În luna octombrie se desfășoară pentru a XXX-a oară „Decada Culturii Germane în Banatul Montan”, cel mai important ciclu de manifestări culturale ale etniei germane din acest spațiu, organizat ca și în anii precedenți de către Forumul Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin și de Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților Reșița.

Sărbătoarea „Heimat”-ului germanilor din Banatul Montan și Sfânta Liturghie de mulțumire (cea de a XXVII-a ediție) de la Caransebeș, expozițiile și manifestările culturale organizate la Caransebeș (la Muzeul Județean de Etnografie și al Regimentului de Graniță și Casa de Cultură „George Suru”), la Oravița (la Centrul Cultural „Teatrul Mihai Eminescu”), la Bocșa (la Biblioteca Orășenească „Tata Oancea”), la Moldova Nouă (la Casa de Cultură), dar și cele organizate în locațiile Centrului German de Tineret, Documentare și Cultură / Biblioteca Germană „Alexander Tietz” și ale Centrului Social „Frédéric Ozanam” din Reșița sau cu sprijinul Societății pentru Cultură „Metarsis” Reșița, sunt exemple elocvente privind succesul din acest an.

Bineînțeles s-a ținut cont de toate realitățile cu care ne confruntăm din punct de vedere pandemic, asigurând toate condițiile stipulate în cadrul Măsurilor impuse de Ministerul Sănătății și cel al Culturii pentru a nu periclita în nici un fel sănătatea participanților.

Mulțumiri Ministerului Culturii, Departamentului pentru Relații Interetnice, Consiliului Județean Caraș-Severin, Bibliotecii Județene „Paul Iorgovici” Caraș-Severin, instituțiilor culturale și ONG-urilor din Caransebeș, Oravița, Bocșa, Moldova Nouă și Reșița, pentru suport și implicare.

„Decada Culturii Germane în Banatul Montan”, ediția jubiliară 2020, este, ca și în anii precedenți, o punte de legătură între ceea ce a fost și ceea ce va fi de acum înainte, în plan spiritual și cultural, în colțul nostru de țară.  

Erwin Josef Ţigla

Am reușit să descopăr exemple minunate, pline de inspirație, de oameni care au avut și au în continuare vieți interesante, care se educă și se implică în societate continuu. E o carte cu interviuri pe care trebuie neapărat să o citești, mai ales dacă îți dorești să înțelegi mai bine funcționarea lumii contemporane, văzută prin ochii celor care au influențat-o, fie în bine, fie în rău. În ceea ce ne privește, e o lectură de neratat! O lectură fascinantă, ale cărei pagini îți alunecă printre degete, cu siguranță un must-read. Mi-am pregătit minuţios fiecare interviu, documentându-mă asupra vieţii şi performanţelor invitaților la dialog, realizând un scenariu de desfăşurare propriu-zis. Fiecare dialog realizat are ca punct de plecare câte o reflecţie asupra domeniului din care face parte persona-litatea respectivă. Istoria abundă în zeci de exemple de oameni remarcabili ce s-au confruntat cu multe obstacole, dar care, în final, au strâns multe reușite în propriul palmares. Cum au depășit aceștia eșecul și cum au găsit puterea de a continua, este o curiozitate pe care cercetătorii au studiat-o, ajungând la același răspuns: curaj, ambiție, motivație. Aceste stări țin de structura interioară a fiecăruia, iar lecția lor este însușită la timpul potrivit și în ritm propriu. Cineva spunea că viața nu este altceva decât un vis, iar visul nostru poate deveni o capodoperă ai cărei artiști suntem chiar noi.
Cum succesul nu este un rezultat ce cade singur în brațele unui om și trebuie să muncim permanent pentru a-l obține, am hotărât să aducem în atenția cititorilor crâmpeie din poveștile de viață ale unor persoane ce mi-au intersectat drumul vieții la un moment dat și pentru care nutresc un adânc respect. Oricine știe că poveștile reprezintă punți de comunicare între oameni. Că prin intermediul lor relaționăm cu semenii și reușim să creăm amintiri cu ei. Transmitem emoții și devenim curioși să aflăm alte și alte capitole din viața prietenilor, fie virtuali sau reali. Ne punem în valoare calitățile native de povestitori sau chiar regizori și suntem nerăbdători să intervenim, poate, cu sfaturile noastre acolo unde povestea nu se derulează după propria viziune.
Mi-am ales singur partenerii de dialog, punând accent pe relevanţa unui eveniment din viaţa fiecăruia, pe nevoia de clarificare a unor aspecte din creaţia acestora, pe abordare a unor teme de actualitate și, de ce nu, şi pe mândria sa de a sta de vorbă cu oameni de seamă, pe care rar îi întâlneşti în viaţă. Interlocutorii au strălucit în răspunsuri frumoase şi inteligente, în care s-au derulat idei şi reflecţii despre artă şi cultură, despre viitorul acestora şi nu în ultimul rând despre „criza” care bântuie şi aceste domenii.

17 octombrie 2020. Biserica Romano-Catolică Sf. Tereza de Avila

NIHIL SINE DEO.

Pe frontispiciul Bisericii Sfânta Theresa de Avila din Gărâna/ Wolfsberg, Caraș-Severin, în mai 2005 cei care au renovat-o au așezat următorul înscris: ”Die Wolfsberger Kirche. << Das ist ja Waldkapelle, ich aber wollte euch eine Kirche bauen.>> Dies waren die ersten Worte des Bischof Alexander Bonnaz beim Anblick der Wolfsberger Kirche- der durch hocherzige Spanden die Fertigstellung im Oktober 1870 ermöglichte. Die Wolfsberger Gemeinde arbeitete vom Juni des Jahres 1869 bis zur Kirchweihe am 15. October 1870  an Ihrer Dorfkirche. 1875 erhielt die Kirche ihre erste Glocke (39 Kilo schwer), die den heiligen Aposteln Paulus und Petrus geweiht wurde. Die zweite Glocke, mit einem Gewicht von 174 Kilo, wurde zwei Jahre später dem heiligen Alexander geweiht. Beide Glocken wurden am 7. Septemer 1916 unter Wehklagen der Gemeinde beschlagnahmt und anschließend zur Metallgewinnung für die Rüstungsindustrie des Weltkrieges eingeschmolzen. Noch im selben Jahr wurden zwei neue Stahlgußglocken, im Gewicht von 100 und 200 Kilo, aus Reschitza angeschafft. Eine erste Renovierung stand bereits 1879 an, dabei wurde der Turm mit einer Holzrüstung versehen und das Dach mit Blech eingedeckt. Weitere Renovierungen wurden im Jahre 1976 durchgeführt. Die Kirche ist der heiligen Theresia von Avila geweiht. Ein erster Wahlfahrstag war der 2. Juli ( Maria Heimsuchung). Ein zweiter ist seit dem ersten Weltkrieg in Wolfsberg der St. Annatag  (26. Juni). Gleich nach Beginn des Weltkrieg ließ die Familie Paul Weinfurter eine schöne sechseckige Kapelle im Kirchengarten erbauen, mit einem Altar, zu Ehren der heiligen Mutter Anna. Grund für die Erbauung der Kapelle waren erste Militäreinberufungen, die am 26. Juli in das Dorf gelangten. Vor mehr als 14 Jahren verließen viele Wolfsberger ihr Haimatdorf und ihre Kirche. Im Laufe der Jahre zeigte sich immer großere Mängel an der Fassade und Turm der Kirche. Mit großzügigen Spenden der ausgesiedelten und noch ansässigen Wolfsberger setzen sie ein Zeichen von Verbundenheit und immer noch wehrender Zugehörigkeit zur kleinen Kirche. Durch diese Spenden konnte die Dorfkirche im Jahre 2003 aussen kpl. renoviert werden.”

Traducerea înscrisului în limba română ne spune: ” << Aceasta este o capelă din lemn, dar am vrut să vă construiesc o biserică. >> Acestea au fost primele cuvinte ale episcopului Alexander Bonnaz când a văzut biserica Gărâna – construcția și finalizarea ei în octombrie 1870 fiind posibile prin donații. Comunitatea locala a lucrat la biserica satului lor din iunie 1869 până la sfințirea bisericii din 15 octombrie 1870. În 1875 biserica a primit primul său clopot (cântărind 39 de kilograme) care a fost închinat sfinților apostoli Pavel și Petru. Al doilea clopot, cu o greutate de 174 de kilograme, a fost închinat  Sfântului Alexandru și sfințit doi ani mai târziu. Ambele clopote au fost confiscate la 7 septembrie 1916 în lamentarile comunității și apoi topite pentru extragerea metalului pentru industria armamentului în timpul Primului Război Mondial. În același an au fost cumpărate de la Reșița două clopote noi din oțel turnat, cu o greutate de 100 și 200 de kilograme. La o primă renovare necesară în 1879, turnul Bisericii a fost prevăzut cu armuri din lemn și acoperișul acoperit cu tablă. Altă renovăre a fost efectuată în 1976. Biserica stă sub Hramul  Sfintei Tereza de Avila. Prima zi de pelerinaj a fost 2 iulie (Maria Visitation). A doua este de la primul război mondial ziua Sf. Anna (26 iunie). Imediat după începerea războiului mondial, familia Paul Weinfurter a construit o frumoasă capelă hexagonală în grădina bisericii cu un altar în cinstea Sfintei Anna. Motivul construcției capelei a fost prima recrutare militară, care a ajuns în sat pe 26 iulie. În urmă cu mai bine de 30 ani, mulți pemi germani din Gărâna și-au părăsit Haimatdorful și biserica. De-a lungul anilor, fațada și turnul bisericii au devenit din ce în ce mai imperfecte. Cu donații generoase de la locuitorii repatriați și încă rezidenți la Gărâna care au dat un semn de solidaritate biserica satului a fost renovată în 2003.”

An de an, celebrarea Bisericii Romano-Catolice Sf. Theresia de Avila din Gărâna/ Wolfsberg, Caraș-Severin, a fost prilej de întâlnire a comunităților în Kirchweih. Români și germani, maghiari și sârbi, păstrători de tradiții, în semn de respect pentru o comunitate- cea a „pemilor” germani din Banatul Montan- comunitate care a amprentat puternic prin disciplină, rigoare, dedicare, implicare, Banatul pluricultural, în mijloc de octombrie sărbătoream Kirchweih-ul/ Hramul Bisericii prin manifestări transmise din generație în generație: împodobirea Pomului de Kirchweih, dans pe muzică de fanfară în fața Bisericii, procesiune de aducere și ridicare a Pomului, Sfânta Liturghie de Hram, Bal cu tombolă pentru câștigarea Pomului, a pălăriei, a baticului și a sticlei. Și an de an, indiferent de vreme, soarele răsărea înaintea Liturghiei, mângâindu-ne divin ca un semn trimis nouă de Sfânta Tereza de Avila. Anul 2020, la 17 octombrie, în contextul pandemiei de coronavirus, Kirchweih-ul s-a desfășurat sub auspicii nefavorabile, fără alai, fără Pom, fără procesiune, fără Bal, doar cu esența sărbătorii: Liturghia de Hram oficiată de decanul parohiei ”Maria Zăpezii” din Reșița, preotul Veniamin PĂLIE și preotul P. Gheorghe Iordache SVD. Am fost în biserică, puțini, smeriți, triști… distanțați și distanți, cu dor de oameni și zile bune, purtând mască. Ne-am rugat Preasfintei pentru ocrotire, pentru sănătate, cu speranța în revenire la  normalitate. GOTT SEIN DANK! DOAMNE AJUTĂ! (Camelia DUCA)

Relația de foarte bună colaborare a orașului Bocșa cu Forumul Democratic al Germanilor Caraș-Severin și Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților Reșița este una bine cunoscută și cu tradiție. Fiecare eveniment de amploare inițiat de Erwin Josef Țigla, președintele Asociației Germane, are în componență și un moment dedicat Bocșei, fie artistic, fie literar, fie de natură istorică sau religioasă. De-a lungul vremii, s-au adunat multe astfel de importante și frumoase întâlniri, evenimente cu un real succes atât la publicul bocșean, cât și la cel reșițean.

Deși suntem într-o perioadă sensibilă datorată pandemiei, Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților Reșița a propus, pentru luna octombrie a acestui an, organizarea Decadei Culturii Germane în Banatul de Munte, eveniment aflat la ceas aniversar, împlinind 30 de ani, 30 de ediții ale celui mai important ciclu de manifestări culturale ale etniei germane din acest spațiu.

Nici în acest an Bocșa nu a fost uitată, iar, între partenerii Asociației Germane, în organizarea acestui amplu eveniment, se află și Biblioteca Orășenească „Tata Oancea” Bocșa.

Vineri, 16 octombrie 2020, începând cu ora 12.00, în curtea Bibliotecii bocșene, binecuvântat de razele soarelui, s-a desfășurat unul dintre evenimentele Decadei Culturii Germane Caraș-Severin. În sala Biblionet a fost amenajată Expoziția de artă plastică semnată de Doina și Gustav Hlinka (Reșița), iar în curtea parfumată de strugurii din via ruginie, folkistul Gilbert Ghicolescu (Călărași) a susținut un program literar-artistic.

Karl Gilbert Ghicolescu este unul dintre frații Ghicolescu, ambii pasionați de muzica folk. Gil Ghicolescu este din Călărași, trăiește în București și, din când în când, la Bocșa. Este absolvent al Liceului Pedagogic „Matei Basarab” din Călărași, al Facultății de Drept a Universității „Nicolae Titulescu” din București, precum și al Facultății de Istorie a Universității București. Este pasionat de literatură și muzică folk, le îmbină în mod armonios rezultând adevărate spectacole literar-muzicale.

De asemenea, Karl Gil Ghicolescu realizează și o emisiune muzicală pe un post de radio, emițând muzică, atitudine și conștiință într-un „dialog planetar”.

„Familia de artiști Gustav și Doina Hlinka urmează cu tenacitate, cu o din ce în ce mai dinamică înțelegere, calea artei naive, devenind, generoși și optimiști, promotori ai unui demers plastic mereu pus sub semnul întrebării și mereu învingându-și și detractorii și limitele imediate” ne avertizează Ada D. Cruceanu în prefața intitulată „Arta naivă: un act rebel” la cartea-album „Doina &Gustav Hlinka: Pictură naivă” apărută în anul 2004 la Reșița, sub egida Asociației Germană de Cultură și Educație a Adulților Reșița, având numărul 23, editori fiind Nicolae Opațchi și Erwin Josef Țigla.

Gustav Hlinka este unul dintre cei mai reprezentativi pictori de artă naivă; s-a născut în 6 iunie 1947 la Steierdorf -Anina, Caraș-Severin, a fost îndrumat în artă de prof. Peter Schweg și prof. Petru Galiș; talentul său este recunoscut în grafică, peisagistică, artă modernă, acuarelă și pictură naivă. Este activ într-o serie de asociații și fundații între care: Societatea Numismatică Română, Asociația Filatelică Caraș-Severin, Asociația Județeană a Artiștilor Plastici Amatori; Uniunea Creatorilor Profesioniști și membru activ al Asociației Germană de Cultură și Educație a Adulților Reșița conducând Deutsche Kunst Reschitza, o grupare prin care descoperă și îndrumă tinere talente.

Gustav Hlinka este recunoscut pentru realizarea de grafică filatelică, machete și ștampile, medalii, plicuri și întreguri poștale, dar, în special, pentru lucrările sale de artă naivă. De-a lungul timpului a participat în importante expoziții de grup și a beneficiat de vernisaje ale unor expoziții personale, atât în țară, cât și în străinătate. De cele mai multe ori a avut-o alături și pe soția sa, Doina Hlinka, pictor de artă naivă.

Doina Hlinka s-a născut în 5 mai 1961 la Maglavit, județul Dolj; în artă i-a avut îndrumători pe Gustav Hlinka, pe Vasile Savonea și pe Mihai Vintilă; a lucrat ca bibliotecar la Biblioteca Județeană „Paul Iorgovici” unde a și debutat ca artist cu o primă expoziție de pictură naivă. În timp, lucrările Doinei s-au bucurat de succes și a expus în țară și peste hotare, fiind, alături de soțul ei, Gustav Hlinka, una dintre talentatele prezențele în Taberele de creație, saloane de artă și expoziții personale sau de grup.

La evenimentul din 16 octombrie 2020 cei doi artiști plastici au expus artă naivă bucurând ochiul și veselind spațiul prin culoare și poveste.

Despre artiști au vorbit Erwin Josef Țigla, Gabriela Șerban și Dana Bălănescu, în acordurile chitarei lui Gilbert Ghicolescu.

Un eveniment de suflet, desfășurat sub semnul pandemiei și în condiții de maximă protecție, menit să promoveze arta sub diversele ei forme, precum și o instituție a cărții și un oraș cu veche tradiție cultural-istorică.

La mulți ani, Forumului Democratic al Germanilor Caraș-Severin!

La mulți ani, „Echo der Vortragsreihe”, publicația lunară a Asociației Germană de Cultură și Educație a Adulților Reșița!

 PREAMBUL

Jurnalismul este știința, practica și arta faptului văzut și Cuvântului care-l transformă în știre, în informație, în produs jurnalistic și, în final, după ce trece prin etapa de tezaurizare și cogniție, în cultură și civilizație jurnalistică. Jurnalismul a apărut dintr-o trebuință superioară de cunoaștere, consemnare și comunicare. Aceasta este esența lui. Dar jurnalistul nu este un simplu comunicator. Jurnalistul este dintotdeauna un profesionist al cuvântului scris, vorbit, sau exprimat prin imagine. Este, deci, un profesionist al informației publice și al creației acesteia în spațiul public. 

Profesia de jurnalist este una de tip informativ, corectiv, constructiv, creativ. Ziaristul se află totdeauna în miezul lumii, nu la periferie ei, și participă activ la zidirea civilizației în care trăim, la crearea unui univers în care oamenii află, analizează, muncesc, edifică, dar și distrug, se războiesc între ei, suportă efectele măreției, degradării, revenirii și devenirii condiției umane și a vieții lor. Nicio altă profesie nu este mai diversificată, mai bine ancorată în universul cognitiv al omenirii, în procesualitatea construirii puterii umane prin cuvânt, mai unitară și mai creativă, în esența ei. De mii de ani, jurnalistul se află în acest foc nestins, arde împreună cu el și zidește, împreună cu el, puterea faptului devoalat, descifrat și esențializat și a limbajului obiectivat din această lume. 

Profesia de jurnalist este una de tip creativ, într-un univers continuu și fără limite, de angajament total, de mare responsabilitate și de risc major. Jurnalistul nu este un grefier într-un tribunal al faptului de viață, nici un judecător al acestuia, ci un artist al transpunerii și transcrierii realității dinamice și foarte complexe, adică a faptului de viață, evenimentului, situației, prin intermediul cuvântului scris, vorbit sau exprimat prin imagine, în informație și, prin tezaurizare a acesteia, în cogniție. El este un slujbaș al cunoașterii, al adevărului și nu al interesului, indiferent de ce natură ar fi acesta. 

Jurnalistul este un liant între extreme, un moderator inteligent într-un univers haotic, un integrator de suporturi pentru valorile care se durează atât de greu. El se află pretutindeni, ca un tărâm fără hotare, ca un observator pe un câmp de luptă, ca un soldat etern în războaiele comunicaționale (sau nu) ale clocotului lumii. 

Nimeni nu-i ridică monumente, nimeni nu-i dă medalii, pentru că el nu luptă pentru o parte sau alta, pentru un țel sau altul, ci pentru adevărurile lumii, pentru informație, pentru cunoaștere. Jurnalistul este unul dintre foarte puținii profesioniști – poate chiar singurul – care se află în dialog continuu cu toate comunitățile, cu toată rânduiala și cu toți oamenii, de la savanți și creiere geniale, la scursurile societății și profesioniștii criminalității organizate, pentru că viața și cunoașterea ei le cere imperativ asta. 

Dacă lumea se află într-un război continuu și fără limite, ei, jurnaliștii, sunt reporterii de război aflați, zi și noapte, în toate punctele fierbinți ale planetei, acolo unde se întâmplă ceva, dar și acolo unde faptul sănătos și robust de viață frumoasă încă mai supraviețuiește. 

Azi, mai mult ca ieri, jurnalismul este o omniprofesie, un spațiu dens, sublim, dinamic și, deopotrivă, groaznic și extrem de periculos, unde jurnalistul se află în starea GLP (gata de luptă permanent), cu pixul pe țeavă și creierii în celula de alarmă. Nu întâmplător, una dintre cele mai reduse speranțe de viață se află în rândurile piloților de pe supersonice și ziariștilor. 

Puteți lectura întregul text al acestui Cod Deotologic, accesând

                www.uzp.org.ro/Codul deontologic 2020.pdf

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România traversează una dintre cele mai faste perioade ale existenței sale, care este dublată, paradoxal, de provocările pe care i le-a pus în față o eră dificilă, marcată pe de o parte de declinul accentuat al presei „clasice”, iar pe de altă parte de presiunile pe care teribila criză sanitară planetară le-a exercitat asupra tuturor locuitorilor planetei, tuturor structurilor și domeniilor, cu un accent special pe comunicare.
În acest context dificil, nr. 19 al Revistei UZP are în centru o dezbatere axată pe provocările care stau în fața presei, pe felul în care jurnaliștii care alcătuiesc Uniunea s-au adaptat timpurilor și au știut să răspundă, fără să facă rabat de la profesionalism, unor situații inedite, fără precedent. La câteva teme aflate în prim-planul agendei publice din perspectivă profesională au răspuns, în paginile publicației, șefii de filiale ale UZPR din toată țara și din Diaspora, cei dintâi chemați să „țină cârma” acestei nobile profesii într-o epocă ce o supune unor încercări ce îi cutremură fundamentele, de la cel al susținerii valorilor naționale la pilonii pe care trebuie să se sprijine datoria presei către public și interesele sale. În cadrul mesei rotunde „Presa profesionistă se regrupează”, coordonatorii filialelor UZPR, reuniți în Consiliul Național Consultativ al Uniunii, au creionat un tablou general flancat de modalitățile prin care ziariștii profesioniști au reușit să reziste valurilor de dezinformări și manipulări, dificultăților economice și presiunilor de toate felurile, printr-o forță concentrată care a reliefat din nou, dacă mai era nevoie, că presa, în mare parte, este greu de supus, greu de mințit și greu de abătut de pe drumul conduitei.
În paginile publicației care se consolidează cu fiecare ediție ca un nucleu de dezbatere și un peisaj complex și complet al stadiului jurnalismului profesionist din România se regăsesc recentele alegeri pentru conducerea Uniunii, proiecțiile programului noului Consiliu Director, o activitate densă și aplicată în toate filialele din țară și de peste hotare și se resimte, prin intermediul articolelor, acel tip de unitate care se solidifică tot mai mult cu fiecare nouă provocare din exterior. Indiferent de generații, de maniera de exprimare, de tipul publicațiilor, de platforma de pe care se transmite mesajul jurnalistic, la baza profesiei stau aceleași valori care au făcut din UZPR cea mai mare și mai veche organizație de breaslă din țară.
Revista UZP nr. 19 marchează aparițiile editoriale ale Editurii UZP, se oprește asupra activității jurnaliștilor români care activează în comunitățile de români din Spania, Italia, sau de peste Ocean, descrie, ilustrează, evaluează, dă de veste, ia atitudine. Este o publicație care se adresează publicului larg la standardele cele mai înalte ale exprimării profesionale, fiind accesibilă și relevantă deopotrivă.
Revista UZP, una dintre foarte puținele publicații care abordează ritmul profesional al jurnalismului, este un demers care merge mai departe constant cu valorile profesionale pe care le reflectă.

Roxana Istudor

DIN SUMAR

● MIHAI EMINESCU. Elevul nu e un hamal care-şi încarcă memoria cu cojile unor idei străine!

● MIRON MANEGA. Post-locale și pre-parlamentare

● DENIS BUICAN. „Frântură de soare, spărtură de flaut”

● DUMITRU IONCICĂ. Noii fanarioți și Înalta Poartă Europeană

● DAN PURIC. O altă eră sufletească: libertatea bunului simț

● Acad. ILIE BĂDESCU. Banatul Românesc al lui Camil Petrescu și Banatul „European” al lui Dominic Fritz

● HAJDU GYŐZŐ: Remember: 2018, anul în care PSD și ALDE au întors spatele Tricolorului

● Dr. IOAN ROȘCA. Xenofobia ca învăţătură a istoriei

● CONSTITUȚIA LOR și CONSTITUȚIA NOASTRĂ – Accesul la cultură și dreptul la ocrotirea sănătății

● FLORIAN COLCEAG. Educația este un sistem de interes strategic național

● CEXPAR. Rechizitoriul național

● ILEANA VULPESCU. Pământul, o colonie penitenciară a altei lumi…

● G-ral (r) Dr. MIRCEA CHELARU. Nimeni nu e nevinovat!

●Col. Dr. MIRCEA DOGARU. Inventarea „maghiarimii” și deznaţionalizarea accelerată a românilor. Dispariţia secuilor în masa ungurească

● DAN CHITIC. De ce sunt românii xenofili și românofobi?

● DAN DIACONU. Lupta noastră

● DAN DIACONU. Cercetând pandemiile viitorului   

● TEODOR PALADE. Afacerea „Pandemia”

● SERGIU CIOIU. Pierderea Libertății, în numele Sănătății  

● „Războiul civil” dintre cetățeni și experți

● NAE IONESCU. Metafizica suferinţei. Existență și ființă

● NAGY ATTILA-MIHAI. Meditațiile unui secui. Psihologia lui Iov, a Mioriței și a Meșterului Manole  

● RADU GYR. Iisus în celulă

● Dr. IOAN ROȘCA. Radu Gyr între „Ministerul Adevărului” și Marea Judecată

● G-ral (r) MARIAN URECHE. Din culisele disidenței. Adversitatea dintre Mircea Malița și Mihai Botez

● COMUNICAT „REȚEAUA PROFESIONIȘTILOR”. Pe 6 Decembrie, de Sfîntul Nicolae, putem recupera România pentru urmașii noștri!

● Dr. MĂDĂLINA FĂRCAȘ. „CERTITUDINEA”, manual de Românism   

●LUCIAN CIUCHIȚĂ. Ţara arde, babele se piaptănă și scribii se scarpină…

● CHRISTIAN MOCANU. Cronici rondelate

●TANȚA TĂNĂSESCU. Denis Buican, la acordare legitimației de membru de Onoare al UZPR: „Sper că România, măcar cultural va rămâne rotundă, nu știrbă, cum o arată harta actuală”

● MĂDĂLINA FĂRCAȘ. Bâncuși – drumul spre Dumnezeu

● MIRCEA MĂLUȚ. Alegeri în vreme de Covid: cine guvernează haosul în România?

● DANIELA GÎFU. Nimic despre speranță   

● ION STAICU, poet genial

Acum, la sfârșitul periplului nostru cultural «live» din acest an în curtea Bibliotecii Germane „Alexander Tietz”, vă mulțumesc mult de tot pentru sprijinul acordat de-a lungul ultimelor luni în derularea proiectelor… Până la primăvară, sperăm că ne vom căli și vom ieși învingători, binecuvântate fiindu-ne căile de Bunul Pastor!

Să sperăm la o toamnă târzie blândă, o iarnă normală cu toate ce ni le poate oferi, iar primăvara să ne facă din nou părtași la o revedere in sănătate, la noi, în curte!

Peste câteva zile ne vom aduce aminte de împlinirea a 25 de ani de la inaugurarea primei locații a secției germane a Bibliotecii Județene «Paul Iorgovici» Caras-Severin, la adresa actuală, aceasta întâmplându-se în data de 19 octombrie 1995, în cadrul celei de-a V-a ediții a «Decadei Culturii Germane in Banatul Montan». Tuturor prietenilor și susținătorilor noștri, un sincer MULTUMESC pentru cei 25 de ani împliniți împreună! Și să nădăjduim că vor mai veni cel puțin 25 de  ani de acum încolo, la fel de rodnici…

Cultura și spiritualitatea reșițeană și caraș-severineană, indiferent de natura lor lingvistică sau confesională, trebuie să meargă mai departe: este țelul nostru și, credem, și al Dumneavoastră! Împreună și numai împreună să mergem mai departe…

Cu mulțumiri,

Erwin Josef Țigla

La sediul Filialei UZPR ,,Valeriu Braniște ”Timiș, în prezența a numeroși ziariști, scriitori, poeți și iubitori de cultură a fost lansată în mass media românească revista ,,VIP SENIORII”, ediție print 44 de pagini, coperțile color  în care sunt înserate o serie de materiale cu tematică diversă, semnate de colegii noștri ziariști membri ai U.Z.P. România, și personalități din alte domenii, din țară și Diaspora. În deschidere s-a ținut un moment de reculegere pentru scriitorul și omul de cultură, membru UZPR Caraș Severin, Nicolae Danciu Petniceanu și ziaristul de cursă lungă Cezar Ioana, membru UZPR Timiș, recent plecați dintre noi. Publicația apare sub egida UZP România cu sprijinul Filialei Timiș și editată de Asociația Cultural Umanitară ,,Luceafărul de Vest” Timișoara. În acest context au rostit alocuțiuni; Ion Medoia, Viorel Roman, Andrei Gorșcovăz, Caius Danciu, moderator Dumitru Buțoi, membru UZPR Timiș. Mulțumim mass media prezentă la acest inedit eveniment: Tele Europa Nova, Renașterea Bănățeană, Banatul Azi, Ziua de Vest,  Ziarul Timișoara și Ofensiva economică-financiară.

                                                                                  D. BUŢOI – U.Z.P.R. Timiş

Având în vedere vremea anunțată pentru marți, organizatorii au hotarât reprogramarea manifestării pentru ziua de MIERCURI, 14.10.2020, ora 16.00, in curtea BIBLIOTECII GERMANE «ALEXANDER TIETZ»!

Va mulțumim pentru înțelegere!

Erwin Josef Tigla

În vederea asigurării sănătății tuturor participanților, vor fi luate toate măsurile necesare conform Măsurilor și regulilor pentru evenimentele / acțiunile culturale organizate în aer liber, pe perioada stării de alertă, pentru prevenirea răspândirii COVID-19, așa cum sunt ele stipulate de către instituțiile abilitate în acest sens. Astfel, participanților la finisaj l-i se va măsura la intrarea în zona delimitată a evenimentului temperatura, prin termometru non contact și se va efectua triajul observațional, se va asigura, de asemenea, la intrare covor saturat cu dezinfectanți autorizați, vor fi puse la dispoziția participanților dezinfectanți de mână, iar în curte se va păstra distanța obligatorie între participanți. Nu în ultimul rând, vor fi separate intrarea în și ieșirea din locația evenimentului – din curte. De asemenea, este obligatoriu ca toți participanții să poarte măști de protecție la nivelul gurii și nasului, pe tot parcursul evenimentului.

În îmbrăţișarea vântului s-a contopit câmpia cu muntele şi a apărut localitatea Uzdin cea mai de vest aşezare românească din Europa.

Satul Uzdin – oază de spiritualitate românească, o intersecţie de duh şi speranţă a devenit un focar de cultură al neamului cu poeţi, pictori, artişti, care au răsărit ca florile din zăpezile sfârşitului de iarnă. Una dintre aceste personalităţi este scriitorul şi omul de cultură Vasile Barbu. Din măreaţa potriveală a filonului băştinaş  al câmpiei Banatului de sud, cu harul divin a ieşit Omul Vasile Barbu – un dac prin înfăţişare, dârzenie şi demnitate, un luptător fără compromisuri când este vorba de limbă, neam şi credinţă.

Personalitate polivalentă şi dinamică s-a manifestat în multiple domenii ale vieţii culturale: ziarist, prozator, director de editură, poet, eseist, monograf, conferenţiar, promotor cutural, unde în meditaţia despre destinul fiinţei româneşti, numele lui Vasile Barbu se aşează de la sine în galeria iluştrilor predecesori.

Om de suflet şi om de nădejde, cărturar, cuget limpede şi generos, cercetător pe cât de modest, pe atât este de hotărât în acţiunile şi judecăţile sale.

Ca ziarist şi crainic la radio şi TV este apreciat pentru calităţile sale de model de umanitate, stil, căldură, relief, strălucire, putere comunicativă şi o nobilă sinceritate.

Este om de presă şi mare vizionar, cu imaginea unui magnat inventator de ziare şi reviste. În presă respectă principiul: află adevărul şi păcăleşte-l pe diavol.

Vasile Barbu trăieşte printre noi prin scrierile sale ca o personalitate bine conturată în cultura română, peste care nu se va putea trece uşor, va dăinui peste vremuri.

Este un talent viguros, stăpân pe profesia sa , afirmă şi confirmă că dreptatea este de partea poporului român, faţă de care  nu-şi ascunde cuvintele de iubire şi preţuire. El denunţă primejdia care ameninţă societatea românească , decadenţa  în care se complac falsele elite. În portretele sale se dovedeşte capabil de a învia din morţi oamenii din trecut şi a-i face să se mişte vii în paginile sale, cu un conţinut de umanitate şi de viaţă.

Vasile Barbu este un izvor, este binecuvântarea românilor din Voivodina. Împreună cu prietenii săi au făcut din Uzdin o scară spre cer, un Olimp al credinţei. Misiunea românească şi creştină a uzdinenţilor este model şi îndemn. Ea a devenit sub încercările vremurilor, una profund românească. Iar oamenii cară cu ei zi de zi, strop cu strop sfinţenia.

La acţiunile culturale organizate la Uzdin, vin zeci de cărturari, iubitori de cultură – anual – ca să mărturisească ceva, să se descarce de răul lumii care s-a revărsat asupra lor, să se încarce cu energie,  cu speranţă, cu credinţă. Au venit să caute iubire, prietenie, acolo unde căldura relaţiei interumane dă sentimentul veşniciei. Aici se conştientizează că Dumnezeu ne-a lăsat pe acest mirific spatiu pentru a face cinste poporului român.

>>>>>>>> citește articol întreg

Cabinetul medical Armedica din orașul de pe Cerna – Hunedoara, unde de altfel am poposit recent, se remarcă printr-o bogată activitate operațională specifică și eficientă în lupta cu epidemia coronavirus.

Aici, medicii primari Ioan Mircea ARTEAN și Aurelia TODOR, secondați de asistentele  Gabriela KAYANI și Anca FOCȘA lucrează în schimburi oferind o utilă continuitate privind actul medical pe fondul unui program riguros, apreciat de pacienți.

Se pune accent pe respectarea rigorilor, a măsurilor și încrederii pacienților în instituțiile statului responsabile cu dorința sinceră de înlăturare a periculosului virus neiertător pentru viața omului.

Sub genericul „Viața înainte de toate” se monitorizează cu o înaltă responsabilitate sănătatea pacienților aparținatori acestui cabinet – medicină de familie.

Cabinetul este dezinfectat în intervale bine stabilite cu ultrasunete, iar la intrare și ieșire mâinile pot fi spălate cu o soluție specială pusă la dispoziția pacienților.

Se folosesc cu succes teleconsultațiile pacienților, iar în funcție de simptome, se oferă recomandări de specialitate necesare și utile.

În caz de nevoie se fac deplasări la domiciliu, mai ales în cazul pacienților care nu sunt transportabili.

În finalul vizitei noastre, medicul primar Ioan Mircea ARTEAN (foto) a ținut să puncteze: „Suntem într-o situație deosebită din punct de vedere al sănătății, o perioadă critică în care trebuie să ne protejăm viața.

Ținerea sub control a epidemiei – covid-19 și prevenirea răspândirii acesteia în mare proporție depinde de conștiința noastră civică și de respectarea normelor stabilite de organele competente și anume respectarea distanțării sociale, igienizarea riguroasă a mâinilor și purtarea corectă a măștii pe față”.

Ioan Vlad

Georgeta-Ileana Cizmaș

Dragostea față de oameni și dorința de a le alina suferințele

• 

• 

            Recent, ne-au contactat câțiva pacienți ai tinerei medic specialist – medicină internă  Gabriela Cristina OLTEAN (foto 1) de la Spitalul Municipal Brad pentru a ne sugera să creionăm câteva aspecte pozitive din activitatea acesteia, pe fondul realelor calități profesionale și morale, care le dovedește din plin.

            Cum spitalul din Brad se află în subordinea Primăriei, am discutat cele întâmplate cu primarul recent reales (fapt pentru care îl felicităm), Florin CAZACU (foto 2) și care la rându-i ne-a declarat: „mă bucură faptul că tinerii medici, respectiv Gabriela Cristina OLTEAN, sunt apreciați de pacienți. Acest aspect confirmă faptul că activitatea lor în spital înseamnă o adevărată lecție de muncă și viață, de o continuă formare profesională și morală.

            Eu îi felicit pe toți medicii care știu să poarte în inimă dorința de însănătoșire a pacienților, dreptul la sănătate și viață al acestora”.

            …Cum era și firesc, am contactat-o pe tânăra medic Gabriela Cristina OLTEAN, care cu amabilitate ne-a răspuns la câteva întrebări.

– De ce medic internist și nu altă specializare?

– Dat fiind faptul că în practica medicală destul de rar întâlnim pacienți care să sufere de o singură afecțiune, medicina internă este specialitatea medicală care privește organismul în ansamblu, ca un tot unitar, realizând atât o evaluare diagnostică complexă cât și o monitorizare a bolilor cronice în condiții de polipatologie.

–  Ce înseamnă pentru dumneavoastră dragostea pentru profesia și specializarea aleasă?

– Dragostea față de oameni, dorința de a-i ajuta și de a le alina suferințele, bineînțeles în limitele omenești cu putință.

– Sunteți mulțumită de condițiile de muncă în unitatea spitalicească unde lucrați?

– Spitalul Municipal Brad este o unitate sanitară de categoria a 4-a, de interes microregional, aflată în continuă dezvoltare; atât conducerea unității cu sprijinul Primăriei, cât și cadrele medicale colaborează pentru a oferi pacienților servicii medicale de calitate care presupun atât personal medical calificat cât și aparatură medicală performantă. Lucrările de reabilitare și achizițiile medicale efectuate în ultimul an demonstrează dorința de dezvoltare a acestuia.

– Credeți în legea compensației?

– Cred în primul rând în Dumnezeu, apoi cred în cei 7 ani de acasă, cred în bun simț și adevăr și da… „culegi ceea ce semeni”.

– Vorbiți-ne despre o satisfacție inedită ca medic internist.

– Satisfacția vine cu fiecare pacient diagnosticat și tratat corespunzător care se întoarce cu acel „Mulțumesc!” spus cu lacrimi în ochi și glas tremurat.

– Vă simțiți o femeie invidiată?

– Nu aș vrea să spun invidiată, dată fiind conotația negativă a acestui cuvânt, mai degrabă apreciată ca om, medic, soție și fiică și, pe viitor, ca mamă.

– Ne puteți puncta eventualele greutăți cu care vă confruntați în activitatea zilnică?

– Din păcate, nu toți pacienții sunt instruiți în vederea realizării și respectării unor programări prealabile care au menirea să decongestioneze holurile spitalului și să scurteze timpul de așteptare la medic, mai ales în contextul epidemiologic actual. Menționez că nu fac referire la pacienții în stare gravă, cu decompensări acute, care beneficiază de asistență medicală de urgență în cadrul UPU Brad.

– Cum împărțiți timpul între activitatea de medic și cea familială?

– Majoritatea timpului o petrecem la locul de muncă care devine astfel a doua casă pentru noi, soțul meu fiind și el medic. Dar reușim să ne facem timp și pentru familia noastră, bucurându-ne de fiecare clipă petrecută împreună.

– Cât despre studiul individual și cercetarea științifică în domeniu, ne puteti zice ceva?

– Profesia noastră presupune o reactualizare permanentă a cunoștințelor prin studiu individual și educație medicală continuă, participarea realizându-se în această perioadă în mediul online.

– Care vă sunt calitățile de care vă bucurați în fața pacientului căruia trebuie să îi citiți din ochi durerea?

– Încerc să îi ascult și să le înțeleg suferința, să dau dovadă de răbdare și empatie.

– Aveți și calități care vă deranjează?

– Cu toții avem calități și defecte din care derivă unicitatea noastră; bine ar fi să le vedem inițial pe ale noastre și apoi pe ale celor din jur.

– Cât despre agenda de lucru a unei zile, ce ne puteți zice?

– Fiecare zi o încep cu zâmbetul pe buze. Dimineața o începem cu vizita pacienților internați pe secție și continuăm cu activitatea pe ambulator în cadrul căruia realizăm consultații și programări pentru spitalizările de zi. Ulterior, activitatea se mută în cadrul secției de medicină internă unde efectuăm investigații clinice și paraclinice necesare diagnosticării și tratamentului ulterior al fiecărui pacient, totul cu dragoste pentru oameni.

Ioan Vlad

Georgeta-Ileana Cizmaș

La sediul Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, în cursul zilei de astăzi, 7 octombrie 2020, a avut loc ceremonia acordării Titlului de Membru de Onoare al UZPR, savantului român, Denis Buican.
În discursul omagial, Președintele Uniunii, Domnul Doru Dinu Glăvan, a evocat însemnătatea acordării acestei onorifice calități unei remarcabile personalități, care s-a distins prin merite excepționale și care, prin întreaga sa activitate, a dovedit și dovedește că este apropiat de țelurile și idealurile Uniunii noastre și României.
Cu același prilej jurnalistul și scriitorul Miron Manega a rostit un vibrant Laudatio, prin care au fost relevate calitatea excepțională și valoarea unanim recunoscută pe plan mondial a operei Excelenței Sale, Denis Buican. Ar fi fost de datoria altor instituții ale statului, Academia Română, Ministerul Învățământului să onoreze cum se cuvine acest savant.
Legitimația de membru de onoare al UZPR a fost înmânată de către Doamna Ambasador , Iuliana Gorea-Costin.
Profesorul Denis Buican a mulțumit pentru primirea distincției și a spus că este fericit, văzând în aceasta un simbol al unității națiunii române.
În răspunsul său, distinsul nou membru al UZPR aduce un omagiu Uniunii pentru curajul și strădania de a face presă cu adevărat liberă.
Domnia sa a spus că este un om liber și va sluji gândirea liberă, aducând un gând de slavă „tovarășului meu Eminescu”, dorind ca prin opera sa să ducă mai departe idealurile poetului. Iar aceleași gânduri de mulțumire le-a îndreptat și spre UZPR, care i-a dat posibilitatea să se întâlnească cu distinse personalități ale vieții științifice, culturale și artistice din România.

Tanța Tănăsescu/ UZPR