Din anul 2016, muzicianul Sabin Pautza merge an de an în Câmpia Română, în orașul Slobozia din județul Ialomița, pentru a participa în calitate de președinte al juriului la concursurile internaționale de canto și de dirijat, manifestări derulate sub patronajul spiritual a lui Ionel Perlea.

”Este o plăcere să revin aici, unde oamenii sunt calzi și primitori și mă așteaptă mereu, cu bucurie”, ne-a spus maestrul.

 Anul trecut, în 2025, Centrul Cultural “Ionel Perlea “ a instituit Premiul “Sabin Pautza”, ca recunoaștere a carierei prestigioase de compozitor și dirijor receptat dincolo de granițele țării, dar și pentru ajutorul acordat în anul 2016, la constituirea concursului de dirijat „Ionel Perlea”, competiție cunoscută și apreciată pe plan mondial.

 

Adriana Telescu – Maestre Sabin Pautza pentru a zecea oară conduceți în calitate de președinte juriul acestui Concurs Internațional de Dirijat “Ionel Perlea”. Cum estimați ediția actuală, la care s-au prezentat 18 concurenți din 15 țări?

– Trebuie să comparăm totul cu începutul, cel din 2016, când s-a început cumva timid. Țin minte că am avut concurenți doar din România, ca să ajungem acum, în patru-cinci ani, să avem mai mulți concurenți din străinătate decât de la noi. Anul acesta am avut candidați din 15 țări, ceea ce mie mi se pare extraordinar, pentru că acest festival și concurs reprezintă de fapt un județ și un oraș care s-au impus, au convins și au impresionat la nivel mondial.

Adriana Telescu – Așadar municipiul Slobozia din județul Ialomița este cunoscut în Japonia, Coreea, Peru, Singapore, China, Brazilia și bineînțeles în Europa. Ce urmăriți în primul rând la concurenții care vin la acest concurs,  la tinerii care își doresc să devină dirijori?

– În primul rând trebuie să spunem că există un limbaj al conducătorului de cor sau de orchestră. Acest limbaj un tânăr de douăzeci de ani trebuie să-l stăpânească. Nu ai cum să comunici cu cei din fața ta, corul sau orchestra, dacă nu cunoști acest limbaj, acest limbaj sofisticat care te ajută să comunici prin gest și prin expresia feței. Nu ai alte elemente decât mâinile și expresia feței. Sigur, sunt acele repetiții care sunt esențiale pentru a ajunge să conduci o orchestră . Toate acestea se dezvoltă, se cizelează și ajungi firesc după un timp să interpretezi lucrarea respectivă curat, limpede și în stilul cuvenit. Fiecare compozitor are stilul lui, are limbajul lui și atunci, dacă este concurs, trebuie să evaluezi, să vezi până la ce nivel a ajuns tânărul dirijor să comunice cu oamenii din fața lui.

Adriana Telescu – Punem pe primul plan talentul sau munca unui tânar care își dorește să devină un mare dirijor?

– Ca să fiu corect până la final, eu aș spune că cel mai important este talentul muncit. Adică fără talent nu poți face nimic, dar la fel de adevărat este că , vă spun din experiența mea de 60 de ani, că talentul în sine dacă nu este dezvoltat și cizelat, adică șlefuit, nu ajungi prea departe. Eu am această credință că Dumnezeu nu a creat nicio ființă căreia să nu-i pună în suflet un diamant, pe care noi îl numim talent. Am prieteni care după ce au ieșit la pensie, la 70 de ani și-au descoperit adevărata vocație, după ce au lucrat 50 de ani altceva. Am prieteni care pot să confirme acest fapt, care au devenit poeți după 60 de ani.

Adriana Telescu – Dumneavoastră maestre v-ați dorit de la început să deveniți dirijor?

 – Nu țin minte când am început să fac muzică, nu știu exact momentul când m-am hotărât să fac ceva sau altceva. Am făcut de toate de la început. Am învățat să cânt la pian și la chitară și apoi să dirijez, să compun și să orchestrez.

Adriana Telescu – Dar dorința de-a conduce o orchestră, de-a fi lider în acest domeniu s-a născut cândva.

– Cred că s-a născut odată cu mine.

Adriana Telescu – Ați avut un model în arta dirijorală?

– Da, eram mic și am început să lucrez cu profesorul Carl Tirier, care era dirijorul corului sătesc de la Câlnic, acolo unde locuiam și unde m-am născut. Acesta a fost primul meu profesor și primul meu model. El m-a învățat notele și mi-a predat primele noțiuni legate de muzică. El conducea acest cor sătesc, de oameni ai locului cu care ajunsese să obțină premii. Ei nu aveau studii muzicale și atunci dirijorul lucra cu ei în alt fel, folosea alt limbaj, o altă tehnică. El a fost primul meu model de dirijor, care colabora cu un grup de 40 de oameni și făcea muzică cu ei. Asta a fost tare demult… După aceea am descoprit dirijorul de orchestră.

Adriana Telescu -După aceea a venit Marin Constantin!

– Da, dar zece ani mai târziu. El a fost profesorul meu la conservatorul din București. Cu el am lucrat la alt nivel. El nu doar m-a încurajat, ci pur și simplu m-a luat în familia lui, în clasa lui, în grupul lui de experți. Am mai povestit asta, eu chiar și când am ajuns profesor la Iași, colaboram cu el. Dacă pleca zece zile în străinătate, mă chema pe mine să dirijez corul “Madrigal”, deși avea cei 2 dirijori secunzi, dar tot pe mine mă aducea de la Iași, ca să-i țin locul.

Adriana Telescu – Nu v-a spus niciodată ce anume îi plăcea la dumneavoastră, ce anume îl făcea să facă acest lucru, faptul că erați cel mai bun student al lui?

– A fost o întâmplare care spune totul, există o înregistare la televiziune în emisiunea Eugeniei Vodă, unde la întrebarea moderatoarei

“ – Maestre Marin Constantin este adevărat că Sabin Pautza a fost cel mai bun student al dumneavoastră? “, iar răpunsul maestrului “

–  Nu-i adevărat, a fost singurul student al meu!”  Declarația aceasta mă onorează, fiindcă el a lucrat 27 de ani ca profesor. Vă dați seama câți studenți a avut el? Dovadă că la vremea respectivă el mi-a făcut buletin de București ca să rămân asistentul lui la “Madrigal”. Dar eu am plecat la Iași, și totuși el, nu s-a supărat și m-a chemat mereu să colaborez cu el, la “Madrigal” . Am scris muzică pentru “Madrigal” și i-am însoțit pe coriști în multe turnee, în Spania, Franța, Italia, etc. Eu i-am adus, mai târziu, în America, pe vremea când lucram acolo. Deci am colaborat cu ei zeci de ani și după aceea. Eu am fost invitat să dirijez corul “Madrigal” în concertul în care au sărbătorit 50 de ani de la înființare. Marin Constantin, nu mai era, murise cu vreo 2 ani înainte.

Adriana Telescu – Prin ce anume se remarca, se distingea marele dirijor Ionel Perlea, pentru că a fost apreciat și cunoscut în lumea întreagă. Avea niște calități în plus față de cele care se cer pentru a deveni dirijor.

– Ca toți marii dirijori sigur că da, există un nivel pe care mulți nu îl pot depăși. L-am văzut  dirijând la Ateneul Român și la Iași. Impresionant. Apoi, foarte mulți oameni mi-au vorbit despre el, ca fiind cel mai mare dirijor în viață, la vremea respectivă. Doar atât vă spun, doar un exemplu vă dau. Lucram în Spania cu  Joan Sutherland, o mare soprană, care auzind că sunt român mi-a spus cu mândrie că ea a debutat cu marele Ionel Perlea, în 1937 la Teatrul Fenice din Veneția. Din păcate el nu s-a impus în țară, dar a făcut o carieră de succes în Europa și America. Eu l-am văzut dirijând în anul 1969, când era deja bolnav . Dirija cu o singură mână și stând pe scaun. Era obosit. Dirija fără partitură, mai mult cu fața decât cu mâinile. Apoi, eu am vorbit cu colegi de-ai mei din orchestră, care mi-au declarat că nici un dirijor nu i-au inspirat cum a făcut Perlea, fără baghetă și doar cu o mână. Așa ceva noi nu am întâlnit până acum, mi-au spus ei. Era un fenomen.

Adriana Telescu – Ce sfaturi ați avea pentru tinerii dirijori cei care vin la Concursul de Dirijat “Ionel Perlea”. Este important să ai un premiu la acest concurs.

 

– Este foarte important ! Eu cunosc tineri,care fac acum lucruri importante în carieră după participarea la acest concurs la care au fost remarcați și premiați.

Adriana Telescu – L-am văzut de curând pe dirijorul Alexandru Ilie, la Festivalul de muzică ușoară de la Amara.

– Da și mai sunt câțiva tineri cărora le-am urmărit cariera și cu care după aceea am lucrat. Ei fac acum lucruri importante în acest domeniu, al muzicii. Iată un exemplu, Eduard Dabrovschi care acum câțiva ani a luat marele premiu la Slobozia. Eu mă mândresc  cu el și colaborez în continuare. 

Adriana Telescu – Un sfat pentru acești tineri care își doresc să devină dirijori.

 

– Ce alt sfat, decât să studieze, să continue și să nu întrerupă studiul, pentru că studiul la această îndeletnicire durează o viață. Eu am 83 de ani și încă studiez. Este etapa când “știu ce nu știu! Acum 50 de ani credeam că știu totul. Acum știu că sunt lucruri la care mai am de lucrat. ”

Adriana Telescu – Câteva cuvinte despre modul în care a fost organizat concursul în 2026?

– I-am lăudat întotdeauna pentru că cei care au inițiat această manifestare, au găsit resurse și înțelegere la primăria orașului și la autoritățile județene. Eu îi cunosc și lucrez cu ei de zece ani și nu m-au dezamăgit niciodată. Ionel Perlea a fost un compozitor cunoscut, eu i-am orchestrat toate liedurile. Dar Perlea a fost unul dintre cei mai mari dirijori ai lumii.  Tocmai de aceea s-a înființat acest concurs pe lângă cel de canto. Totul este organizat la superlativ.Clementina Tudor, managerul Centrului Cultural “Ionel Perlea “ a făcut și continuă să realizeze lucruri minunate în orașul Slobozia.

Am să închei acest interviu cu cuvintele cunoscutului scriitor Șerban Codrin, foarte implicat în viața culturală din Slobozia,   care ne vorbește despre Maestrul Sabin Pautza.

 

“ Sabin Pautza nu este un dirijor, compozitor, profesor universitar, ci un compozitor de geniu, de dimensiuni universale și istorice. Numai o mică parte din creația sa este interpretată și înregistrată, posed câteva discuri cu o muzică de nivel mozartian, schubertian, de o originalitate frapantă. Ar fi putut fi recunoscut ca un mare compozitor american, deoarece Lumea Nouă își caută geniile în Lumea Veche, dar a refuzat în numele provinciei românești, de acasă. Slobozia a fost înnobilată timp de trei zile de prezența unei lumini luciferice, a invitat-o Ionel Perlea, neverosimil de mare personalitate muzicală plecată în lume din Ograda ialomițeană. Geniile se întâlnesc, Mozart, Beethoven, Ionel Perlea, Sabin Pautza, așa sună adevărata muzica într-o sala mică, aparent modestă, dar cu nume simbolic, Europa. Mulțumim, Maestre Pautza, ca ne-ați făcut demni să vă răspundem la buna ziua.”

Adriana TELESCU – UZPR Caraș Severin

 Foto: Florin FLORESCU

 

Note biografice: SABIN PAUTZA 

 

Născut în 1943 la Câlnic-Reșița, compozitorul, dirijorul și profesorul univ. dr. Sabin PAUTZA a urmat cursurile Liceului de Matematică din Reșița, studiind în paralel muzica la Liceul de Muzică din Reșița, instituție de învățământ care, din anul 2003, îi poartă numele. În anul 1965 a absolvit Conservatorul “Ciprian Porumbescu” din București. S-a specializat apoi în compoziție și dirijat orchestră la Academia Chigiana din Siena (Italia). Doctor în Compozitie (Summa Cum Laudae) al Academiei de Muzică “Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca.   În anul 1984 s-a stabilit în Statele Unite ale Americii unde a fost numit, prin concurs, Director Artistic și Prim Dirijor al celei mai vechi Filarmonici din statul New Jersey, “Plainfield Symphony Orchestra”. După o activitate de peste 25 de ani la conducerea acestei instituții, Primăria orașului Plainfield l-a numit Cetățean de Onoare al orașului și Dirijor Emeritus, pe viață, al aceleași Filarmonici, decretând ziua de 7 Mai 2009  ,,Ziua Sabin Pautza”  în Plainfield, New Jersey. Oficialitățile orașului natal l-au onorat cu titlul de Cetățean de Onoare al Municipiului Reșița. Este  Cetățean de Onoare al Județului Caraș-Severin și Doctor “Honoris Causa” al Universităților din Reșița și Târgoviște.

Creația compozitorului Sabin PAUTZA cuprinde toate genurile muzicale. Primele creații, corale, au fost influențate de maestrul Marin CONSTANTIN al cărui asistent și prieten a fost . Piesa ,,Hayku – trei cântece pentru soprană şi orchestră ” (1981) a prilejuit debutul său dirijoral în Statele Unite la “Carnegie Hall” din New York.  Din creația muzicii de cameră se disting cele trei cvartete de coarde și seria de lucrări intitulate “Jocuri”. Concertele pentru soliști și orchestră au un loc aparte în creația sa: ,,Dublu Concert pentru violoncel, pian şi orchestră”  (1996), ,,Concertino pentru violoncel”, ,,Jocuri IV -concert pentru vioară şi orchestră”, ,, Bassklavierconcert”  (2004),  ”Concertul pentru flaut și orchestră”  (2008).

Dintre lucrările simfonice se disting cele ”Cinci piese pentru orchestră”  (1972), Simfonia nr. 1  „In memoriam“(1974), Simfonia nr.2 „Sacră“ pentru cor, soprană şi orchestră (1991-92), „Simfonieta” (1995). În creația sa se regăsesc 15 muzicaluri pentru copii și opera „Poveste de dragoste” . 

Sabin PAUTZA se distinge în domeniul orchestrației cu lucrările ”Şapte Cântece pe versuri de Clement Marot”  şi ,,Suita în re major op. 10” de George ENESCU, ”Passacaglia în do minor” de Johann Sebastian BACH, ,,Due canzoni” de Girolamo FRESCOBALDI, ” Marea Fugă” op. 133 de Ludwig van BEETHOVEN,  ,,Viziunile Fugitive”  de Serghei PROKOFIEV, ,,Colţul copiilor” de Claude DEBUSSY sau ,,Suita din musicalul West Side Story”. 

Cea mai recentă creație,  ,,Requiem Baroc” a fost lansată la Reșița, în cadrul Festivalului Internațional “Sabin Pautza”, ediția a  VIII-a,  în anul 2021,  la Biserica Romano-Catolică ,,Maria Zăpezii”, în interpretarea Corului  Academic condus de dirijorul Robert Rădoiaș și a Orchestrei Simfonice din Arad, avându-l  la pupitru pe compozitor.

Sabin PAUTZA deține numeroase premii și distincții românești și internaționale, între care: Premiul ,,George Enescu”  al Academiei Române, Premiul Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România, Marele Premiu al Televiziunii Române, Premiul Internațional de Compoziție din Salt Lake City (Utah), și Marele Premiu Dr. Martin Luther King, Jr. Activitatea sa internațională de dirijor și compozitor i-a adus titlul onorific de “Doctor in Music” decernat de London Institute for Applied Research. Majestatea Sa Regele Mihai I al României, i-a conferit Medalia ,,Nihil Sine Deo”  a Casei Regale pentru serviciile aduse României în activitatea sa multilaterală de peste 55 de ani.

Sabin PAUTZA este membru al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România, al organizației Conductors Guide of  New Jersey, al Biroului de Consilieri al Institutului Biographic American și al ASCAP (Uniunea Compozitorilor și Muzicologilor Americani). Numele său figurează alături de marii muzicieni ai lumii în Who’s Who in Music, publicat la Cambridge, Anglia (edițiile din 1980-1984-1992-2000) și în volumul “2000 De Americani Notabili”, publicat de American Biographical Institute. Compozițiile sale sunt publicate în mare majoritate de către Firma “San Nicobian” Edition din New York iar casa de discuri “Swift Music” Group din New Jersey a editat seria Opera Omnia a compozitorului. În ultimii ani, Profesorul Universitar Doctor Sabin PAUTZA s-a reîntors în țară unde este invitat frecvent să susțină Cursuri de Măiestrie la Conservatoarele și Universitățile din România.