(interviu blitz cu prof.dr.ing. Lavinia ILINA – profesor la Liceul Tehnologic „Transilvania” Deva)

• Doamnă prof. dr. ing. Lavinia ILINA sunteți profesor la Liceul Tehnologic „Transilvania” Deva. Aveți o vechime în învățământ de 30 de ani și experiență managerială atât în calitate de director adjunct (2004-2012), cât și de inspector școlar general adjunct al județului Hunedoara (17.10.2012-29.05.2020).
  Vă implicați continuu, cu entuziasm și responsabilitate, alături de colegi pentru dezvoltarea și promovarea celor mai bune exemple de bună practică la nivelul învățământului profesional și tehnic la nivelul unității școlare unde sunteți profesor titular.
  Pe acest fond, vă rog să ne prezentați aspecte din valoroasa activitate a Liceului Tehnologic „Transilvania” Deva.
• Liceul Tehnologic „Transilvania” Deva este o unitate școlară a cărei misiune declarată este de a integra învăţământul profesional şi tehnic într-o paradigmă modernă, prin asigurarea unui cadru stimulativ, propice desfăşurării unui învăţământ de calitate şi prin valorificarea superioară a propriilor resurse umane şi materiale, în vederea consolidării rolului şcolii, ca principală instituţie de educaţie şi învăţământ şi a realizării unei şcoli inovative pentru cariera profesională şi pentru viaţă.
  Acest liceu, cu o vechime de 43 de ani, este o instituţie şcolară reprezentativă şi cu tradiţie în judeţul Hunedoara, recunoscută pentru pregătirea de calitate a elevilor în domeniile telecomunicaţii, electronică automatizări, mecanic, electric, transporturi și informatică, cu o puternică motivaţie, angajare şi atitudini profesionale din partea corpului profesoral şi a elevilor, dar și cu parteneriate valoroase la nivel zonal, naţional şi european.
  Pregătirea celor 1100 de elevi, grupați în 45 de clase, se realizează pe următoarele nivele de învăţământ: primar, gimnazial, liceal tehnologic, învăţământ profesional, învățământ profesional dual şi postliceal, de către corpul profesoral format din 83 de cadre didactice, foarte bine pregătite profesional.
  Performanțe deosebite obținute de către conducerea școlii, profesori și elevi în activitatea de cooperare europeană și pentru contribuțiile aduse la promovarea dimensiunii europene a educației au fost răsplătite în 2010 și apoi în 2018 de către MEN, prin conferirea titlului de Școală europeană.
  Liceului îi este conferit Titlul de excelență în anul 2019 pentru ariile de excelență: Atractivitate, Relevanță, Inovare și Business din partea CLDPS-Hunedoara, C.N.D.I.P.T.-Regiunea Vest, ISJ Hunedoara, Consiliul Județean Hunedoara, Camera de Comerț și Industrie Hunedoara.
  Multitudinea de programe naţionale şi transnaţionale de care au beneficiat elevii și profesorii Liceului Tehnologic „Transilvania” Deva, sub directa coordonare a conducerii școlii, au vizat ridicarea învăţământului la standarde europene. Câteva dintre cele mai reprezentative proiecte derulate, în care m-am implicat personal sunt:
  Proiectul ”Erasmus+, Instruire pentru viitor!” 2018-1-RO01-KA102-048571 în caliate de coordonator și beneficiar, derulat pe parcursul a 15 luni prin care elevi din domeniul Mecanică/ Tehnician în transporturi și Electronică și automatizări au efectuat stagiul de practică în Portugalia, Germania și Polonia. În cadrul proiectului au beneficiat de activități de job-shadowing și workshopuri cadre didactice din domeniul Electronică și automatizări și Mecanică;
  Proiectul ”Erasmus+, Mobilitate Erasmus-Stimularea angajabilității viitoare!” 2016-1-RO01-KA102-1433, în calitate de beneficiar;
  Proiectul Let’s build together the future!, 2015-2016, în calitate de beneficiar;
  Proiectul We play, we learn, we teach!- 2016-1-RO01-KA201-024405, în parteneriat cu școli dinTurcia;
  Proiectul „BECON” – Briding European & Local Climate Action – în parteneriat cu UFU Germania, Asociația Environ, se desfășoară în perioada 2018-2021 și implică municipalități și școli din Bulgaria, Republica Cehă, Germania, Grecia, Polonia, Portugalia și România.
  „Crearea legăturilor între nivelul local și cel European prin acțiuni pentru climă” este un proiect care promovează acțiunile în domeniul protecției climei și facilitează un schimb între parteneri la nivel național, local și educațional din Europa. Scopul proiectului este de a consolida cooperarea bilaterală și multilaterală între partenerii din proiect pentru implementarea țintelor stabilite prin Acordul de la Paris. Prin învățarea în comun, crearea de rețele și servicii de consiliere personalizate, factorii de decizie politică, actorii locali și profesorii vor dobândi competențe tehnice și de proces care îi vor ajuta să dezvolte, să perfecționeze și să pună în aplicare măsuri pentru reducerea emisiilor de gaze cu efect de seră.
  Dar iată și alte proiecte cu care se mândrește unitatea noastră:
  Proiectul de cooperare multilaterală cu Guvernul Republicii Italia – Memorandumu, în urma căruia colegiul beneficiază de granturi pentru dezvoltarea învăţământului bilingv – limba italiană (burse, cursuri de formare etc.), iar elevii beneficiază de diploma de bacalaureat recunoscută de statul italian;
  Proiectul ROSE (Romanian Secondary Education Project) – cel mai amplu proiect din Educatie la nivel național, care își propune să contribuie la reducerea abandonului în învățământul secundar și terțiar și să ajute la creșterea ratei de promovare a examenului de bacalaureat. Implementat de către MENCS, prin Unitatea de Management al Proiectelor cu Finanțare Externă (UMPFE), pe o perioadă de 7 ani, între 2015 -2022, este implementat și la nivelul Liceului „Transilvania”.
  Proiectul POCU/90/6.13/6.14/107621 „ȘANSA” – ȘCOALA ACTIVĂ PENTRU NOI, SUCCES PENTRU ANGAJATORI, proiect cofinanțat din Fondul Social European prin Programul Operațional Capital Uman 2014 – 2020. Grupul țintă este format din elevi din clasele a XII-a, domeniul mecanică, calificarea tehnician transporturi și domeniul electric, calificarea tehnician electrician electronist auto precum și elevi din învățământul postliceal, calificarea tehnician echipamente de calcul, care vor urma stagii de pregătire practică la agenți economici cu care se încheie parteneriate de practică și activități de consiliere și orientare profesională, având drept scop creșterea relevanței educației și formării profesionale pe piața muncii.
  Dincolo de festivitățile din prima zi de școală, inexistente în acest an și de simbolurile școlii în devenirea ei, ne confruntăm cu o situație atipică la acest început de an școlar, un an care înseamnă o reconfigurare a sistemului educațional, a modului de predare, a transferului spre competențe digitale. Conducerea unității de învățământ este pregătită și să aibă resursele și logistica necesară pentru oricare dintre cele trei scenarii prevăzute în Ghidurile emise de Ministerul Educației și Cercetării, deoarece situația epidemiologică se poate schimba de la o zi la alta.
  La fel ca în toată țara, și la Liceul Tehnologic „Transilvania” Deva întâlnirile dintre elevi și profesori se vor desfășura, în funcție de situație, față în față, hibrid sau în spațiul virtual, distanțarea va înlocui relațiile directe, comunicarea afectivă, iar zâmbetul va fi ascuns de masca de protecție. Cu toate acestea sunt sigură că talentul pedagogic și competența colegilor mei profesori vor face din fiecare lecție, experiențe de învățare eficientă, în sprijinul elevilor.
  Dacă elevii din învățământul primar și gimnazial învață după scenariul verde, formula de mijloc, modelul hibrid, în format fizic și online, reprezintă, cel puțin din orizontul prezentului, ipoteza cea mai echilibrată pentru demersul educațional pentru clasele de învățământ liceal și postliceal de la Liceul Tehnologic Transilvania Deva, datorită numărului mare de elevi din clase și a organizării spațiilor școlare.
  Chiar dacă această abordare nu elimină riscurile, cel puțin le diminuează, prin reducerea colectivelor de elevi, limitarea temporală a prezenței fizice în clase, prin aplicarea măsurilor obligatorii de protecție, igienă și distanțare socială.
  Dincolo de caracterul excepțional al situației, abordarea mixtă aduce și avantaje incontestabile. Primul ar fi că, limitând riscurile generate de scenariul în care toți copiii sunt prezenți la școală, această abordare nu blochează accesul elevilor absenți fizic la orele desfășurate în clase, elevii care sunt acasă având posibilitatea să participe online împreună cu cei prezenți la școală. Al doilea privește faptul că alternanța școală fizică/școală online creează un cadru de implicare tot mai accentuată în educație a instrumentelor tehnologiei digitale.
  Este un mod de evoluție a școlii, un fel de progres forțat sub presiunea realității către formula blended education, care identifică, de mai multă vreme, o nouă paradigmă a predării și învățării, adecvată epocii tehnologice și exigențelor actuale ale cunoașterii.
  Cu toții ne dorim întoarcerea la existența normală, care astăzi pare un fel de paradis pierdut.
  Sperăm cu toții ca, odată cu trecerea timpului, sau odată cu descoperirea unui vaccin salvator, pandemia să se apropie de sfârșit, iar momente de viață, când nimic nu mai e cum a fost, să le uităm, totuși, și să ne reluăm viața obișnuită, cu ritmurile și bucuriile ei, cu școli și universități deschise, cu biblioteci, teatre și săli de conferințe, cu târguri de carte și evenimente culturale, cu parcuri și muzee, cu seri pline în luminile frenetice ale orașului și toate celelalte și, în plus, cu unele învățături desprinse din această experiență majoră, care ar trebui să fie o lecție pentru noi toți.
  Și dincolo de toate problemele zilnice, de programe, planificări calendaristice și de conținuturi ale învățării, noi profesorii îi vom încuraja cu blîndețe, iubire și răbdare pe elevi, îi vom consilia pe părinții acestora, astfel încât alegerile privind pregătirea copiilor și traseul lor educațional să se desfășoare firesc, respectând valorile morale ale unei societăți sănătoase, de realizare prin muncă și responsabilitate, pentru că, așa cum spunea și Steve Jobs – „Singura modalitate prin care poți face lucruri extraordinare este să iubești ceea ce faci!”

Ioan Vlad
Georgeta-Ileana Cizmaș

Un nou proiect dedicat Reșiței

În data de 19 octombrie, Secția Germană „Alexander Tietz” a Bibliotecii Județene „Paul Iorgovici” Caraș-Severin, va sărbători 25 de ani de existență în spațiul de pe Bulevardul Revoluția din Decembrie nr. 22. Cu acest prilej, se va accentua, printre altele, că succesele înregistrate și, deopotrivă, remarcate de beneficiari până în prezent ne dau tăria de a merge mai departe cu noi proiecte. Un astfel de nou proiect va debuta miercuri, 23 septembrie, când, începând cu ora 16.00, în curtea interioară, se va inaugura un șir de dezbateri sub genericul Conferințele Reșița 250: Oameni – Locuri – Fapte, o continuare a unui proiect reușit, derulat în anul 245 al industriei reșițene (2015), sub denumirea „Păreri, opinii, realități. Discuții amicale pe tema istoriei Banatului Montan”, cu sprijinul de atunci al regretatului ing. Dan Perianu din Reșița.

Anul viitor, în data de 3 iulie se vor împlini 250 de ani de industrie reșițeană (1771 – 2020). În preambulul acestei frumoase aniversări, Universitatea „Eftimie Murgu” din Reșița, Biblioteca Județeană „Paul Iorgovici” Caraș-Severin, Forumul Democratic al Germanilor din jud. Caraș-Severin și Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților Reșița lansează invitația celor care iubesc Reșița și țin la trecutul și prezentul ei, de a participa la acest ciclu de conferințe care se vor organiza o dată pe lună, într-o locație anunțată din timp. Acestea vor avea câte un invitat special, care va prezenta, așa cum o spune și genericul conferințelor, o temă legată de Reșița și oamenii ei, în prim-plan fiind pusă dezvoltarea ei industrială, culturală, spirituală, educațională, patrimonială, de la începuturi până în prezent. Rezultatul concret al celor 10 conferințe va consta în apariția unei cărți care să poarte pecetea celor 250 de ani!

Așadar, sperăm ca în perioada septembrie 2020 – iunie 2021, Conferințele Reșița 250: Oameni – Locuri – Fapte să reunească în jurul lor tineri și maturi, oameni de diverse profesiuni, locuitori ai comunităților Banatului Montan, pe toți cei care simt Reșița aproape de sufletul lor.

Vă așteptăm să participați la prima Conferință, care se va desfășura miercuri, 23 septembrie, începând cu ora 16.00, în curtea interioară a Bibliotecii Germane „Alexander Tietz”. Invitatul primei Conferințe este prof. univ. dr. Rudolf Gräf, directorul Institutului de Cercetări Socio-Umane Sibiu al Academiei Române.

Erwin Josef Țigla

Poetul Nicolae Sârbu a văzut lumina zilei la 21 septembrie 1945, în satul Ohaba – Forgaci judeţul Timiş, din părinţii Ana – Marie şi Roman Sârbu, o familie de ţărani ce reprezintă tradiţia familială, din satele bănăţene, de onestitate şi decenţă, patriotism şi civilizaţie cu respect pentru muncă , neam şi credinţă. Copilăria o petrece în sânul familiei, în mediul patriarhal al satului bănăţean, într-o morală a binelui, a adevărului, a dreptăţii şi a frumosului. A început dezlegarea tainelor slovelor în satul natal unde urmează cursurile şcolii primare , cea generală o face la Sinersig, iar liceul la Buziaş – în lumea pestriţă a staţiunii. Părinţii tânărului Nicolae Sârbu având grijă de hrana sufletească a fiului lor, l-au trimis la Facultatea de Filologie a Universităţii „Babeş Bolyai” din Cluj – Napoca, pe care o absolvă în anul 1969. La studii a avut parte de profesori excepţionali de la care a învăţat respectul pentru muncă şi roadele ei, precum şi cultul lucrului „bine făcut”. Tânărul absolvent de facultate renunţă la profesia de dascăl pentru cea de ziarist, prin care spera să contribuie la modelarea fiinţei umane. Ucenicia în ale ziaristicii o face la ziarul „Orizont” din Râmnicu Vâlcea, unde este angajat, în anul 1969, ca ziarist profesionist. După o experienţă de jurnalist la Râmnicu Vâlcea se transferă, în anul 1972, la Reşiţa ca ziarist profesionist la ziarul „Flamura”. A intrat in publicistică cu plămânii plini de speranţe şi cu ochii plini de vise, cu o vocaţie dăruită sacral, ceea ce a devenit o profesiune de credinţă. Din anul 1990 lucrează ca redactor de rubrică, redactor şef-adjunct şi redactor sef la ziarul „Timpul” din Reşiţa. În peisajul publicistic românesc, Nicolae Sârbu, s-a evidenţiat prin textele care vizau identitatea, viaţa reală a românilor, colaborând la un mare număr de ziare şi reviste din toată ţara. A făcut o presă dură, profesionistă, epuizantă, contribuind prin scris şi fapte la cizelarea sufletului oamenilor şi la păstrarea identităţii noastre româneşti în concertul popoarelor lumii. A luptat şi luptă prin articolele sale pentru adevăr şi înfierează pervertirea valorilor moral – creştine, ori a viciilor persistente : ca lenea, îngamfarea, minciuna etc. Ars de focul creaţiei, mereu gata să facă ceva, a cazut în ispita scrisului, respirând prin cuvinte. A înţeles că omului îi este dat să gândească liber, astfel şi scrisul trebuie să îşi găsească suportul în libertatea de exprimare. Poet născut şi nu facut, Nicolae Sârbu a ştiut şi ştie să-i dea poeziei ce a fost al ei, dintotdeauna: metafora, dar şi cursivitate, ritm, dar şi muzicalitate. Astfel a inţeles că lumea creată din cuvinte nu e doar o împlinire a sufletului, e o mare responsabilitate, curaj, e un risc pe care şi l-a asumat. Deci poezia ţine de respiraţiile poetului, vibrează precum trăirile acestuia, cu o alură specifică, semnificativă, care îl reprezintă. Are un univers profund construit din respiraţii lăuntrice. Metafizica poetică este expresia transcedentă a existenţei personale, răspândind parfumuri ale sufletului său. Deşi a debutat cu poezie la 19 ani în revistele clujene „Tribuna” şi „Echinox”, debutul editorial în literatură vine târziu, în anul 1995, din diverse cauze de ordin personal. Student fiind, a fost membru fondator al cenaclului „Echinox” din Cluj – Napoca, alături de nume mari ale literaturii române precum Eugen Uricariu, Dinu Flamand, Ion Pop şi alţii. O experienţă marcantă a trait-o în cenaclul „Semenicul” din Resiţa – care i-a influenţat munca de creatie. Cum în lume nimic nu este întâmplător, Bunul Dumnezeu le ştie pe toate şi le aranjează pe toate în această lume, aşa a ajuns şi Nicolae Sârbu la Reşiţa – loc al acestui pământ românesc, care este la fel, prin tot ce a putut face şi sfinţii „Omul”. A fost norocos că a gasit aici oameni cu respect şi preţuire pentru cultură, neamul românesc şi credinţă. O oază de lumină într-o lume gri, de speranţă, de muzică şi de poezie. Pentru ei poezia e ca şi rugăciunea – vindecătoare – în ea au găsit alinare. În acest climat Nicolae Sârbu s-a dovedit a fi un poet profund şi cu mare sensibilitate, un poet de esenţă. Poetul Nicolae Sârbu este în peisajul cultural al Reşiţei unul din personajele extrem de active şi impicat permanent într-o multitudine de activităţi cu asiduitate şi dăruire. Constient că vorbirea în public este o formă prin care se poate contribui la umanizarea fiinţei umane şi se poate câştiga prietenia oamenilor, a participat la numeroase manifestări culturale, în numeroase localităţi din judeţ, din ţară şi afară, dovedind în conferinţele susţinute un intelect slefuit, onest, pus în slujba unor idei generoase, o inspiraţie hranită de motive populare, tradiţionale, istorice şi culturale. A găsit în adâncimea spiritului sau măsura culturii româneşti, nu numai ca poet ci şi ca pedagog al neamului, etalon şi om întrutotul devotat limbii, culturii şi credinţei poporului român. Scrisul fiind pentru el o taină, un sens al fiinţei sale. Personalitaea poetului şi calitatea spirituală a cărţilor lui sunt semne divine, semne sacralizate, prin conţinut şi consecinţă contribuind la înălţarea sufletelor şi îndemnând la fapte bune. Din nectarul înţelepciunii cărţilor sale se vor hrănii şi generaţiile viitoare. Opera sa se compune din cărţi pilduitoare pentru cultura română. Au în ele ceva măreţ, afectuos şi îmbietor, fiind o epopee a sufletului, a vieţii românului. Ele sunt un document sufletesc neobişnuit, ce aşează în lumina cuvintelor experienţa proprie, ca o nevoie disperată de a comunica imensele sale trăiri de o viaţă. Textele sale străbătute de o lumina nouă, menite să sporească taina lumii, prin originalitate şi clarviziune, exprimă forţa şi autenticitatea geniului său, deopotrivă cu unicitatea situaţiei sale, potrivit firii sale. Viaţa-i este una de trăire în evlavie şi nobleţe, participând afectiv în egala măsură la cele doua chipuri de civilizaţie, fiind în el, întocmai ca în structura sufletului nostru, o sinteză de spirit citadin şi rural. Domnia sa priveşte satul şi oraşul în „spirit gustian” ca pe nişte realităţi cu virtuţi proprii, reale şi cooperante în direcţia unui scop unic acela de a asigura individualitatea, identitatea şi demnitatea poporului român, prin valorificarea tuturor energiilor latente. Acest deziderat nesocotit de alţii, trebuie îndeplinit de noi şi toată cultura sufletească suntem datori să o îndreptăm spre un cosmos singular ce înglobează însăşi dimensiunea temporală românească. De asemenea din cărţi reiese criteriul estetic al trăiniciei valorilor de tip calitativ, aflate pe terenul solid al tradiţiei româneşti. Filologul bănăţean, Nicolae Sârbu, de talent recunoscut, are o înţelegere nobilă a condiţiei de intelectual într-o vreme ca aceea în care trăim, când totul este mai important decât arta, cultura, cuvantul scris. El a facut din artă un stil de viaţă, respectând valorile autentice şi adevărate, lucrurile adevărate şi oamenii adevăraţi, simpli. A combătut şi criticat nonvaloarea şi mediocritatea, impuse prin procedee bine instrumentate, în rândul valorilor ca şi practicile amatoriste şi pe amatorii implicaţi în istorie şi literatură, în cultură. Pentru Domnia sa poezia are calitatea de a comunica mai diferit, mai nuanţat, iar cuvintele au şi o altă sensibilitate, poezia îşi are rostul ei. Lumea fără poezie e ca şi bolta cerească fără stele. Diversitatea de preocupări reiese din acţiunile şi faptele lui, ce dau limpede ideia operei de construcţie a unei instituţii precum Biblioteca Judeţeană „Paul Iorgovici” din Resiţa, al cărei director a fost. A condus şi s-a implicat cu dibăcie în viaţa instituţiei, care la rândul ei a fost implicată cu folos în viaţa culturală a judeţului. A creat Centrul Cultural „Banatica”, un centru modern, cu fond de carte şi sală de lectură ca rod al unei fructuoase colaborări cu Viorel Vornica – directorul Casei de Cultură a Sindicatelor din Reşiţa. Poetul si jurnalistul Nicolae Sârbu, prin scrierile sale a dovedit că este foarte aproape de sufletele noastre, sincron cu luminile şi umbrele noastre, dar cu gândire românească. Suflet mare cu un îndemn spre „vis şi faptă”, priveşte omul la dimensiunea lui cosmică, cu mintea ce se dezleagă întru „Lumină din Lumină”. Prin natura şi convingerile sale, este un creator care preţuieste valorile fundamentale ale vieţii, repudiază trădătorii de neam şi de ţară, prostia, răutatea şi minciuna. Este un român adevărat, piatră de temelie a universului românesc, preocupat de rofunzimea spirituală a poporului român.Pentru că împlinește 75 de ani, ne rugăm la Bunul Dumnezeu să-i dea sănătate, putere de muncă și creație.La mulți și rodnici ani!

Prof. PANDURU PAVEL
Dumnezeu să vă ajute!

Începutul unui nou an școlar înseamnă – după cum ne spunea prof. Gabriela Sorina COBORI (în foto), director al Palatului Copiilor Deva – speranţe şi emoții, atât pentru copii și părinţi, cât și pentru noi, dascălii.

Pot spune că au început înscrierile la numeroasele cercuri de la Palatul Copiilor Deva, dar și din locațiile de la Brad, Orăștie, Hațeg și Hunedoara, unde oferim activități extrașcolare.

Se pot înscrie copii și tineri cu vârsta cuprinsă între 5 și 19 ani.

Iată oferta educațională cu următoarele cercuri existente.

Deva: Artă populară, Agrobiologie, Arte marțiale, Atelierul fantezie, Automodele, Construcții electronice, Ceramică, Canto clasic și popular, Cultură și civilizație engleză, Dans modern,  Dans popular, Design, Gimnastică aerobică, Karting, Foto – Cineclub, Instrumente muzicale tradiționale, Informatică, Machete/Construcții de mașini, Sanitarii pricepuți, Turism/Agroturism.

Hațeg: Machete/Tâmplărie, Dans clasic, Informatică, Pictură/Desen, Muzică vocal-instrumentală.

Hunedoara: Muzică ușoară, vocală și instrumentală; Etnografie/Folclor, Karting, Prietenii pompierilor, Aeromodele, Atelierul fanteziei, Tenis de câmp.

Orăștie: Cenaclu literar/Creație literară, Electrotehnică.

Brad: Karting, Educație rutieră, Orientare turistică.

Înscrierile se pot face online pe sitte-ul instituției, http://www.palatulcopiilordeva.ro, luând legătura telefonic cu profesorul coordonator de cerc sau fizic, la instituția din locațiile de mai sus, în intervalul orar 9.00-17.00.

În acest început de an școlar nu va mai avea loc deschiderea festivă cu care v-am obișnuit, așa că vă rugăm să vă înscrieți, în număr cât mai mare, pentru constituirea grupelor, iar din 1 octombrie sperăm să putem începe fizic, cu toții, activitatea, după un orar stabilit de profesorul coordonator al fiecărui cerc.

Experiența de aproape 19 ani ca profesor, iar din 2014 până în prezent ca director al  acestei instituții, m-a ajutat să înţeleg că, doar sub o atentă îndrumare, pasiune și dăruire a profesorului, elevul poate atinge un nivel de pregătire optim, care să-i asigure succesul, chiar și în activitatea extrașcolară, iar profesorul își poate împlini pe deplin menirea, cea de a transmite din suflet discipolilor săi ceea ce a acumulat de-a lungul timpului.

Activitățile extrașcolare joacă un rol esențial în formarea personalității sau a unor anumite competențe ale copilului, atât pentru succesul lui, cât și pentru o dezvoltare personală și socială armonioasă. Sunt activități în care copiii pot să-și descopere talentele și pasiunile, dar și să-și dezvolte diverse abilități interpersonale, pe care nu le pot deprinde în timpul școlii. Ei își dezvoltă spiritul de echipă, cultura, devin mai responsabili și vor avea capacitatea de a găsi soluții la problemele cu care se confruntă, dar și curajul de a încerca experiențe, care să le facă viața mai frumoasă. Să nu uităm cercurile prin care copiii își păstrează forma fizică sănătoasă, se dezvoltă armonios și de mici  învață importanța disciplinei, a perseverenței și a competiției, cu care se vor întâlni pe tot parcursul vieții.

Profesorii din cadrul Palatului Copiilor Deva, dar și din structurile arondate de la Brad, Orăștie, Hațeg și Hunedoara, așteaptă cu drag și nerăbdare elevii dornici să-și îmbogățească cunoștințele și să-și dezvolte competențele și abilitățile, chiar dacă acest an școlar este unul atipic.

Întreaga lume a fost lovită de această pandemie, care a schimbat viața oamenilor. Din acest motiv, organizarea activităților școlare și extrașcolare a fost și este una dintre cele mai mari provocări primite de profesori și directori, dar și de părinți și copii.

Ne dorim să fim toți sănătoți, să ne  putem desfășura fizic toate activitățile, iar acest an școlar, chiar dacă este diferit, să reprezinte o rampă de lansare către îndeplinirea viselor voastre.

În perioada martie – iulie 2020, cei aproximativ 4000 de copii care au frecventat cercurile, împreună cu cadrele didactice din unitatea noastră, au continuat activitatea online, iar profesorii au fost preocupați de formarea și dezoltarea profesională, urmând diferite cursuri și dobândind competențe de utilizare a platformelor online în activitățile educaționale și extrașcolare.

Întreg colectivul de la Palatul Copiilor Deva depune toate eforturile pentru a asigura măsurile ce se impun în aceste condiții și pentru a-i întâmpina pe copii cu activități diversificate și cu multă dragoste.

Știm că a fost greu pentru toți să stăm izolați, părinți, bunici, profesori, dar mai ales pentru copii și, cu atât mai mult, vă oferim posibilitatea să evadați în lumea minunată a activităților extrașcolare pe care, cu siguranță, sunteți dornici să le demarați sau să le continuați.

În cadrul activităților extrașcolare, elevii dau frâu liber imaginației și creează o lume fascinantă, de poveste, care se împletește într-o armonie perfectă cu școala și cu familia.

Împreună cu profesorii de la Palatul Copiilor Deva și de la structurile din Brad, Orăștie, Hațeg și Hunedoara așteptăm cu brațele deschise pe elevii dornici a ne contacta, fără să ne îmbrățișăm, așa cum eram obișnuiți să o facem după vacanță, dar cu toată dragostea și vom căuta cele mai bune soluții pentru a oferi siguranța sanitară și emoțională a elevilor, precum și buna desfășurare a activităților extrașcolare. Suntem încrezători că efortul tuturor în buna desfășurare a activităților va fi susținut, ca și până acum, atât de Inspectoratul Școlar Județean Hunedoara, cât și de partenerii educaționali și, nu în ultimul rând, de părinți.

Urez tuturor multă sănătate, iar copiilor un an școlar cu rezultate deosebite, activitățile frumoase să le inspire și descopere o lume nouă, care să aducă multă bucurie, distracție și prieteni noi!

Adresez un mesaj simplu: este menirea noastră, a profesorilor, să insuflăm elevilor iubirea de nou, să-i ajutăm să descopere acest vast univers al cunoaşterii, să fim îngăduitori, mereu zâmbitori și aproape de sufletele copiilor, să nu uităm niciodată să fim copii!

Ioan Vlad

Georgeta-Ileana Cizmaș

În data de 30 octombrie 2020 se împlinesc 5 ani de la tragedia din Colectiv. A fost cea mai urâtă seară de toamnă în țara noastră, a fost o zi de vineri rece în care foarte mulți oameni se pregăteau de clipe frumoase, de distracție, de iubire, se pregăteau de un  weekend nemaipomenit,  câteva sute de iubitori ai muzicii rock erau hotărâți să meargă la concertul trupei Goodbye to Gravity, concert ce avea loc în  clubul Colectiv, București. Dar nimic nu avea să fie frumos și distractiv pentru cei care pășiseră în acest club deoarece petrecerea s-a sfârșit cu o tragedie națională, 64 dintre iubitorii rockului nu au supraviețuit flăcărilor, și cocteilului de substanțe nocive, ce au cuprins interiorul acestui club, a fost înspăimântător. Mulți dintre cei care au scăpat cu viață povestesc și astăzi prin ce au trecut, pe fața lor trăiește durerea, spaima, neputința, dar și speranța într-o lume mai bună, sunt care au rămas cu semne pe viață, unul și-a pus capăt zilelor. Din seara aceea România nu a mai fost la fel, nici pentru rudele și apropiații celor morți sau răniți,  nici pentru cei care au încercat să-i salveze pe acești oameni,  nici pentru sufletele  celor care au privit la televizor, întreaga țară a rămas marcată de acest moment tragic.

O mamă îndurerată, o mamă care și-a pierdut copilul în urmă cu 11 ani, a dat naștere unui ”Copil de Suflet”,  o carte care se numește- IN MEMORIAM COLECTIV, iar această mamă cu suflet nobil se numește Mioara Gheleșan, o ființă simplă și modestă care s-a născut în Comuna Topleț, Caraș-Severin (13 iunie 1967), a copilărit, a crescut și a rămas în acest loc iubit de Dumnezeu. Este asistent medical generalist, un om care își iubește meseria, prin această meserie apropiindu-se foarte mult de sufletul oamenilor. O tragedie i-a schimbat viața, acum 11 ani, atunci băiatul ei, Claudiu, a plecat la Dumnezeu. Din ziua aceea întunecată Mioara Gheleșan a învățat să iubească altfel, a învățat să se ridice în fiecare dimineață cu speranța că ziua care urmează o va ajuta să aibă grijă de un om. Din clipa aceea a început să-i scrie lui Claudiu, de atunci iubirea pentru ființa cea mai iubită s-a transformat în poezie, și a scris 3 cărți: ”Între cer și pământ”, ”Chipuri de îngeri”, ”Cioburi de suflet”. 

”Scriu pentru că fiul meu citește ceea ce scriu” spune Mioara Gheleșan, omul care a găsit un echilibru în mersul vieții, a înclinat balanța în favoarea zilei de mâine, a învățat să se ridice și a găsit un anotimp, așa cum spune mereu în scrierile sale, un anotimp care se numește Claudiu. Sufletul  acestei poete merge acum pe cioburi spunând lumii întregi că scrisul este ”PUNTEA” între NOI ȘI EI, de  aceea în această toamnă a lui 2020 a dat viață unor versuri în memoria sufletelor cu ochi strălucitori, în memoria celor dispăruți în clubul Colectiv, iar aceste versuri pentru suflet stau scrise în cartea care se numește IN MEMORIAM COLECTIV.  În această carte, poeta a făcut un gest minunat pentru inimile condamnate la tristețe, pentru sufletele rămase goale, a scris versuri care să treacă ”Puntea” și să ajungă acolo unde cei iubiți au devenit îngeri,  toate cărțile donându-le Asociației Colectiv GTG 3010, de unde vor fi trimise familiilor acestora. În poeziile sale arată cât de mare este durerea părinților, fraților, familiilor care au pierdut oameni dragi în seara, în noaptea aceea tristă de 30 octombrie 2015 . Sperăm să se țină cont de multele avertismente trase după tragedia de la Colectiv, cred într-o societate cât de cât ideală, cred în spiritul românesc, în bunătatea și iubirea acestor oameni minunați, cred într-o Românie  demnă, binecuvântată și iubită de Dumnezeu, pentru că rădăcina și viața poporului nostru este Ortodoxia, credința cea dreaptă în Hristos. Trebuie să avem dragoste de țară, de pământ și glie strămoșească, trebuie să fim mândri că suntem români, numai așa ne putem ridica, numai așa vom putea învinge! 

POEZIE DEDICATĂ TUTUROR ÎNGERILOR DE LA CLUBUL COLECTIV

 Dimineți eterne, vise răsfirate,

 Tot ce scriu voi pune sigur într-o carte,

 Carte a durerii, a dorului surd,

 Scrisă dimineața sau seara-n amurg.

 Îngeri care au zburat în foc,

 Îngeri care-aici, n-au avut noroc,

Aripi prea devreme, un destin păgân,

Scriu încă o rimă, de-abia mă adun.

 Au povești de viață, au priviri de cer,

Nu putem uita ce n-a fost mister.

 Noapte neagră-n toamna ce-a luat cu ea,

Suflete frumoase, un desen pe-o stea,

Inocență pură sau maturitate,

Pictură eternă, Colectiv în carte,

Pentru amintire veșnică și pură,

Destine-adunate, în desen pe zgură.

Vise răsfirate, dimineți eterne,

Chipuri minunate, aici voi așterne,

 Ca o rugăciune, să le fie bine,

Sunt mamă de înger, asta ne rămâne!   (Mioara Gheleșan)

”Sunteți legați de-acest pământ al patriei prin tot ce-a fost înaintea voastră, prin tot ce va veni după voi; prin aceia care v-au născut și prin aceia pe care îi veți naște; prin trecut și prin viitor; sunteți legați prin mormintele strămoșilor și prin leagănele nepoților” (Jaures)

„Fiecare privire spune o poveste. Când v-am privit în ochi, am înțeles că ne cunoaștem, am înțeles că trebuie să vă scriu, am înțeles că îngerii vorbesc, am înțeles că, dincolo de cuvinte, dincolo de noi, sunteți voi, suflete eterne! Oare cuvintele pot arăta dorul, durerea, neputința, sau, totul rămâne dincolo de cuvinte, în blestem și regret… Nu vă vom uita niciodată, nu vom uita nimic de atunci, nu vom mai fi niciodată la fel! Dincolo de cuvinte suntem cu sufletele goale, cu durere și dor, cu vise destrămate mult prea devreme, de un destin nedrept!  Dar îngerii nu mor niciodată, sunt peste tot unde noi suntem, sunt în sufletele tuturor celor care îi iubesc! Ei nu pleacă de aici, rămân în viața noastră, în tot ceea ce trăim, în tot ceea ce este frumos, altar al iubirii. Ne doare dorul și e greu să mergi înainte!

30 OCTOMBRIE 2015 –  In memoriam, povestea fiecărui tânăr, pentru că îngerii nu pleacă de aici, pentru că am considerat că trebuie scrisă și povestea lor! Pentru că eu asta trebuie să fac, asta simt, asta este menirea mea. Și chiar trebuia să le știm povestea, să nu uităm niciodată, să ne rugăm pentru ei. Îngerii trăiesc peste tot, fac parte din viața noastră, din viața mea și le voi scrie în continuare, le voi păstra vie amintirea. O poveste despre soartă, tristă, dureroasă… O poveste despre părinți de îngeri, o poveste care a lăsat în urmă furie, durere, răni, ce nu se vor vindeca niciodată…65 de tineri, îngeri acum, într-un zbor către eternitate…O zi rece de toamnă, o noapte de octombrie, după care România nu a mai fost niciodată la fel. O seară de vineri care a schimbat destine…O seară de vineri, în care nu se întâmplase nimic deosebit, pentru că nu știm ce va urma peste o secundă, dar peste câteva ore… Nu ne aparține decât clipa… În acea noapte și în zilele următoare, tineri frumoși cu vise, cu speranțe, deveneau îngeri! O poveste dureroasă despre zboruri frânte, mult prea devreme.. Moartea este o enigmă, atunci când nu înțelegi viața și destinul…. Viața este o enigmă, atunci când nu înțelegi moartea, adusă de un destin nedrept… Dincolo de cuvinte suntem noi și Dumnezeu. Dar noi, cei rupți în mii de bucăți, noi, jumătăți sau poate mai puțin, noi, cei neînțeleși de mulțime, pentru că este  foarte greu să înțelegi! Eu mă plec de multe în fața durerii, deși am învins-o, acum mulți ani! Cad și mă ridic! Oricât de puternică sunt, oricât de mult am înțeles că nu pot schimba nimic, oricât de mult sper că acolo unde au plecat ne așteaptă, sunt mamă, sunt părinte!!! Între cer și pământ, chipuri de îngeri, cioburi de suflet, dincolo de cuvinte, petale de nu mă uita, anotimpul meu, Claudiu, toate sunt poveștile mele, care le-am trăit, m-au învățat să iubesc altfel, să fiu altfel decât am fost, să merg înainte și să am puterea de a ajuta și alți oameni frumoși și buni, la fel cu mine, loviți de un destin nedrept și care greu își găsesc calea! Dincolo de cuvinte suntem noi și îngerii noștri, suflete dezgolite de durere și dor, ciobiți de atâta suferință, cioburi de suflet, răsfirate în mii de bucăți, pe care nu le-am mai regăsit, oricât am căutat. Ne-am reconstruit doar din ce a rămas, și, deși ne trezim dimineața, zâmbim uneori, nu mai suntem la fel…

DINCOLO DE CUVINTE –  Câte vise am avut, câte speranțe ne-am făcut. Gânduri, planuri îndrăznețe. Toate ne transformau viața, deveneam prizonierii propriilor idealuri. Zile pline, nopți albe dimineți în care, obosiți, plecam pe același drum. Fără pauze, fără protecție, fără să realizăm că timpul trece, și anii nu se mai întorc. Fără să avem timp pentru noi, pentru persoanele dragi din viața noastră, pentru natură, pentru Dumnezeu. Hotărâri care ne guvernau viața, persoane care ne hotărau destinul. Un carusel, o continuă mișcare. Până într-o zi, când timpul a stat pe loc. O zi în care viața noastră s-a schimbat radical! O zi în care moartea ne-a zguduit existența. Acea zi, care ne-a schimbat! O pierdere nu înseamnă doar durere, neputință, zbucium. O pierdere înseamnă transformare. Nu mai ești niciodată cum ai fost. Te maturizezi brusc, schimbi totul în viața ta. Caruselul dispare, lăsând loc unui mod de viață diferit. Realizezi importanța fiecărui minut, frumusețea fiecărei clipe, bunătatea fiecărei persoane. Te schimbi. Schimbi tot. Te rogi mai mult, iubești mai mult, dăruiești mai mult. Dar în același timp te protejezi de tot ce te poate răni. Nu mai ai nevoie de altă durere. Ai nevoie de liniște, de sprijin și nu oricine te poate înțelege. Nu oricine îți poate șterge lacrima! Viața nu are reguli. Noi facem aceste reguli, și apoi nu le putem respecta. Viața nu are legi. Noi facem aceste legi și apoi ne dăm seama că nu avem nevoie de ele. Să pierzi un copil înseamnă să mori și să învii în același timp!!! Pentru că cea mai mare parte din tine pleacă odată cu el. Exiști, dar nu trăiești, mult timp! Apoi înveți să trăiești cu durerea, având în suflet un dor imens! Vindecarea sufletului vine abia atunci când suntem pregătiți să mergem mai departe, cu dureri sau bucurii, cu suferințe sau realizări și învățăm din toate acestea o lecție de viață. Învățăm totul din această lecție! Este o etapă când renunțăm la suferință, tristețe, vină și învățăm să fim noi cei de acum, mai puternici, mai iubitori cu cei din jur, mai iertători cu noi și mai aproape de sensibilitate. Moartea cuiva drag ne schimbă total, suntem altfel decât am vrea să fim, și mai puțin înțeleși. Din așa durere înveți puterea de a lupta cu viața, înveți iubirea pentru aproapele tău și pentru Dumnezeu. Tocmai această iubire pentru noi, pentru oamenii frumoși din jurul nostru și pentru Dumnezeu, ne vindecă sufletul! Dacă alegem iubirea, după această grea încercare, alegem de fapt spiritualitatea și acolo vom găsi toate răspunsurile! Greutățile ne schimbă, dar ne deschid un drum către o lume total diferită de cea pe care am cunoscut-o înainte. Răspunsuri găsim în noi, acolo unde am găsit și puterea!”   (Mioara Gheleșan-IN MEMORIAM COLECTIV)

                         Se spune că  moartea este continuarea vieții…

„M-aplec deasupra de pământ,                                   M-aplec mamă, la crucea ta,

 M-aplec ca frunza, dusă-n vânt,                                  Și îți dedic iubirea mea!

 M-aplec mamă, la crucea ta,                                        M-aplec sub cerul liniștit,

Și rău mă doare inima!                                                   M-aplec la tine, pui iubit,

M-aplec și anii au trecut,                                               M-aplec, e tot ce a rămas,

M-aplec, și trece și mai mult,                                        Și curge lacrima pe-obraz.”

M-aplec mamă, la crucea ta,        

 Și îți dedic iubirea mea!                     (Mioara Gheleșan – IN MEMORIAM COLECTIV)   

M-aplec sub cerul liniștit,

„Undeva, cerul sărută pământul,

Undeva, destul de aproape,

 Nu există limite,

Există imensitatea și frumosul,

Există îngeri, într-un zbor lin

Către eternitate…

Undeva, cineva, mereu,

Se va gândi la tine…”

(Mioara Gheleșan – IN MEMORIAM COLECTIV)

„Privesc cerul în fiecare zi,

 Acest infinit albastru

Unde acum locuiești pe un nor,

 Sau, poate o stea este casa ta…

 Privesc orizontul, în acel suflet,

Care a fost frumos, unic

i exist mereu în două locuri,

Aici pe pământ și acolo sus…”

(Mioara Gheleșan – IN MEMORIAM COLECTIV)

„Să nu plângi mamă dragă,

 Sunt bine sus în cer,

 Am raiul meu cu mine,

 Sunt înger, nu-i mister…

 Eu sunt mereu aproape,

 Sunt însăși visul meu,

Voi fi mereu cu tine,

 Sunt tot copilul tău…”

(Mioara Gheleșan – IN MEMORIAM COLECTIV)

„Îngânând pe strune de chitară,

Poate mă auzi, pentru-a câta oară?

 Coarda vibrează acolo sus,

 Între îngeri, unde am ajuns…

Scriu acuma versuri pentru infinit,

 Și vă spun la toți, ce mult v-am iubit.”

(Mioara Gheleșan – IN MEMORIAM COLECTIV)

Am desenat viața în zbor,

 Să știți că nu a fost ușor,

 Am desenat imagini vii,

 Fotografia, ca să știi,

Rămâne pururea, mereu,

Un idol sfânt și visul meu,

 Pe care eu l-am dus la cer,

Acolo sunt, nu e mister…

(Mioara Gheleșan – IN MEMORIAM COLECTIV)

                                                      MIOARA GHELEȘAN

Mioara Gheleșan a scris o poezie pentru fiecare suflet care a pierit în incendiul de la Colectiv,  în incinta unui club situat în sectorul 4 din București într-o fostă hală a fabricii Pionierul. Puterea cu care își duce CRUCEA este mare, drept dovadă această carte  IN MEMORIAM COLECTIV  foarte  importantă pentru familiile celor dispăruți. În 30 octombrie se împlinesc  5 ani de la tragedie, sunt 64 de decese din cauza acelui moment tragic, supraviețuitorii și părinții tinerilor morți nu au uitat și nu vor uita niciodată acest episod,  viața lor a fost distrusă complet, ei nu au decât să spere la o viață mai bună pentru tinerii care duc mai departe numele de român.

 Drum lin printre îngeri, Dumnezeu să-i odihnească în pace!

Maria Rogobete

Sursa text și foto: Mioara Gheleșan

Port în mine dragi amintiri ale vremurilor copilăriei petrecute la Putna-Almăj, pe când familiile erau aşezate cu mai mult temei decât astăzi. Toamna târziu şi iarna, când familia ţăranului era adunată în casă, puteai să vezi frumuseţea şi simplitatea vieţii de familie în toată măreţia ei. În soba (odaie, cameră) cu miros de busuioc sau de gutui puse pe fereastră ori pe orman (dulap), cu icoane străjuite de frumoase ştergare, în ritmul suveicilor războiului de ţesut al mamei, când tatăl prelua o parte din muncile gospodinei şi făcea ţevi pentru ţesut iar bunicii se ocupau de copii spunându-le povești, învăţându-i principii de bună creştere, făcând jocuri de isteţime a minţii ori învăţându-i cum să îşi facă rugăciune.

Alături de icoanele sfinţilor, pereţii erau plini de pozele familiei – bunici, părinţi şi copii. De multe ori soţul era îmbrăcat militar cu mustăcioara lui ce reprezenta pământul pe care îl munceau şi îi hrănea. Femeia cât şi copiii erau în costumul popular făcut de ea, cu înfăţişare de sfinţi. În aceeaşi cameră se găseau cununi din spice de grâu. Grâul reprezenta viaţa pe pământ. Din acesta se fac şi prescurile pentru Biserică. Ele reprezentau viaţa materială şi viaţa spirituală. Reprezentau legătura dintre cer şi pământ, dintre forţele văzute şi nevăzute.

Ţăranii români aveau în mâinile lor muncite trei simboluri esenţiale – plugul, pâinea şi Evanghelia. În sufletul lor era o credinţă simplă cât mai simplă, adevărată – creştin şi ortodoxă. Ei iubeau munca, limba, neamul şi pe Dumnezeu. Prin ei s-a conservat şi perpetuat identitatea naţiunii române – prin viaţa de familie, cultură, tradiţie, istoria şi civilizaţia formată răstimp de milenii pe acest pământ sfânt numit ROMÂNIA.

Toate acestea, un miracol al vieţi, pentru mine au rămas icoane dragi la care mă întorc mereu cu bucurie. De aceea se impune pentru urmaşi venerarea străbunilor.

Astăzi, „aginturili„ prin agenţi ai globalizării, fie ei străini sau români, prin acţiunile lor au intenţia de a dispare naţiunea română. Dar aşa cum s-a întâmplat de-a lungul mileniilor, locuitorii din Grădina Maicii Domnului nu vor pieri. „Omul nu prea mai are ce face, nădejdea rămâne numai în Dumnezeu „ (INPS IOAN).

 Prof. PAVEL PANDURU

Faptul că politicienii români încă își dau cu stângul în dreptul și după trei decenii de la ,,revoluția” din decembrie 1989, mă motivează să cred că, a venit vreme să descoperim descântecul potrivit, pentru alungarea duhurile rele ce ne bântuie țara din toate punctele cardinale. A venit vremea să punem piciorul în prag și să nu mai permitem nimănui să ne pună la îndoială identitatea națională, calitatea de ctitori de istorie în Europa și de stăpâni la noi acasă.

Motive serioase să ne opunem din răsputeri tuturor acelora, care încă mai seamănă sămânța suspiciunii în ceea ce ne privește, întrucât avem și noi minte destulă să înțelegem, că nu putem rămâne cunoscuţi în istorie numai prin Dracula, adică prin Vlad Ţepeș, al cărui mare simţ al dreptăţii este bine evidențiat de Petru Țuțea în cuvintele: ,,pe vremea marelui voievod, dormeai cu punga de aur sub cap de frica să nu furi de la tine însuți”.

Moment din istoria națională, care trebuie cunoscut și de ,,urmașii, urmașilor noștrii”, pentru ca în fruntea țării să nu mai ajungă ,,în veacul-veacului”, oameni subordonați principiului ,,care pe care”, incompatibili cu funcția și cu butoanele de comandă la care au acces.

Îmi crește tensiunea numai cănd mă gândesc la cârcotașii, care încearcă să distrugă în acest popor, sentimentul național și respectul pentru adevăr, pentru trecut și chiar pentru protejarea naturii, la al cărei altar ar trebui să ne reculegem, pentru a scăpa de tot ce ne oprește să înțelegem că, bunăstarea ține în primul rând de noi, de felul cum gândim, cum muncim și cum dezvoltăm în continuare dimensiuni economice, sociale și educaționale compatibile cu cele din țările dezvoltate, pentru a nu rămâne doar un punct turistic pe harta Europei, în care viitorul aparține celor îndrăzneți și nu acelora cu suflet mic, atașați de valori străine, ce întind elasticul până se rupe, aruncând tot felul de afurisenii la adresa acelora cu destulă materie cenușie la îndemână ! 

Afurisenii adresate oamenilor cu bun simț, care se întrebă: ,,Cea mai rămas din fibra noastră naţională, în ultimi 30 de ani de capitalism mioritic, care în afară de faptul că, ne-a așezat între scutul americanilor de la Deveselu și katiușa rușilor din Trasnistria, s-au dovedit incapabil să promoveze valoarea, așa cum o promovează celelalte țări din Uniunea Europeană, în care banii au valoare mai mare decât sufletul.

Dacă ,,comunismul – vorba lui Petre Ţuţea – a fost cea mai mare aflare în treabă a omenirii”, mă întreb ce legitimitate are capitalismul nostru românesc, care din păcate ne învăță să ne   demolăm unii pe alții, fără să conștientizăm că ni se subțiază neamul și că fără  serioase programe  economice, sociale și educaționale, nu vom putea opri decapitalizarea noastră umană și  întări respectul străinilor pentru această țara .

Cu toate acestea, noi almăjenii am rămas în continuare fala Banatului, cu toate nu trăim  la nivelul sentimentelor pe care le nutrim  faţă de această ţară, în care  vorba lui  Tudor Arghezi ,,încă  aleargă umbră după umbră şi suspin după suspin”!

Suspinul rădăcinilor noastre milenare, pentru că încă ne  târguim  vatra, să ne înstrăinăm unii de alții și să  le cedăm străinilor frâile suveranităţii  noastre  naţionale! Motive serioase  să ne împotrivim tuturor acelora, care şi-au pierdut busola şi  au răstignit  ţara pe crucea umilinţei. Umilință pe care o poți remarca zi de zi în spectacolul jenant și penibil al aleșilor noștrii din Parlamentul ţării , incapabili să promoveze   argumente sociale, economice și educaționale compatibile, măcar cu cele de dinainte de anul 1989 !

Argumente dispărute   în Valea Almăjui, după  anul 1990, odată dispariția celor câteva mii de locuri de muncă  de la  INTERCOOP, Fabrica de cherestea , SMT, Apele Române , Pajiști , I.T.S.A.I.A, Drumurile Naţionale, Baza de recepţie, Fabrica de lapte, P.E.C.O, Inteprinderea forestieră,  Spitalul comunal , Inteprinderea de Transport Auto, Cooperaţia de consum, Secția  de Foraj și Lucrări Geologice Speciale  din Eftimie Murgu(Rudăria) și Bozovici,  UMTF-ul și Uscătorul de fructe(Borlovenii Vechi), cât și  Farica de cherestea (Borlovenii  Noi) !

Unităţi economice şi sociale, înlocuite cu lipsa locurilor de muncă și a investiţiilor în infrastructură. Fapt ce a declanșat, insurecţia din sufletul meu de almăjan convins că, economia românească  nu  poate fi reconstruită cu ajutorul promisiunilor neonorate şi cu marea de lacrimi şi de  dureri,  provocate  de  aleșii poporului, care în afară de aruncatul cu piatra  în aşa fel, încât să nu se vadă mâna celui care o aruncă, nu au învățat nimic în cei 30 de ani, trecuți de la îlocuirea economiei centralizate cu economia de piață! !

Argument din care se desprinde ruga mea, ca omul potrivit să ajungă la locul potrivit, pentru a pune capăt domniei celor capabili să încurce și lucrurile simple.

Cu toate acestea, Valea Almăjului, rămâne o poveste mai veche decât istoria. Este povestea stămoșilor noștri, care au murit fără să știe ce se întâmplă dincolo de zidurile munților Semenicului, Aninei, Almăjului și locvei, până  când împăratul ,, drăguţul de el, în marea lui milă” ia înrengimentat și trimis să lupte împotriva dușmanilor imperiului habsburgic. Dar despre aceste fapte de arme cu altă ocazie.  

PROFESOR

DĂNILĂ SITARIU                   

În unitățile de învățământ preuniversitar – după cum ne informa ing. Claudiu VOINIA, directorul Liceului Tehnologic „Matei Corvin” Hunedoara – anul școlar 2020-2021 debutează, din motive epidemiologice, în condiții deosebite.

Scenariul de desfășurare al activității educative în Liceul Tehnologic „Matei Corvin” este galben (desfășurat atât în clasă, cât și în mediul online). Nu a avut loc o deschidere festivă, ca în anii anteriori, datorită pandemiei.

S-a realizat o nouă repartizare a claselor și s-a precizat cum își desfășoară acestea activitatea (la școală/hibrid). A fost concepută repartizarea pauzelor și a orelor de liceu și școală profesională, astfel încât elevii să se poată afla în siguranță în mediul școlar. În pauza de 10 minute, profesorul rămâne în interiorul clasei sau în curtea școlii, alături de elevi.

La toate clasele, asistenta medicală a școlii a prezentat elevilor problemele și pericolele provocate de Covid-19. Prin urmare, toți elevii poartă mască, folosesc dezinfectantul montat pe holuri, lângă ușile fiecărei clase, păstrează distanța regulamentară, iar cei mai mulți rămân în băncile individuale pe durata pauzelor.

Despre cum trebuie respectate și pentru a sublinia măsurile împotriva noului virus, cadrele didactice de la Programul școlar Step by step au transmis celor mici mesaje speciale pe asfalt în culorile spectaculoase ale curcubeului (vezi foto). Cu multă muncă, dar și voie bună, au desenat toată curtea interioară a liceului în simboluri luminoase, calde, optimiste, reușind să impresioneze prin sensibilitatea și devotamentul lor. Ca în fiecare debut de an școlar, colegele noastre talentate ne-au încântat și ne-au amintit că toamna este începutul unei povești pentru fiecare suflet care trece pragul unității noastre școlare.

Ioan Vlad

Georgeta-Ileana Cizmaș

Fiecare început de an școlar – ne spunea prof. Maria CRISTEA (foto 1), director al Liceului Tehnologic „Constantin Bursan”Hunedoara – ne așteaptă cu noi provocări, pe care să le gestionăm în mod asertiv și eficient, în contextul asigurării accesului la o educație de calitate. Anul acesta însă, ne provoacă să ne depășim limitele și să ne adaptăm la situații extreme impuse de pandemia SARS-CoV-2.

Liceul Tehnologic„Constantin Bursan”Hunedoara a luat act de toate măsurile impuse împotriva răspândirii virusului și a deschis porțile instituției pentru toți elevii, alegând scenariul 1 (scenariul verde).

Cadrele didactice au fost instruite cu privire la regulile de igienă și de distanțare, care se aplică tuturor celor care trec pragul liceului. În prima zi de școală, în loc de festvitatea de deschidere, de flori, de îmbrățișări, elevii au fost preluați de diriginți la ore diferite și conduși în sălile de clasă, explicându-li-se circuitele de intrare – ieșire din școală, obligativitatea dezinfectării la intrarea în școală, dar și în sălile de clasă. Băncile i-au așteptat pe elevi la distanța de 1 m între ele, cu marcaje pe podea pentru ca acestea să nu fie mutate din locul stabilit.  Diriginții au insistat ca elevii să ia la cunoștință și să respecte regulile (mască, distanță, nu se schimbă obiecte personale, aerisirea claselor) pentru ca procesul instructiv-educativ să se poată desfășura în condiții de siguranță atât pentru profesori cât și pentru elevi și familiile acestora.        

Chiar dacă accesul părinților nu este permis în instituție (conform ordinului 5487/1494/2020 privind aprobarea măsurilor de organizare a activității în cadrul unităților de învățământ în condiții de siguranță epidermiologică pentru prevenirea îmbolnăvirilor cu virusul SARS-Cov-2), se va menține legătura telefonic cu dirigintele: în cazul în care elevul prezintă simptome ale virusului la școală, va fi izolat și părinții vor fi anunțați, iar dacă simptomele apar acasă sau elevul a intrat în contact cu o persoană pozitivă CoVid, se anunță dirigintele. Cadrele didactice – după cum remarca prof. Ioana Manuella TODOR, director adjunct (foto 2) – au depus un efort considerabil pentru a asigura un învățământ de calitate în aceste condiții și speră la o colaborare eficientă părinți-profesori-elevi pentru siguranța tuturora și pentru continuarea demersului didactic.

Ioan Vlad

Georgeta-Ileana Cizmaș

Valea Almăjului, vatră de statornicie şi simţire românească , cu suprafaţa de 1.114 km², s-a  impus în cei 8.513 km² ai Caraş-Severinului şi cei 28.526 km² ai Banatului din interior, prin măreţia istoriei, frumuseţea priveliştelor şi îndârjirea cu care locuitorii, transmit tradiţiile din generaţie în generaţie.

Pornind de la verticalitatea munţilor la ondularea dealurilor si orizontalitatea luncilor râurilor, Almăjul, îţi dă satisfacţia unei unităţi geografice de formă elipsoidală, ce se întinde de la est la vest pe o lungime de 30 km, între dealurile Ţărova-Borlovenii Noi  şi Strajiţa – Şopotu Nou, iar   de la nord spre sud pe pe lăţimea de 12 km, între dealurile Lighidia – Bozovici şi Socoloţ – Eftimie Murgu.

Valea Almăjului, mângâierea mâinii lui Dumnezeu, ,,una din părţile cele mai frumoase ale Banatului”⁽⁾ este cunoscută ,, încă din băbăluc ca spaţiu unde trăiesc valahii almăjeni”⁽⁾.

Argumente, care m-au apropiat de bătăile de inimă ale descălecătorilor de identitate de pe aceste meleaguri, unde am reușit  să au timpul înapoi  şi să aflu cine suntem şşi încotro mergem!                                                                    

În legenda Almăjului se spune: ,, (…) demult, tare demult, când Soarele şi Luna mergeau împreună pe cer ca doi îndrăgostiţi, peste munţii din jur, împrejur stăpânea cneazul Almăj (…) căruia Dumnezeu i-a dăruit o fată care i-a adus lumină în suflet. Frumoasă ca o zână, curată ca apa unui izvor şi sfioasă ca o căprioară(…) fata cu numele de Almăjana a crescut, iar vestea gingăşiei ei s-a dus până departe”⁽⁾.

Fata s-a căsătorit cu un tânar chipeş şi frumos de prin părţile noastre şi făcură nuntă mare la Ţârcoviţa. La întoarcere acasă, mirii se înecară în Lacul Nergăni.

Din înalta poruncă, almăjenii au găurit muntele la Buceaua, dând posibilitate apelor să se scurgă la vale. În locul apei a rămas pământ moale pe care a crescut un zăvoi, străbătut de apele limpezi ale unui râu căruia cneazul Almăj i-a dat numele de Nergăni.

,,Cu trecerea anilor zăvoiul crescu şi se înteţii. Atunci marele cneaz, poruncii slujitorilor să-l scoată şi să are pământul, să-l semene şi să-l muncească”, poate vor găsi  rămăşiţe pământeşti ale miresei, pentru a fi reînhumate creştineşte. ,De atunci slujitorii cneazului s-au numit almăjeni, oameni care prin muncă neîntreuptă au transformat locul de odinioară într-o grădină înfloritoare. De sus, de pe cleanţ de munte, duhul cneazului veghează şi astăzi în tăcere, cum almăjenii lucrează cu hărnicie un pământ”⁽⁾, dospit de vrednicia vremurilor geologice.

Cercetând adâncurile sufletului pământului almăjan mai bine de 40 de ani, am desprins din farmecul timpului, o altă formă a legendei ce redă valorile milenilor de când dăinuim pe aceste meleaguri.

Legenda Almăjului, înscrisă pe crestele munţilor ce înconjoară această depresiune, poartă în ea ecoul vremurilor când ,,marele comandant al armatei romane de pe aceste meleaguri, Almăj, sărbătorea în cetatea Dragomireana din hotarul Şopotului Vechi, nunta fiicei sale cu un chipeş ofiţer ce-şi avea garnizoana pe unul din dealurile Lăpuşnicului Mare. Suita mirelui, ocolind, cu grijă zăvoaile de la marginea lacului Nergăni, plutind cu grijă pe luciul apei, ajunge la casa miresei.”

Toată ziua suflase boarea de primăvară, topind zăpezile din munţi. La întoarcere, nuntaşii şi mirii au fost surprinşi de un val care răsturnă luntrele. Vâltoarea apei îi duce în vale spre Buceaua. Aici s-au lovit de stânci şi s-au înecat.

Generalul a pus armata şi populaţia să sape un şanţ de scurgere printre stănuri(stânci). După trei zile şi trei nopţi, apa lacului a început să se scurgă înspre Dunăre⁽⁾.Aşa ar fi luat naştere   între Şopotu Nou şi Sasca din judeţul Caraş Severin, Cheile Nergăniului, ,,18 km de sălbăticie,  de itoresc,  de piatră, de  izolare şi  de surprize”.

Chei  săpate în relieful carstic al munţilor Locvei, care m-au ispitit să întăresc  prin cuvinte care să meargă la inimă, părerile profesoarei  Icoana Budescu  şi nu numai despre Valea Amăjului,  ,,în care  de cum intri, simţi dânduţi târcoale duhul înviorător al înălţimilor, ce  înconjoară ca un braţ ocrotitor depresiunea îmbrăcată în tihna blândă a pădurilor de fag şi de conifere , care influenţează gândurile şi ajută pe cei cu obârşia de aici să îşi limpezească starea de spirit, stând ,la taclale cu propriul suflet”,  aşa cum va sta  şi autorul  acestei cărţi  în rândurile ce urmează.

Rânduri , prin care  încercerc  să   conving că Valea Almăjului este replica sfinţeniei şi esenţa istoriei din  Banatului de Munte, unde almăjenii în simplitatea lor ziditoare de grai românesc, refuză să îşi globalizeze tradiţiile şi chiar şi  năravurile, aşa cum şi le-au globalizat toţi captivii între zidurile fără ieşire ale  capitalismului  nostru miritic, în care egoismul  cu forţa lui disrugătoare îi opreşte să înţeleagă, că nu poţi lasa urme în istorie doar cu cu simple reţete sociale şi cu planuri individuale, fără un serios proiect naţional, care să înlocuiască  orgoliile şi glumele de prost gust cu inteligenţa acestui popor , în mijlocul căruia pigmei autohtoni şi străini, încă aruncă sămânţa dezbinării, pentru a ne împiedeca să înlocuim verbul ,,eu am” , cu  pluralul ,, şi noi avem”.

Cu toate acestea,  toponimia  Almăjului, născută în zorii plăpânzi ai istoriei, rămâne legătura dintre almăjeni şi divinitate”⁽⁾,dintre comunitătea almăjenilor,”⁽⁾ ,  şi rădăcinile care l-au convins pe istoricul Liviu Smeu,  că Almăjul îşi are obârşia în cuvântul „alma ”(loc de casă, loc de vatră).

Bogan Petriceicu Haşdeu, afirmă că din maghiarul „alma” (poame), derivă frumuseţea toponimelor : Almaş, Almăj, Almăjel. Probabil e aici s-a inspirat  şi Mihai Iancu, când a numit acest ţinut venit din înfruntarea cu veacurile, „Ţara florilor de măr”⁽⁾.

Almăjul, scrânciobul copilăriei mele şi „ţinutul oamenilor de statură mijlocie”(Fr.Griselini), ar fi după Ion Donat şi Iosif Bălan de origine slavă^(),  , iar după profesorul  reşiţean Octavian Răuţ,  ar fi de origine dacică, asemănător cu lituanianul „almaja”(a curge)⁽⁾.

Din toate acestea, doctorul în istorie Ionel Bota, directorul Teatrului vechi  ,,Mihai Eminescu”din Oraviţa, concluzionează: „Almăjul este simbol în toate, în cântec, în joc, în ideile foşind ca apele de acasă, unde lebăda poemului vâslind în spaţiul purificat, lasă printre cuvintele magice, semnele vieţii (…) flăcăilor de odinioară, cătane suind vertical în istoria Europei de ieri  pe care au apărat-o”⁽⁾.

Valea Almăjului, locul unde dacii almăjeni au fost iniţiaţi în tâlcurile vieţii, „s-a format prin scufundarea părţii centrale a platoului dintre Munţii Semenicului şi Munţii Almăjului, dând naştere unei depresiuni intramontane”⁽ . Arie geografică învăluită din toate părţile de zidurile pădurilor, sub care se desfăşoară dealurile încărcate de pruni şi meri, iar mai jos lunca str ăbătută de râu şi de zăvoiul(…) unde nimeni nu va strica şi tulbura rânduielile începutului”⁽⁾  Rânduieli,care ne dău dreptul să ne lăudăm  că pe aceste meleaguri a venit pe lume maestrul Ion Marin Almăjan, ,,strângând în pumn gurguiul unei opinci cu care era încălţară talpa ţării”.  Versuri, prin care marele condeier al Banatului, îşi recunoaşte cu fală în volumul de poezii ,,Nişte ţărani” ,originea ţărănească, care îl înzestrază cu talentul de a măistorii cuvintele în aşa fel încât ,,să putem  auzi -şi noi – moara de la capătul pământului şi să păstrăm în suflet  chipul strămoşilor noştii”, aşa cum la păstrat  prozatorul almăjan pe al bunicului său ,,…întors de dincolo de moarte, să îşi are pământurile, lăsate într-o încremenită paragine” în prezent.

Cu toate acestea, Ţara Almăjului, rămâne ţinutul echilibrului şi calmului, rămâne povestea  făuritorilor de de istorie românească  în satele: Bănia, Borlovenii Noi(Breazova), Borlovenii Vechi,  Bozovici,  Dalboşeţ, Rudăria(astăzi Eftimie Murgu), Gârbovăţ(Gârboţ), Lăpuşnicu Mare,  Moceriş, Pătaş, Prigor, Prilipeţi, Putna,, Şopotu Nou(Buceau) şi  Şopotu Vechi, aşezate în bazinul ijlociu  al râului Nergăni. Aşerări, unde locuitori  au conceput legile armoniei, ţinând de coarnele plugului şi ,, fălindu-se cu meleagurile unde  s-au născut şi îşi duc traiul (…)  spunând  mereu cu mândrie că sunt almăjeni . Almăjul , fiind locul de la care au împrumutat verticalitatea şi acel amestec  de blândeţe şi măreţie a naturii.”⁽⁾.

Însuşiri, care conving că  omenia şi şi ospitalitatea   nu decurg  din vârsta înscrisă în cartea de identitate a celor 16.000 de almăjeni ai prezentului, ci din cea înscrisă în sufletul lor, care respiră veşnicie românească la tot pasul în acest colţ de univers românesc, unde ,,identitatea este un atuu teribil , iar iubirea faţă de frumos este esenţială”.(D. Sitariu, ,,La taclale cu sufletul”)

Unitară din punct de  vedere geografic, Valea Almăjului, numită în zorii Evului Mediu, Ţara Almăjului, este povestea curgătoare a paralelei de 45⁰ , care trece prin punctele Casacada Bigăr, Dealul Lung şi Dealul Teiului, fiind aşezată la jumătatea distanţei între  Polul Nord şi Ecuator.

Traversată de meridianul de 22⁰ longitudine estică, Valea Almăjului , obârşia zămislirii noastre, este locul „unde omul a rămas prizonier veacurilor şi dăinuieşte şi astăzi cu toată experienţa lui milenară”(Zeno Oarcea). ,,Almăjul, înseamnă respect pentru tradiţii, toleranţă luminată, respect pentru personalitatea umană⁽⁾ .   Este arealul geografic în care merită ,, să trăieşti şi în a cărui ţărână este o binecuvântare  să te odihneşti, întrucât Ţara Almăjului nu are vârstă, nu are început, ea se află  într-un prezent continuu, nefiid supusă timpului istoric, trece peste el îl domină.  Depresiunea, îneamnă legătura cu pământul, care în clipele de criză devine – vorba lui Alexandru Nemoianu – din nou sursa de certitudine a existenţei”.

Certitudine, care convinge că ,, nicăieri nu este ca acasă în Valea Almăjului, zona  de unde mi se trag rădăcile” – declară într-un interiu în revista ,,Almăjana”, lectorul  universitar dr. Lia Rotariu, cu obârşia din Prigor, care respiră  în prezent la Universitatea de  Ştiinţe Agicole şi Medicină Veterinară din Timişoara, în ritm cu analiza matematică şi cu funcţiile de reconstrucţie în agricultură şi chiar şi în muzica populară, mai ales cea cântată la vioară, instrument cu care în anul 1987, obţine Premiul I  la Festivalul ,,Cântarea României”, preşedintele juriului fiind Emilia Comişel,preşedintele Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România.

Aducând vorba de reconstrucţie, nu pot evita cuvântul educaţie, care ar trbui să fiei cea mai puternică armă a acestui popor, care încă mai caută răspunsul la întrebarea:  ,, De ce şi dreptul de proprietate asupra timpului cel trăim este gestionat de Uniune Europeană, care în loc să ne adune, mai mult ne îndepărtează unii de alţii”?

Fapt, care mi-a consolidat şi mai mult  în suflet,  cultul pentru obârşiei şi respectul  pentru cei ce îşi lucrează  şi astăzi  cu migală pământul din  ,, acest spaţiul mirific, unde – după lectorul unuversitar dr. Florina Maria Băcilă de la Universitatea de Vest din Timişoara – viaţa se orânduieşte după alte norme  ,decât ale ale cotidianului citadin, într-un ritm mai sănătos şi mai apropiat de aspiraţia omului spre nemurire”.  

Aspiraţie, care  a ispirat-o probanil pe profesoara Carmen Cruceanu din Reşiţa,  să numească Valea Almăjului  ,, ţara cea mai ţară ,  dintre toare ţările carpatice româneşti”. ,,Ţară, care funcţionează ca un organism viu, una din cele mai frumoase unităţi geografice din Banatul românesc”, aşa cum susţine Ana Neli Ianăş de la Universitatea de Vest din Timişoara, în teza de doctorat  ,,Ţara Almăjului-studiu de geografie regională” , cea mai serioasă şi  mai calificată descriere geografică a Văii Almăjului .

Două cuvinte cu ,,sunete fugătoare”(Nicolae Iorga), rebotezate în ,,Valea Miracolelor” de poetul Iosif Băcilă, almăjanul, care a  reuşit să adune   oamenii de cultură din  Banat şi nu numai în jurul revistei ,,Almăjana”, al cărei fondator şi redactor şef a fost  timp de 20 de ani. Timp  în care a  ştiut că, va veni vremea când ,,Almăjana”, nu  va mai apărea din anumite motive obiective sau subiective.  Cu toate acestea, Iosif  Băcilă, a rămas  acelaşi mare şi sensibil om de culutură. Sensibilitate , uşor de remarcat şi  în ulimile două volume de poezii publicate: ,,Poeme Semenice” şi ,,Amurguri înflorind sau poimâinile celorlalte oglinzi”, în care îşi menţine nealterat năravul de a ne fermeca  în continuare  cu propria-i putere creatoare de om îndrăgostit de Valea Almăjului, aşa cum de fapt  este  şi dr. Vasile Miculescu, directorul fostului Spital dibn Bozovici, care recunoaşte într-un interviu: ,,Am fost în multe locuri, dar niciunde nu am dorit să trăiesc decât în Almăj. Când veneam în vacanţă după sesiunea de examene, mi se părea că autobuzul sau trenul merg prea încet şi nu mai ajung acasă”.

Acasă fiind  această vale,  considerată de  dr. Iosif Badescu în cartea,, ,,Înemnări din camera de gardă,”,una din cele mai mândre zone geografice ale românilor, unde datinile şi obiceiurile sunt la ele acasă”.

Cartea îl recomandă pe medicul cu obârşia din Valea Almăjului, prin  frumoasele aduceri aminte despre anii din copilărie şi adolescenţei, dar mai ales despre anii  când a fost student la medicină şi dansator la Ansamblul studenţesc din Timişoara, unde a avut ca pereche pe Maria Popovici din Rudăria, viitoarea soţie, studentă atunci la Facultatea de Ştiinţe Economice din acelaşi municipiu.

O carte, care  mi-a atras atenţia, prin cursivitatea cuvintelor şi prin imnul de slavă dedicat acestui spaţiu geografic, care ia modelat şi conturat personalitatea de lui Iosif Badescu, fiu de ţăran din Şopotu Vechi,  plecat la Facultatea de medicină din Timişoara, să înţeleagă rolul neuronilor responsabili, pentru bătăile accelerate ale inimii, la fiecare întâlnire cu Maria, o almăjancă frumoasă, cu vorbă plăcută, trăsături fine şi elegante şi în prezent , care este întodeauna acolo unde este şi doctorul Ioţa, aşa cum îl alintă de almăjenii, aceşti ,,oameni cu sufletul curat, –  vorba profesorului Nicolae Cenda din Oraviţa –  care nu îngenunchiază niciodată când vine greul , întrucât cinstea, dreptatea şi credinţa sunt calităţiile trăitorilor din această ţară de dor”,  considerată de Nicolae Irimia din Ciclova,  ca ,,depresiunea intramontană  în care încă respiră sufletele strămoşilor.  Almăjul  fiind considerat un fel de <<patrie princeps>>, unde vorba regretatului profesor Constantin Brânduşoiu,  ,,ne naştem să nu murim niciodată”.

Calităţi, care  ne-au aşezat pe noi almăjenii  în prima linie a Banstului de Munte, de care suntem legaţi prin grai, sentimente şi rădăcini, la fel cum este legat şi doctorul în geografie Lazăr Anton,, strănepotul lui Macu, fratele lui Sâmu Murgu, tătăl marelui cărturar almăjan Eftimie Murgu, conducătorul revoluţiei din anul 1848 din Banat. Cine este de fapt Lazăr Anton?  Este profesorul de geografie de la Liceul din Bozovici şi autorul cărţilor: ,,Religie şi dezvoltare în Munţii Banatului” şi ,, Rolul religei în dinamica identitară a comunităţiilor” . Este intelectualul almăjan, care cinsteşte memoria neamului Murguleştilor din Rudăria, din ale căror rădăcuni îşi trage seva după mama Victoria.

Prof. Dănilă SITARIU

   Scriitorul, publicistul și omul de cultură NICOLAE DANCIU PETNICEANU,  în seara  zilei de 8 septembrie 2020  a pornit spre cele veșnice, lăsând în urma sa în durere și tristețe, familia, prietenii, colaboratorii și pe toți cei care l-au cunoscut și l-au apreciat.

     Născut la 11 aprilie 1936 în satul Petnic (Caraș Severin ) și locuitor al Orșovei în perioada 1961 – 1967,  și-a dovedit de tânăr calitățile de jurnalist și scriitor.

     Absolvent al Școlii Militare M.A.I. și al Universității din București – Facultatea de limba și literatura română,  a rămas pentru totdeauna un pasionat al scrisului prin intermediul căruia reușea să-și manifeste dragostea pentru limba și istoria României, pentru adevăr și dreptate, pentru valoare și competență.

     În anul 1964 la vârsta de 28 ani a debutat în presă cu articolul ,, Bazarul din Tufăriʼʼ, publicat în ,,Drapelul roșuʼʼ, în care apăra interesele muncitorilor minieri de la mina Tufări ( Raionul Orșova ). Ulterior s-a stabilit în Timișoara și a continuat îndeletnicirea de scriitor și publicist în paralel cu activitatea militară.

     A publicat proză scurtă, eseuri, diverse articole și reportaje în peste 50 de publicații, iar 35 de cărți le-a scos la cele mai importante edituri din țară. A editat cinci reviste la Timișoara și Mehadia (unde se retrăsese după pensionare). A fondat Societatea literar artistică ,,Sorin Titelʼʼ din Banat în 1988 și Clubul Cultural Mihai Eminescu în 2000 la Timișoara. A montat și dezvelit creștinește, plăci comemorative  unor ilustre personalități ( 17 în Timișoara, 1 în satul Sipet, 1 în satul Izvin, 1 în Băile Herculane, 5 în Mehadia, 2 în Plugova, 1 în Valea Bolvașnița, 4 în Petnic, 1 în Caransebeș. A luat inițiativa executării a 6 monumente dedicate eroilor neamului și unor scriitori importanți ai României.

     Ajuns la Mehadia, cu ajutorul autorităților locale, a dus o intensă activitate culturală prin editarea a trei reviste : ,,Eminescuʼʼ, ,,Vesteaʼʼ și ,,Icoane Bănățeneʼʼ.

     Cetățean de onoare al comunei Mehadia, Nicolae Danciu Petniceanu a adus o contribuție majoră vieții culturale de aici prin organizarea unor ample acțiuni culturale în toate satele aparținătoare comunei.

     Nicolae Danciu Petniceau  membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România și președinte al Societății literar artistice ,,Sorin Titelʼʼ din Banat, a fost un pasionat eminescolog și un permanent îndrăgostit de valorile culturale și istorice naționale.

     În ultimii ani, sub patronajul Asociației Pensionarilor din Orșova, am realizat în municipiul Orșova acțiuni culturale comune, cu ocazia cărora am observat dragostea și plăcerea de a se afla în mijlocul publicului de aici.

     Dar, boala nemiloasă îl urmărea din umbră și iată i-a curmat suflarea tocmai acum când demarase importante alte acțiuni. În multiplele noastre convorbiri telefonice, când boala îl țintuia la pat acasă sau la spitalele din Timișoara, am descoperit același caracter puternic deși făcea față cu greu durerilor cumplite. Cu numai o zi înainte de a se stinge, mi-a venit prin poștă ultimul număr al revistei ,,Eminescuʼʼ pe care mi-o promisese în urmă cu o săptămână. În orele următoare , când am pus mâna pe telefon să-i mulțumesc, m-a izbit dureroasa veste a retragerii sale la cele veșnice.

     Era conștient că se apropie sfârșitul și spera ca în vara acestui an să-și mai întâlnească prietenii pentru ultima oară acasă la Mehadia. Se pare că programul divin era altul !

     Cu deosebit regret pentru tragica despărțire, colectivul redacției ,, Tribuna seniorilor orșoveni ʼʼ transmitem sincerele noastre condoleanțe familiei îndurerate !  Dumnezeu să-l odihnească în pace !

     Cale lină  maestre, pe drumul veșniciei universale !

                                                                                      Redactor – șef

                                                                              Ing. Andrușa R. Vătuiu