Scriitorul, jurnalistul, editorul, directorul Editurii „TIM” din Reșița, redactorul-șef al revistei de literatură, artă și cultură „Semenicul“: iată multiplele valențe ale unuia dintre cei care își dedică viața culturii caraș-severinene precum nu mulți o fac, și se pot mândri cu aceasta – Gheorghe Jurma, cel născut în urmă cu 77 de ani, la 5 februarie 1945, în satul Bobda, județul Timiș. Alte repere importante în viața sa: în 1956 s-a mutat la Timișoara, din 1970 s-a stabilit la Reșița.
Puțini știu probabil că, după școala primară (cl. I – IV) în satul natal, apoi după absolvirea școlii gimnaziale la Timișoara, a urmat, începând cu anul 1959, Liceul de Muzică și Arte Plastice din Timișoara, secția arte plastice (având ca profesori nume celebre de atunci și de astăzi, precum Iulius Podlipny, Victor Gaga, Gabriel Popa, Constantin Flondor, Simion Mărcuș). După absolvirea acesteia s a înscris la Facultatea de Filologie a Universității din Timișoara, unde iluștri profesori precum Gheorghe I. Tohăneanu, Ștefan Munteanu, Eugen Todoran, Iosif Cheie, Victor Iancu, Nicolae Ciobanu, Gheorghe Ivănescu, Lucia Jucu Atanasiu, Traian Liviu Birăescu, Ileana Oancea i-au pecetluit destinul până în ziua de astăzi.
După terminarea studiilor și efectuarea stagiului militar a fost angajat redactor al ziarului „Flamura“ (1970 – 1989) din urbea noastră, reședință de județ. Din anul 1970, destinul său se interferează așadar, cu destinul oamenilor și al diferitelor instituții și organizații din sud-vestul țării, din județul Caraș-Severin.
Cariera publicistică, cea care l-a format și transformat, a început-o în ultimul an de facultate, când a participat la apariția revistei studențești „Forum“ a Universității timișorene, în calitate de redactor-șef adjunct. În perioada 1970 – 1989 a fost redactor la ziarul „Flamura“, pentru probleme de cultură și învățământ. De la înființarea ziarului „Timpul“, din 4 ianuarie 1990, a fost redactor-șef al acestui ziar și director al S.C. „Timpul” S.R.L. până în 1993. Din 1993 este director al Editurii „Timpul” (azi „TIM”) din Reșița. În afara acestor ziare a înființat sau condus o mulțime de publicații, printre care: „Semenicul“ (din 1971), „Caraș-Severinul“ (din 1972), apoi „Almanahul presei și tiparului”, Reșița, 1984; „Momente din istoria tiparului românesc la Caransebeș”, Caransebeș, 1985; „Zilele Culturii la Reșița” (caiet-program – redactor la mai multe ediții, între 1974 și 1984), „Permanențe reșițene” (caiet-program al „Zilelor Culturii la Reșița”, 1985 – 1989); numeroase alte titluri de mai lungă sau scurtă durată înainte de 1989 și după 1989. A contribuit la apariția revistelor „Almăjana“ Bozovici, „Bocșa culturală“ Bocșa, „Jurnal de liceu“ Oravița și altele. Din 2013 este în colectivul de redacție al revistei „Nedeia“. Este, de asemenea, director al mai proaspetei reviste „Reşiţa literară“.
În timpul facultății a activat la cenaclul Casei de Cultură a Studenților din Timișoara, debutând cu proză în 1968. Din 1970 activează la Cenaclul literar „Semenicul“ din Reșița, căruia îi este coordonator din 1971 până astăzi şi despre care a scris volumul „Amintiri de la Cenaclul Semenicul” (2019, la 70 de ani de la înfiinţarea acestuia). A înființat revista „Semenicul“ în 1971, întâi sub forma unor caiete șapirografiate, iar din decembrie 1972 ca revistă tipărită. Aceasta a avut apariții intermitente, pe măsura cutumelor ideologice și posibilităților financiare ale vremurilor. După 1990, revista a apărut în mai multe formate, din 2001 stabilizându-se sub formă de carte, anul trecut, 2021, apărând 2 numere. Domnul Jurma este și astăzi redactorul-șef al revistei „Semenicul“.
A colaborat cu critică și istorie literară la publicațiile: „Orizont”, „Semenicul”, „Steaua”, „Forum” (studențesc), „Transilvania”, „Tribuna”, „Luceafărul”, „Drapelul roșu”, „Flamura”, „Caraș-Severinul”, „Studii de limbă, literatură și folclor”, „Generații”, „Bocșa culturală”, „Almăjana”, „Reflex” ș.a.
Gheorghe Jurma a fost redactor al celor mai multe dintre culegerile și antologiile apărute între anii 1970 și 1989 pe plan reșițean sau județean, începând cu volumul „Prinos“, o culegere de poezie a membrilor cenaclului „Semenicul“, iar după 1990, la multe alte volume.
De-a lungul anilor, Gheorghe Jurma s a ocupat de cenaclurile literare de adulți, dar și de școlari sau de tineret din Reșița, asigurând succesiunea generațiilor și valoarea creatorilor. A organizat manifestări culturale în Reșița și în alte orașe ale țării, întâlniri cu scriitori importanți din țară, a inițiat și promovat concursuri literar-artistice municipale și județene (interjudețene), a susținut artiștii plastici, dascălii cu preocupări umaniste, instituțiile de cultură.
Pentru a aminti toate cărțile publicate de Gheorghe Jurma, mi-ar trebui multe pagini. M-am decis doar la o selecție a titlurilor, care sunt considerate de mine drept importante: „Mic dicționar al personalităților culturale din Caraș-Severin” (1976); „Presa și viața literară din Caraș-Severin” (1978); „Banatul și Eminescu” (1989); „Descoperirea Banatului” (1994); „Întâmplări cu Afilon” (1995), „Reșița” (album, 1996); „Caraș-Severin” (album, 1996, în colaborare); „Istorie și artă bisericească. Biserici din Protopopiatul Ortodox Român Reșița” (2000, în colaborare cu Vasile Petrica); „Sadoveanu sau lupta cu balaurul” (2002); „Cu Editura Timpul, peste timp” (2004); „Mircea Eliade și modelul tinereții” (2005); „Monografia Casei de Cultură a Sindicatelor din Reșița” (2006); „Amintiri din pagini de ziare” (2008, al doilea volum în 2009); „Momente de istorie culturală. Caraș-Severin, 1944 – 1989” (2008); „Literatură și istorie” (2008); „Constantin Lucaci – simfonia fântânilor” (2009); „Istorie și cultură” (vol. 1, 2010); „Dicționarul localităților din Caraș-Severin” (vol. 1. A – C, 2011); „Biblioteca și oamenii cărții” (2012); „Molineştii” (2012); „Trifoiul cărășean” (2012), „Nicolae Iorga şi Banatul” (2010, ediţia a II-a în 2020), „Pavel Bellu” (2016), „O carte pe zi” (2020), „Scriitori din Banat” (primul volum, 2020).
Împreună cu subsemnatul, a lansat în anul 2009 un ciclu de „viziuni” ale celor mai importante localități ale județului Caraș-Severin. Astfel au apărut până în prezent următoarele cărți-album: „Reșița: Viziuni / Reschitza: Visionen” (2009), „Anina – Steierdorf: Viziuni – Visionen” (2012), „Bocşa – Viziuni / Bokschan – Visionen” (2014), „Oravița: Viziuni – Visionen” (2017), Caransebeș: Viziuni / Karansebesch: Visionen” (2020) și „Reșița: Viziuni 2 / Reschitza: Visionen 2” (2021), în parte distinse de filiala Timișoara a Uniunii Scriitorilor din România. În anul 2018 am editat împreună cartea-album „Monumentele Mihai Eminescu”, o carte de referință în arealul cercetărilor legate de poetul național.
Numele lui Gheorghe Jurma a apărut în foarte multe apariții colective. Să amintesc aici doar câteva: „Efigii” (Timișoara, 1968); „Atelier al cercurilor literare (antologie)” (Timișoara, 1977); „Caraș-Severin: monografie” (București, 1981); „Orașul cu poeți” (1995; ed. II revăzută și adăugită 2011); „Nichita. O carte gândită și realizată de Gheorghe Jurma” (ediția I – 1996; ediția a II-a – 1998, ediția a III-a – 2003); „Camera de Comerț, Industrie și Agricultură Caraș-Severin la 10 ani de activitate” (2001); „Cuvinte pentru urmaşi. Modele şi exemple pentru Omul Român” (2005), „Istoria jurnalismului din România în date. Enciclopedie cronologică” („Polirom”, 2012), „Bănăţeni pentru viitorul României” (2019).
Cel sărbătorit de noi astăzi a inițiat și susținut proiectul „Orașul cu poeți“ prin colecția de la Editura „Timpul” (azi „TIM”), în care au apărut multe cărți ale poeților reșițeni, care au propulsat pe plan național Reșița ca spațiu literar specific și numele scriitorilor de aici.
Gheorghe Jurma a îngrijit de asemenea în cadrul Editurii „Timpul” (azi „TIM”), sau la alte edituri, peste 700 de volume de poezie, proză, critică și istorie literară etc., la multe scriind prefețe, postfețe ș.a.m.d. În aceeași măsură a susținut consecvent promovarea Reșiței în circuitul național de valori și, respectiv, recunoașterea, acasă, a celor deja cu largă notorietate; a tipărit cărți ale unor reșițeni (precum acad. Mircea Martin și Dan Farcaş), monografii dedicate întreprinderilor, instituțiilor, personalităților care trăiesc în țară sau străinătate, ca, spre exemplu „Istoria uzinelor din Reșița (1771 – 1996)” și „Istoria locomotivelor și căilor ferate din Banatul Montan” de Dan Perianu; „225 de ani de siderurgie la Reșița”; „Hoinărind prin Reșița pierdută” de Dan Farcaș; „Reșița filologică” de Marcu Mihail Deleanu; „Viață și memorii” de Mircea Popa; „Reșița de altădată”, un album de Gheorghe Jurma și Arsenie Boariu; monografii despre Dr. Corneliu Diaconovici, Sabin Pautza și multe altele.
Deosebit de importante sunt pentru cultura Banatului Montan volumele sale: „Reșița literară” (2015, 2016), „Reșița muzicală” (2015), „Panorama presei din Caraș-Severin” (2018), dar și colaborarea sa la „Enciclopedia Banatului” editată la Timișoara, sau la alte dicționare și lucrări de referință în domeniile literare în special și culturale în general („Şcoala Populară de Arte şi Meserii «Ion Românu» Reşiţa la 70 de ani”, 2018, cu Mariana Dănescu).
Anul trecut, anul în care Reșița a sărbătorit 250 de ani de istorie industrială, Gheorghe Jurma a contribuit la jubileu cu editarea mai multor cărți, printre care cele semnate Romulus Vasile Ioan și Nicolae Sârbu. O carte specială o reprezintă cea dedicată fântânii cinetice din centrul municipiului de pe Bârzava („Constantin Lucaci: Fîntîna din Centru”).
Pe plan național, Gheorghe Jurma a lansat colecția „Eminescu“, publicând 17 titluri ale unor autori din țară, făcând din Reșița „un adevărat centru de cunoaștere și cercetare eminesciană“, cum spune prof. dr. Mircea Popa din Cluj-Napoca. Pentru această colecție, Gheorghe Jurma a fost distins în anul 2000 cu Medalia comemorativă „Mihai Eminescu“. În această colecţie au apărut şi cărţile sale dedicate poetului: „Eminescu – gând şi cânt” (1998), „Vreme trece, vreme vine” (2007), „Cartea care deschide lumea“ (2010).
Lui Gheorghe Jurma i s-au acordat diferite premii locale, între care Marele Premiu al Bibliotecii Județene „Paul Iorgovici“, titlul de Senior al culturii cărășene, cele primite din partea Teatrului Vechi „Mihai Eminescu” din Oravița sau cele din partea Bibliotecii Județene „Paul Iorgovici” Caraș-Severin din Reșița și a celei Orășenești „Tata Oancea” din Bocșa etc., de asemenea, premii speciale ale Uniunii Scriitorilor, Filiala Timișoara. Este Cetățean de onoare al municipiului Reșița din 15 decembrie 2009 și Cetățean de onoare al județului Caraș-Severin din 27 ianuarie 2015. Este, totodată, membru de onoare al Asociației Germane de Cultură și Educație a Adulților Reșița, din 5 februarie 2020.
Nu există manifestări literare / culturale de referință care se organizează la Reșița, la care să nu fie invitat Gheorghe Jurma, aducându-și contribuția la reușita acestora.
Iată doar câteva succinte spicuiri din activitatea unui om care s-a pus în slujba culturii caraș-severinene prin tot ceea ce a făcut de-a lungul timpului.

La mulți ani, Gheorghe Jurma, la împlinirea a 77 de ani de viață dedicată, în primul rând, Banatului!

Sala festivă a Consiliului Judeațean Timiș – după cum ne spunea Grigore MÂINEA (UZPR – Filiala „Valeriu Braniște” Timiș), Filiala UZPR Timiș în parteneriat cu Asociația Cultural Umanitară ,,Luceafărul de Vest” Timișoara au organizat Festivitatea de premiere a participanților la promovarea și implementarea la nivel național și european a proiectului concurs ,,Eminescu, un vis în așteptare”, un rol determinant avându-l regretatul președinte UZP România, Doru Dinu Glăvan.
La Cercul Militar din Lugoj, ca un semn de recunoaștere și prețuire pentru cel ce a fost un mare om de presă și iubitor de Eminescu, cu suflet curat și inimă caldă, care a luptat pentru binele breslei de jurnalist, UZPR Timiș în parteneriat cu Asociația Cultural Umanitară ,,Luceafărul de Vest” Timișoara (președinte și membru UZPR Timiș, Dumitru Buțoi) au instituit în memoriam ,,Premiul Doru Dinu Glăvan”, acordat Filialei din Anglia, (coordonator dr. Nistor Becia), de către Oana Glăvan, fiica regretatului nostru președinte, prezentă la eveniment. A fost un moment emoționant de meditație și reflecție a tot ceea ce se face, cu suflet și iubire pentru cei dragi și nu numai, sub steaua lui Eminescu.
De notat că hunedorenii implicați în eficienta implementare a proiectului au dovedit o prezență meritorie.
Iată și premianții: Maria Mia Rogobete, Livia Loredana Lupescu și Aurel C. Muntoiu – Lugoj, Camelia Ardelean și Bădău Vlad Dan, elev – Colegiul Național ,,Decebal” – Deva, Adriana Boia – Oravița, Liceul Tehnologic ,,Valeriu Braniște” Lugoj – coordonator prof. Alina Dana Olar, Școala Gimnazială ,,Romul Ladea” Oravița – coordonator prof. Ionela Grațiana Blagoe.
Au mai fost acordate Diplome de excelență și Meritul Cultural unor personalități de notorietate din domeniul cultural-jurnalistic: Miron Țic – Ilia, Ioan Vasiu – Orăștie, Mariana Pândaru Bârgău – Deva, Ioan Vlad și Georgeta Cizmaș – Hunedoara.

De consemnat sunt gândurile și sincerele sentimente creionate de Dumitru BUȚOI (inițiator și moderator al proiectului), sub genericul „Eminescu – un vis în așteptare”.

• Eminescu este conceptul de patrie și identitate națională, este starea de iubire de neam și popor cu care ne legitimăm între popoarele unei lumi hăituită de îngândurare și singurătate.
• Poetul ca o lacrimă suspendată între cer și pământ/ Ca un șirag de amintiri ce mă zidesc în neuitare/ Ca o vocală ce plânge în tumultul din cuvânt,/ Eminescu e-n somnul meu un vis frumos în așteptare!
• El e columna de lumină pe care se sprijină universul nostru de dor, lacrimă și speranță, steaua neapusă ce ne călăuzește pașii, când trecem pe sub Arcul de Triumf ca-nvingătorii, spre un orizont de pace și binecuvântare!
• Eminescu este mesagerul iubirii și credinței, este contemporanul nostru cu care ne mândrim și dincolo de orice suspiciuni rezonabile, rămâne în panteonul iubirii de semeni, ca o primăvară a renașterii, efigia de rouă, ce între viață și eternitate, ca o clipă de suspans, ca un steag ce flutură pe zarea albastră și-atunci când vântul nu bate!
• Poetul ca un vis nevisat între somn și visare/ Ca un munte de dor și iubire nins, de singurătate, Ca o stâncă în contemplare/ Eminescu e cerul de necuprins de neatins/ Și-n somnul meu un vis frumos în așteptare!
• Eminescu rămâne peste timp reperul de moralitate și identitate românească oriunde-am fi pe această planetă!

Au consemnat Ioan Vlad, Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR

Astăzi, 4 februarie, o sărbătorim pe Gabriela Șerban, un nume de referință în cultura Banatului Montan!
Asociația Națională a Bibliotecilor Publice din România a onorat-o, în anul 2020, pe cea care o sărbătorim astăzi cu Premiul „Monica Andriesei”. Iată ce scria despre ea, despre Gabriela Șerban, în Laudatio:
„Am ales anul acesta să decernăm premiul doamnei Gabriela Șerban, bibliotecar și manager la Biblioteca Orășenească Tata Oancea Bocșa, județul Caraș-Severin. Motivele sunt numeroase și țin mai ales de faptul că Gabriela Șerban a reușit să devină o persoană resursă și o sursă de inspirație pentru cei din jur, influențând și modelând comunitatea în care trăiește și lucrează.
Absolventă de biblioteconomie la Facultatea de Litere a Universității București, în 1994, Gabriela Șerban este dinamică și implicată. Bună cunoscătoare a comunității locale, a gândit și conceput programe pentru nevoile ei, adresându-se tuturor vârstelor. A inițiat și conduce revista Bocșa culturală și proiectul editorial Bocșa – istorie și cultură. Apreciem în mod deosebit contribuția la cunoașterea istoriei locale și stimularea creativității prin felurite concursuri, care au devenit repere permanente.
Extrem de muncitoare, atentă și profesionistă, izbutește anual să mobilizeze resursele locale, să inspire și să atragă oamenii, motivându-i și capacitându-i să facă tot mai mult și mai bine. Cu calități evidente de leadership, este persoana care inspiră pe alții și coagulează o comunitate în jurul bibliotecii, devenită punctul central al acesteia. Știe să descopere oportunități și participă la inițiative, transformând fiecare prilej în ocazii de excelență, de învățare și de perfecționare continuă. Om al cărții, este un suporter înfocat al lecturii și scrisului, cu credința că în educație și cultură se află soluția dezvoltării individuale și comunitare. Autoare, redactor, editor, este o jurnalistă care se manifestă plenar în publicistica culturală a zonei. În felul acesta, a creat și creează permanent legături, construind și crescând comunitatea cititorilor din Bocșa.
Pentru toate aceste competențe și pentru activitatea merituoasă în biblioteca orașului Bocșa, juriul a selectat-o pentru acordarea Premiului Monica Andriesei, considerând-o cel mai potrivit candidat la această distincție destinată biblioteconomiei românești.”
O întrebare pentru mine: oare ce aș mai putea adăuga la aceste cuvinte cu adevărat meritorii la adresa colegei și prietenei mele Gabriela?
Nu îmi pot imagina Bocșa și Banatul Montan fără de ea, fără implicarea ei în cultura spațiului și timpului… Fie că sălășluiește acasă, în Bocșa ei, fie că participă la diferitele evenimente literare și culturale din Banatul istoric și peste granițele sale, Gabriela Șerban este cea care ne face să simțim cu adevărat spiritul cultural al locului! Și faptul că ea ne unește, reprezintă plus-valoarea bucuriei de a fi împreună!
Pentru acestea și pentru multe altele, Gabriela Șerban este un exemplu meritoriu pentru noi, cei care suntem slujbașii cărții în special și ai culturii în general!
La mulți ani, Gabriela Șerban!

Școala Gimnazială Nr. 1 Hunedoara este o unitate de învățământ preuniversitar de stat, modernă, cu tradiție în formarea tinerilor din medii diferite.
– Doamna prof. Loredana Rodica VIȘOVAN (foto), în calitatea dvs. de director, veniți cu amănunte…
– În această școală se construiește permanent o comunitate de învățare în care elevii, profesorii și părinții învață să învețe, astfel prioritatea noastră este pregătirea elevilor pentru o lume în schimbare, formându-le capacități, deprinderi și competențe care să le permită să-și găsească locul și menirea socială.
Instituția noastră se remarcă prin rezultatele obținute de elevi, prin colectivul de cadre didactice bine pregătite profesional și pedagogic și o bună colaborare pe care o are cu părinții și comunitatea locală.
Cu sprijinul autorităților locale, infrastructura școlii a beneficiat de numeroase îmbunătățiri, ceea ce permite realizarea unui proces de învățământ de înaltă calitate.
Corpul B reabilitat în totalitate, săli de clasă dotate cu videoproiector și acces la internet, laboratoare, cabinet de consiliere și sprijin, biblioteci moderne cu spațiu de lectură, săli și terenuri de sport, o cantină, un club al elevilor și un amfiteatru destinat activitaților în aer liber.
Elevii școlii noastre sunt implicați în diferite activități școlare, unele cu caracter caritabil, fie la nivel de școală, fie în cadrul unor proiecte cu finanțare extrabugetară.
Aici putem aminti faptul că în fiecare an se organizează vizite la Căminul de bătrâni Hășdat și la familiile nevoiase de pe malul Cernei.
Implementăm proiecte cu finanțare extrabugetară. Amintim Proiectele de granturi pentru dezvoltare școlară „Copilărie în armonie”, Prevenirea abandonului școlar în județul Hunedoara și Integrare prin educație INTED_2021.
Elevii noștri mai participă constant la diferite concursuri și competiții, obținând rezultate frumoase: Concursul național Terra – mica olimpiadă de geografie, Comper, Cartierul meu verde, precum și la proiectele „Să cunoaștem peșterile, să le protejăm împreună!”, „Promovează performanța”, „Voluntari în slujba vieții” care au fost derulate de Clubul Sporturilor Montane Hunedoara pe baza unui parteneriat de lungă durată.
În cadrul proiectului „Zâmbet și culoare”, au fost decorate holurilor școlii cu mesaje simbolice, pe care elevii să le poată descifra, parcurgând pas cu pas, treptele cunoașterii, alături de dascălii lor. Proiectul s-a născut din dorința de a valorifica potențialul uman, pe care îl are școala, punând în lumină dibăcia și dăruirea colegelor noastre.
Unitatea noastră școlară vine în ajutorul persoanelor care nu au reușit să finalizeze învățământul obligatoriu, prin înființarea programului „A doua șansă“.
Cel care face posibil succesul elevilor, este colectivul de cadre didactice al școlii noastre, care se remarcă prin dăruire, muncă, statornicie, creativitate și implicarea atât în activitatea școlară, dar și în cea personală a copiilor. A fi dascăl înseamnă o misiune ce ține de artă, de a modela și educa generații frumoase la suflet. Semeni fapte, culegi deprinderi, semeni deprinderi, culegi caracter, semeni caracter, culegi un destin.

Au consemnat Ioan Vlad, Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR

Este unanim acceptată necesitatea elevilor de autocunoaștere, înțelegere și acceptare a celorlalți, de participarea la activități colective – după cum ne informa prof. Carmen Elena LUPESCU (foto) de la Liceul Teoretic „Traian Lalescu” Hunedoara – care să le formeze sau să le dezvolte abilități necesare pe tot parcursul vieții. Școala are un impact major în acest sens și contribuie la formarea completă a educabililor nu numai prin diversele discipline studiate, ci, mai ales, prin orele de dirigenție, de consiliere și dezvoltare personală. Cadrele didactice, în calitatea lor de diriginți, devin responsabile atât în a furniza conținuturi, cunoștințe, în a forma competențe, cât și în a îndruma elevii în legătură cu problemele cotidiene.
Pentru elevi, profesorii nu sunt doar niște simpli oameni, ci se constituie în modele de urmat; profesorii sunt cei care au mereu sfaturile la îndemână, îi adaptează pe elevi realității și le fac cunoscute provocările vieții. Mediul comunicării autentice dintre profesori și elevi devine ora de dirigenție, unde se pot discuta diverse subiecte precum: adoptarea unei atitudini pozitive față de sine și a unui stil de viață sănătos și echilibrat, relaționarea armonioasă cu ceilalți în contexte școlare și extrașcolare, reflectarea asupra motivației și eficacității strategiilor pentru progres în învățare, luarea deciziilor legate de continuarea studiilor și carieră, educație și ocupații etc. Astfel, se constată importanța și necesitatea orelor de dirigenție, deoarece, pentru elevi, ele constituie mijlocul de evadare din rutina orelor obișnuite. Succesul acestora este dat de abilitatea profesorului diriginte de a se plia pe nevoile elevilor, de a fi dinamic, de a propune teme actuale și interesante, de a furniza idei și puncte de vedere valoroase, de a fi un real „antrenor”.
În calitatea mea de profesor diriginte am avut și am în vedere dezvoltarea personalității elevilor, a carierei, educația pentru muncă, de respectare a valorilor culturale, dar și pentru munca privată.
Nu au lipsit activitățile în vederea respectării mediului, de grijă pentru sănătate, privind protecția consumatorului, prevenirea delincvenței juvenile sau apărarea împotriva incendiilor.
Elevii mei au participat la implementarea de proiecte educaționale, învățându-i să gestioneze eficient nevoile grupului, situațiile conflictuale și problematice, dar și să-și asume rolurile și responsabilitățile ce le revin în clasă și societate.

Au consemnat Ioan Vlad, Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR

În 3 februarie 2021, în casa sa din Bocșa Română, se stingea, mult prea devreme, pictorul Viorel Coțoiu.

La un an de la plecarea „în lumea cea fără de dor”, Biblioteca Orășenească „Tata Oancea” Bocșa organizează o expoziție cu câteva dintre lucrările acestui prieten artist, lucrări dăruie fie instituției, fie oamenilor din această Casă a Cărții.

Expoziția se dorește un omagiu adus omului și prietenului Viorel Coțoiu, artistului pe care, timp de 25 de ani, Biblioteca bocșană l-a susținut și l-a promovat cât i-a fost în putere.

Pe toată perioada lunii februarie 2022, în Sala „Biblionet” a Bibliotecii „Tata Oancea” Bocșa, pot fi admirate și studiate lucrări semnate de Viorel Coțoiu.

Viorel Coțoiu  s-a născut la 19 septembrie 1962 în Reşiţa și s-a stins în 3 februarie 2021la Bocșa. Toată viața și-a petrecut-o în Bocșa; și-a părăsit orașul doar pe perioada studiilor, fiind absolvent  al Academiei de Arte Timişoara – clasa de pictură a prof. Romul Nuţiu, promoţia 1996. A participat la saloanele studenţeşti de pictură (1991-1996), fiind foarte apreciat, iar în 1992 a obținut Premiul I la Festivalul Artei Studenţeşti.

Viorel Coțoiu a absolvit și studii de pictură bisericească cu profesorii Gheorghe Coştiurin, Andrei Răileanu şi  Dan Caceu. Nu punține sunt bisericile din Banat restaurate de artistul Viorel Coțoiu.

 În 1996 a debutat cu o expoziţie personală la Galeria ART din Timişoara și are un parcurs ascendant, până în anul 2000 vernisând patru expoziţii personale la Timişoara, Bocșa şi Reşiţa și participând la foarte multe expoziţii de grup, precum şi la saloane de artă plastică naţionale şi internaţionale. În scurt timp, a devenit membru  titular al Uniunii Artiștilor Plastici din România, Filiala Reșița.

Prima expoziție la Bocșa, orașul său natal, s-a desfășurat la Biblioteca Orășenească „Tata Oancea”, la inițiativa bocșeanului Dumitru Jacotă, în anul 1997. De atunci, Viorel Coțoiu începe o bună colaborare cu această instituție și cu managerul ei, iar expozițiile continuă: fie personale, fie de grup.

De asemenea, biblioteca bocșană a fost cea care s-a ocupat de promovarea muncii artistului Viorel Coțoiu, organizându-i vernisaje în diferite orașe: Reșița (prin prietenul și colegul Erwin Josef Țigla), Lugoj (prin prietenul Dan Haica) etc. 

Tot la inițiativa Bibliotecii publice din Bocșa, în anul 2008, scriitorul și reporterul Vasile Bogdan a realizat pentru TVR Timișoara un reportaj acasă la Viorel Coțoiu, menit să promoveze munca și talentul acestui pictor de geniu.

 După cum afirmau specialiștii, Viorel Coțoiu a pictat  şi restaurat artă bisericească, având o formulă laică a subiectelor bisericeşti în pictura de şevalet, iar atunci când se afla în faţa peisajului, era dominat de subiect, fidel acestuia prin culoare locală şi imagine.

De asemenea, are lucrări de grafică “realizate într-o formulă proprie, folosind drept limbaj o linie sinuoasă, barocă”. Pictorul Ion Bobeică spune:

”Viorel Coţoiu este un pictor al stărilor sale psihologice…Asemenea unui actor care se confundă cu rolul său, artistul se suprapune cu pictura sa până la uitarea de sine. Este un pictor sincer, adevărat şi pictura sa are viaţă.”

“Este semnificativ faptul că mulţi artişti tineri se îndepărtează de soluţiile artei abstracte şi revenind la figurativ se apropie de valorile sacre. Unul dintre aceşti artişti este Viorel Coţoiu”, afirmă criticul Deliu Petroiu. 

Criticul Corneliu Antim scrie: ”O plăcută descoperire este pictura lui Viorel Coțoiu. Un artist în care par să vegeteze miraculoase plăsmuiri ale omenirii așa cum ni s-au transmis prin frescele Orientului și Occidentului. Un efect vizual de vestigiu mural, obținut prin agitația păienjenișului de linii pe fonduri de albastruri sinilii ori ocruri aurii și roșuri patinate, din care se ițesc ca dintr-o mreajă de mistere, chipuri și siluete humaniforme sau animaliere, ca în icoanele bucovinene, dar și în maniera picturii profane ensoriene.”

Coţoiu este unul din artiştii adevăraţi care , având încredere în opera sa, a ales să locuiască în localitatea natală, unde , evident nu găseşte loc. Pe vremuri era considerat un pictor de viitor. Colegii rosteau cu ură amicală, firească ,,se dă geniu”. Expoziţiile sale de la subsolul operei, cu sute de lucrări de mari dimensiuni, au uimit publicul din Timişoara. Florile sale sunt embleme ale statutului simbolic al florii. Există prin culoarea ce transmite forţa sângelui. Există într-o aşezare plastică inedită. Sunt tulburătoare. Fascinează. (Călin Chincea)

Referinţe despre artistul Viorel Coțoiu găsim în multe lucrări de specialitate, dar și în câteva volume ale locului:  Bocşa din inimă/ Vasile Bogdan. Reşiţa. TIM. 2008; Întâlniri cu destine: interviuri/ Adalbert Gyuris. Cluj-Napoca. Grinta. 2012; Cărăşeni de neuitat XVIII/ Petru Ciurea şi Constantin Falcă.Timişoara: Eurostampa, 2012; Biblioteca, între datorie și pasiune. 60 de ani de lectură și bibliotecă publică la Bocșa/Gabriela Șerban.-Reșița: TIM, 2013 (Bocșa- istorie și cultură; 30); revista Bocşa culturală. 

Viorel Coțoiu era într-adevăr genial! Datorită talentului său de geniu și-a împlinit acest vis devenind pictor. Se considera un om bogat, deoarece bogăția, în viziunea lui, avea conotații interpretative. Era generos! Picta în mod gratuit sau pe sume modice acolo unde era solicitat: a efectuat pictura Bisericii „Sf. Nicolae” din Bocșa Română, restaurări de cruci și troițe de pe raza orașului Bocșa și alte astfel de lucrări de mai mici sau mai mari dimensiuni. Era, întotdeauna, prezent când aveai nevoie de el (cu toate că nu i se răspundea la fel!).

Prin talentul său, a reprezentat orașul Bocșa cu cinste la toate expozițiile externe la care a fost invitat, în taberele de artă, în saloane și vernisaje de grup.

”Pentru mine pictura este o chemare”, mărturisea Viorel Coțoiu în reportajul realizat de Vasile Bogdan și, până în ultima clipă, și-a urmat această chemare…

          Dumnezeu să-l odihnească! Veșnică fie-i memoria!

Având în vedere responsabilitatea instituției noastre în ceea ce privește implementarea  politicilor și strategiilor agricole, stabilite la nivel național de către Ministerul Agriculturii și Dezvoltării Rurale – după cum ne spunea Claudiu Teodor GRAMA (foto), director executiv al Direcției pentru Agricultură Județeană Hunedoara – anul 2021 a marcat o activitate intensă în domeniile  de responsabilitate. Activitățile de asistență tehnică, consiliere, informare și instruire profesională precum și cele de verificare și control au generat progres față de anii anteriori, la principalii indicatori tehnico-productivi  înregistrați.

Iată și indicatorii în funcție de domeniul și sectorul de responsabilitate: suprafața totală agricolă a județului este de 273.139 ha (arabil 77.946 ha, pășuni și fânețe 193.791 ha, vii 19 ha și livezi 1.383 ha).

Culturile înființate în anul trecut au cuprins 34.004 ha de cereale pentru boabe, 22.139 ha plante de nutreț, 7.613 ha cartofi, 4.766 ha legume, 2.512 ha plante uleioase, 134 ha leguminoase boabe, 17 ha căpșunerii și 107 ha de seminceri și plante pentru industrializare.

Producțiile totale și medii obținute sunt sensibil mai mari decât anul precedent, realizându-se următoarele niveluri productive: grâu 30.336 t, secară 413 t, triticale 7.465 t, orz 3.259 t, orzoaică 3242 t, ovăz 2963 t, porumb boabe 73925 t, cartofi 98969 t, legume 51.523 t, floarea soarelui 3700 t, rapiță 2372 t, soia 640 t, sfecla de zahăr 750 t și nutrețuri 532.926 t.

Se remarcă o creștere medie de 2,6% la grâu și alte cereale, 21,6 % la cartofi, 82,2 % la plantele uleioase. Creșterea de recoltă la plantele industriei de uleiuri se realizează ca urmare a creșterii suprafeței și producției medii, oferta de preț din acest an fiind stimulativă.

Prin structura categoriilor de terenuri se realizează și o utilizare de 101% față de anul precedent, fiind creșteri la nivel de pomicultură/viticultură.

Producția vegetală are o bună bază, în toamnă fiind înființate 10.325 ha, cu 2,1 % mai mult decât anul precedent, starea de vegetație a culturilor fiind corespunzătoare.

– Privind creșterea animalelor, ce amănunte ne puteți oferi?

– Efectivele totale de animale crescute în anul 2021 se prezintă astfel: 40.018 capete bovine, 44.114 capete porcine, 303.812 capete ovine și caprine, 1.045.698 pasări. Se mai cresc în județ 58.056 familii de albine, 5.255 cabaline și 9.870 iepuri.

Specificul județului și îmbunătățirea bazei furajere au făcut ca și în anul trecut să fie creșteri de 4-5% la ovine și caprine, 14% la păsări și aproape 20% la familiile de albine.

De notat faptul că producțiile zootehnice totale sunt bune, după cum urmează: 1.113.426 hectolitri lapte de vacă, 222.918 hectolitri lapte de oaie și capră, 680 t lână, 728 t miere; 80, 431 milioane ouă, precum și 32.542 t carne (4.076 t carne bovine, 5321 t carne ovine/caprine, 13.590 t carne porc și 9.555 t carne pasăre.

Dinamica sectoarelor ce au înregistrat creșteri consemnează plusuri la laptele de capră (0,7%), carne ovine (+5%), carne caprine (+21%) și o majorare cu 32% a producției de miere.

– Privind sectorul Sprijinirea  formelor  asociative, ne puteți spune ceva?

– S-au sprijinit activitățile de înființare și dezvoltare a formelor asociative, cooperative, grupuri de producători și asociații de udători.

La nivelul anului 2021 s-au înregistrat: 15 cooperative, 4 grupuri de producători, 4 asociații de udători, 110 asociații profesionale și composesorate locale și asociații profesionale județene.

Au consemnat Ioan Vlad, Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR

În cea de-a doua zi a lunii februarie, în întreaga lume este sărbătorită Ziua Internațională a Cititului Împreună, un eveniment global la care participă milioane de oameni.

Evenimentul, organizat de LitWorld, întrunește într-o singură zi copii și tineri, adulți și vârstnici, din peste o sută de țări ale lumii și se dorește  a fi un îndemn la lectură, o frumoasă celebrare a puterii Cuvântului.

De șase ani, Biblioteca Orășenească „Tata Oancea” din Bocșa   s-a alăturat acestui atractiv proiect și, la început de februarie, invită tineri și vârstnici pentru a citi împreună, cu voce tare.

În acest an, cei care au răspuns invitației bibliotecii bocșene au fost elevii clasei a IX-a B de la Liceul Teoretic „Tata Oancea” Bocșa, îndrumați de prof. dr. Liana Ferciug, alături prof. Dragoș Vasile, directorul Liceului Teoretic „Tata Oancea” și prof. Dănuț Stănchescu, bibliotecarul Liceului.

Ca de obicei, au fost prezente și două eleve voluntare: Bianca Mură și Amelia Belgea, care, cu pricepere și convingere, au recomandat colegilor mai tineri câteva cărți, lecturând fragmente cu  voce tare.

Între cărțile discutate și recomandate s-au aflat „Chimista” de Stephenie Meyer, „Hoțul de cărți” de Markus Zusak, „Fahrenheit 451” de Ray Bradbury, cărțile autoarei Gusel Iahina: „Zuleiha deschide ochii”, „Copiii de pe Volga” și „Trenul spre Samarkand”; de asemenea, între recomandările organizatorilor s-au regăsit și scriitori români contemporani precum Mircea Cărtărescu, Herta Müller, Radu Paraschivescu, Robert Șerban, Titus Suciu, Ioan Cărmăzan, Vasile Bogdan, Ion Marin Almăjan și alții, făcându-se, într-un fel, legătura între carte și film, între carte și artă, sub diferite aspecte.

Cu acest prilej, tinerii au ascultat recomandări de lectură, au asistat la prezentarea revistei „Bocșa culturală”, dar și la prezentarea expoziției de pictură In memoriam Viorel Coțoiu, organizată la un an de la plecarea artistului bocșean în „lumea cea fără de dor”.

Fascinați de mulțimea și diversitatea cărților, elevii prezenți la eveniment au promis că-și vor face un obicei din a trece pragul bibliotecii.

Evident, întâlnirea s-a încheiat cu o sesiune de fotografii și acordare de diplome pentru marcarea celei de-a VII-a ediție a #ZICI2022 la Bocșa, Caraș-Severin.

Sărbătoarea Sfinților Trei Ierarhi: Vasile cel Mare, Grigorie Teologul și Ioan Gură de Aur a fost și în acest an moment de bucurie și recunoștință la Biserica Ortodoxă „Sf. Nicolae” din Bocșa Română.

Deși în perioadă de restricții din pricina pandemiei, dar și din cauza spațiului neîncăpător în care Biserica își desfășoară activitatea la acest moment, totuși părintele dr. Silviu Ionel Ferciug a continuat tradiția și, în parteneriat cu Biblioteca Orășenească „Tata Oancea” Bocșa, a organizat cea de-a VII-a ediție a Simpozionului ”Sfinții Trei Ierarhi, modele  de educație creștină”.

Așadar, în cea de-a 32-a duminică după Rusalii (a lui Zaheu), 30 ianuarie 2022, după oficierea Sfintei Liturghii și Împărtășirea credincioșilor cu Sfânt Trupul și Sângele Domnului, părintele Silviu Ferciug a rostit o rugăciune de pomenire a dascălilor și îndrumătorilor bocșeni, o rugăciune de pomenire pentru regretatul profesor Ioan Cătană, apoi, alături de pr. prof. dr. Dorel Viorel Cherciu, a pus la sufletul credincioșilor cuvinte alese pe tema simpozionului: ”Sfinții Trei Ierarhi, modele  de educație creștină”.

Cel de-al doilea moment al simpozionului a fost susținut de Gabriela Șerban și a constat în  prezentarea volumului „In memoriam prof. Ioan Cătană”, volum apărut la finele anului 2021, la inițiativa Bibliotecii Orășenești „Tata Oancea” Bocșa, Caraș –Severin, cu sprijinul doamnei profesoare Lia Cătană și a administrației locale. Cartea a văzut lumina tiparului în seria „Bocșa – istorie și cultură; 55”; colecția „Dascăli de frunte ai orașului Bocșa; 2”, la Editura TIM din Reșița, sub atenta consiliere a dir. Gheorghe Jurma.

Și acest volum, ca și precedentul, cel dedicat doamnei înv. Elena Mureșan, este coordonat și prefațat de Gabriela Șerban și înmănunchează o serie de gânduri, mesaje și amintiri legate de îndrăgitul profesor Ioan Cătană – născut în 24 iulie 1954 și plecat la cele veșnice în data de 6 mai 2019.

Șirul amintirilor purcede cu emoționante destăinuiri ale soției, prof. Lia Cătană, apoi curg mărturii și gânduri din partea unor prieteni, foști colegi, foști elevi, oameni care l-au cunoscut și l-au iubit: Stela Boulescu, Maria Cernescu, Anca Maria Chihaie, Carla Florentina Cioca, Dimitrie Costa, Maria Dobrău, Mariana Frantz, Laura Gherghinoiu, Anca Ion Coon, Nicolae Magiar, Anca Miloș, Ionela Felicia Moscovici, Diana Laura Mușa, Florin Olingheru, Mirel Patriciu Pascu, Sau Fabia, Teodora Alina Sinculeț, Cristina Vârdău și Mihai Vișan.

Deși nu foarte bogat, acest volum conturează portretul unui dascăl dedicat, al omului înțelept din gura căruia curgea miere când vorbea, după cum se spune în popor, al unui dascăl care întotdeauna a încurajat binele, a promovat frumosul și educația, precum și al unui om iubitor. Iubitor de familie, de profesie, de țară!

Prin alese și frumoase cuvinte, dascălul și omul Ioan Cătană a fost readus în memoria credincioșilor de către: pr.dr. Silviu Ferciug, prof.dr. Mihai Vișan, prof. Dragoș Vasile, directorul Liceului „Tata Oancea”Bocșa, studenta Sibile Jaba și, nu în ultimul rând, soția Lia Cătană.

Și această a VII-a ediție a Simpozionului „Sfinții Trei Ierarhi, modele de educație creștină” s-a dovedit a fi, dincolo de condițiile neprietenoase, o sărbătoare a credincioșilor bocșeni, a dascălilor de ieri și de azi și, așa cum ne-am obișnuit, evenimentul s-a încheiat cu tradiționalele diplome de apreciere din partea organizatorilor, acordate celor care, prin faptele lor, se străduiesc să fie utili oamenilor și plăcuți lui Dumnezeu, dar și harnicilor tineri ai Centrului Catehetic „Sf. Stelian” Bocșa Română.

Sub egida Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, ziarul „Accent Media” și Centrul Educativ „Copii și Tineri pentru Comunitatea Europeană” a fost implementat un reușit proiect cu tema „Sănătatea – cel mai de preț dar al vieții”, în cadrul căruia s-a desfășurat concursul de jurnalism sub genericul „Sănătatea – primăvara vieții”, participanții detașați primind DISTINCȚIA „PRIETENUL JURNALISMULUI – PUNTE SPRE VIITOR”.
Pe acest fond au sosit la redacție puncte de vedere, impresii sincere, un adevărat imbold pentru cultivarea talentului creator, semnate de coordonatorii lucrărilor trimise de elevi la concursul nostru și pe care le redăm mai jos:

Din partea Colegiului Național „Iancu de Hunedoara” din orașul de pe Cerna au participat la proiectul cu tema „Sănătatea – cel mai de preț dar al vieții” cu lucrări creație proprie elevele Cătălina Cumpănașu și Cristina Cosmina Petea, ambele din clasa a XII-a.
Consider că a fost un proiect util, la care participanții la concursul de jurnalism au dovedit implicare, spirit civic și creativitate.
Este benefic să provoci tinerii, prin lucrări jurnalistice, la reflecție și abordarea originală a unui subiect esențial.
De apreciat este sprijinul acordat în finalizarea pliantului „Sănătatea – cel mai de preț dar al vieții” de către Miron MANEGA, vicepreședintele Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, Cornel POENAR, directorul ziarului „Accent Media” (și președinte al juriului), medicii Gabriela Cristina OLTEAN, Alexandru SOMEȘAN, Mircea Ioan ARTEAN și pr. Radu TRIFON, consilier eparhial Episcopia Devei și Hunedoarei, dar și de realizatorii acestuia, prof. Ioan VLAD și prof. Georgeta-Ileana CIZMAȘ.
Regretăm plecarea în lumea veșniciei, fără întoarcere, a lui Doru Dinu GLĂVAN, fost președinte al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România – personalitate complexă și conduită pilduitoare (unul din inițiatorii acestui proiect), dar îi păstrăm în inimi vie memoria, pasiunea, consecvența și loialitatea pentru profesia de jurnalist.
(Prof. Liliana GALEA – director adj. Colegiului Național „Iancu de Hunedoara”)

Sunt deveancă. M-am născut și crescut în orașul reședință de județ. Acum locuiesc la Bruxelles. Sunt mama lui Mihai David și Anisiei Maria, ambii elevi la Școala Europeană Nr. 1, care au aflat despre concursul de jurnalism „Sănătatea – primăvara vieții”. S-au bucurat și au hotărât să participe cu entuziasm și curaj.
Așa că, au pășit pentru prima dată, într-un captivant maraton al creației și ingeniozității.
Au decolat pe aripile imaginației și creativității, consemnând cu drag locul faptelor, realizând fiecare o lucrare jurnalistică sub semnul pasiunii.
Felicit organizatorii și pe toți participanții.
(Dr. Mihaela Luminița STAICU – Bruxelles)

Concursul organizat pe tema „Sănătatea-primăvara vieții” a fost o provocare la creativitate și investigație jurnalistică, dar și o oportunitate de exprimare liberă pentru elevii participanți, fapt pentru care felicit organizatorii.
Tema concursului a venit ca o invitație la reflecție asupra importanței sănătății, sugerată metaforic, fiind primăvara vieții – condiția primordială pentru binele nostru. Elevii și-au exprimat creativ ideile, au cercetat și analizat prin filtrul jurnalistului modul în care oamenii prețuiesc sănătatea, provocările lumii moderne și impactul dezvoltării societății asupra stării de bine, precum și oportunitățile de tratament pe care le propune medicina modernă.
A prețui sănătatea e cea mai justă formă de iubire și de cunoaștere personală.
(Prof. Mariana CRĂCIUN – Colegiul Național „Decebal” Deva)

Unul dintre darurile omului primite de la Dumnezeu prin nativitatea sa, este talentul. Cu toții ne naștem înzestrați cu el, însă, din păcate, arareori talentul iese singur la iveală. Până a fi dezvăluit, mai devreme, mai târziu, sau – uneori – niciodată, acesta sălășluiește într-o latență nefolositoare, în universul și complexitatea oricărei ființei umane. Nici un copil nu-și poate descoperi singur talentul – fără un sprijin determinat, venit din partea părinților, a educatorilor sau prin strădania unui sistem social orientat, prin structurile și membrii săi cu competență, în această direcție.
O astfel de strădanie descoperim în acțiunea desfășurată sub egida Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, publicația ACCENT MEDIA și Centru Educativ ,,Copii și tineri pentru Comunitatea Europeană”, concretizată într-un concurs inedit de jurnalism, cu caracter internațional, având un titlu cu o temă extrem de actuală: SĂNĂTATEA – PRIMĂVARA VIEȚII. Acțiunea, prin tematica și prin modul ei de desfășurare, se raportează la timpul pe care îl parcurgem, dominat de preocuparea tuturor structurilor sociale pentru asigurarea sănătății populației, aceasta primind astfel o prioritate deosebită în contextul actual.
Felicitări organizatorilor și tuturor celor implicați!
(Constantin VLAICU/ UZPR – redactor șef adjunct CRONICA MEHADIEI)

Organizarea concursului internațional de jurnalism pe tema „Sănătatea – primăvara vieții” este o inițiativă lăudabilă, cu un impact pozitiv, atât prin mesajul transmis de „micii jurnaliști”, cât și prin obiectivele acestui proiect, de a încuraja tinerii cu aptitudini literare, de a stimula creativitatea.
Recunoașterea și recompensarea tinerilor concurenți prin tipărirea pliantului „Sănătatea – cel mai de preț dar al vieții” și prin oferirea distincției „Prietenul jurnalismului – punte spre viitor” reprezintă, pentru aceștia, un imbold în cultivarea pe mai departe a talentului creator.
Felicit organizatorii și participanții și am speranța că acest concurs să reprezinte doar începutul unei fructuoase colaborări.
(Prof. Ionela-Grațiana BLAGOE – Școala Gimnazială „Romul Ladea” Oravița)

„Primăvara vieții”- într-un traseu jurnalistic de la Deva spre Arad.
Cu puțin timp în urmă am primit propunerea de a participa la Concursul Internațional de Jurnalism „Sănătatea – primăvara vieții”. Provocarea a fost primită cu entuziasm de către elevii Cercului de Jurnalism de la Palatul Copiilor Arad. Despre sănătate, tema competiției, se poate scrie și vorbi la nesfărșit, fără a epuiza domeniul. Micii jurnaliști care au participat la acest concurs, au atras atenția într-un mod aparte asupra acestui dar de preț oferit omului de către Dumnezeu.
Într-o lume agitată, într-un context epidemiologic stresant, editorialele elevilor participanți provoacă cititorul să se gândească nu doar la sănătatea trupească, ci și la cea sufletească. În fond, „primăvara vieții”- sănătatea este ca un început bun, o temelie pe care se zidește omul în întregul său: trup și suflet.
Felicit inițiativa UZPR, Ziarului „Accent Media” și Centrului Educativ „Copii și Tineri pentru Comunitatea Europeană” de a organiza o competiție de jurnalism pentru elevii pasionați de acest domeniu. Nutresc speranța că ne vom mai bucura de astfel de colaborări mai ales că în urma participării la acest concurs, am avut onoarea să primim distincția „Prietenul jurnalismului – punte spre viitor” .
(Prof. Manuela CODREAN, Palatul Copiilor Arad)

Sunt onorată, că am avut prilejul și plăcerea, să particip, prin elevii mei, Matieș Georgiana și Scornea Marius, elevi în clasa a VIII-a, la Liceul Tehnologic Energetic „Dragomir Hurmuzescu” din Deva, la concursul internațional de jurnalism pe tema „Sănătatea – primăvara vieții”, organizat sub egida Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, ziarul Accent Media și Centrul Educativ „Copii și tineri pentru Comunitatea Europeană”. Mă bucur, că elevii mei au îmbrățișat provocarea de a scrie, despre ce reprezintă sănătatea pentru ei, și cât de prețioasă este ea, pentru noi toți. Educația pentru sănătate trebuie realizată tot timpul; atât în familie cât și în instituțiile de învățământ; mai ales acum, când ne confruntăm cu pandemia de Covid 19, care a pus stăpânire pe viețile noastre. O imunitate solidă, determinată de o viață trăită sănătos, va ține piept bolii și va apăra sănătatea.
(Prof. Monika HOMPOT – Liceul Tehnologic Energetic „Dragomir Hurmuzescu” Deva)

Omul își trasează sensul existenței sale printr-o multitudine de metamorfoze, care îi marchează devenirea, oferindu-i posibilitatea renașterii permanente. Sănătatea și echilibrul celor trei unități interdependente care ne alcătuiesc – sufletul, mintea și trupul – vorbesc despre calitatea vieții fiecărui individ, iar simbioza dintre acestea trebuie cultivată încă de la vârste fragede, în diferite forme de manifestare. Aici se încadrează și concursul de jurnalism „Sănătatea – primăvara vieții”, al cărui obiectiv a urmărit cultivarea tinerilor în spiritul conștientizării importanței sănătății, valorificată în context creativ, jurnalistic. Salutăm astfel de inițiative, în care adolescenții noștri sunt implicați pozitiv, oferindu-le prilejuri constructive pentru a se dezvolta și pentru a le recompensa eforturile și preocupările meritorii.
(Prof. dr. Oana FODOR – Colegiul Național „Decebal” Deva)

Salutăm acest demers în contextul bulversant al lumii în care trăim. Provocarea adresată elevilor de a reflecta asupra echilibrului atât de necesar între sănătatea trupească, sufletească şi mintală le-a deschis oportunitatea de a identifica, punctual, situații de criză în istoria umanității, dar mai ales de a urmări posibile soluții de redescoperire a valorilor autentice. Viitorul unei societăți depinde, în primul rând, de sănătatea morală a tinerilor, regăsită într-un mod de viață bazat pe comunicare şi empatie.
Consider că deschiderea concursului spre transdisciplinaritate a fost principalul punct forte. Elevii au fost motivaţi de aceastā viziune, de posibilitatea de a depăşi graniţele rigide ale domeniilor de cunoaştere, aşa cum sunt ele abordate la clasă. Îi felicităm pe organizatori pentru acest minunat demers şi le urăm succes în ediţiile următoare!
(Prof. Natalia-Asinefta TOPÎRCEAN, Seminarul Teologic Ortodox „Sfântul Simion Ştefan”, Alba Iulia)

Considerăm că această inițiativă de a organiza o competiție adresată tinerilor a oferit acestora oportunitatea de a exersa condeele în perspectiva unei cariere jurnalistice, dar și de a-și descoperi abilitățile creatoare. Elevii au fost puși în situația de a se documenta, de a gestiona materialul informativ și de a-i da o formă specifică articolului, învățând, astfel, prin acțiune, care sunt realitățile interioare ale creației jurnalistice.
Nu în ultimul rând, acest concurs a fost bine-venit tocmai într-o perioadă aridă pe plan competițional, deoarece olimpiadele concursurile școlare au fost suspendate din cauza restricțiilor impuse de combaterea pandemiei de corona-virus.
(Prof. Germina BREAZ – Colegiul Național „George Coșbuc”, Cluj-Napoca)

Am coordonat lucrarea trimisă de eleva Munteanu Medeea la concursul de jurnalism pe tema sănătății.
A fost o inițiativă salutabilă prin care un elev de clasa a VIII-a și-a putut exprima gândurile și crezurile cu privire la sănătate.
Sănătatea este un concept discutat în societatea noastră actuală, dar ea trebuie să primească statutul unui mod de viață. Apreciez faptul că lucrarea a fost premiată.
Nu sunt în măsură să dau sfaturi, dar aș dori ca demersurile dumneavoastră să se înmulțească și să diversificați temele care prezintă interes pentru generația de mâine pusă în slujba atingerii idealului social.
Sunt onorat ca eleva a cărei lucrare a fost coordonată de mine să facă parte din galeria selectă a tinerilor premiați, iar eu, să am deosebita onoare să fiu menționat în paginile ziarului dumneavoastră.
Adresez un călduros salut, într-o dimineață geroasă de pe plaiurile pășcănene.
(Prof. Ionuț MOCĂNIȚA – Școala Gimnazială „Iordache Cantacuzino” Pașcani)

Au consemnat Ioan Vlad, Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR

Recent la Tribunalul Hunedoara, a avut loc Adunarea Generală a Judecătorilor, în cadrul căreia doamna judecător Mihaela-Aurelia CONTA (foto) – preşedintele Tribunalului Hunedoara a prezentat Raportul de activitate pe anul 2021.
Astfel am consemnat faptul că în anul 2021, Tribunalul a înregistrat un volum de activitate (stoc plus dosare nou intrate) de 11716 cauze pe rol, în scădere cu 883 cauze faţă de anul 2020 când numărul dosarelor pe rol a fost de 12599.
Volumul de activitate pe secţii la nivelul Tribunalului, a fost:
Secţia I Civilă (soluţionarea unui număr de 4954 cauze), Secţia a Il-a Civilă, de contencios administrativ şi fiscal (5244 cauze) și la Secţia Penală (1518 cauze).
La Tribunalul Hunedoara, în cursul anului 2021, s-a înregistrat o încărcătură de 742,2 cauze/judecător.
Separat pe secţii, se constată că, cea mai mare încărcătură de cauze/ judecător a fost la Secţia a II-a Civilă, de contencios administrativ şi fiscal, unde s-a înregistrat un număr mediu de 984,1 cauze/ judecător, faţă de 713,3 cauze/ judecător la Secţia I Civilă şi 381,0 cauze/ judecător la Secția Penală.
Volumul de activitate al celor 6 judecătorii din raza de competenţă a Tribunalului a fost în anul 2021 de 43026 cauze pe rol, în creștere cu un număr de 1434 de cauze față de anul 2020, când pe rolul judecătoriilor s-a înregistrat un număr de 41592 cauze.
Numărul de cauze/judecător la judecătoriile din circumscripţia Tribunalului, în anul 2021, a fost următorul: Brad s-au înregistrat 961,5 cauze/ judecător; Deva – 888,9; Haţeg – 1471,3; Hunedoara – 1447,9; Orăştie – 1782,5 și la Petroşani – 1807,3.

Au consemnat Ioan Vlad, Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR

Anul 2021 s-a încheiat. Traumele poporului român continuă. În previziunile mele pentru anul 2021, transmise pe pagina mea de Facebook, spuneam că va fi un an al transformării, al puterii interioare, al puterii inteligenței noastre, al vocii interioare. Forța psihică va fi motorul transformării, spuneam. Fiți deschiși la tot ceea ce vine în viața voastră, aveți încredere în propria inteligență, intuiție și propria forță! Adevărurile ocultate se vor revela.

Privind retrospectiv, constatăm că adevăruri ocultate s-au revelat și se vor revela și în anul care tocmai începe, 2022. În ciuda aparențelor de disensiune națională, nucleul dur, profund al poporului român s-a transformat, parcă, într-un Sfinx, mut, dar ferm în propria-i individualitate.

Pentru că, permanent, poporul român profund este agresat și umilit, atât din interiorul țării, cât și din exteriorul ei, îndemn poporul român la o introspecție, la regăsirea de sine și la împuternicire, prin valorile sale profunde, prin tradițiile sale, prin credința sa.

Matricea informațională telurică a spațiului românesc de astăzi este dată de elementele chimice din subsolul țării, cele mai cunoscute fiind aurul și argintul, care sunt anumite frecvențe de vibrație, ce alcătiesc grila energiilor telurice specifice României.

Aurul, argintul, cuprul, plumbul erau cele patru elemente cunoscute și folosite de către atlanți. Zamolxis a stabiloit valorile energetice ale eu-lui românesc: eu-l moale este staniul, eu-l tare este fierul, eu-l informațional este siliciul, eu-l ductil este germaniul. Toate acestea sunt subordonate carbonului, care se află la baza întregii materii. De ce trebuie să renunțăm, astăzi, la carbon?

Toposul („locul” ca spațiu, ca areal ), Logosul ( în sens de „limbă”), Ethosul (credințe, idealuri, valori) împreună configurează și nasc specificitatea unui popor. Criticul literar George Călinescu își începe eseul său intitulat Specificul național cu următoarea afirmație: „Cei care știu că francezii sunt raționaliști, germanii idealiști, englezii pragmatici, rușii mistici, orientalii fataliști nu vor să admită că sufletește, deci și culturalicește, trebuie cu necesitate să ne deosebim de alții”.

Iar poetul și filosoful Lucian Blaga merge și mai departe și distinge ca factor marcant al culturii o matrice stilistică, în cazul culturii române aceasta fiind spațiul mioritic, acea ordine ondulatorie ritmică deal-vale, spațiul-matrice ca formă a orizontului spațial inconștient care fixează anumite structuri sufletești cu substrat spiritual. Filosoful german Spengler (Oswald Spengler, 1880-1936) așază în centrul generator al unei culturi un anume sentiment al spațiului, iar filosoful și etnograful german Leo Frobenius (1873-1938) dezvoltă, de asemenea, concepția că un anume spațiu structurat într-un anume fel este nu numai generator de cultură, dar poate fi privit drept un simbol al unei anumite culturi.

Nu putem să nu amintim aici de Teoria Morfogenetică a lui Rupert Sheldrake (n. 1942, biochimist, biolog, cercetător în parapsihologie,profesor la Universitatea Cambridge), care se suprapune parțial cu teoria subconștientului colectiv a lui Jung și ,prin analogie,cu matricea stilistică a lui Blaga. El a identificat existențacâmpurilor morfogenetice, câmpuri formatoare și generatoare ce conțin stocate în ele informațiile ființării trecute, prezente și viitoare (câmpul Akașic, în ezoterism) și care își exercită influența prin rezonanța morfică, celor care se integrează în el, în mod subconștient sau supraconștient.

Câmpurile morfice (sau morfogenetice) se manifestă și la nivelul comunității umane, al țărilor. Modelele de comportament generate astfel dau specificitatea: de exemplu, englezii sunt renumiți pentru calmul lor, latinii pentru sângele fierbinte, germanii sunt mai rigizi etc.Românii, am putea spune, sunt mai contemplativi, mai blânzi, mai transcendenți. Această specificitate comportamentală și culturală creează, ceea ce în ezoterism se numește egregor național, o matrice formatoare pentru indivizii unui neam, un conținut informațional care, ulterior, ia o formă energetică. Tradiția și cultura structurează un egregor specific, iar acest egregor transmite prin câmpuri morfice, generațiilor următoare cadrele culturale în care să se integreze.

Sheldrake a constatat că pentru ca un câmp morfic să poată acționa este necesar ca în organismul viu (individual) să existe structuri care să recepteze informațiile câmpului morfic respectiv. De asemenea, e necesar să aibă structuri emițătoare prin care să poată influența diverse câmpuri morfice.

Iată de ce sunt importante și definitorii Toposul, Logosul, Ethosul pentru structurarea modelului cultural al unei națiuni.

Cultura se constituie din regulile nescrise ale jocului social. Programarea colectivă a minții este cea care deosebește un grup de un alt grup sau de ceilalți.

Dar cultura se poate învăța, acea cultură în sens larg, înțeleasă ca un summum al unor tipare de gândire, simțire și acțiune. Să facem distincția între natura umană, care determină funcționarea noastră fizică și psihică fundamentală – emoțiile precum frica, bucuria, tristețea, relaționarea cu semenii, acestea țin de programarea mentală. Ceea ce facem însă cu aceste sentimente, felul în care le exprimăm, poartă amprenta culturii.

Cultura unui popor nu poate fi superioară sau inferioară. Ea este pur și simplu.

Culturile se deosebesc între ele prin următorii itemi: simboluri, eroi, ritualuri și valori.

Simbolurile sunt cuvinte, gesturi, imagini sau obiecte (forme) care au un anume înțeles ce poate fi recunoscut ca atare de către cei care împărtășesc acea cultură.

Eroii sunt oameni, vii sau morți, reali sau imaginari, înzestrați cu însușiri prețuite într-o cultură și care sunt modele de comportament.

Ritualurile sunt activități colective considerate esențiale în plan social; ceremoniile sociale și religioase care au menirea să întărească un grup, conferindu-i coeziune, sunt un exemplu.

Nucleul unei culturi este alcătuit din valori și ele exprimă judecăți asupra unor situații sau atribute umane, de tipul: rău-bine, moral-imoral, urât-frumos, decent-indecent, nefiresc-firesc etc.

Nicio comunitate nu poate face abstracție de cultură; aceasta este o condiție sine qua non pentru supraviețuirea ei.

Poporul român are simboluri – a se vedea cultura sa ancestrală magică, are ritualuri bine consolidate (dansul călușului este un astfel de ritual, de exemplu), are eroi ușor de identificat în toată istoria sa și are valori bine fundamentate. Are și slăbiciuni, pentru că istoria sa l-a învățat să fie prudent, temător, dar neagresiv, de o rezistență îndârjită și, uneori, zeflemitoare.

De ce ar dori poporul român să renunțe la cultura sa, fondată pe codul moral creștin, care-i conferă un discernământ spiritual rar întâlnit? De ce ar prefera poporul român o altă cultură, când propria sa cultură străveche i-a conferit stabilitate, statornicie, o identificare aproape mistică cu toposul său?

De ce ar dori poporul român să lase toate acestea de-o parte și să adopte un alt stil cultural decât cel pe care l-a moștenit prin genele sale?

Toate simbolurile sale, toate ritualurile, toți eroii, toate valorile sale i-au conferit o identitate specifică. O națiune este imuabilă. Ca să fii european ( sau demn de a fi luat în serios pe această planetă), trebuie să fii, mai întâi, român.

Pandemia de Sars Cov 2, care se află în desfășurare de aproape doi ani, este testul rezilienței națiunii române. Este, într-adevăr, un moment oportun pentru a-și întări identitatea de sine stătătoare. O națiune este puternică atunci când are o identitate puternică, conștiința propriei valori și a ceea ce posedă.

România are un relief fabulos, oameni inteligenți, o limbă viguroasă și un sistem de credință ancestral, fondat pe valori profund morale. Gena lui Dumnezeu e mult mai puternică la poporul român. De unde și capacitatea sa, de neexplicat pentru unii, de a discerne între adevărat și fals. Miturile false, valorile false care i se propun nu merită să fie integrate, pe de altă parte, ele evidențiază o anumită sănătate morală în fibra adâncă a poporului român și o anumită candoare sufletească a acestuia.

Poporul român are și o comuniune aparte cu ezotericul, cu acel nivel al adevărului suprem care-i permite evoluția conștiinței. Unii vor să-l mâne ca pe o turmă, dar el rămâne neclintit pentru că sursa adevărului spiritual cel mai înalt este nonmentală, se află în sine însuși, prin transcendență.

De ce ar lăsa poporul român de-o parte creștinismul? Pentru că este fondat pe precepte morale, pe virtuți?

Grigore Palama, doctrinarul ortodoxiei, spunea că „cel ce participă la energia divină (….) devine el însuși întrucâtva lumină, el este împreunat cu Lumina și cu Lumina împreună el vede în deplină trezire ceea ce este ascuns celor care n-au primit acest har”.

Poporul român se află într-un moment de răscruce al existenței sale.Nu sunt cuvinte mari. Este vremea alegerilor creatoare de destin. Este vremea împuternicirii și a afirmării voinței proprii. Deciziile istorice pe care trebuie să le ia în fața a tot ceea ce îi este ostil presupun fermitate, unitate națională și conștiință de sine.

Rosemarie Haineș / UZPR

DIN SUMAR

• MIHAI EMINESCU. Nu există urme de fonologie semitică în limba română
• De ce-l iubeau oltenii pe Alexandru Ioan Cuza
• DENIS BUICAN. „Frântură de soare, spărtură de flaut”
• VASILE MOIȘ / IOAN CORNEANU Războiul româno-maghiar din 1919. Planul de acțiune elaborat de colonelul Ion Antonescu
• G-ral Av. RADU THEODORU. Fiți români, măi oameni buni, fiți români, în ultimul ceas!
• DAN CRISTIAN IONESCU. Țiganii vechi și noi
• Acad. IOAN AUREL POP. Identitatea națională și credința creștină
• ION LUCA CARAGIALE. Chestiunea evreească. Protest calomnios la Londra, contra statului român care „schingiuiește evrei”
• ADRIANA STOICESCU Ardeți, naibii, cărțile, că ocupă loc și adună praf
• MIRON MANEGA. MApN cere iertare Institutului Wiesel
• CONSTITUȚIA LOR și CONSTITUȚIA NOASTRĂ. Rolul Autorității Financiare
• AUREL C. POPOVICI (1863-1917). Democrația: Vox populi, vox derbedei
• G-ral MARIAN V. URECHE. Aparatul administrativ din Țările Române după întemeiere. Dregătoriile și atribuţiile informative
• OCOLUL PĂMÂNTULUI ÎN OPINCI. Povestea călătoriei celor patru români care au plecat în 1910 să străbată 100.000 de km pe jos în jurul pământului
• MIREL PALADA. N-avem nevoie de interes național. Noi avem nevoie de trotinetă, mă, sărăntocilor, mă!
• Dr. GEORGE COANDĂ. Și cu Gurile Dunării cum rămâne?
• OVIDIU HURDUZEU. Toate teoriile conspirației s-au dovedit adevărate, cu excepția uneia
• DAN DIACONU. Un exemplu tipic de „țară ca afară”. Vă place? Mutați-vă acolo!
• CORNEL-DAN NICULAE. Metodele unui serviciu secret străin. Cazul MOSSAD
• Dr. LUC MONTAGNIER, laureat Nobel: „Vaccinarea copiilor este o crimă!”
• PAMFIL ȘEICARU. Înșelătoria de la Cairo și capitularea fără condiții a României.
• ION I. BRĂTIANU. Uniunea Lagărelor comuniste s-a transformat în Lagărul Uniunii Europene
• CONSTANTIN 7 GIURGINCA Arhivele transcendente. Muntele Bătrâna
• CHRISTIAN MOCANU. Rondeluri pelasge
•  IOAN ROȘCA. Combaterea „antisemitismului” foloseşte subjugării românilor? (XI)
•  MIRCEA PERPELEA. Povestea ultimului papornițar
• DAN PURIC. Inima poporului meu
•  DANIELA GÎFU. O formă de autoexilare
•  NICOLAE ROTARU. La Eminescu
•  NAGY ATTILA-MIHAI. Meditațiile unui secui. Calea spirituală a lui Iona și copilul dezordonat
•  ION STAICU, poet genial
•  ȘERBAN POPA. Pactul Lavrov-Blinken = Pactul Ribbentrop-Molotov reșapat
•  CRISTINA DELEANU. Starea de fapt
• MARCEL SESERMAN. Împotriva Bancocrației
• „Unirea Principatelor”… la New York

 Începând din luna februarie: Antologia CERTITUDINEA Volumul 2