru” (2002), „Baladă pentru tatăl meu” (2002), „Raport despre starea națiunii” (2002), „Cine-roman” (2002), „Elogiul intuiției” (2008), „Zece povestiri” (2012), „Oameni din Cocioc” (2013), „Ceața albastră” (2015) și altele – toate scrise în același recognoscibil stil al regizorului Ioan Cărmăzan.

„Îngeri deghizați” este o carte care fascinează nu doar prin stil, ci și printr-o compoziție aparte. Dacă în „Povestiri din Bocșa” sunt prezentate acțiuni hazlii în marea lor majoritate și spun „prezentate” deoarece în proza lui Ioan Cărmăzan există o extraordinară relație scris-imagine, o inseparabilă legătură  între arta narării și arta imaginii, în volumul „Îngeri deghizați” dominantă este latura dramatică. Povestirile, scenariile, piesele de teatru sau oricum dorim noi să numim prozele din acest volum, prezintă secvențe de viață, uneori ironice, alteori tragicomice, parcă extrase dintr-un Turn Babel împovărat de îngeri deghizați. De altfel, aproape fiecare povestire se încheie cu remarci care fac trimitere la aceste ființe spirituale: „Nu ți-am spus eu că e un înger?” sau „Știam eu că e un înger”, concluzionând magistral: „…nu orice străin e un dușman, poate să fie un înger deghizat.”

Extraordinar de valabilă și viabilă se dovedește a fi și de această dată afirmația lui Cornel Ungureanu:  „Ioan Cărmăzan, cel mai de seamă columbofil al literaturii române contemporane, vorbește hiperrealist despre marginile fericit nefericite ale lumii noastre. Nu cunosc vreun regizor care, de la Plotin la Părintele Stăniloaie, de la Cioran și Ruben Dario la Fane Chioru și la Tata Oancea de la Bocșa, să străbată atâtea itinerarii de care să-și lege, într-un fel sau altul, sintezele cinematografice.”

Ioan Cărmăzan ne prezintă și de această dată, în stilu-i caracteristic, o lume pestriță, personaje colorate, siluete care se frământă într-un soi de viață ce nu „miroase” întotdeauna foarte frumos. Chiar, dimpotrivă! Însă, conchide emițând un original panseu: „Viața e ca o nucă verde, dacă nu aștepți să se coacă și vrei să-i iei repede miezul, te murdărești pe mâini, mâinile lui Dumnezeu, care, plămădind lutul, au născut Nuca, adică viața.”

O carte remarcabilă care dovedește, încă o dată, câtă dreptate avea criticul Călin Chincea când scria astfel: „Cărțile lui [Cărmăzan] te vrăjesc. Este acolo o structură a frazei extrem de armonioasă, o înlănțuire de cuvinte aparent banale, dar care prin structura aceasta de povestaș te trimit într-o lume antologică, acolo unde omul prin forța sa existențială devine un mit, devine ceva care are capacitatea de a te seduce și de a te vrăji, are acea magie a vorbirii.”  

Scriitorul Ioan Cărmăzan ne-a dăruit o carte frumoasă, bine scrisă, care se citește dintr-o suflare, apoi se reia cu răbdare, deoarece trebuie neapărat „simțită”, pătrunsă și reinterpretată, reevaluată. Prefața teologului Victor Constantin Măruțoiu înnobilează acest volum, iar ilustrația realizată de graficianul Mircia Dumitrescu asigură plusvaloare.

Este o carte care oricând poate deveni un film și este un film care oricând își poate transforma imaginile în veritabile povești. Iar lecția pe care ar trebui s-o învățăm în urma lecturării acestei cărți este una simplă: „nu orice străin e un dușman, poate să fie un înger deghizat!”

Fotbaliștii juniori (U-19) din cadrul CS CFR Simeria (antrenori Dorin COSTEA și Ștefan DEAK) au putut fi întâlniți într-un reușit și eficient cantonament (cu sprijinul Primăriei Simeria, REVA Simeria și a unora dintre părinții juniorilor), în perioada 17-21 august a.c. în frumoasa stațiune balneoclimaterică Geoagiu-Băi (foto 1 – sosirea).

Obiectivul acestei deplasări într-un pitoresc loc de recreere și odihnă a fost pregătirea fizică în vederea reluării Campionatului Național, Seria 8, prima întâlnire fiind în compania, pe teren propriu, cu LPS Târgu Mureș.

Cei 16 jucători prezenți s-au bucurat de o bună pregătire fizică în zona Releu, cât și de antrenamente într-una din sălile hotelului Vacanța.

De notat că în această perioadă juniorii simereni au susținut un joc de verificare cu colegii lor de la „Avântul” Sântimbru (Alba Iulia) pe care i-au surclasat cu scorul de 8 – 2.

În toată această perioadă, toți jucătorii au dovedit disciplină și dorință de afirmare, o remarcă însă pentru: Alin Moga, Flavius Trif, Ciprian Tămaș, Mircea Iacob, Răzvan Malea și Darius Candin.

Au consemnat Ioan Vlad, Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR

Schimbările climatice sunt una dintre problemele definitorii ale timpului nostru. Deci, cum pot jurnaliştii să încorporeze soluţii în reportajele lor – şi este acesta lucrul corect?
Jurnalismul de soluții este un reportaj care se concentrează pe posibilele răspunsuri la problemele societății, evaluând cât de bine funcționează și ce pot învăța alții din ele.
Potrivit journalism.co.uk, Solutions Journalism Network enumeră patru ingrediente pe care ar trebui să le aibă o poveste centrată pe soluții: explorarea modului în care funcționează un răspuns; dovezi ale impactului acestuia (sau lipsa acestuia – răspunsurile eșuate pot fi incluse dacă este clar cum ar putea fi îmbunătățite); o analiză a limitărilor acestui răspuns (de exemplu, funcționează numai pentru unii membri ai unui grup afectat? Este o soluție pe termen scurt sau una costisitoare?) și o privire asupra lecțiilor pe care alții le pot învăța.
Câteva exemple despre cum arată acest lucru pe ritmul climei sunt articolele care analizează modul în care anumite comunități au reușit să replanteze copaci sau să evalueze politicile și tehnologia care pot reduce drastic risipa de alimente.
În timpul unui Twitter Space organizat de Solutions Journalism Network – organizația non-profit care a inițiat abordarea „SoJo” – trei jurnaliști climatici au discutat despre rolul pe care raportarea soluțiilor îl poate juca în ritmul climatic.
Lou Del Bello acoperă clima din Delhi și spune că, deoarece știrile despre climă sunt un segment relativ nou, jurnaliștii încă identifică cele mai eficiente modalități de a le acoperi. În timp ce jurnalismul de soluții este o piesă a puzzle-ului, uneori problema este povestea. „Este important să ne amintim că unele povești nu pot veni cu o soluție. Vedem acest lucru în lumea în curs de dezvoltare, în special pentru că se confruntă cu crize agravate – criză climatică, criză de poluare, criză economică, probleme de sănătate la nivel mondial și multe altele”, spune Del Bello.
Freelancerul Peter Yeung este de acord că editorii nu ar trebui să urmărească să includă neapărat un unghi de soluții pentru fiecare poveste despre climă. Aceasta ar putea include un scurt profil al posibilelor răspunsuri, menționându-se de ce acestea ar putea fi eficiente și de ce nu au fost încă implementate sau ar putea pur și simplu să raporteze despre orice acțiuni care sunt întreprinse pentru a crește gradul de conștientizare a problemei. Yeung notează că jurnaliştii trebuie să fie atenţi și la „greenwashing” sau la poveştile de PR care sunt vândute ca soluţii.
Ajit Niranjan, un jurnalist care raportează în mod regulat pentru Deutsche Welle, observă: „Puteți să vă uitați la soluția despre care vorbesc toți politicienii și să explicați că experții cred că este ineficientă”.
Toți cei trei reporteri au avertizat că jurnalismul de soluții nu poate fi perceput ca un „antidot” la „știrile negative”: „Una dintre problemele jurnalismului climatic este că există un decalaj imens între ceea ce spun oamenii de știință despre cât de grave sunt lucrurile și cât de mult înțeleg oamenii aceste alarme”. (redacția UZPR)

https://uzp.org.ro/

O EXCEPȚIONALĂ ANALIZĂ VENITĂ DIN PARTEA UNUI OM DEOSEBIT, UN OM CARE CUNOAȘTE ADEVĂRUL ȘI NU SE TEME SĂ ÎL SPUNĂ RĂSPICAT: Dragan M. Stojanjelovic. O ANALIZĂ venită să demoleze ideologia rostogolită de niște indivizi care propovăduiesc obsesiv teoria sinonimiei român/vlah.

Din păcate, de ani și ani de zile, unii continuă să confunde românii cu vlahii și scriu „român” în românește dar traduc „vlah” în limba sârbă. Iată ce postează Dragan M. Stojanjelovic, un român din Voivodina, și cât adevăr există aici:

Tratând problema utilizării abuzive a științei în scopuri politice, s-a observat că oamenii care operează cu informații pseudoștiințifice au, înainte de toate, scopul de a provoca și mai mare confuzie în mintea populației din estul Serbiei, abuzând de lipsa informarea românilor despre propria lor istorie, cultură și limbă. În acest context, se aude adesea propoziţia, care se repetă ca o mantră, care spune: „Valahia a fost creată înaintea României şi vlahii sunt strămoşii românilor”.

Este un construct pseudo-istoric (fals istoric), care ignoră faptul că numele Valahiei (Walachei, Valachia, Valacchia, Valachie sau Iflak-eli) este un exonim, un străin și, într-o anumită perioadă de timp, toponim internațional pentru Țara Rumânească, care tradus în sârbă, înseamnă „Țara românilor”. Și anume, în fondul lingvistic al românilor de la nord și la sud de Dunăre (în estul Serbiei), nu există substantive Vlah și Vlaška. Este un nume care s-a referit mereu la români și la România din această regiune. Pentru locuitorii din fosta Valahia sau Ungro-Valahia, numele țării lor în limba maternă era întotdeauna Țara Rumânească, în timp ce ei spuneau mereu că sunt rumâni/români și că limba lor este rumânește/rumâneașće. Pe baza celor de mai sus, se impune o concluzie logică și incontestabilă că numele străin Valahia este sinonim (cuvânt diferit în formă, dar cu sens identic) pentru Țara Rumânească, adică pentru statul românilor sau România. Scrisoarea lui Neacșu de la Câmpulung (1521) este cel mai vechi document scris în limba română, unde este menționat numele medieval Țeara Rumânească în limba română maternă. În acest sens, este absolut lipsit de sens, neargumentat și incorectă plasarea informațiilor și teoriilor pseudo-istorice (false istorice) că „Valahia a fost creată înainte de România și vlahii sunt strămoșii românilor”. După unificarea a două entități politice, dar nu etnice, culturale și lingvistice, Moldova și Țara Românească, denumirea oficială România a fost introdusă în 1862. Cu toate acestea, acest nume a existat cu secole mai devreme în numele românesc pentru Țara Românească și numele românesc (endonim) rumâni, care se referea la etnia lor.

Romeo Crîșmaru

http://www.jurnalromanesc.ro/jr2/

PROGRAMUL MANIFESTĂRILOR٭:

Joi, 18 august 2022

Ora 17.00, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“:
 Deschiderea festivă a celei de a XXXII-a ediții a „Zilelor Literaturii Germane la Reșița“ prin Erwin Josef Ţigla;
 Prezentare de carte în limba română: „Patrimoniu preindustrial și industrial în România”, volumul 9, autor: dr. Volker Wollmann (Obrigheim, Germania), apărută în Editura „Honterus” Sibiu, 2022;
 Ana Kremm (Reșița) și poeziile ei, în traducere germană de Beatrice Ungar (Sibiu);
 Éva Seiler-Iszlai (Backnang, Germania) prezintă mica expoziție de fotografii „China: de apropae – îndepărtată”;
 Editorul Erwin Josef Țigla prezintă volumul „Literatur und Kunst in der Pandemie” („Literatură și artă în pandemie”), apărut la Editura „Banatul Montan“ Reșița, 2021, cea de a 108-a apariție editorială a Asociației Germane de Cultură și Educație a Adulților Reșița;
 Lecturare din creația proprie a autorului Traian Pop Traian, directorul Editurii „Pop“ din Ludwigsburg, Germania;
 Lectura autoarei Nora Iuga (București) din creația poetică proprie.

Vineri, 19 august 2022Ora 10.00, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“:

 Edith Ottschofski (Berlin, Germania) prezintă antologia de poezie românească contemporană „Schwebebrücken aus Papier“ („Punți plutitoare din hârtie”) a antologatorului și traducătorului Hellmut Seiler, apărută la Edition Noack&Block, Berlin 2021; apoi acesta lecturează din „Schwebezustand Melencolia“ („Melencolica senzație de a pluti”), volum apărut la „Edition offenes Feld”, Dortmund 2021, precum și poezii cu referire la Reșița;
 Nora Iuga (București) prezintă volumul autoarei Edith Ottschofski (Berlin, Germania) „saumselige annäherung. Gedichte.” Mit bildnerischen Arbeiten von Ilse Hehn („apropriere înceată. Poezii.” Cu lucrări de grafică de Ilse Hehn), apărut 2022 în Editura „Pop“ Ludwigsburg, Germania, în cadrul Seriei „Lyrik“, urmată fiind de lecturarea autoarei;
 Prezentare de carte: Ioana Heidel (Würzburg, Germania) prezintă romanul ei „Aus Liebe zur Farbe. Gabun, Afrika – Paradies der Träume“ („Din dragoste pentru culoare. Gabon, Africa – Paradisul viselor”), apărut 2022 în Editura „Ecou Transilvan“ Cluj-Napoca.

Ora 16.00, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“:
 Prezentare de carte: volumul Ilsei Hehn (Ulm, Germania) „Diese Tage ohne Datum“ („Aceste zile fără margini”), apărut 2022 în Editura „Pop“ Ludwigsburg, Germania;
 Lectura autoarei Dagmar Dusil (Bamberg, Germania): „Kalte Tage“ („Zile răcoroase”);
 Prezentare de carte: Beatrice Ungar (Sibiu) prezintă volumul autoarei Dagmar Dusil (Bamberg, Germania) „Entblätterte Zeit. Kurzgeschichten“ („Timp desfrunzit. Proză scurtă”), apărut 2022 în Editura „Pop“ Ludwigsburg, Germania, în cadrul Seriei „Epik“, urmată fiind de lecturarea autoarei;
 Thomas Krause (Braunschweig, Germania) lecturează proză din creația proprie;
 Balthasar Waitz (Timișoara) lecturează din creația proprie scrisă în perioada pandemiei.Sâmbătă, 20 august 2022 Ora 10.00, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“:

 Gábor Ruda, președintele Asociației Culturale „Freundeskreis Murgebiet“ („Cercul de prietenie Regiunea Mura”) din Pilisvörösvár, Ungaria, prezintă ultimele sale apariții în calitate de editor și autor;
 Autorul german din Ungaria Josef Michaelis (Somberek) lecturează din volumul său „Regenbogen“ („Curcubeu”), apărut 2021;
 Autorul german din Ungaria Nelu Bradean-Ebinger (Budapesta) lecturează texte proprii din noua antologie de literatură a germanilor din Ungaria „Mehrstimmig“ („Pe mai multe voci”), concepută de dr. Gábor Kerekes;
 Elenora Ringler-Pascu (Timișoara) prezintă prelegerea „Die Aktionsgruppe Banat – ein performativer Akt” („Grupul de Acțiune Banat – un act performativ”);
 Expoziție documentară dedicată lui Rolf Bossert, din arhiva Asociației Germane de Cultură și Educație a Adulților Reșița.

Ora 16.00, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“:
 Autorul Joachim Wittstock (Sibiu) lecturează un fragment de proză: „Die Perle mit dem Kobaldstrahl“ („Perla cu raza de cobald”);
 Lecturare la tematica „Sondereinsatz und Frieden. Texte zu Russland und Ukraine“ („Operațiune specială și pace. Texte despre Rusia și Ucraina“), cu autorul Alexander Estis (Aarau, Elveția), premiantul pentru anul 2020 al Premiului literar „Rolf Bossert“;
 Decernarea Premiului literar „Rolf Bossert“ pentru anul 2022:

1. Introducere prin inițiatorul Premiului, Hellmut Seiler (Backnang, Germania);
2. Laudatio asupra premiantului pentru anul 2022 al Premiului literar „Rolf Bossert“, Bastian Kienitz (Mainz, Germania), prin Alexander Estis (Aarau, Elveția), președintele juriului pentru anul 2022;
3. Cuvinte de mulțumire și lectura premiantului Bastian Kienitz (Mainz, Germania);
4. Înmânarea Premiului Special, decernat de Clubul Economic German „Banat“ Timișoara, lui Robert Klages (Berlin, Germania);
5. Cuvinte de mulțumire și lectura premiantului Robert Klages (Berlin, Germania). Ora 19.00, Palatul Cultural Reșița, sediul Teatrului de Vest:
    „Entsorgt. Theater des Ichs” („Debarasat. Teatru al eului”). Piesă cu un singur personaj de și cu Carmen Elisabeth Puchianu (Brașov). Acompiament muzical: Duo Elena și Paul Cristian. Duminică, 21 august 2022 Ora 10.30, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“:
    Prezentare în limba română, prin Beatrice Ungar (Sibiu), a cărţii: „Rubla, locul fără umbră”, scrisă de Mariana Gorczyca (Sighișoara), apărută în anul 2022 la Editura „Școala Ardeleană” Cluj-Napoca (Seria „Școala Ardeleană de Proză“), urmată de lecturarea autoarei;
    Expoziție de fotografii realizate de Bastian Kienitz (Mainz, Germania), deţinătorul Premiului literar „Rolf Bossert“ pentru anul 2022;
    Veronika Haring (Maribor, Slovenia) împreună cu Aleš Tacer (Radlje ob Dravi, Slovenia) prezintă antologia apărută în 2022: „Vezi med ljudmi. 20. Zbornik kulturnega društva nemško govorečih žena MOSTOVI = Zwischenmenschliche Bindungen. 20. Sammelband des Kulturvereins Deutschsprachiger Frauen BRÜCKEN“ („Legături interumane. Cea de-a 20-a antologie a Asociației Culturale a Femeilor Germane PODURI“) și lecturare din antologie cu Aleš Tacer, Ivan Korponai (Stehanja vas, Slovenia) şi Veronika Haring.

Ora 16.00, excursie literară în Banatul Montan: Poiana Mărului.

٭ Manifestările, cu excepția programelor unde este altceva menționat, se vor desfășura în limba germană.

Reguli de confidențialitate: Fotografiile și înregistrările audio-video care se efectuează în cadrul desfășurării activităților organizate de noi sunt necesare pentru documentare, informare și realizarea de materiale jurnalistice, existând posibilitatea de a fi publicate de noi sau de terțe persoane sau grupuri, îndeosebi în cadrul produselor media.

Hărțuirea online pune în pericol atât jurnaliștii individuali, cât și jurnalismul independent. Dar există instrumente care ajută la semnalarea și raportarea amenințărilor, limitând în același timp expunerea la conținutul dăunător
Dezvoltat în parteneriat cu Google Jigsaw, un instrument de la Fundația Thomson Reuters poate fi folosit împreună cu Twitter, sincronizându-se cu contul și semnalând conținutul dăunător. Permite utilizatorilor să revizuiască comentariile, să dezactiveze sau să blocheze conturile pe baza „scorului de toxicitate” al TRFilter. În timp ce instrumentul limitează expunerea utilizatorilor la conținutul considerat toxic, permite, de asemenea, crearea de rapoarte în cazul în care trebuie să fie documentat abuzul. În prezent, TRFilter este disponibil numai pentru utilizare pe Twitter și în engleză, dar poate recunoaște conținut text dăunător în mai multe limbi și este complet gratuit.
Block Party oferă opțiunea de a configura diferite tipuri de filtre pentru a limita cine poate răspunde la tweeturi, iar orice conținut filtrat este accesibil într-un dosar separat în cazul în care trebuie vizualizat. Filtrele pot fi folosite, de pildă, pentru postări specifice, de exemplu dacă o poveste devine virală și atrage trolii. O altă caracteristică a Block Party este Helper View, care permite acces la aplicație unui prieten sau coleg (dar nu la contul complet de Twitter) pentru a revizui conținutul fără comentariile pline de ură. Și acest instrument funcționează numai pentru Twitter. Are o opțiune gratuită, dar pentru funcții avansate, inclusiv vizualizarea completă a ajutorului, liste de blocare și filtre mai stricte, se plătește pentru un cont premium.
Un alt instrument interactiv este cel de la Crash Override, care ghidează prin pașii de urmat pentru protejarea propriei securități online, de la setarea parolelor puternice până la eliminarea informațiilor private. Marele avantaj al acestui instrument este că este simplu de urmat, utilizatorul să ia măsuri imediate, iar acest lucru este deosebit de util pentru jurnaliștii începători sau pentru cei care nu s-au gândit prea mut până acum la securitatea lor, punctează journalism.co.uk. (redacția UZPR)
Foto: pixabay.com

Acasă

10 august 2022, ora 17.00, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:

Prezentare de carte. Autorul prof. dr. ec. Liviu Spătaru își prezintă ultima apariție editorială: romanul în două volume „Vânătorul de vise“, apărut în București, 2022.