După o grea suferință, în seara zilei de 8 septembrie, scriitorul NICOLAE DANCIU PETNICEANU, la venerabila vârstă de 84 de ani, ne-a părăsit, pășind pe drumul eternității.
Fondator al revistei VESTEA din Mehadia, scriitorul Nicolae Danciu Petniceanu, a adus o contribuție majoră, în ultimii 15 ani, vieții culturale a Mehadiei, aceasta păstrând puternic amprenta implicării și a personalității sale.
Fire pătrunzătoare, animată de un remarcabil spirit creator, Nicolae Danciu Petniceanu a publicat numeroase cărți și a editat un număr considerabil de reviste, multe dintre acestea cu propriul efort financiar.
Recunoscut ca un zelos eminescolog, membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, Nicolae Danciu Petniceanu este onorat în primăvara acestui an, în cadrul ediției 2020 a decernării premiilor ,,Eminescu Ziaristul” cu unul dintre aceste premii, alături de alte personalități contemporane ale culturii românești, în semn de recunoaștere pentru sârguința sa specială de a identifica momentele trecerii marelui poet prin Banat, publicate în numeroasele reviste proprii editate, precum și în multe dintre cărțile sale: „Domnul Eminescu sosește iarna”, „A sosit domnul Eminescu”, „Trupa Pascaly și logojenii”, „Cei trei din Piața Amzei” și ultima sa carte „Nașul lui Eminescu”.
Președinte și fondator al Societății Literar Artistice ,,Sorin Titel” din Banat, a inițiat și organizat numeroase acțiuni culturale concretizate în simpozioane, comemorări, montări de plăci comemorative, busturi, etc., amprenta viziunilor sale fiind prezentă în viața culturală a întregului areal al Banatului – de munte, de câmpie, al Banatului istoric, ce fără îndoială va dăinui într-o amplă linie temporală în acest areal.
Autointitulat ,,Scrib de Banat”, a iubit plaiul natal, venerându-l în fiecare dintre scrierile și acțiunile sale.
Despre viața și opera scriitorului sunt foarte multe de spus – cu siguranță se va scrie mult de acum înainte, căci distincta sa personalitate are puterea de a depăși cu ușurință frontierele timpului, grație operei sale.
Dumnezeu să-l primească și să-l odihnească în veșnica Sa împărăție!
Constantin VLAICU, membru U.Z.P.R. redactor șef publicația VESTEA – Mehadia
Trecerea în veșnicie a cărturarului Nicolae Danciu Petniceanu a adus multă tristețe în sufletele celor care l-au cunoscut și apreciat, care de abia acum rezlizează ce au pierdut și pe cine au pierdut. Discret și aristocrat, scriitor cu muncă de apostolat, și-a încheiat viața într-o zi de început de toamnă, plâns dureros de cei dragi, dar mai ales de familia sa. Ne-a părăsit în trista zi de 8 septembrie 2020, orele 19:00. Născut la 11 aprilie 1936 în localitatea Petnic, județul Caraș-Severin, iar dacă mai zăbovea, ar fi împlinit 85 de ani în aprilie 2021. Mama, Danciu Ioana, din satul Petnic, iar tatăl Radu Nicolae născut în satul Prigor, în Valea Almăjului. Face clasele primare și gimnaziale în satele Petnic și Iablanița, apoi urmează Școala Medie Tehnică Siderurgică din Reșița. Face studii militare la școala regimentală de tancuri din Bacău și Școala nr.3 a Ministerului de Interne (1957-1958) București. A trecut prin viață cu o deosebită decență, a fost activ și responsabil în tot ceea ce a făcut, având mult bun simț și umor de cea mai bună calitate. Viața lui a fost în permanență animată de lucrul bine făcut, de spiritul dreptății și de profesionalism. Personalitate polivalentă și dinamică, s-a manifestat în multiple domenii ale vieții, funcționând ca ofițer între anii 1958-1961 la Regiunea M.A.I. Banat, iar între anii 1961-1986, ofițer pe graniță și ofițer în serviciul de pașapoarte Timiș. Ultima funcție a fost de comandant adjunct la Aeroportul Internațional Timișoara. Între timp urmează cursurile Facultății de Filologie din cadrul Universității București. În anul 1986, la cerere, s-a pensionat. Acum începe activitatea culturală. Viața sa, plină de osteneli, s-a topit ca o lumânare, o candelă ce și-a consumat tot săul. Ea a fost o jertfă, o permanentă renunțare și dăruire pentru alții. A influențat viața multor oameni, tineri și bătrâni, prin credința și dârzenia sa, prin cuvintele sale de nuanță filozofică și profetică. A impresionat prin blândețe, căldură sufletească, iubire și bunătate, care amintesc de acelea pe care le aveau bunicii noștri. A fost și a rămas prin cuvânt, fapte și operă, o flacără care a luminat și luminează în noaptea necredinței, opunându-le curentelor anti-românești. A fost și este simbol al binelui, dăruit de istorie și binecuvântat de Dumnezeu. La el s-a întâlnit o sete ființială după Binele Absolut. Și-a ridicat sufletul, prin tot ce a făcut, deasupra nimicniciilor acestei vieți. A fost un spirit viu, care a scris despre viața neamului românesc cu un extraordinar simț al responsabilității și și-a dorit foarte mult să ne cunoaștem și să ne respectăm trecutul, pentru că aici se găsește seva poporului român. Singura durere ce nu putea ascunde era cea provocată de neînțelegerea și răutatea oamenilor. A avut un adevărat cult pentru familie, fiind un bun exemplu pentru toți cei ce l-am cunoscut. Era mândru de familia pe care și-a întemeiat-o. Norocul scriitorului Nicolae Danciu Petniceanu în viață, i-a fost soția. Ea l-a sprijinit cu multă dragoste, cu vrednicie, demnitate și multă discreție. Ușa lor era mereu deschisă pentru toți cei care l-au cunoscut și au apelat la serviciile lui. În casa lor primitoare, se găsea ospitalitate pentru toți prietenii. Și eu am multe amintiri legate de distinsa persoană a scriitorului Nicolae Danciu Petniceanu. Sensibil și discret, de o modestie proverbială și o simplitate îngerească, avea o lume proprie deschisă cu generozitate pentru oamenii adevărați. Nicolae Danciu Petniceanu ”un prozator puternic de un bănețenism uimitor de energic” (dr. Artur Silvestri) a prins în cărțile sale esența spiritului românesc. I-a plăcut să vadă esențialul din modul existențial al românilor și să prindă profundul din natura umană. Cărțile lui sunt rod al reflexiei cât și rod al observației obiective și al unei riguroase documentări. Au caracter de mărturie, bazându-se pe autenticitatea faptului trăit și nu ”scornit”. Ele redau gânduri cu limpezimea apei de izvor, având un gen de puritate originară ce luminează mintea și purifică sufletul cititorului. Ele vin din osârdia unui voievod al scrisului românesc, care a trăit în sârg cărturăresc. Fraza lui Danciu curge simplu și limpede, răspândind magie și inspirație. În scrisul lui găsim crezul autorului în cultura tradițională, în iscusința minții oamenilor, în puterea etică și estetică a neamului nostru. Lirismul prozei lui Danciu este unul implicat, organic, conținut ce decurge din însăși trăirea faptelor. Scriitorul Nicolae Danciu Petniceanu a fost o binecuvântare pentru localitatea Mehadia, un izvor pentru viața culturală, unde, împreună cu primarul Iancu Panduru și inginerul silvic Vlaicu Constantin, au format o triadă care a organizat multe activități culturale. A fost o personalitate cu delicatețe neobișnuită și cu finețe sufletească rară și profundă, cu o bunătate ce vine din bunul simț al poporului român din Banat și cu o expresie însușită de Sfânta Tradiție. Frumusețea unor astfel de oameni, care îți pătrund în adâncul sufletului, te fac să îi pomenești tot timpul și să îi ai în gând mereu. Sunt convins că toți cei care l-au cunoscut îl vor păstra în suflet, rămânând nemuritor. Cu acest prilej îi aducem prinos de cinstire scriitorului, omului de cultură și operei sale și ne rugăm la Bunul Dumnezeu să dea pace și liniște sufletului său atât de nobil și distins.
Azi dimineață, 9 septembrie 2020, cu tristețe am primit vestea că prozatorul Nicolae Danciu Petniceanu, după o grea suferință, s-a stins din viață la Timișoara, la vârsta de 84 de ani.
Colaborator apropiat al Bibliotecii „Tata Oancea” din Bocșa, prozator, gazetar, editor, important om de cultură al Banatului, Nicolae Danciu Petniceanu s-a născut la 11 aprilie 1936 în Petnic, jud. Caraş-Severin.
Studii primare si gimnaziale la Petnic şi Iablaniţa, apoi liceul la Reşiţa şi Universitatea din Bucureşti.
Cariera sa este cea unui luptător: muncitor, apoi profesor, apoi ofiţer în M.A.I. la raionul Orşova şi Timişoara, şi la PCTF Stamora-Moraviţa.
Din 1973 a fost angajat al Serviciului de Paşapoarte Timiş, până în 1982, apoi comandant adjunct al Aeroportului Internaţional Timişoara până în 1986 când se pensionează.
A înfiinţat şi a condus Societatea Literar-Artistică „Sorin Titel” din Banat, şi multe reviste şi publicaţii („Vrerea”, „Eminescu”, „Vestea”, „Muntele”, „Icoane bănățene” etc.) Era, după cum scria scriitorul Gheorghe Jurma, „făcător de icoane adică de reviste și tipărituri în care se străduie cu toată însuflețirea să descrie cât mai bogat și mai documentat Banatul obârșiilor sale” („Bocșa culturală” anul XVII, nr. 1 (92)/ 2016, p. 32).
Debutează literar în revista „Orizont” cu o schiţă numită Jocul, în 1969. Colaborează la mai toate revistele literare din ţară („Familia”, „Flacăra”, „Tribuna”, „Semenicul”, „Libertatea” din Yugoslavia, „Pentru Patrie”, „Patria”, „Almanahul oștirii”, „Flamura roșie”, „Drapelul roșu”, „Viitorul”, „Fapta”, „Timpul”, „Gazeta de Caransebeș”, „Lumină Lină”,„Foaia Oraviței”, „Altarul Mitropoliei Banatului”, „Almăjul”, „Almăjana”, „Grănicerul”, „Ad-Mediam”, „Reflex”, „Bocșa culturală” etc.) şi este răsplătit cu premii, titluri şi distincţii.
Este un scriitor prolific, mărturie rămânând numeroase volume scrise sau coordonate de el. „O adevărată surpriză acest Nicu Danciu Petniceanu! Povestește frumos, are, din când în când, un dialog sclipitor, un «auz» de zile mari, știe a construi din câteva linii un personaj, are haz când trebuie și când nu trebuie.” (Cornel Ungureanu)
Dintre volumele sale amintim:
Apa de duminică (schiţe şi povestiri) – Timişoara: Facla, 1982;
Cantonul galben (roman). Timişoara: Facla, 1983;
Când caii dorm în picioare (roman), Timişoara: Facla, 1987;
Tango la Piave (roman). Bucureşti: Editura Militară, 1990;
Tango imperial (teatru). Timişoara, 1991;
Adio în septembrie: mărturisiri. Timişoara, 1995;
Stănuica: nuvele. Timiţoara: Mirton, 1995;
Tot ce am pe suflet: roman. Baia Mare: Gutinul, 1995;
Drumul de sănii: povestiri. Timişoara: Mirton, 1996;
La Ţebea cerul este tricolor: însemnări. Timişoara: Eurobit, 1997;
Octavian Goga şi mesianismul.- Timişoara: Eurobit, 1998;
Legământul împăratului Băl–Alion.Basme pentru mici și mari. Timișoara: Mirton, 1999;
Domnul Eminescu soseşte iarna (contribuţii documentare şi puncte de vedere originale). Timişoara: Mirton, 2000;
Lacrimă de taragot. Viața romanțată a lui Luca Novac. Timișoara: Mirton, 2000;
Cântece de pe spada Iancului. Timişoara: Eurostampa, 2002;
Peregrin prin Siberia. Timișoara: Eurostampa, 2003;
Orfeu s-a născut în Banat: viaţa romanţată a lui Ion Luca Bănăţeanul, Timişoara: Eurostampa, 2003;
Mantu: scenariu. Timişoara: Eurostampa, 2004;
Vrăjitorul din Almăj. Viața romanțată a lui Ion Stan Tănănacu. Timișoara: Gordian, 2005;
Rapsodul din Ţara Almăjului: viaţa romanţată a rapsodului Dumitru Popovici Iena. Timişoara: Gordian, 2005;
Bigamul: roman în 2 vol. Timişoara: Gordian, 2006;
Pripon pentru calul meu. Proză scurtă, 2007;
Lumina de la Vărădia. Timişoara: Gordian, 2008;
Comandorul. Timişoara: Gordian, 2008;
Un căţelandru muşcând dintr-un nor: povestiri pentru Daria. Timişoara: Gordian, 2010;
Mehadia. Anul de foc 1918. (coautor) Mehadia: Editura Cetatea Cărții, 2018;
Nașul lui Eminescu. Timișoara: Legart, 2020.
Bunul Dumnezeu a rânduit să-l întâlnesc pe scriitorul Nicolae Danciu Petniceanu în anul 1997, fiind prezent la Bocșa la invitația primarului de la acea vreme, ing. Victor Creangă, fost coleg de liceu al prozatorului.
Din 1997 până astăzi a durat această colaborare, transformată în prietenie, prin organizarea unor evenimente culturale de excepție, prin derularea unor importante proiecte culturale fie la Bocșa, fie la Topleț, fie la Timișoara și, de cele mai multe ori, la Mehadia, deoarece „scribul de Banat” se retrăsese în această frumoasă comună unde a găsit înțelegere și drag de carte și act cultural.
De aici, din Mehadia, a continuat frumos activitatea Societății Literar-Artistice „Sorin Titel” prin editare de tipărituri, prin amplasare de plăci omagiale și comemorative, prin dezvelire de monumente și alte astfel de activități derulate în tot Banatul la inițiativa și sub coordonarea neobositului scriitor Nicolae Danciu Petniceanu. Din postura de președinte al acestei societăți culturale, omul de cultură Nicolae Danciu Petniceanu a reușit să reașeze pe harta culturală a Banatului nume aproape uitate, a scos la iveală fapte și personalități care fac cinste țării și culturii acesteia, dedicând, în acest scop, numeroase plăci omagiale sau comemorative confecţionate, montate şi dezvelite creştineşte în memoria unor importante personalități sau evenimente din localitățile Banatului nostru.
Iubitor de Eminescu și un mare patriot, un mare iubitor de limbă, neam și țară, Nicolae Danciu Petniceanu dedică tomuri întregi Poetului național, precum și actelor culturale românești, reale mărturisiri de credință literară.
Iubitor de carte, Nicolae Danciu Petniceanu a înființat, sub egida Societății Literar-Artistice „Sorin Titel” din Banat, prima bibliotecă privată numită „Casa Cărții – Casa Daria” în Mehadia. Aduna cărți de la autori prieteni și le împrumuta doritorilor, în mod gratuit.
Dimitrie Grama îl numea „reprezentant al spiritului bănățean”[1]; iar Pavel Panduru observa lirismul prozei lui Danciu Petniceanu, care „decurge din însăși trăirea faptelor” și subliniază crezul scriitorului „în cultura tradițională, în iscusința minții oamenilor de la sat, în puterea etică și estetică a valorilor materiale ale neamului nostru.” [2]
Miron Țic scrie că „Nicolae Danciu Petniceanu rămâne unul dintre cei mai doriți autori, extrem de viabil și surprinzător de autentic în rostirea graiului bănățean”.[3]
Pentru noi „scribul de Banat” NDP (cum îl numeam între prieteni) rămâne un model de perseverență, de curaj, de iubire de neam, de țară și de cultura acesteia. De iubire de Oameni.
Rămas bun, maestre Nicolae Danciu Petniceanu! Rămas bun, drag prieten NDP! Dumnezeu să te odihnească în împărăția sa!
În preajma sărbătorii Nașterii Maicii Domnului, la Biblioteca Germană „Alexander Tietz” din Reșița s-a desfășurat un eveniment dedicat istoriei Banatului, eveniment care a pus pe tapet personalitatea celor doi Tietz: Josef și Alexander (tată și fiu), precum și personalitatea unei legende vii care aparține Bocșei: ing. Victor Creangă.
În prima parte, moderatorul și gazda evenimentului, Erwin Josef Țigla, a trecut în revistă datele biografice ale lui Josef și Alexander Tietz, subliniind și legătura de familie cu bocșeanul dr. Corneliu Diaconovici, realizatorul primei enciclopedii românești. Participanților li s-a supus spre atenție o expoziție documentară Josef & Alexander Tietz.
Cea de-a doua parte a evenimentului a fost dedicată cărții, o carte a dlui. ing. Victor Creangă, fost director al CMB și fost primar al orașului Bocșa, intitulată „Trei secole de metalurgie pe Valea Bârzavei 1719 – 2019”, volum apărut de curând la Editura TIM din Reșița, sub atenta îngrijire a cărturarului Gheorghe Jurma: „Cartea dlui. ing. Victor Creangă, fost director al Întreprinderii de Construcții Metalice Bocșa și fost primar al Urbei, aduce o reală contribuție la istoria economică și tehnică a Banatului, prezentând documente revelatoare despre industria bocșeană (texte, imagini, statistici etc.) cu prilejul aniversării a trei secole de metalurgie pe Valea Bârzavei”.
Despre carte și autor au vorbit mulți dintre participanți, deoarece Victor Creangă este un „personaj” foarte cunoscut și, adesea, controversat. Au rostit frumoase cuvinte Erwin Josef Țigla, Gabriela Șerban, Nicolae Sârbu, Gheorghe Jurma, Ada D. Cruceanu, Marcu Mihail Deleanu, Ioan Vela, Dana Bălănescu, Sabin Păutza, dar fiecare dintre cei prezenți ar fi putut mărturisi sau povesti măcar o întâmplare pățită sau auzită cu privire la Victor Creangă, pe care prozatorul Nicolae Danciu Petniceanu îl numește: „Creanga de aur” a Școlii Tehnice Siderurgice din Reșița a construit poduri metalice plutitoare și a semănat frumosul în orașul cu trei gări: Bocșa. (revista „Icoane bănățene” nr. 3/ 2012).
La final, autorul cărții, Victor Creangă, a rostit un cuvânt de mulțumire și, evident, a povestit câteva dintre multele sale amintiri. Despre carte spune că: „în paginile acesteia sunt consemnate cele mai semnificative momente care au marcat evoluția de-a lungul timpului; textele și imaginile sunt convingătoare pentru etapele trăite, pentru contextul tehnico-economic și pentru istoria multiseculară a acestor tradiții industriale.”
Cu nostalgie specifică faptul că anul trecut, „în 2019, uzinele din Bocșa au împlinit 300 de ani, fiind printre cele mai vechi complexe industriale ale Europei, iar sărbătoarea acestui jubileu se desfășoară sub semnul amintirilor și sub semnul respectului și pioșeniei față de memoria și faptele înaintașilor noștri care, prin munca și priceperea lor, au clădit aceste uzine, cei care au realizat tot ceea ce a ieșit pe porțile lor, dar mai mult decât orice, au format acea mare tradiție industrială și civică prin care uzinele din Bocșa au intrat în istorie, fiind vârf de lance în industrializarea României.”
Încheie optimist, așa cum îi e felul: „Sunt convins că va veni ziua în care va reînvia tradiția industrială a uzinelor din Bocșa, deoarece trecutul constituie un moment de referință și de reflecție prin vechimea lui, deoarece această îndelungată și glorioasă istorie creează în același timp și obligația de a o continua.”
O întâlnire extraordinară cu istoria tehnică și cu un veritabil manager pusă la cale de Biblioteca Județeană „Paul Iorgovici” Caraș Severin (manag. Clara maria Constantin), în colaborare cu Biblioteca Orășenească „Tata Oancea” Bocșa (manag. Gabriela Șerban), cu Forumul Democratic al Germanilor Caraș-Severin și Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților Reșița (manag. Erwin Josef Țigla); o întâlnire de suflet a oamenilor de cultură din Reșița și Bocșa veniți să felicite un manager cu har și un scriitor în devenire, deoarece Victor Creangă a promis și alte cărți, cea mai așteptată fiind cea a „Amintirilor”.
Iată, încă sub semnul pandemiei, un eveniment deosebit de plăcut într-un început de toamnă încă însorită, un prilej de bucurie a întâlnirii unor oameni dragi, moment presărat cu muzică în interpretarea folkistului Lucian Duca.
Viața este un mare spectacol, oamenii intră și ies din scenă după bunul lor plac, oamenii sunt actori, dar și spectatori, pământul se învârte în jurul gândurilor, a speranțelor, a clipelor cu iubire, iar lumea este întotdeauna la picioarele lor, da, viața este un mare spectacol…De mic copil am adorat poveștile, mi se tăia respirația atunci când ascultam la bătrânii satului cum vorbeau despre întâmplările lor, intram în lumea lor și rămâneam peste noapte acolo, pentru că adormeam cu gândul la cele povestite, întodeauna mi s-a părut viața un miracol, și așa este!
Impactul acestor povești asupra mea a fost benefic, am simțit fericirea copilăriei cum îmi invadează trupul, sângele îmi spunea mereu că sunt vie… mai târziu mi-am dat seama că am și eu o poveste, am mers pe firul întâmplărilor, a trăirilor mele și mi-am dat seama că pot să fac din viața mea un basm, sau o legendă sau o poveste oarecare, fiecare om face parte dintr-un destin, avem intrările și ieșirile noastre, avem o viață și definiția acesteia aș putea să o scriu în fiecare zi , trăiesc la scenă deschisă, trăiesc intrând și ieșind dintr-o piesă în care sunt actorul principal, mă bucur privind cum cade cortina moale, Doamne câte amintiri și-au scris numele pe ea…și nu este decât o cortină colorată de catifea, niciodată de fier, niciodată.
Frânturi de imagini regăsite din albumul copilăriei îmi spun că simbolul scurtei noastre treceri prin Marele Teatru al Vieții este chiar Copilăria, ea bate în pieptul nostru la unison cu inima, nu se lasă dusă de nas și nici uitată, din ea încă mai scoatem pământ negru în care plantăm florile anotimpurilor, florile vieții. Și să nu uităm că această poezie, Copilăria, are versuri unice, iar refrenul ei nu se repetăt niciodată! Intru în culisele teatrului lugojean, pe după cortina lui, sau, mai bine zis, prin inimile actorilor care mențin vie flacăra Eutherpei pe malurile unui Timiș ce curge leneș, precum Ozana lui Creangă… mă văd mereu pe scenă, chiar și acasă simt cum picioarele își caută locul pe o scenă imaginară, și atunci casa mea poate să fie o scenă, de ce nu? Teatrul lugojean, chiar dacă este de amatori, are o biografie culturală foarte bună, multe turnee, dar și recunoaștere națională și internațională. Teatrul Municipal Lugoj „Traian Grozăvescu” poartă numele marelui tenor român Traian Grozăvescu. Actul de naștere este semnat într-un document datat la 10 mai 1841 unde apare o însemnare despre un spectacol de teatru școlar, la care și-au dat concursul și elevi români de la gimnaziul local. În lunile ianuarie și februarie1847 ”Societatea Românească Cantatoare Theatrale” sub conducerea lui Iosif Farcaș formată din actori profesioniști prezintă pe scena Teatrului din Lugoj primele spectacole în limba română. În ianuarie 1846, meseriașii lugojeni, în frunte cu săpunarul Vasile Brediceanu, joacă o satiră semnificativ intitulată ”Ciutura îngâmfată” sau ”Opincărița făloasă” – de Iuliu Neagoe. Au urmat ani de muncă asiduă, sub bagheta regizorală a unor deosebiți colaboratori din Timișoara, Arad, Pitești și București. (Ex: ”Titanic Vals” – Tudor Mușatescu; ”Omul care a văzut moartea” – V. Eftimiu; ”Cântăreața cheală” – Eugen Ionescu; ”Haide ucide-mă dragoste” – Aziz Nesin; ”Jack sau supunerea” – Eugen Ionescu; ”Jocul de-a vacanța” -Mihail Sebastian; ”Steaua fără nume” – Mihail Sebastian; ”Gaițele” – Alexandru Kirițescu, etccc.) În prezent, trupa de de teatru de amatori din Lugoj este condusă de doamna Maria Voronca, o actriță desăvârșită, o prietenă adevărată și o mamă spirituală pentru noi toți. Trupa joacă ca un tot unitar, toți actorii urmăresc să pună în valoare sentimentele, ating corzile sensibile ale oamenilor, lugojenii participând de fiecare dată cu aceeași bucurie la fiecare piesă de teatru.
Liceul Teoretic ,,Aurel Vlaicu” Orăștie are 21 formațiuni de studiu, 4 la nivel gimnazial și 17 la nivel liceal.
La gimnaziu clasele sunt cu predare intensivă a limbii engleze, iar la nivel liceal are specializările matematică – informatică intensiv informatică, matematică – informatică, științe ale naturii intensiv engleză, științe ale naturii și filologie.
Calitatea și performanța sunt cuvintele care definesc Liceul Teoretic ,,Aurel Vlaicu” Orăștie. Resursa umană aici este formată din 44 profesori bine pregătiți profesional, tot personalul de predare este calificat, iar beneficiarii – elevii sunt cei mai buni din Oraștie și zona limitrofă.
Dar iată ce ne-a declarat acum, în exclusivitate, la debutul în noul an școlar, prof. Margareta GIURGIU, director al liceului (în foto):
– Misiunea școlii noastre este „Împreună împlinim visul lui Vlaicu de zbor spre înălțimi”. Astfel profesori, elevi, părinți, comunitate într-o frumoasă colaborare, dorim să împlimin acest vis al lui Vlaicu, acela de a fi permanent cei mai buni. Recent elevul nostru TODORAN Alexandru Raul din Clasa a IX A a obținut Medalia de aur la EJOI 2020 – Olimpiada Europeană de Informatică.
În calitate de director voi adopta un stil de conducere democrat, implicând actorii procesului instructiv-educativ (profesori, elevi, părinți, CA) în deciziile care îi privesc.
Important pentru mine nu este doar produsul, ceea ce rezultă la finalul unei ore, a unui an școlar, a unui ciclu de învățământ, ci mai ales procesul, felul în care elevul, îndrumat de profesor, ajunge să fie cea mai bună variantă a lui. De aceea, atât profesorii, cât și elevii beneficiază de sprijin specific, atât în ce privește potențarea sentimentelor și sensibilității, cât și stimularea valorii și importanței personale. În școala nostră se încurajează dezvoltarea unor relații strânse între membrii grupului, școala facilitând interacțiunea dintre membri, prin activitățile metodice, cele din sfera nonformală sau informală propuse profesorilor (ex: activități de teambuilding, excursii, city-break-uri, drumeții etc).
Continuând tradiția inovării, la Liceul Teoretic „Aurel Vlaicu”, am implementat, împreună cu un grup de profesori, trei proiecte Erasmus+, care au făcut cunoscut liceul nostru în țări ca Irlanda, Islanda, Turcia, Spania, Portugalia, Polonia, Grecia și au adus beneficii reale și plus valoare activităților la clasă cu elevii. Și implementarea proiectului Rose, care își propune creșterea promovabilității elevilor la examenul de Bacalaureat a avut loc tot sub coordonarea mea, efectele pentru elevi fiind pozitive. Aceștia au participat la activități remediale pe discipline de examen, dar și la activități de autocunoaștere și dezvoltare personală, orientare școlară și profesională, îndrumare și coaching, abilități socio-emoționale.
S-au modernizat sălile de clasă și laboratoarele, atât din punct de vedere al aspectului, cât și al dotărilor acestora. Au fost făcute investiții la subsolul clădirii, acolo unde acum există două săli de activități extrașcolare, o sală de mese, un chioșc cu alimente, dar cel mai important, Muzeul „Aurel Vlaicu”, ce dezvăluie istoria liceului din primii ani de funcționare până în prezent.
Eforturile continue în parteneriat cu primăria, pentru schimbarea în bine se văd și în curtea școlii, în clădirea cantinei școlare, iar în curând vor începe lucrările de modernizare a corpului de clădire cu sala de sport și sălile de arte.
În timpul unei crize precum pandemia de COVID-19, comunicarea, transparența și încrederea stau la baza luării măsurilor adecvate, de limitare a răspândirii virusului în cazul de față.
La noi în școală, după o amplă consultare a părinților și elevilor – au fost completate de către aceștia o serie de chestionare GOOGLE FORMS. Suntem pregătiți cu orar și infrastructură pentru toate cele 3 scenarii, dar credem că cel mai potrivit acum este cel hibrid.
Clasele a VIII-a și a XII-a vor veni integral la școală, iar ceilalți elevi câte jumătate de clasă în fiecare săptămână. În fiecare sală de clasă avem pe lângă măsurile de asigurare a sănătății elevilor și personalului, dispozitivele necesare pentru predarea online pentru elevii de acasă (laptop sau calculator/cameră de înaltă rezoluție/platforma educațională Google classroom și un personal didactic foarte bine pregătit (au urmat în această vară cursuri atât prin CCD sau programe postuniversitare organizate de Universitatea de Vest Timișoara sau în școală cu profesor formator POPA Daniel).
În Liceul nostru avem de câțiva ani buni implementat catalogul electronic, ceea ce ne permite o bună comunicare cu părinții.
De notat că, am creat un orar pentru fiecare scenariu. Cel mai probabil vom începe în sistem hibrid.
Clasa a VIII-a și a XII-a vor veni la școală integral, iar joi vor avea ore doar online. În funcție de specializare, am stabilit 5-6 ore care se vor desfășura doar online. Celelalte clase vor veni alternativ câte o săptămână. Avem în fiecare sală de clasă o cameră tip videoconferință performantă și un laptop sau calculator cu ajutorul cărora se poate asigura transmiterea lecției și pentru cei de acasă. Avem foarte bine delimitat traseul de urmat, începând de la intrarea în școală (pe două porți) și de asemenea, pauzele vor fi decalate și pentru a limita interacțiunea între elevi, vom face și ore cuplate câte două.
La Tribunalul Hunedoara, după cum ne-a informat purtătorul de cuvânt expert Irina Ildiko GLĂMAN (în foto), recent s-au stabilit noi măsuri și reguli în buna desfășurare a întregii activități de judecată și care se referă la prevenirea infectării cu coronavirusul SARS-CoV-2.
Iată câteva dintre acestea privind accesul, circulația și staționarea în sediul Tribunalului Hunedoara:
Accesul procurorilor și al personalului parchetului, al avocaților, consilierilor juridici, experților, interpreților, părților, participanților și publicului va fi permis pe intrarea principală (dinspre Parc) și se va realiza cu respectarea distanței sociale de minimum 1,5 m.
Indiferent de calitatea persoanei și de calea de acces, principală sau secundară, toate persoanele care intră în sediul Tribunalului Hunedoara și al Judecătoriei Deva vor fi testate cu scanerul termic în vederea stabilirii temperaturii corporale.
Efectivele de pază nu vor permite accesul în clădire persoanelor a căror temperatură corporală depășește valoarea de 37,5 grade, la două testări consecutive, efectuate la interval de 5 minute și nici persoanelor care prezintă simptome de viroză, gripă sau răceală.
Accesul în clădire nu va fi permis persoanelor care refuză testarea în vederea stabilirii temperaturii corporale.
Accesul în sediul Tribunalului Hunedoara și al Judecătoriei Deva va fi permis exclusiv persoanelor care poartă măști de protecție facială sau produse înlocuitoare care să acopere nasul și gura. Efectivele care asigură paza sediului instanței, indiferent de calea de acces la care sunt amplasate, vor refuza permiterea accesului persoanelor care nu poartă mască de protecție facială/produs înlocuitor care să acopere nasul și gura.
Personalul instanței care prezintă simptome de viroză, gripă sau răceală se va autoizola la domiciliu și va informa de îndată prim-grefierul tribunalului. Angajatul are obligația de a contacta medicul de familie în vederea stabilirii diagnosticului și de a prezenta concediul medical.
Personalul instanței care a intrat în contact cu o persoană care a fost depistată purtătoare a virusului se va autoizola la domiciliu imediat ce a aflat despre existența persoanei infectate și va informa de îndată prim-grefierul tribunalului.
Accesul în clădire al avocaților, consilierilor juridici, experților, părților, participanților și publicului va fi permis cu cel mult 15 minute înaintea intervalului orar destinat apelării cauzei.
În fiecare zi sunt programate ședințe de judecată, cel târziu la ora 8.15, grefierul de ședință va preda jandarmului de la postul de pază situat la intrarea principală în sediul tribunalului, lista cauzelor care se judecă în acea zi. În cuprinsul listei va fi înscris intervalul orar în care se dezbat cauzele. Lista cauzelor, cuprinzând intervalul orar, sala și etajul, va fi postată în ziua anterioară ședinței de judecată pe portalul instanței.
Jandarmul din postul de pază va chestiona fiecare persoană care dorește accesul în sediul Tribunalului Hunedoara și al Judecătoriei Deva cu privire la numărul cauzei în care este implicată sau cu privire la biroul (registratură, arhivă, informare și relații publice) la care dorește accesul.
Pentru depunerea cererilor și actelor de orice natură sau pentru studiul dosarelor, accesul la birourile registratură sau arhivă va fi etapizat, prin grija persoanelor însărcinate cu paza sediului instanței.
La biroul arhivă, grefierul arhivar va gestiona fluxul de persoane astfel încât între persoanele așezate la masa de studiu să fie un loc liber.
Pentru studiu dosare va fi permis accesul a maxim două persoane simultan.
La biroul registratură, grefierul registrator va gestiona fluxul de persoane astfel încât în interiorul biroului să fie prezentă o singură persoană.
Dacă există cazuri izolate în care o persoană nu deține mască de protecție, se află în imposibilitate de a-și procura de îndată și există urgență în permiterea accesului în sala de judecată, arhivă/ registratură, i se va pune la dispoziție o mască de protecție de unică folosință, de către jandarmul din postul de pază. Exclusiv în acest scop se vor pune la dispoziția jandarmilor din posturile de pază măști de protecție .
Așezarea în sală a publicului (inclusiv părți, avocați) se va realiza cu distanță de protecție de 1,5 – 2 metri între aceștia.
În perioada 4 – 6 septembrie 2020 s-au desfășurat „Zilele Literaturii Germane la Reșița”, o manifestare cu caracter internațional, organizată de data aceasta în mediul online, datorită restricțiilor impuse în această perioadă de pandemie.
Preconizate a se organiza live, cu participarea efectivă a invitaților la Reșița, în a doua parte a lunii martie a.c., a fost necesară reprogramarea pentru acest început de toamnă luând în considerare organizarea pentru prima oară a unei astfel de eveniment de anvergură în mod online, o noutate așadar, atât pentru organizatori, cât și pentru invitați.
Au răspuns invitației organizatorilor pentru această a XXX-a ediție, participanți din Germania, Slovenia, Ungaria și bineînțeles România, atât din Transilvania cât și din Banat.
Feedback-ul acestei manifestări jubiliare a fost unul din toate părțile pozitiv și va reprezenta, în cazul în care va fi o necesitate și pentru o perioadă viitoare, un model de succes în a construi evenimente culturale în direct, via video în sistem online.
Având sprijinul logistic necesar oferit de Biblioteca Județeană „Paul Iorgovici” Caraș-Severin și totodată cel financiar susținut de către Departamentul pentru Relații Interetnice al Guvernului României, prin Forumul Democrat al Germanilor din România, precum și cel al Ambasadei Germaniei la București, manifestarea de răsunet în mediul literar de limbă germană din spațiul estic și central european a câștigat aprecieri unanime, creând-se premisele necesare organizării unei noi ediții anul viitor, cu speranța însă ca pandemia să treacă și să facă posibilă prezența actorilor literari invitați nu virtual, ci faptic, mai ales ținând cont de faptul că, anul viitor, Reșița va sărbători cei 250 de ani de existență industrială, și de ce nu, și culturală în acest spațiu…
În vederea asigurării sănătății tuturor participanților, vor fi luate toate măsurile necesare conform Măsurilor și regulilor pentru evenimentele / acțiunile culturale organizate în aer liber, pe perioada stării de alertă, pentru prevenirea răspândirii COVID-19, așa cum sunt ele stipulate de către instituțiile abilitate în acest sens. Astfel, participanților la finisaj l-i se va măsura la intrarea în zona delimitată a evenimentului temperatura, prin termometru non contact și se va efectua triajul observațional, se va asigura, de asemenea, la intrare covor saturat cu dezinfectanți autorizați, vor fi puse la dispoziția participanților dezinfectanți de mână, iar în curte se va păstra distanța obligatorie între participanți. Nu în ultimul rând, vor fi separate intrarea în și ieșirea din locația evenimentului – din curte. De asemenea, este obligatoriu ca toți participanții să poarte măști de protecție la nivelul gurii și nasului, pe tot parcursul evenimentului.
În ziua de 2 septembrie, anul 2020, în incinta Muzeului Sătesc din Bozovici, situat în vecinătatea Primăriei, în clădirea fostei Judecătorii din localitate, a avut loc lansarea cărții ,,ARHIVELE TRANSCENDENTE – O peregrinare prin geografia sacră a pământului românesc”, având ca autor pe profesorul Constantin GIURGINCA, originar din localitatea Petnic , Caraș Severin.
Lucrarea este o foarte îndrăzneață incursiune în zorile istoriei noastre, mai puțin cunoscută și studiată de către majoritatea istoricilor. Plecând de la premisa că orizontul cunoașterii istoriei este mult limitat, raportat la perioada mult mai timpurie de început a civilizării noastre, domnul profesor Constantin GIURGINCA a desfășurat, într-un interval numeros de ani, o amplă muncă de documentare pe teren, pentru a demonstra existența unei potențialități de comunicare în formă transcendentală, metafizică, în conexiuni galactice, aceasta relevându-se omului de azi prin toate elementele sacre ale existenței sale.
Lucrarea este suficient de voluminoasă (cuprinde un număr de 614 pagini) pentru a antrena cititorul și a-l purta geografic și temporal în misterioasa lume a civilizațiilor preistorice, în universul megaliților.
Constantin VLAICU, membru U.Z.P.R. filiala Caraș Severin, redactor șef publicația VESTEA din Mehadia
În fiecare toamnă, debutul noului an școlar reprezintă un prilej de bucurie și de speranță, sens în care am stat de vorbă cu prof. dr. Maria ȘTEFĂNIE (în foto), Liceul Teoretic „Aurel Vlaicu” din Orăștie.
Cu acest prilej în calitate de cadru didactic, interlocutoarea adresează, elevilor, un an școlar încununat de succes, în care să-și îmbogățească cunoștințele, să-și dezvolte compentențele și abilitățile și să obțină cele mai bune rezultate posibile. Colegilor profesori le dorește multă sănătate, putere de muncă, iar efortul lor să se regăsească în rezultatele și succesul elevilor îndrumați.
Realitatea este că începem un nou an școlar cu multe necunoscute și întrebări.
Pandemia cu care se confruntă întreaga omenire, ne-a schimbat viața tuturor. Organizarea învățământului preuniversitar, mai ales, în această perioadă, este o adevărată provocare pentru toată lumea, atât pentru elevi, profesori și directori, cât și pentru autorități și părinți.
În acest moment știm că există cele trei scenarii după care unitățile de învățământ își vor desfășura activitatea, și anume: scenariul verde pentru localitățile în care numărul de îmbolnăviri cu virusul SARS-CoV-2 este sub 1 raportat la 1000 de locuitori, scenariul galben pentru localitățile în care numărul de îmbolnăviri este cuprins între 1 și 3 raportat la 1000 de locuitori și scenariul roșu pentru U.A.T.-urile în care numărul de îmbolnăviri este mai mare de 3 la 1000 de locuitori.
Iată ce ne informează în continuare interlocutoarea:
– Prezint, pe scurt ce presupune fiecare scenariu: scenariul verde reprezintă, de fapt, forma clasică de desfășurare a activității, cu toți elevii și profesorii la școală, cu respectarea, bineînțeles, a măsurilor impuse de Ministerul Sănătății cu privire la prevenirea răspândirii virusului SARS-CoV-2; scenariul galben reprezintă o formă combinată (hibrid) de organizare a activității în sistem clasic și online; scenariul roșu corespunde exclusiv învățământului online.
Unitățile de învățământ trebuie să fie pregătite și să aibă resursele și logistica necesare pentru orice scenariu, deoarece situația epidemiologică se schimbă, prin urmare și forma de pregătire se poate modifica. Acest lucru este de înțeles și trebuie să ne adaptăm.
Directorii și directorii adjuncți din unitățile de învățământ dau în această perioadă un adevărat examen de rezistență și perspicacitate, în ceea ce privește pregătirea începerii cursurilor. Ei sunt actorii principali și sunt convinsă că vor căuta cele mai bune soluții pentru a garanta/oferi siguranța sanitară a elevilor, precum și condițiile optime pentru buna desfășurare a activității didactice. Alături de conducerea fiecărei școli, colectivul de cadre didactice și întregul personal din unitatea de învățământ trebuie să se implice pentru a asigura servicii educaționale de calitate.
De asemenea, autoritățile publice locale au un rol foarte important în susținerea școlilor, mai ales în această perioadă. Foarte multe Primării și Consilii Locale au alocat deja resurse importante unităților de învățământ în vederea deschiderii noului an școlar.
Lipsa de infrastructură, în cazul învățământului online, constituie o problemă majoră. Așteptăm cele 250.000 de tablete promise elevilor de către Ministerul Educației și Cercetării. Sigur că nu vor fi suficiente, însă este un pas spre digitalizarea învățământului.
Sunt foarte multe de spus cu privire la măsurile și demersurile care s-ar fi putut lua în această perioadă, însă prefer să vă prezint exemplul personal.
Am 24 de ani de experiență în învățământ, dintre care 16 ani am ocupat funcții de conducere, precum și funcții de îndrumare și control. În perioada 2014 – 2020 am ocupat funcția de inspector școlar general al Inspectoratului Școlar Județean Hunedoara. La încheierea mandatului de inspector școlar general, în data de 24 martie 2020, am prezentat public un scurt raport de activitate, care poate fi vizionat accesând următorul link:
Indiferent de postul sau funcția pe care am ocupat-o, m-am străduit să îmi îndeplinesc atribuțiile de serviciu cu responsabilitate și să muncesc cu entuziasm și dăruire alături de colegii mei. În prezent sunt profesor de chimie la Liceul Teoretic „Aurel Vlaicu” din Orăștie.
Cursurile au fost suspendate la data de 11 martie 2020, prin urmare am fost nevoită să preiau cele 10 clase din încadrare direct în mediul online. Am făcut cunoștință cu elevii mei direct acolo, în spațiul virtual. Am comunicat cu fiecare clasă pe grupul de whatsapp, iar activitățile de tip sincron, din online, le-am desfășurat utilizând aplicația Google meet. Am avut o prezență bună la activitățile din online, cuprinsă între 50% și 100%, cu toate că nu a fost o obligație pentru elevi să intre la orele desfășurate în mediul online. Sunt mândră de elevii mei și îi apreciez pentru modul în care au înțeles că rolul lor față de propria formare s-a schimbat și trebuie să fie mult mai responsabili. Este adevărat că am avut în încadrare o clasă de a VIII-a și restul de liceu. Cu elevii din clasele mai mici, în special cu cei din ciclul primar, este mult mai dificil să se lucreze în regim online și, cu siguranță, avem nevoie de sprijinul părinților.
Conștientă fiind că nu va înceta pandemia până la începerea noului an școlar, am decis să valorific perioada din vacanța de vară și să mă preocup de propria formare și dezvoltare profesională pentru instruirea online. Astfel, în perioada iunie – iulie 2020 am urmat cursul postuniversitar Resurse educaționale și digitale pentru instruire online, organizat de Facultatea de Sociologie și Psihologie din cadrul Universității de Vest din Timișoara. În cadrul cursului am dobândit competențe de utilizare a trei platforme în activitățile educaționale de predare-învățare-evaluare pentru gestionarea comunicării cu elevii, a resurselor de învățare și a progresului școlar: Google Suite for Education, Microsoft Teams for Education și Moodle. Pe lângă dezvoltarea competențelor de utilizare a celor trei platforme, am studiat încă trei module, și anume: Principii și metode didactice specifice e-learning (PMD), Proiectarea și realizarea resurselor de instruire online (RIO) și Resurse Educaționale Deschise (RED). Am învățat aspecte extrem de interesante și utile despre realizarea resurselor educaționale deschise, despre atribuirea unei licențe Creative Commons, despre metodele didactice de predare-învățare-evaluare în online, de utilizare a unor aplicații (Symbaloo, Padlet, Pixabay, Mentimeter, Prezi, Flipgrid și altele), de utilizare a unor site-uri și, cel mai important, este faptul că am învățat că poți deveni autodidact și poți să îți îmbunătățești competențele IT. Important este să îți dorești cu adevărat să înveți și, astfel, vei reuși, deoarece sunt foarte multe tutoriale și resurse educaționale deschise pe care le putem selecta și utiliza în activitatea noastră, în vederea atingerii obiectivelor propuse. Trebuie doar să știm să le căutăm, să le accesăm și să le adaptăm la specificul activității didactice pe care o desfășurăm. Astfel, putem realiza medii de învățare foarte interesante și atractive pentru elevii noștri, care vor conduce la creșterea motivației pentru învățare. Este foarte important să fim capabili să organizăm activități de învățare adecvate, de tip sincron, la școală sau în întâlnirile din online, dar, totodată, trebuie să concepem pentru elevii noștri activități de învățare de tip asincron, când interacțiunea dintre profesor și elev se realizează prin accesarea resuselor educaționale deschise, în momente diferite. De exemplu, studierea unor teme transmise de către profesor pe diferite căi de comunicare, realizarea unor fișe de documentare, realizarea de proiecte și portofolii, rezolvarea unor teste în online și altele.
Mediul online este extrem de generos în ceea ce privește activitățile de învățare. Este foarte important să utilizăm resursele online adecvate pentru ca elevii să dobândească competențele generale și cele specifice prevăzute în programele școlare.
Indiferent de ce se va întâmpla pe termen scurt cu privire la organizarea activității în școlile din România sau referitor la evoluția pandemiei generată de virusul SARS-CoV-2, pe termen mediu și lung, învățământul online trebuie să se dezvolte și să completeze învățământul clasic. În niciun caz nu poate să înlocuiască învățământul clasic, însă, este evident faptul că oferă foarte multe avantaje, dar și dezavantaje. Un mare dezavantaj al învățământului online este faptul că educabilii interacționează mai puțin între ei, distanțarea afectează relațiile lor sociale și aptitudinile de socializare, iar copiii vor comunica mai greu și vor deveni din ce în ce mai dependenți de tehnologie. Amintesc și câteva avantaje ale învățământului online și anume: copiii pot avea acces la resursele educaționale după un program flexibil, se evită aglomerația din școli, dacă se realizează resurse digitale interactive și programe, avizate de autoritățile din sistem, acestea pot uniformiza modul de predare și pot asigura șanse egale pentru toți copiii la o educație de calitate. Astfel, s-ar reduce foarte mult diferențele dintre rural și urban. Acest lucru se poate realiza doar prin asigurarea resurselor necesare financiare, materiale și umane.
Școala, văzută într-o imagine generică, este o avere. O avere națională. În ciuda vitregiilor prin care trece și de care istoria nu o prea iartă, ea – printr-o forță divină, învingând piedici dintre cele mai diverse și mai neașteptate – formează generațiile, care dau substanță și concretețe timpului trăirii, validează idealuri și anunță mereu izbânda viitorului.
Pentru funcționarea cât mai bună a sistemului de învățământ preuniversitar, pe durata instituirii stării de urgență, cadrele didactice de la Liceul Tehnologic „Matei Corvin” Hunedoara – după cum ne spunea prof. Isabela Carmen SUSANYI (în foto) – au implementat măsurile necesare desfășurării procesului instructiv educativ. Profesorii din aria curriculară „Limbă și comunicare”, (11 la număr), au desfășurat activitățile de predare în mediul online pe toată perioada anului școlar.
În urma închiderii școlilor, generată de pandemia de Covid 19, s-au utilizat mai multe mijloace de comunicare cu elevii, precum aplicația WhatsApp, Zoom, Google Classroom etc. Au fost accesate și folosite platformele de învățare online și s-a menținut legătura în mod permanent cu elevii. S-au putut trimite, astfel, suporturi de lecții neparcurse până în 12 martie anul curent și s-a realizat feedback-ul, solicitând și primind fotografii ale notițelor și ale temelor efectate.Pentru clasele a VIII-a și a XII-a, s-a recomandat utilizarea platformei „Examenul tău” și urmărirea lecțiilor din programul televizat „Teleșcoala”. Pentru lămurirea neclarităților, cadrele didactice au utilizat comunicarea prin mesaje pe WhatsApp, Messenger sau prin convorbiri telefonice.Elevii au fost încurajați să comunice cu profesorii, chiar dacă nu s-au încadrat în orarul foarte strict stabilit la nivelul conducerii liceului. Menționez și faptul că fiecare clasă a avut constituit un grup propriu în mediul online, alături de diriginte și de profesorii care predau la clasa respectivă. Colegii mei au folosit cel mai mult platforma școlii, unde pe Google Classroom s-au postat teme și sarcini de lucru pentru fiecare clasă în parte. Temele au fost ulterior discutate și rezolvate în cadrul întâlnirilor Meet, din cadrul aceleiași platforme. Profesorii diriginți au păstrat permanent legătura cu elevii și părinții, telefonic, pe grupurile clasei de Messenger și WhatsApp cât și pe Zoom. Elevii cei mai conștincioși au participat la toate orele din orarul online și s-au bucurat de întâlnirile virtuale.
Avantajele tehnologiei sunt multiple. Elevii sunt atrași de mediul online, acesta făcând parte din viața lor zilnică, o viață cu multe provocări și multe enigme cărora cei mici le fac față cu succes.
În spațiul Arian Carpatin dintre Nistru, Tisa și Dunăre, Creștinismul timpuriu prin Apostolul Andrei, a creat o civilizație supremă a României Orientale în secolele IV, V și VI. ”Prin textele călugărilor sciți, învățătura Părinților Capadocieni și a Sfinților Ierarhi, această civilizație influențează hotărâtor lumea și epoca noastră”. (prof. Titus Filipaș)În partea de sud-vest a României, Grădina Maicii Domnului, județul Caraș-Severin, este o depresiune intra-montană, între munții Semenic la nord și munții Almăjului, la sud, numită “Țara Almăjului”. Ea dispune de un colier cu 15 perle, formate din satele almăjene, de-o parte și de alta a râului Nera care izvorăște din munții Semenic și o străbate de la nord la sud. Cel mai dosnic sat din colierul satelor almăjene este Putna, amplasat pe valea cu același nume la o altitudine de aproximativ 400m, mai ridicată decât vatra depresiunii. Putna este așezat în Estul depresiunii și la Nordul munților Almăjului, în buza munților, la confluența pârâului Putnița cu râul Putna, care tocmai aici a ieșit dintre culmea Bealcovățului (895m) si Botu’ Gărâștiului (854m) dintr-o cheie lungă și extrem de îngustă.Ca o taină, Putna este cuprinsă în arcul Carpaților într-un triunghi al spiritualității românești – numit fenomenul “Putna” – cu un vârf în Țara de Sus – la nord – Putna Bucovina, cu altul în Țara Vrancei – la sud-est – Putna Vrancea și ultimul în Țara Almăjului, la sud-vest-Putna Almăj, fenomen ce reprezintă “Sfânta Treime”, pe pământ românesc iar unghiurile simbolizează “Ochiul lui Iisus” în acest spațiu. Ca și despre Carpați “despre Putna nu este de trebuință a se spune că există pentru că, de fapt, certitudinea că există face parte din însăși firea lucrurilor”. (prof. dr. Artur Silvestri) Ea este “sediul miraculosului spațiu simbolic maximal și aproape o coloană a cerului”, așezată acolo “printr-o conjuncție astrală de Potriviri nenumărate”. (prof. dr. Artur Silvestri)Putna, potrivit filozofiei lui Noica, “Unul de-o ființă și Trei persoane reprezintă matricea sensibilității noastre, un arhetip care se va multiplica în toată istoria neamului. Potrivit crezului creștin, rezultatul e o “unitate sintetică” (trei în unul) care este veritabilul Unul – Multiplu, pe calapodul căruia se ridică etosul românesc. În concluzie, România stă pe trepiedul celor 3 Putna, trei persoane de-o ființă, iar cine renunță la trepied abdică de la spiritul românesc.La Putna, unde se găsește una din cele mai frumoase priveliști din lume și unde se află puterea de a fi curajos și conștient, s-a construit o mănăstire din inițiativa enoriașului Zăvoianu Luca, ca loc unde sufletul găsește iluminare, liniște și pace, mântuire, pentru a putea fi ferit de înstrăinare și degradare. Aici oamenii trebuie să găsească credința în Dumnezeu pentru a spera la normalitate. Acesta este satul Putna din Țara Almăjului, așezat pe apa cu același nume, între două spinări de deal, unde omul găsește esența vieții: dobândirea mântuirii și îndumnezeirea ființei umane, imitarea modelului Cristic.
Prof. Pavel Panduru
Dacă aș fi soare, voi ați fi stele
Dacă aș fi pământ, voi ați fi poiene de narcise
Dacă aș fi vânt, voi ați fi floarea-soarelui
Dacă aș fi râul Putna, voi ați fi păstrăvi
Dar nu,
Eu sunt părintele vostru spiritual, voi trebuie să fiți stâlpii societății
În data de 3 iulie a.c. se împlineau 249 de ani de industrie reșițeană (1771 – 2020). În preambulul aniversării, anul viitor, a 250 de ani de la sfințirea, prin preotul Michael Grosdich din Carașova, și apoi aprinderea primelor două cuptoare înalte ale Reșiței, „Josephus” și „Franziskus”, Universitatea „Eftimie Murgu” din Reșița, Biblioteca Județeană „Paul Iorgovici” Caraș-Severin, Forumul Democratic al Germanilor din jud. Caraș-Severin și Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților Reșița au lansat invitația celor care iubesc istoria Reșiței de a participa la un concurs online.
În perioada 22 mai – 1 iulie, în fiecare vineri și miercuri, a apărut în spațiul online câte un set de 5 întrebări cu mai multe variante de răspuns, la care au fost invitați să răspundă iubitorii municipiului nostru, ai istoriei acestuia. Întrebările au fost formulate de prof. univ. dr. Gheorghe Popovici, un împătimit al locurilor noastre. Pentru fiecare răspuns pozitiv trimis, s-a calculat câte un punct. În cadrul manifestărilor prilejuite de împlinirea celor 249 de ani, desfășurate în curtea Bibliotecii Germane „Alexander Tietz” (3 iulie 2020), au fost anunțați de către prorectorul Universității „Eftimie Murgu” din Reșița, conf. dr. ing. Cristian Paul Chioncel, câștigătorii concursului online. Dintre cele 166 de adrese de mail de pe care au fost trimise răspunsuri, 25 de participanți au acumulat cele mai multe puncte la răspunsurile trimise.
Proiectul online se va relua în această toamnă. Astfel, în luna septembrie 2020, vom continua cu un set de 60 de întrebări, de data aceasta în colaborare și cu Muzeul Cineastului Amator, prin custodele acestuia, Andrei Bălbărău, cu sprijinul prof. univ. dr. Gheorghe Popovici. Timp de 6 săptămâni (2 septembrie – 9 octombrie 2020) vom pune la dispoziție online câte 5 fotografii din Reșița și împrejurimi, cu cinci posibile răspunsuri de identificare. Astfel, vom avea și 30 de fotografii emblematice și o scurtă istorie a lor, promovând imaginea municipiului și a împrejurimilor sale.
În perioada 4 noiembrie – 11 decembrie 2020 vom continua cu un set de întrebări privind strict literatura și arta plastică a Reșiței, printr-o colaborare cu dr. Ada Cruceanu-Chisăliță, cu un total de 12 seturi – 60 de întrebări. În perioada 1 februarie – 18 martie 2021 vom continua cu un ultim set, de 70 de întrebări privind istoria și mediul înconjurător al Reșiței, exact cum a fost realizat acest prim set, cu sprijinul prof. univ. dr. Gheorghe Popovici.
Întrebările vor fi încărcate, ca și în etapa I a concursului, pe platforma online a Universității precum și pe paginile de Facebook ale Bibliotecii Județene și ale Forumului German din Reșița. Vă invităm și vă așteptăm să participați!
În Europa nu se mai moare nici de cancer, nici de infarct. Nimeni nu mai vorbește de diabet, obezitate ori scleroză în plăci. În aceste zile, dacă nu mori de COVID înseamnă că ai făcut umbră degeaba pământului. Dacă nu ai Covid, nu dispera, au grijă autoritățile să fie totul bine, să-l scoată vinovat pe acest coronavirus.
UZPR CARAS SEVERIN 