Sâmbătă, 17 martie 2018, Căminul pentru Persoane Vârstnice din Bocșa a fost gazda unui eveniment de excepție menit să aducă bucurie în sufletele acelor oameni care nu au posibilitatea, din pricina sănătății, să participe la un concert de muzică clasică – Miniconcert de pianină.

„Evenimentul se înscrie într-o serie de patru concerte planificate pentru anul acesta în cadrul proiectului derulat de parteneriatul dintre E.ON și fundația Resonnance, Căminul pentru Persoane Vârstnice Bocșa fiind unul dintre partenerii cuprinși în campanie, singurul beneficiar din Caraș-Severin”, specifica dl. Cristian Butura, reprezentat E.ON.

„Resonnance România, asociație culturală și umanitară înființată în mai 2013, este o filială a Fundației Resonnance din Elveția, a cărei președintă este Elizabeth Sombart. Misiunea Resonnance România este de a duce muzica în locuri în care ea nu ajunge și de a descoperi, de a forma, de a susține și de a  promova tinerii pianiști supradotați, vulnerabili din punct de vedere social, dar capabili să devină mari soliști,” mărturisea Lavinia Dragoș, director Resonnance România, prezentă la eveniment.

Tinerii Petru Burcea, Carina Tănase Ene și Alexandru Ilie, dar și dna. Lavinia Dragoș, au încântat, timp de o oră, publicul prezent în sala de festivități a Căminului bocșean, cu vibraţia înaltă a lucrărilor semnate de compozitori renumiţi, cum ar fi: Wolfgang Amadeus Mozart, Franz Schubert, Felix Mendelssohn-Bartoldi, Frederic Chopin, Edvard Grieg.

În final, dna. Anca Pascu, managerul Căminului pentru Persoane Vârstice Bocșa, a  felicitat și a mulțumit inițiatorilor evenimentului și a subliniat aprecierea și considerația pentru sacrificiul acestora de a străbate sute de kilometrii doar pentru a oferi „lumină și căldură” sufletelor unor oameni bătrâni și cu probleme.

Evenimentul, inedit pentru majoritatea participanților, s-a dovedit a fi unul de suflet într-o dimineață plină de emoție oferită cu căldură și deosebit talent de către tineri deosebiți, de către oameni aleși.

Această prezentare necesită JavaScript.

20 martie 2018, ora 16.00, Centrul Social „Frédéric Ozanam“ Reșița:

„Iubindu-L pe cel Răstignit, ne îndreptăm spre Sărbătoarea Luminii” (ediția a XIII-a): manifestare ecumenică pregătitoare a marii Sărbători a Învierii Domnului, cu următoarea participare: corul de tineret „Strana strămoșească” și părintele Petru Berbentia, preot-paroh al parohiei ortodoxe române „Sfinții Apostoli Petru și Pavel“ Reșița, corul de tineret „Fiamma” al parohiei romano-catolice „Maria Zăpezii“ și părintele József Csaba Pál, canonic de Timișoara și arhidiacon romano-catolic al Banatului Montan.

Vernisajul expozițiilor de fotografii „Mănăstirea ortodoxă Afteia din județul Alba”, realizată de pr. Petru Berbentia și „Locul de pelerinaj romano-catolic «Maria Stâncii» din Ciclova Montană”, realizată de Erwin Josef Țigla.

Recent un scurt popas la Centrul local APIA din orașul de pe Cerna.

            Stăm de vorbă cu doamna PETER ILDIKO AGNETA în calitatea sa de șef al Centrului, o profesionistă bine cunoscută, tema discuțiilor fiind depunerea cererilor unice de plată în perioada    1.III. – 15.V. 2018.

            Cu bunăvoința ce-o caracterizează ne-a declarat în exclusivitate: Salariații noștri sunt antrenați în aceste zile de martie într-o intensă și responsabilă activitate de primire și verificare a documentelor necesare depunerii cererilor unice de plată.

            Nu în ultimul rând oferă explicații privind condițiile de acordare a plății, dar și a modului de identificare corectă a terenurilor agricole pe care fermierii le dețin. Urmărim în același timp dacă fermierii au verificat în Registrul agricol aflat la Primăriile de care aparțin, situația terenurilor utilizate în vederea eliberării de către acestea a unor adeverințe conform cu înscrisurile găsite și aferente anului de cerere. Și încă ceva: informăm fermierii că trebuie să depună o singură cerere de plată în care trebuie să declare corect toate suprafețele și să delimiteze cu responsabilitate fiecare parcelă agricolă utilizată, cu respectarea normelor de ecocondiționalitate.

            Pot afirma că fermierii din localitățile din jurul municipiului Hunedoara și aparținători Centrului nostru, în drumul lor spre o agricultură performantă, se dovedesc fermieri activi, care desfășoară pe fondul măsurilor de sprijin  – APIA, o activitate agricolă în calitate de utilizatori ai suprafețelor de teren declarate sau deținători legali de animale conform legilor în vigoare.

 

Ioan Vlad

Georgeta-Ileana Cizmaș

– Este greu să desfășori o activitate de medic stomatolog?

– Nu, este ușor atunci când îți place profesiunea aleasă, dar în același timp este grea când întâlnești pacienți dificili. Este frumoasă când așezi la temelia vieții tot ce ai visat: munca de stomatolog efectuată bine, metodic, ca pe o condiție de destin.

 

– Sunteți tânără, cum apreciați începutul de drum în profesiunea aleasă?

– Pot vorbi de un început de drum cu optimism, cu dorința de-a câștiga încrederea pacienților. Am încercat și încerc să-mi formez un profil profesional bine conturat, cu o arhitectură sufletească care să fie mereu folositoare pentru fiecare pacient în parte. Încerc de fiecare dată să înțeleg pacientul, suferința acestuia, să-i ascult parcă bătăile inimii și vreau să fiu mereu rodul faptelor mele.

 

– Care a fost prima emoție pozitivă a debutului în activitatea profesională?

– Când am văzut blândețea în ochii primului meu pacient, bucuria alinării durerii, zâmbetul mulțumitor ce m-a făcut să cred că, profesiunea mea se confundă cu pasiunea.

 

– Care credeți că trebuie să fie rafinamentul specific profesiei, brandul prin care un stomatolog tânăr este apreciat de pacienți?

– Pentru a-mi împlini crezul meu de existență, trebuie să pun la temelia a tot ce am visat și visez o muncă stomatologică de calitate. Este necesar ca oamenii să-și formeze o încredere în mine, în munca mea efectuată cu obstinație ca pe o condiție de destin. Doresc să fiu utilă, să simt cum pacienții mă prețuiesc. Ca și crez de destin, pentru mine viața este totuna cu a mă afla mereu în slujba bolnavilor. Nu aștept ca răsplată decât mulțumirea că sunt utilă și prețuită.

 

Au consemnat: Ioan Vlad

Georgeta- Ileana Cizmaș

Cunoscuta artistă plastică și arhitectă reșițeană Ioana Mihăiescu expune în calitate de invitat special începând de astăzi după-amiaza la Sibiu, în Centrul de Informare al Primăriei din Piața Centrală.

Vernisajul va avea loc începând cu orele 16.00. Alături de dânsa vor mai expune Ion Ene și Daniela Stănculescu.

14 martie 2018, ora 17.00, Centrul Social „Frédéric Ozanam” Reșița:

Vernisajul unei expoziții de grafică semnată dr. Ionel Bota (Oravița / Timișoara).

12 martie 2018, ora 17.00, Centrul German „Alexander Tietz“ Reșița:

„Chemarea Muntelui“: Prezentare de fotografii din Alpii Tirolului de Sud prin Clubul de Turism „Concordia“ din Lugoj.

Recent ne-a atras atenția cartea ,,Reflecții templiere în Transilvania”, apărută la Editura Primus din Oradea, 2017, având autor pe Remus Barna. Ca prim impact vizual, regăsim pe coperta I imaginea impozantă a castelului păstrător de istorie și legendă alături de prezența cavalerului,a statorniciei cu care, oricând acesta veghează întru buna rânduială a curgerii vremilor. Emblematicele cuvinte ,,Non Nobis Domine, non Nobis, sed Nominii Tuo da Gloriam” vin parcă dintru începutul lecturii să reamintească faptul că Supremația Divină a fost și a rămas în permanență călăuza templierului.

Structurată pe treisprezece capitole și completată de o bogată listă bibliografică lucrarea conține o amplă incursiune în istoria (Cuvânt introductiv) Ordinului Suprem Militar al Templului din Ierusalim, al Marelui Priorat General Magistral al României (OSMTH),reușind să scoată în evidență faptul că, iată, autorul simțea, ca o datorie de căpetenie, aducerea la lumină a unor date necunoscute suficient sau deloc cu privire la Cavalerismul Templier precum și existența lui în Transilvania.

Acesta, în capitolul al II lea, face un expozeu al  Ordinului tocmai pentru ca cititorul să-și poată forma o cât mai amplă imagine pe baza datelor existente, generos oferite. Avem o prezentare cronologică a legăturilor purtate de către demnitarii medievali din Transilvania cu cavalerii templieri dar și cu monahii (călugării) cistericieni de la Igris și Carta. O simplă perspectivă a situaţiei din acea perioadă ne va dezvălui că Transilvania, se află într-o zona de frontieră, a teritoriilor creștine ,,Christianitas”, unde spre nord se desfăşoară o puternică misiune, sprijinită armat şi degenerând în cruciadă, de creştinare a păgânilor baltici, în timp ce în sud-est există masive proiecte și chiar realităţi misionare în rândul celor ce aparţin confesiunii răsăritene. Chiar dacă considerăm înfiinţarea unei mănăstiri cisterciene în Transilvania ca fiind un act făcut în virtutea strategiilor curiei Romane, nu trebuie uitat totuşi rolul de ,,protecțio”, exercitat din umbră de către templieri, pentru această zonă a Europei. Existenta pașilor  acestora precum și amprenta lăsată,conform lucrării prezentate,au păstrat urme de netăgăduit precum cele descoperite la Turda, Tălmaciu, Ciceu, Cristeștii Ciceului, Cristuru Secuiesc, Geoagiu, Oradea sau Vălișoara, etc.

     În castelul de la Vălișoara se află și sediul Balivatului Transilvaniei al Ordinului Suprem Militar al Templului din Ierusalim, al Templierilor, din România, condus de către un baliv (pag.157). De consemnat faptul că în anul 2003, septembrie, a fost înființat Marele Balivat al României, sub jurisdicția Marelui Priorat al Franței, în România existau patru Comanderii, pentru ca în anul 2004 să fie fondat Marele Priorat al României iar în 2006 acesta să fie ridicat la rangul de Mare Priorat General, apoi în 2008, iunie, la rangul de Mare Priorat General Magistral.
Elita Cavalerilor Templieri a transmis din generație în generație învățături care se dovedesc aplicabile și astăzi, totul depinzând de liberul arbitru în alegerea căii și scopului în viață. Misiunea principală a Ordinului este de a reuși, exprima și forma grupuri de creștini care să se asocieze în dorința de a face mai responsabilă și mai eficace slujirea lor creștină pentru comunitate, colaborând în fraternitate și recunoscuți fiind totodată la justa lor valoare, totul, de dragul lui Hristos, Domnul comun (pag.194).
O carte complexă, bazată pe mărturiile unor documente expuse  dau posibilitatea creionării indubitabile a prezenței cavalerilor templieri în spațiul transilvan dar și profunzimea spirituală și demnă a unui ordin care,pare-se că nu a apus și nici nu are de gând să o facă.

Poziţia Uniunii faţă de incidentul de la Timişoara

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România a luat cunoștință cu profundă îngrijorare de faptul că, în procesul civil pe care procurorul șef al DNA, Laura Codruța Kovesi,  l-a intentat ziariștilor postului Antena 3, instanței i-au fost solicitate de către DNA, date dintr-un dosar care o privește, în mod direct, pe doamna procuror șef. Având în vedere faptul că acest demers a fost apreciat de către prestigioși reprezentanți ai mediului juridic și academic a fi un abuz de putere – în sensul  că procurorul șef al DNA folosește autoritatea instituției pe care o conduce pentru a pune presiune pe o autoritate judecătorească într-un proces în care este direct implicată și, prin aceasta, este de natură să afecteze în mod deosebit de grav obiectivitatea și corectitudinii deciziei ce va fi pronunțată în cauza respectivă – UZPR solicită Direcției Naționale Anticorupție să dea dovadă de realism și moderație, renunțând la orice acțiuni care ar putea afecta independența și corectitudinea actului juridic.

Așa cum am făcut și cu alte ocazii, excludem, în mod categoric orice intenție a Uniunii noastre de a influența, în mod direct sau prin intermediari, derularea normală și corectă a acestui proces și, totodată, ne exprimăm deplina solidaritate profesională și morală cu jurnaliștii postului Antena 3, cărora le dorim să depășească cu succes această încercare pentru a se putea consacra realizării proiectelor editoriale care au adus postului un solid și binemeritat prestigiu.

În mod deosebit, dorim să apreciem spiritul de solidaritate și susținerea față de confrații noștri de la postul Antena 3 de care au dat dovadă personalități reprezentative ale presei noastre scrise și audio-vizuale, care au pus mai presus de opțiunile lor politice, filosofice sau religioase, apărarea demnității profesiunii noastre și a dreptului la libera exprimare a ziariștilor.

Având în vedere faptul că, în ultimul an, Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România s-a confruntat cu o provocare, profund incorectă și vădit imorală, de scindare și de învrăjbire, pusă la cale de un grup diversionist de puciști cu epoleți, care s-a soldat cu o serie de procese intentate cu rea credință, construite pe minciuni grosolane și pe falsuri revoltătoare, examen greu pe care am reușit să îl trecem numai prin unitatea și încrederea reciprocă a membrilor și simpatizanților uniunii, adresăm confraților din presa scrisă și audiovizuală îndemnul de a nu ceda unor asemenea tentative de  dezbinare, de subordonare și de manipulare.

Stă în puterea noastră să punem mai presus de orice promovarea și apărarea Interesului Național al României și al tuturor cetățenilor săi, cel mai luminos și meritat omagiu pe care îl putem aduce acum, în anul Centenarului Marii Noastre Uniri. Astfel și numai astfel, vom reuși să facem din profesiunea de jurnalist un titlu de demnitate și de înaltă valoare profesională și morală.

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

PREȘEDINTE,

Doru Dinu Glăvan

(dialog cu ing. silvic Constantin VLAICU, membru al U.Z.P.R.)

 

– Să concluzionăm ideea că orice informație trebuie verificată!

– Lemnul de comercializat se selectează strict prin respectarea unui studiu al pădurii (numit AMENAJAMENT SILVIC – acesta se actualizează la fiecare zece ani) ce cuprinde în esența sa un complex de măsuri, adaptat fiecărei suprafețe de pădure, de conducere a arboretului respectiv pe bază de studii aprofundate în mod științific, ce au ca scop adoptarea tuturor măsurilor pentru dezvoltarea pădurii, o exploatare rațională a acesteia, cât și regenerarea, prin aceasta din urmă asigurându-se și continuitatea ei. În cadrul aceluiași studiu, lemnul comercializat este selectat prin operațiuni de igienizare a pădurii, prin rărirea pădurilor tinere prin extragerea arborilor mai puțin sănătoși sau rău conformați ce împiedică dezvoltarea normală a celor valoroși, iar arborii bătrâni se supun procesului de extragere (exploatare) atunci când aceștia ajung la anumite vârste înainte ca lemnul să intre în procesul de deteriorare și pierdere a valorii lui economice.

Prin urmare, falșii purtători de cuvânt ai ,,ecologiștilor” trebuie să înțeleagă faptul că printre silvicultori nu există în prezent noțiunea de ,,defrișare a pădurii” și că Romsilva nu exploatează în totalitate o suprafață de pădure până când pe această suprafață nu s-a asigurat minim 70% din regenerarea naturală, diferența fiind completată cu puieti plantați artificial (aceștia sunt produși în capacități proprii de producție ce aparțin Romsilva, cu profesionalismul și truda acelorași silvicultori) după tăierea ultimilor arbori bătrâni. Această tăiere se numește TĂIERE DE REGENERARE a pădurii și nicidecum DEFRIȘARE.

Stăruind asupra acestei categorii de slujbași ai statului ce o reprezintă silvicultorii, vreau să amintesc că cea mai mare exploatare de păduri din România s-a făcut sub ,,ocupația” URSS, după cel de-al Doilea Război Mondial, care prin SOVROMURI (societăți mixte românosovietice), între anii 1945-1956, recuperând datoriile României către Uniunea Sovietică, tăiau peste 30 de milioane de metri cubi anual. Tăierile erau adeseori rase, pe suprafețe mari, dimensiunea acelui prăpăd a fost remediată în deceniile următoare cu profesionalismul și eforturile masive ale silvicultorilor. Tatăl meu, ca și mine silvicultor, împădurea în anii ’50, într-un singur district silvic, într-un an, 200 de ha (un milion de puieți plantați), în urma tăierilor rase. Astăzi, silvicultorii au aceeași menire și îndeplinesc aceeași datorie: să gospodărească pădurea în mod rațional și să-i asigure integritatea și continuitatea. Aceasta se poate face doar prin specialiști și nicidecum cu ,,sprijinul” campaniilor mediatice orchestrate de organisme ce nu reușesc sau nu vor să înțeleagă procesele ce stau la baza acestui complex mecanism.

În concluzie, să nu lăsăm pe alții să gândească pentru noi, să fim mult mai raționali, iar când primim o informație, dacă dorim și să o răspândim, haideți să o și verificăm, să nu acționăm grabnic sub imperiul emoțiilor, căzând astfel pradă acțiunilor manipulative. Trăim într-o epocă informațională, în care accesul la informație este extrem de facil și nerestrictiv, așa cum nu a mai fost niciodată în toată istoria omenirii, însă acest mediu informațional devine totodată un mediu propice de a semăna, pentru cei inspirați de cugetul și fapta rea, semințele răului. Între judecăți greșite, teorii conspirative etc., devine din ce în ce mai anevoioasă aflarea adevărului. În acest context, întru lesniciunea cunoașterii adevărului, să dăm întâietate vigilenței cugetului și rațiunii.

 

Ioan Vlad

Georgeta-Ileana Cizmaș

12 martie 2018, ora 17.00, Centrul German „Alexander Tietz“ Reșița:

„Chemarea Muntelui“: Prezentare de fotografii din Alpii Tirolului de Sud prin Clubul de Turism „Concordia“ din Lugoj.

(dialog cu ing. silvic Constantin VLAICU, membru al U.Z.P.R.)

            – Să continuăm discuțiile despre pădure și silvicultură!

            – Potrivit Inventarului Forestier Național, efectuat în perioada 2008-2012 și publicat în decembrie 2013, România deține circa 6,9 milioane de hectare de păduri, din care 51% în proprietate privată. Rezultă că în prezent R.N.P. Romsilva administrează circa 3,2 milioane de hectare de fond forestier proprietate publică a statului, respectiv 49% din fondul forestier național, și mai asigură servicii silvice pentru o suprafață de 1,1 milioane hectare fond forestier proprietate publică a unităților administrativ teritoriale sau proprietate privată. Deci, pădurile există încă, fizic, tot acolo unde erau, însă jumătate nu mai sunt în proprietatea statului, așa cum erau în 1989. Citând statistici, fără a face aceste precizări, s-a indus că jumătate din pădure a dispărut, pe când această jumătate există însă nu mai figurează în acte ca fiind în proprietatea statului.

            Făcând referire la pădurile rămase în administrarea statului, în contextul blamării instituției acestuia, Regia Națională a Pădurilor Romsilva (înființată în anul 1990 în scopul administrării domeniului forestier – la acea dată în proporție covârșitoare în proprietatea statului), constituie o gravă eroare de înțelegere și interpretare, deoarece suprafețele de pădure rămase în condițiile arătate mai sus în posesia statului au fost administrate prin personal specializat, școlit în instituții de învățământ cu o bogată și veche tradiție în România. Numiți ,,silvicultori” (greșit ,,forestieri”, având în vedere că forestierii sunt cei ce se ocupă cu exploatarea pădurilor) ei aplică principiile unei discipline numită SILVICULTURĂ. Prin metodele determinate de această disciplină, silvicultorii conduc pădurile pe întreg ciclul vieții ei până în momentul când aceasta poate fi exploatată. Masa silvicultorilor este coordonată de specialiști pregătiți ani buni în facultăți (rata de studiu într-o facultate de silvicultură s-a situat peste media multor alte facultăți, fiind de 5 ani!), spre deosebire de aceștia, unii activiști, de regulă foarte vehemenți în acuzații, pretind că știu lucruri despre pădure, însă sursa informației lor nu este un studiu minim al fenomenului, ci rețelele de socializare sau mai rău, propria lor intuiție. Pentru ei, orice camion cu lemne reprezintă dovada defrișărilor, a nenorocirii pădurilor din România, toate tăierile fiind abuzive, tăierile legale fiind un termen cu desăvârșire necunoscut, astfel, opinia publică căzând în plasa erorii prin această atitudine neprofesionistă și tendențioasă ce concluzionează că pădurea nu trebuie tăiată deloc. Ce trebuie știut din capul locului despre pădure, este faptul că aceasta nu poate fi considerată un element static ce trebuie să rămână neschimbat, cu aceeași arbori din străvechile vremuri. Pădurea este un organism viu ce evoluează și se perpetuează veșnic, iar atunci când arborele moare acesta este extras și înlocuit imediat cu altul tânăr. Înțelegând pădurea ca o populație de arbori, trebuie știut că un arbore

are un ciclu de viață asemeni omului, iar pe măsură ce timpul trece, arborii bătrâni mor. În procesul de gospodărire a unei păduri, aceasta nu poate fi dispensată de latura ei economică, comercializarea resurselor lemnoase fiind principala sursă de finanțare a ocoalelor silvice pentru îngrijirea pădurilor. (VA URMA)

 

Ioan Vlad

Georgeta-Ileana Cizmaș