Se înserase, vântul șoptea printre frunzele merilor din grădina copilăriei mele, ea este de fapt grădina timpului, aici am fost și sunt mereu fericită, poate de aceea i-am pus numele Grădina Fericită. Nea Petru, vecinul meu îmi auzise pașii prin iarba udă și își făcuse apariția în poarta dintre grădini, niciodată încuiată, așa sunt oamenii la sat, prietenoși, cinstiți, săritori și cu credință în Dumnezeu.

– Bine ai venit acasă!

– Bine te-am găsit nea Petre!

Și poveștile își deschideau porțile, poate că erau aceleași povești, dar cu un alt prezent, mult mai sărac decât cel care trecuse. Mirosul de tei ne trimitea în lumea bunicilor, aceleași flori de cireși, același cântec de cuc, chiar și smochinul avea aceeași haină cusută în coate, cel mai sincer din Grădina Fericită, el renaște ori de câte ori este nevoie și o face numai pentru noi…Undeva, în vale, se auzea clinchetul unui clopot, era o vacă ce își ducea laptele proaspăt acasă, hrănită bine, cu ochi mari și blânzi ciulea urechile la șuieratul trenului, era obișnuită, am simțit mâna bunicii în mâna mea…se contopeau gândurile vremurilor, noi suntem cei de ieri, devenim cei de mâine, parcă aceleași fețe în spirite diferite. Deodată m-a fulgerat un sentiment, nimeni nu va schimba lumea satului, niciodată! Suntem prea puternici, avem rădăcinile înfipte adânc, chiar și părul alb, mâinile brăzdate și ochii mereu înlăcrimați ai lui nea Petru, scriu câteva pagini în Cartea Timpului.

Întunericul din jur ne ținea lumânarea aprinsă de magica lună, cum să nu savurez liniștea trecută bine de prima tinerețe? Cum să nu îmi umplu pieptul cu parfum de tei? Cum să nu mângâi un gușter ce făcea tumbe pe picioarele obosite ale vecinului meu, fericită că o băgăm în seamă și-a chemat și prietena, Doamne…câtă dragoste de viață în Grădina Fericită din satul cărășan, satul meu drag, Topleț.

Dar bucuria abia acum își deschidea aripile, în fața mea se întindea un covor ca o pictură, petale de trandafiri roz îmi spuneau că se apropie Rusaliile cunoscute și drept Pogorârea Sfântului Duh asupra ucenicilor lui Iisus din Nazaret. Miros de ”mișpais”, așa spunem noi la prăjitură, miros de sarmale, voie bună pe sub porți, în curțile caselor, uși larg deschise pentru a primi musafiri, râsete de copii pe străzi, apoi muzica de joc  ce se auzea din depărtare. În această zi de sărbătoare oamenii satului, astăzi mai puțini e adevărat, sunt îmbrăcați în costume populare, cum să nu lași tot și să nu fugi spre mulțimea care plângea de bucurie ascultând doine?

– Anul acesta e an bun, se fac mere multe, dar și prune, avem un an rodnic. Și vocea lui nea Petru se contopea cu noaptea pierdută-n liniștea Iorgovanului. Unde se duc licuricii când se luminează de ziuă? Mereu mi-am întrebat părinții, bunicii, dar niciodată nu am primit răspuns, un lătrat de câine bucuros se auzi prin gard, apoi ca și cum nu ar fi vorbit cu mine, nea Petru a răspuns:

– Se duc de unde au venit, la Dumnezeu!

Atât de adevărat! Noi suntem identitatea satului românesc, satul este suflul din noi, ne pierdem în primăveri jucăușe pentru a ne regăsi în ierni geroase,  colindăm munți, păduri, pentru a simți bucuria tuturor viețuitoarelor, ne aruncăm în iarba din poieni și rămânem cu ochii lipiți de cer pentru a primi dragoste și bunătate, bucurie și veselie, astfel încât pe drumul vieții noastre să nu ducem lipsă de modestie, iubire, smerenie, demnitate.

Miros de timp, miros de tei, miros de pământ și iarbă, toate s-au adunat într-un gând ce îmi tot spunea înainte de culcare: Iubește românește, numai așa vei primi cadou ”Tinerețe fără bătrânețe și viață fără de moarte”!

Maria ROGOBETE/UZPR   07.06. 2022   TOPLEȚ,  CARAȘ-SEVERIN

Urmare solicitării primite de la R.M. din Hunedoara, căruia i s-a implantat o valvă biologică cu un rezultat final bun.

Pentru grija și menținerea acesteia în condiții de o bună funcționare și eficiență, l-am rugat pe dr.
Sándor Szamosi, medic primar cardiolog – șef secție la Spitalul Municipal „Dr. Alexandru Simionescu” Hunedoara, să ne ofere amănunte.

– La pacienții cu proteze biologice, ca dealtfel și la cei cu proteze mecanice sau cu valve native (valvele naturale, proprii) cu stenoze sau insuficiențe valvulare semnificative se recomandă profilaxia endocarditei infecțioase în situațiile care pot determina bacteriemie, adică trecerea bacteriilor în sânge în urma unor manevre medicale. În cazul intervențiilor stomatologice sau în sfera ORL se recomandă administrarea pe cale orală a două grame de Amoxicilină (4 capsule de 500 mg sau două de 1000 mg odată) cu o oră înaintea intervenției. Ca o alternativă la Amoxicilina simplă se poate folosi combinația de Amoxicilină cu Acid Clavulanic, în aceleași doze, având un spectru mai larg decât Amoxicilina singură (adică acționează asupra mai multor categorii de microbi). La pacienții care urmează să suporte intervenții chirurgicale în sfera digestivă sau genito-urinară, dar și la pacienții care urmează să fie supuși unor manevre de tipul endoscopiei digestive (colonoscopie, rectoscopie, gastroscopie) sau cistoscopiei se recomandă administrarea intravenoasă, cu 30 de minute înaintea intervenției sau manevrei, a 2 grame Ampicilină plus 80 mg Gentamicină, iar la 6 ore după, se va mai administra 1 gram de Ampicilină intravenos. Trebuie remarcat faptul că apariția unei endocardite infecțioase este o mare dramă pentru pacient, punându-i viața într-un serios pericol, de aici și importanța respectării cu conștiinciozitate a recomandărilor pentru prevenirea endocarditei.

Au consemnat Ioan Vlad, Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR

Astfel se intitulează proiectul educațional propus de cadre didactice de la Grădinița cu Program Prelungit Bocșa, proiect care are drept scop dezvoltarea capacității copiilor și tinerilor de a cunoaște și înțelege obiceiurile, tradițiile, dar și oamenii de seamă din Banatul istoric, în principal tradiții culturale de pe Valea Bârzavei cât și din zona Vârșețului (Voivodina – Serbia).

Inițiativa aparține coordonatorului de proiect, prof. Ionela Vuia și echipei de implementare constituită din prof. Luminița Miloș și prof. Mihaela Țăran.

Evident că, pentru buna desfășurare și împlinirea acestui deziderat în condiții optime, inițiatorii au apelat la parteneriate viabile, astfel că în realizarea proiectului au fost implicați oameni și instituții capabile să suțină implementarea eficientă a programului, dar și să asigure seriozitate și continuitate acestui frumos proiect.

Partenerii implicați sunt: Organizația Națională a românilor din Serbia, reprezentată de Daniel Răduc, Fundația „Protopop Traian Oprea” reprezentată de Sorin Janeš, Școala primară „Olga Petrov-Radišić” O.Š. Vuka Karadžića 8, reprezentată de Marizel Kempjan, Primăria Orașului Bocșa reprezentată de primar Mirel Patriciu Pascu, Casa Orășenească de Cultură Bocșa, reprezentată de Ioan Liuț, Biblioteca Orășenească „Tata Oancea” Bocșa reprezentată de Gabriela Șerban și, evident unitatea de învățământ organizatoare: Grădinița cu Program Prelungit Bocșa reprezentată de prof. Andreea Maria Bărbuceanu.

În data de 8 iunie 2022, o delegație a orașului Bocșa, constituită din echipa inițiatoare și partenerii de proiect, s-a deplasat la Vârșeț (Voivodina – Serbia) într-o vizită de lucru, având drept scop cunoașterea părților și semnarea parteneriatului educațional intitulat „Din Banat până-n Banat”.

Bocșenii au fost foarte bine primiți de frații din Vârșeț, mai întâi gazde fiind Școala primară „Olga Petrov-Radišić” O.Š. Vuka Karadžića 8 dimpreună cu directorul Marizel Kempjan și reprezentanții asociațiilor partenere, Daniel Raduc și  Sorin Janeš, ca, mai apoi, delegația bocșană fiind invitată la o discuție cu excelența sa  Dinu Gheorghe, consulul general al României la Vârșeț.

Întâlnirea de la Vârșeț din data de 8 iunie 2022 a fost una dintre cele mai izbutite evenimente educaționale bocșene, reușind să pună pe tapet activități importante și atractive, benefice ambelor părți, mai mult, reușind să lege prietenii cu oameni extraordinari, oameni dedicați și inimoși care, chiar și în condiții mai dificile, pot gândi și elabora programe și proiecte serioase și de impact în rândul copiilor și tinerilor. Trebuie să recunoaștem că sunt caracteristici care ne definesc atât pe noi, cei din Banatul Cărășan, cât și pe cei din Banatul Sârbesc!

O zi frumoasă și putem spune, fără să greșim, bogată, deoarece fiecare participant s-a îmbogățit sufletește, iar proiectul propus, pe lângă faptul că a fost semnat, a fost și completat, existând și propunerea de prelungire. Următoarea întâlnire în cadrul proiectului educațional „Din Banat până-n Banat” va avea loc la Bocșa, în data de 25 iunie 2022, atunci când partenerii din Vârșeț sunt invitați, pe lângă vizita de lucru, și la concertul din cariera de piatră din Bocșa Montană.

10 iunie 2022: 44 de ani de la trecerea în eternitate

Binecunoscutul etnograf și pedagog reșițean Alexander Tietz este reprezentantul cel mai marcant al mișcării culturale germane din secolului XX în Banatul Montan. El a editat în timpul vieții un număr de cinci cărți în limba germană, care conțin legende și povestiri culese de la toți locuitorii acestui spațiu. A scris totodată multe articole în presa germană și română a timpului, între care Scrisorile de la sălaș se disting prin acuratețea observațiilor și o impecabilă stilistică literară în limba română.

Postum i-au apărut 8 cărți, editate la Reșița și București. De asemenea, i-au fost ecranizate câteva povești pentru o înregistrare pe disc.

Alexander Tietz a fost unul dintre cei mai recunoscuți pedagogi germani reșițeni din același secol, care a insuflat elevilor săi dragostea pentru locul natal, pentru cultură, turism și protecția mediului. Numele său este purtat atât de Colegiul Național „Diaconovici – Tietz” din Reșița, cât și de Biblioteca Germană „Alexander Tietz” din cartierul reșițean Lunca Pomostului.

Cu prilejul zilei sale de moarte, la Biblioteca Germană care îi poartă numele a fost organizată o expoziție documentară.

Alexander Tietz și familia sa

– cronologie –

n În anul 1706 (sau 1726?, 1736?) a venit în Banat de la Mânăstirea Tismana din nordul Olteniei, diaconul și pictorul de biserică Vasile și s-a așezat la Srediştea Mare de lângă Vârșeț. A fost numit Diaconu de unde i se trage și numele de Diaconovici. Vasile a fost stră-stră-stră-stră-străbunicul lui Alexander Tietz din partea mamei;

n La 19 august 1829 s-a născut, la Bocşa Montană, Adolf Diaconovich, bunicul din partea mamei al scriitorului Alexander Tietz. El a murit la 27 mai 1886 în Reșița;

n La 19 mai 1833 s-a născut, la Alt-Kalken (Boemia), Franz Xaver Tietz, bunicul din partea tatălui al scriitorului Alexander Tietz. S-a stins din viață la 26 aprilie 1912 în Timișoara;

n La 28 octombrie 1833 s-a născut, la Párdány (Torontal), Margarethe Geiger, bunica din partea tatălui a scriitorului Alexander Tietz. Aceasta a murit la 25 iulie 1917 în Reșița;

n La 24 septembrie 1836 s-a născut, la Bocşa Montană, Adelaide Kostiha, bunica din partea mamei a scriitorului Alexander Tietz. Ea a murit la 26 iulie 1915 în Reșița;

n La 20 iunie 1859 a văzut lumina zilei la Timișoara (Mehala) Josef Ferdinand Tietz, tatăl scriitorului Alexander Tietz. El a fost cel de al doilea copil al lui Franz Xaver și al Margaretei (născ. Geiger) Tietz;

n La 23 ianuarie 1863 s-a născut, la Viena, Therese Lidia Diaconovici, mama scriitorului Alexander Tietz. Ea fost cel de-al treilea copil al familiei Adolf și Adelaide (născ. Kostiha) Diaconovici;

n În anul 1877 a venit la Reșița, ca proaspăt învățător, Josef Ferdinand Tietz, tatăl lui Alexander Tietz;

n La 28 august 1882 s-au căsătorit, la Reșița, Josef Ferdinand Tietz și Therese Lidia Diaconovici, părinții lui Alexander Tietz;

n Între anii 1886 și 1888 Cornel Diaconovici, unchiul lui Alexander Tietz, a editat la Reșița publicația „Romänische Revue” ca o publicație politico-literară, cu apariție la Budapesta – Reșița – Viena. Prin apariția acestei publicații s-a încercat propagarea culturii române în spațiul german. Publicația a apărut între anii 1885 și 1892;

n Între anii 1898 și 1904 Cornel Diaconovici a editat la Sibiu prima enciclopedie (trei volume) în limba română;

n La 9 ianuarie 1898 a văzut lumina zilei, la Reșița, Alexander Tietz, al șaselea copil (șapte au fost în total) al familiei Josef Ferdinand și Therese Lidia (născ. Diaconovici) Tietz;

n Alexander Tietz a urmat în perioada 1905 – 1908 cursurile școlii primare la Reșița;

n La 2 aprilie 1907 s-a născut prima soție a lui Alexander Tietz, Stella Maria Simic;

n Alexander Tietz a absolvit Gimnaziul Piarist din Timișoara, cu diploma de bacalaureat, la 20 iunie 1916. El a urmat acest gimnaziu în perioada 1908 – 1916. Alexander Tietz a frecventat în aceeași perioadă și Școala de Muzică din Timișoara (violoncel);

n Alexander Tietz a studiat germanistica la Cluj și Budapesta în perioada 1916 – 1920;

n În anul 1920 Alexander Tietz a efectuat stagiul militar la Regimentul 37 de artilerie de la Turnu-Severin;

n Începând cu 1 septembrie 1920, Alexander Tietz este suplinitor pentru trei ani la Gimnaziul de Băieți din Reșița;

n La 14 iunie 1922, Alexander Tietz a primit din partea Facultății de Litere din Cluj, Diploma de licență ca profesor de limba germană;

n La 20 martie 1923, Alexander Tietz a primit Diploma de profesor;

n Începând cu 1 septembrie 1923, Alexander Tietz a predat germana ca profesor titular la Gimnaziul de Băieți din Reșița;

n În anul 1923 Alexander Tietz a înființat la Reșița gruparea „Wandervögel” având drept scop propagarea drumeției și a cântecului popular german;

n La 3 aprilie 1930 a murit la Reșița Josef Ferdinand Tietz, tatăl lui Alexander Tietz;

n La 1 aprilie 1934, Alexander Tietz a primit gradul doi ca profesor titular la Gimnaziul de Băieți Reșița;

n La 26 decembrie 1938 s-au căsătorit, la Timișoara, Alexander Tietz și Stella Maria Simic;

n Alexander Tietz a debutat în limba română, în anul 1939, cu o serie de 13 articole reunite sub titlul „Crăișori din sălașul meu”, în publicația „Reșița”;

n Printr-o adresă din 7 februarie 1940 a Ministerului Învățământului din București, Alexander Tietz a fost înștiințat că a fost numit cu caracter definitiv profesor de germană principal la Gimnaziul de Băieți din Reșița, prin Decretul regal nr. 266 / 27 ianuarie 1940, începând cu 1 noiembrie 1939;

n Alexander Tietz a început în 1940 să culeagă povești populare, povestiri și legende ale germanilor din Văliug și Gărâna. Aceste prime încercări au fost continuate în 1942, adăugându-se și material cules de la români, caraşoveni și sârbi de pe întreg cuprinsul Banatului Montan;

n La 31 iulie 1948 a murit la Reșița Therese Lidia Tietz (născ. Diaconovich), mama lui Alexander Tietz;

n La Editura Tineretului din București a apărut, în1956, prima carte semnată Alexander Tietz: „Sagen und Märchen aus den Banater Bergen” („Legende și povești din Munții Banatului”);

n La 7 iulie 1956 a murit, la Reșița, Stella Maria Tietz, soția lui Alexander Tietz;

n În anul 1958 a apărut la Editura Tineretului cea de a doua carte semnată Alexander Tietz: „Das Zauberbründl. Märchen aus den Banater Bergen” („Izvorul fermecat. Povești din Munții Banatului”);

n Alexander Tietz s-a pensionat în 1959;

n La 20 februarie 1964 Alexander Tietz s-a căsătorit cu Gertrude Antonia Klipsch;

n La Editura pentru Literatură a apărut, în anul 1967, cea de a treia carte semnată Alexander Tietz: „Wo in den Tälern die Schlote rauchen. Ein Lesebuch” („Acolo unde fumegă furnalele printre dealuri. O carte de citit”);

n În anul 1967 i-a apărut cărticica „Der goldene Ritter. Märchen aus den Banater Bergen” („Călărețul auriu. Povești din Munții Banatului“) la Editura Tineretului din București, în cadrul colecției „Märchensäckel“;

n În anul 1974 a apărut, la Editura „Kriterion“ din București, cartea „Märchen und Sagen aus dem Banater Bergland” („Povești și legende din Banatul Montan”), ediție care a fost comercializată și în Republica Democrată Germană printr-o convenție între edituri;

n La 10 iunie 1978 Alexander Tietz a murit în urma unui accident de circulație și a fost înmormântat în cripta familiei. Ceremonia religioasă a celebrat-o mons. Paul Lackner. Au vorbit despre Alexander Tietz, Hans Kehrer, din partea oamenilor de cultură germani din România, Mircea Șerbănescu, din partea Uniunii Scriitorilor și Georg Hromadka, din partea prietenilor și a concetățenilor reșițeni;

n În anul 1980, Casa de discuri „Electrecord” a realizat un disc în limba germană, sub nr. 01564, care conține pe o parte trei povești ale lui Alexander Tietz;

n La 19 octombrie 1995 s-a inaugurat la Reșița secția germană „Alexander Tietz” a Bibliotecii Județene „Paul Iorgovici” din Reșița;

n La 26 decembrie 1997 a murit, la Reșița ,Gertrude Antonia Tietz, a doua soție a lui Alexander Tietz;

n În ziua de 9 ianuarie 1998, când s-au împlinit 100 de ani de la nașterea lui Alexander Tietz, a avut loc o comemorare la mormântul omagiatului. Despre Alexander Tietz au vorbit ing. Karl Ludwig Lupșiasca și Erwin Josef Ţigla;

n În anul 1999, Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților din Reșița împreună cu Forumul Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin au hotărât decernarea anuală a Premiului „Alexander Tietz” ca fiind cea mai importantă distincție pe care o oferă minoritatea germană din Banatul Montan;

n La 29 martie 1999 i s-a atribuit printr-o Hotărâre a Consiliului Județean Caraș-Severin (nr. 31) Liceului Teoretic Nr. 4 Reșița numele de Liceul „Diaconovici – Tietz”.  Astfel au fost apreciate două personalități: dr. Corneliu Diaconovici și Alexander Tietz;  

n Consiliul Local al Municipiului Reșița a hotărât în unanimitate în ședința sa ordinară din 24 februarie 2004, si-i fie conferit lui Alexander Tietz, titlul de Cetățean de onoare post mortem al orașului său natal. Înmânarea festivă a diplomei către inițiatorii  propunerii, Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților din Reșița și Forumul Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin, a avut loc în ziua de 1 mai 2004, oficiată fiind de către Primarul Municipiului Reșița, ing. Mircea Ioan Popa, ea aflându-se în prezent la loc de cinste în cadrul Bibliotecii germane „Alexander Tietz”;

n În data de 6 octombrie 2004 a avut loc la Reșița inaugurarea festivă a noului Centru German de Tineret, Documentare și Cultură „Alexander Tietz”, în prezența a peste 400 de invitați, centru în care funcționează și secția germană „Alexander Tietz” a Bibliotecii Județene „Paul Iorgovici” din Reșița;

n În data de 6 octombrie 2004 s-a dezvelit în fața noului Centru German de Tineret, Documentare și Cultură „Alexander Tietz” un bust de bronz al lui Alexander Tietz, realizat de sculptorul bucureștean Horea Flămând. Bustul a fost dezvelit de către ultimul urmaș al lui Alexander Tietz, prof. univ. dr. Damian Vulpe din Timișoara. Acest bust este primul ridicat pe raza municipiului Reșița și primul dedicat unei personalități germane din Banatul Montan.

Erwin Josef Țigla

Una dintre misiunile culturale însușite de către Forumul Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin și de către Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților Reșița este cea de a reaminti iubitorilor de cultură și spiritualitate, personalitățile care s-au născut sau au trăit pe meleagurile Banatului Montan, numele lor fiind trecute în cartea de aur a acestui spațiu de interferențe culturale.

De data aceasta să ne aducem aminte de o personalitate aproape uitată în Banatul Montan, dar care s-a născut la Reșița. Câteva date biografice despre cel comemorat:

Julius Meier-Graefe

Julius Meier-Graefe s-a născut la Reșița, la 10 iunie 1867. Mama lui a murit imediat după nașterea sa și a fost înmormântată în cimitirul german din cartierul Muncitoresc. În anii tinereții am mai știut locul acestui mormânt, chiar fotografiindu-l. Tatăl său, inginerul Eduard Meier, a fost pentru o perioadă angajat la uzinele reșițene. După studii inginerești la München, Julius Meier-Graefe a urmat, după plecarea sa la Berlin în anul 1890, studii de istorie și istorie a artelor plastice.

Prima sa lucrare de critică de artă, redactată în anul 1894, se referă la Edvard Munch. În anul 1895 avea să devină unul dintre întemeietorii revistei „Pan“, din a cărei redacție s-a retras după un an. Apoi, trăind mai ales la Paris, Julius Meier-Graefe s-a transformat într-unul dintre cei mai buni cunoscători ai picturii franceze din secolul al XIX-lea. În scrierea sa în trei volume (apărute: 1904, 1914 – 1924) „Istoria dezvoltării artei moderne“, a consacrat impresionismului francez un loc aparte. Această lucrare – precum și o alta, „Cazul Böcklin“ (1905) – i-a adus reproșul că ar fi polemizat la adresa artei germane. Julius Meier-Graefe a scris monografii importante despre mulți artiști plastici, printre care Paul Cézanne și Vincent van Gogh. Cu pana ascuțită și limbă ageră, el a scris și publicat multe materiale despre arta plastică contemporană lui.

Este cunoscut ca unul dintre importanții antemergători ai impresionismului. Istoricul de artă plastică și scriitorul Julius Meier-Graefe a murit la 5 iunie 1935, în Vevey, Elveția.

Anul acesta, Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților Reșița marchează împlinirea a 155 de ani de la nașterea lui Julius Meier-Graefe printr-un plic filatelic ocazional și o ștampilă adecvată.

Trăim împreună vremuri la care nu ne-am fi așteptat nici în vis… Cu toate acestea, nu avem voie să pierdem speranța pentru un mâine ale generațiilor care vin după noi. Așa cum am preluam noi ștafeta de la antemergătorii noștri, așa suntem datori să o predăm spre cei de mâine. Toate acestea nu ar avea stabilitate, dacă nu am avea un fundament riguros, construit temeinic. Noi, reșițenii, ne putem mândri fără echivoc de un astfel de trecut, cu suișurile și coborâșurile inerente, ca toate cele din istoria apropiată sau mai depărtată  a spațiului în care trăim. Îmi place să spun, de fiecare dată, că Reșița a devenit, s-a împlinit și ajuns cea de astăzi doar prin oamenii ei, cei care au fost exemplu pentru multe alte comunități din spațiul sud-est european.

Astfel de oameni întâlnim și astăzi, oameni simpli sau care au instituții și comunități în spate, care mișcă lucrurile. Acum, în zilele în care sărbătorim jubileul reșițean de 150 de ani de la fabricarea primei locomotive cu abur pe teritoriul actual al României, ne gândim cu recunoștință la acești oameni „mișcători”, care au făcut posibilă amplasarea unui însemn al jubileului 1872 / 2022 într-un spațiu din cartierul reșițean Lunca Pomostului.

În anul 250 al istoriei industriale pe aceste meleaguri, în 2021 așadar, a avenit la mine Andrei Bălbărău, întemeietorul și curatorul Muzeului Cineastului Amator din Reșița, cu propunerea de a marca jubileul 2022 prin montarea în spații publice a unor roți care se aflau în patrimoniul TMK-ARTROM Reșița (combinatul siderurgic de astăzi).

Anul acesta, cu prilejul deschiderii noului sezon expozițional la Salonul de Artă și Industrie din proprietatea TMK-ARTROM Reșița, fapt întâmplat în cadrul evenimentului Noaptea muzeelor din 14 mai 2022, se putea vedea pentru prima oară un bandaj de roată feroviară fabricată la Reșița, mai pe scurt o roată, care să simbolizeze de fapt trecutul fabricației feroviare pe meleagurile reșițene, pregătită pentru expunere prin grija personală a dr. ing. Romulus Vasile Ioan, directorul departamentului din Reșița al companiei.

Încă din toamna anului trecut s-a dorit ca astfel de „roți jubiliare” să fie amplasate și în spațiul public reșițean. Pentru a face posibil acest lucru, pe lângă TMK-ARTROM Reșița și unul din „motoarele” societății civile reșițene, deja amintitul inițiator Andrei Bălbărău, s-au aliat și Primăria Municipiului Reșița, prin primar ing. Ioan Popa, Direcția Generală Învățământ, Cultură, Tineret, Sport și Culte, prin dir. Liliana Dacica, și nu în ultimul rând, Direcția pentru Întreținerea și Repararea Patrimoniului Consiliului Local, prin dir. Daniel Mircea Florin Călin, precum și prin implicarea consilierului cultural al Primarului, Dorinel Hotnogu.

Având sprijinul nemijlocit al arhitectei reșițene Ioana Mihăiescu și al unui alt neobosit reprezentat al societății civile reșițene, Bogdan Andrei Mihele, instalarea unei „roți jubiliare” în spațiul verde de lângă Biblioteca Germană „Alexander Tietz” din Reșița a devenit o certitudine și datorită donației făcute de către Fundația „Iancu de Hunedoara” pe lângă TMK-ARTROM Reșița, deja amintită.

Roata va fi inaugurată oficial în ziua de vineri, 10 iunie 2022, începând cu ora 9.30, ceremonial fiind urmat de un simpozion organizat de Primăria Municipiului Reșița, de Fundația Uzinele și Domeniile Reșița, de Muzeului Banatului Montan din Reșița, de Forumul Democratic al Germanilor din jud. Caraș-Severin și Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților Reșița în Sala de Conferințe a Primăriei Municipiului Reșița, începând cu orele 10.00.

Mulțumiri tuturor inițiatorilor și susținătorilor acestui demers de a amplasa acest bandaj de roată feroviară în Lunca Pomostului din Municipiul Reșița. Ea va rămâne un SEMN DE NEUITARE pentru posteritate!

Erwin Josef Țigla

Concert jubiliar

Duminică, 12 iunie 2022, ora 20:00, Centrul Civic al municipiului Reșița va fi gazda unui CONCERT JUBILIAR  sub genericul REȘIȚA 150, DRAGOSTEA MEA,  sub bagheta maestrului Sabin PAUTZA.

Vor evolua: Corul Academic al Filarmonicii de Stat din ARAD, dirijor Robert Daniel RĂDOIAȘ

Soliști instrumentiști:  Ion DOROBANȚU- chitară electrică, Voicu Sebastian HODOROABĂ- chitară bass, Mario FLORESCU- percuție, Sorin DOGARU- pian.

Cu participarea Grupului Vocal și a Corului ARMONIA al Liceului de Arte Reșița, Formației CRESCENDO: Lucia GHILEA- pian, Andrei GHILEA- chitară electrică și Carina MELUȚ- percuție. Coordonatori: Emanuela MOLDOVAN, Alina Otilia AIONESEI și Lucia GHILEA.

Vom onora Reșița în an jubiliar 150 celebrând dragostea printr-un program de șlagăre românești și internaționale sub bagheta reșițeanului Sabin PAUTZA, compozitor, dirijor și orchestrator de excepție, reîntors acasă după o carieră importantă în SUA.

Organizatori:  Primăria REȘIȚA  și METARSIS- activități și servicii de cultură urbană și artă contemporană.

de Raluca DONCIU

Mi-a plăcut acest îndemn de pe pagina oficială worldoceanday.org, pentru că ar trebui să sărbătorim oceanele în fiecare zi!

Oceanele ocupă 66% din planeta noastră, deci e crucial să fim conștienți de importanța protejării acestor imense suprafețe dătătoare de viață. Pentru că, să nu uităm, din adâncimile oceanelor s-au născut primele forme de viață în această lume. Trebuie să le menținem curate, pentru sănătatea întregii planete. Am scris deja despre importanța micilor alegeri ecologice din viața noastră de zi cu zi în articolele anterioare despre Ziua Balenelor, Ziua Apei sau Ora Pământului. Însă acum, fiind vară, simt nevoia să accentuez două aspecte anume: cât e de important ce loțiuni de protecție solară alegem și să renunțăm la paiele din plastic.

În fiecare an aproximativ 14.000 de tone de loțiuni de protecție solară ajung în oceane! Oamenii de știință estimează că 70-90% dintre coralii din lume vor dispărea în următorii 20 de ani. Substanțele care oferă protecție UV de tip chimic distrug coralii și viața din oceane. Cu siguranță majoritatea oamenilor nu știu aceste lucruri, pentru că ar schimba cu toții o loțiune nocivă pentru corpul lor și distrugătoare pentru mediu cu una sigură pentru noi și inofensivă pentru mări și oceane, nu? Cremele cu filtru fizic, cele care conțin oxid de zinc non-nano, ne apără de razele soarelui și nu distrug mediul înconjurător.

Revenind la plastic, am văzut în 2017 această pagină și m-a impresionat. Conține un documentar scurt, de 14 minute, și un articol revelator, despre o insulă din Oceanul Pacific unde ajung tone de plastic din Ocean. Albatroși care mor din cauza plasticului înghițit. Pești care devin infertili din cauza bucăților mici de plastic, pești pe care noi apoi îi mâncăm și dezvoltăm la rândul nostru probleme hormonale. O supă de plastic în ocean care în curând va depăși ca număr animalele marine. Cât timp am vizionat documentarul și am citit articolul, contorul mi-a arătat că alte 450.000 de kilograme de plastic au ajuns în ocean. Am încercat inițial să mă grăbesc, prima reacție a fost să sper că dacă citesc repede și închid articolul, se oprește invazia plasticului… 13.000.000 de tone de plastic ajung în ocean în fiecare an. Acestea ucid 100.000 de animale marine anual.

Dar paiele de unică folosință ocupă un loc „special”. Nu doar că poluează prin simplul fapt că sunt din plastic, dar sunt faimoase că ucid broaștele țestoase din oceane, pentru că le blochează căile respiratorii. Cum putem să continuăm să folosim un obiect care știm că apoi va ucide o broască țestoasă, care va polua oceanele și le va distruge multor animale mediul de viață? Cum putem să năvălim așa și să ne batem joc și de casa lor, și de casa noastră? Înțeleg că există obiecte din plastic la care renunțăm mai greu pentru că au ajuns să ne facă viața mai ușoară. Dar dacă simți neapărat nevoia să bei lichidele cu paiul, sunt acum o mulțime de variante sănătoase pentru tine și ecologice pentru planetă (observăm că acestea merg mână în mână, ceea ce ne face nouă rău, distruge și planeta, și atunci chiar ne-ar fi ușor să facem aceste schimbări măcar pentru binele nostru…): din paste făinoase, din hârtie, din silicon, din inox, din bambus etc.

Ce puteți face de Ziua Oceanelor?

• Să conștientizați impactul alegerilor zilnice asupra oceanelor planetei și să vă propuneți mici schimbări.
• Pagina World Ocean Day oferă și materiale educative pentru copii, de la planșe de colorat, la povești distractive cu Octonauții, un desen animat educativ.
• Ca de obicei, eu aleg să vă recomand o carte. Am mai scris despre Joanna Cole și despre incredibila ei serie „Autobuzul magic”. Cartea ei, „Autobuzul magic. În adâncul oceanului” este cea mai potrivită recomandare pentru această zi. Pentru că abundă în informații valoroase, explicate pe înțelesul copiilor într-un mod distractiv.

Afișând, ca de obicei, un aer competent, doamna Frizzle conduce autobuzul magic direct în valuri pentru a cerceta fundul oceanului, peștii, recifele de corali. Dar oricât o admirăm pe Joanna Cole pentru ce a realizat cu această serie, mare parte din merit îl are Bruce Degen cu ilustrațiile colorate și atractive. Ca în toate celelalte cărți din serie, ritmul este alert, informațiile științifice sunt oferite fără să pară a fi lecții. Curiozitatea copiilor este „provocată” pe parcursul cărții în așa fel încât ei să-și dorească entuziasmați să afle mai multe. Iar pentru a afla mai multe, pot oricând să cerceteze alte cărți din bibliotecă!

„Suntem conectați cu oceanul. Iar când ne întoarcem la mare, fie ca să navigăm sau ca să o privim – ne întoarcem de unde am venit.” – John F. Kennedy

(Biblioteca de vise)

https://wp.me/p1IXhl-fMc

Festivalul Internațional de Film Ecologist ECOFEST, ediția a XII-a, Galați

Conștientă de misiunea sa publică și pe deplin ancorată în temele majore ale prezentului, Uniunea Zariștilor Profesioniști din România, în colaborare cu Asociaţia Inițiativa Ecologistă Europeană, condusă de Lavinia Șandru, a organizat cea de-a XII-ediție a proiectului socio-cultural și educațional Festivalul Internațional de Film Ecologist ECOFEST „Pentru Sănătatea Pământului”.
Aflată în plină desfășurare la Galați, manifestarea, de o complexitate remarcabilă, reunește cineaști și filme de gen, reprezentative, din ţări de pe mai multe continente, spectacole de muzică, ateliere, concursuri.
În prezența unui mare număr de personalități publice și de membri ai UZPR, evenimentul, care are în centru una dintre cele mai importante preocupări publice contemporane, s-a deschis cu punctarea îmbinării originale a temelor culturale și artistice cu cele ecologiste, acestea din urmă urmărind informarea și conștientizarea cu privire la impactul problemelor legate de mediu și ecologie asupra calității vieții. „Sunt onorat să fiu alături de dvs. în acest minunat oraș verde, Galați, la cea de-a XII-a ediție a acestei manifestări, ceea ce este remarcabil, mai ales din perspectiva faptului că încă din urmă cu atâția ani această temă era pe agenda noastră. Am început cândva la Oradea, apoi am mers și prin Europa și iată-ne la Galați, în acest splendid teatru în care ne găzduiește directorul Florian Toma. Evenimentul este complex și extins, cuprinzând workshop-uri, proiecții cinematografie, un concurs de proiecte care privesc temele ecologiste în acest frumos municipiu; probabil că multe dintre aceste proiecte, încurajate de municipalitate, vor prinde viață aici, la Galați”, a spus Sorin Stanciu, președinte al UZPR.

Festivalul are o importantă componentă educativă, prin implicarea, în baza parteneriatului cu Ministerul Educației, a școlilor și elevilor din Galați într-un concept original numit „Zona liberă de indiferență”, care, de-a lungul edițiilor anterioare, a devenit unul dintre cele mai ample programe de educație ecologistă

non-convențională desfășurate în România. Cele mai bune dintre proiectele depuse de elevii din Galați vor primi premii în cadrul Festivalului. „Veți vedea în aceste zile lucruri deosebite, utile, plăcute și interesante – un film ucrainean fără dialog, doar imagine și muzică, superb, care a avut mare succes la o ediție anterioară, de la Suceava, alte zece filme prezente în concurs, relevante prin mesajul lor, prin calitatea artistică, pelicule realizate dintr-un capăt în altul al planetei. De asemenea, aceasta este prima ediție la care folosim un detașament care funcționează pe bază de voluntariat, o avangardă de tineri relativ specializați, cunoscători în ale organizării spectacolului, festivalurilor etc. Este foarte important să învățăm unii de la ceilalți și aceasta este o practică la aproape toate festivalurile europene. Nu în ultimul rând, premiul cel mai important al Festivalului este dat de juriul elevilor, care va decide, alături de juriul format din specialiști, care producții au avut mesajul ce le-a mers cel mai repede la minte și la inimă. Voi, tinerii, sunteți destinatarii muncii noastre și mulțumesc autorităților că au înțeles necesitatea unei astfel de manifestări, care cu siguranță își va găsi un larg ecou în public”, a punctat Vladimir Marin, director artistic ECOFEST.

Cea de-a XII-ediție a Festivalului Internațional de Film Ecologist ECOFEST beneficiază de susținerea Primăriei Galați, a Consiliului Județean Galați, a Ministerului Culturii, a Centrului Național al Cinematografiei.

Departamentul Comunicare

Acasă

,,Stimata doamna presedinte, am deosebita onoare şi plăcere de a vă adresa felicitările mele. Va doresc mult succes in functia de Presedinte al Filialei UZPR Marea Britanie, am convingerea că înţelepciunea şi experienţa remarcabilă pe care le aveţi pot reprezenta cu mandrie imaginea acestei organizatii si veti putea continua misiunea pe care eu am inceput-o. Deoarece filiala are mai puțin de un an de la înființare, gândul meu se îndreaptă spre viitorul acesteia. La acest început de drum, si in acelasi timpi la doar sapte luni de despartirea fizica de parintele spiritual si Presedintele Doru Dinu Glavan, cea mai mare dorință pe care o am este cea de unitate, de conlucrare, de implicare astfel incat UZPR să aibă în Marea Britanie o imagine modernă și respectabilă, asa cum el si-ar fi dorit”, trasmite Dr Nistor Becia, data fiind retragerea din functia de presedinte fondator. Acesta va ramane in continuare presedinte onorific al UZPR Marea Britanie.

Se precizeaza faptul ca extinderea responsabilitatilor profesionale și  preluarea un rol activ in intalnirile guvernului Galez prin intermediul functiei de specialist in domeniul sanatatii reprezinta o recunostere profesionala valoroasa pentru Dr Nistor Becia. In acelasi, timp acest lucru ar reprezenta un conflict de rol cu functiile de conducere din  alte organizatii.

Jurnalista Alice Nastase Buciuta este realizatoarea emisunii in limba romana TREI CEASURI BUNE la Radio London. De asemenea, este redactor șef al revistei Marea Dragoste și redactor șef a editurii Cărțile Tango, realizatoarea emisiunii „Marea Dragoste” la Canal 33 România și scriitoare, autoare a numeroase cărți de succes.

Împreună cu urările presedintelui fondator, vă rugam să primiți, asigurările profundului respect atat din partea membrilor filialei UZPR Marea Britanie, cat si al colaboratorilor si  membrilor UZPR din Romania.

Home

Despre un eveniment deosebit de frumos, necesar și important, vom face vorbire în cele ce urmează cu câteva imagini și detalii – MONOGRAFIA LOCALITĂȚII PÎRVOVA. Scrisă cu multă dăruire și pricepere de un nume ce s-a impus deja în lumea condeiului, domnul Gheorghe ȚUNEA PÎRVOVANU.

Sincere felicitări, drag și bun colaborator! Mulțumiri multe domnului Gheorghe ȚUNEA PÎRVOVANU pentru truda sa în ceea ce privește promovarea identității neamului și locului natal!!

,,Monografia satului Pârvova“

Pentru a întregi tabloul cultural al Crainei Bănăţene era imperios necesar ca satul Pârvova să aibă o monografie. Această lucrare s-a născut dintr-o iubire nemărginită faţă de locul natal şi totodată reprezintă un pios omagiu celor peste 56 de eroi pârvoveni morţi în cele două războaie mondiale.
Satul Pârvova face parte din Craina Bănăţeană, alături de alte 12 localităţi, fiind primul în ordinea numerotării acestora. De altfel, numele satului Pârvova vine de la slavonescul „pârvo“ sau pervâi , care se traduce în româneşte „primul“, adică de la faptul că Pârvova este prima localitate din Craina Bănăţeană.
Lucrarea debutează cu o Prefaţă şi cu un Cuvânt pentru cititori, cuprinde 8 capitole, acestea fiind desfăşurate pe aproximativ 407 pagini.
În capitolele I şi II sunt prezentate aşezarea geografică şi istoricul acestei localităţi. De altfel , capitolul II este cel mai complet, deoarece cuprinde 122 pagini din această lucrare. Aici sunt descrise evenimente din viaţa satului, de la urmele stăpânirii romane până la prima atestare documentară a satului de la 1440, apoi de la jertfa celor 56 de eroi pârvoveni morţi în cele două războaie mondiale până în vremurile noastre.
În capitolul III am vorbit despre administraţie şi economie, ştiindu-se faptul că satul Pârvova a fost un centru economic puternic până în jurul anului 1950, în jurul căruia gravitau şi alte sate din jur. La un moment dat, satul a avut trei fabrici de ţiglă, o bancă de credit, un han şi o melcărie. Mai mult, a existat o asociaţie particulară unde se fabricau cozile pentru unelte, patronată de familiile de unguri Franţ, Petrovici şi Mihai Nagÿ, dar şi un atelier de construcţii metalice ce a dăinuit până în anul 1990.
În capitolul IV este prezentată viaţa spirituală a pârvovenilor, care au fost păstoriţi de familia preoţească Călţun vreme de 140 de ani, din rândul căreia s-a ridicat Traian Călţun, participant la actul unirii de la Alba Iulia. La capitolul V, avem prezentată şcoala de pe băncile căreia s-au ridicat importanţi oameni de cultură.
La capitolul VI, sunt amintiţi oamenii de seamă care au adus faimă acestui sat , între care enumerăm pe: Traian Topliceanu, profesor, om de cultură şi primar al Caransebeşului. Constantin Topliceanu, frate cu Traian Topliceanu, care a fost şef serviciu Contencios la Ministerul Industriilor şi co-fondatorul Societăţii ,,Cercul Bănăţenilor“ din Bucureşti; profesorul-inginer Andrei Berzănescu , unul de pionierii fabricaţiei de hidro-agregate din România.
În ultimele capitole VII şi VIII, sunt tratate cultura şi tradiţia satului Pârvova, respectiv sănătatea şi sportul cetăţenilor acestei localităţi. Lucrarea se încheie cu un album de fotografii ce redau istoria acestui loc minunat, numit satul Pârvova.
De altfel, la numai o zi de la tipărirea acestei cărţi, în data de 22 mai 2022 a avut loc lansarea acesteia în localitatea Pârvova. La această manifestare culturală, unică în felul ei, au participat oameni de cultură din Caraş-Severin şi din Timiş, cum ar fi Gheorghe Jurma, Icoana Budescu, Pavel Panduru sau Gheorghe Rancu, dar şi aproximativ 70-80 de locuitori ai satului.
Această acţiune cultură a fost un vis împlinit pentru mine, pe care îl purtam în suflet încă din copilăria mea, dar şi o sărbătoare pentru consătenii mei, care aşteptau de mult timp ca cineva să-i ridice din ,,gaura de urs“ în care s-au înfundat.

Gheorghe ŢUNEA PÎRVOVANU
Reşiţa, 5 iunie 2022

Foto – arhiva personală Gheorghe ŢUNEA PÎRVOVANU. Mulțumiri!

https://www.facebook.com/cjcpct.carasseverin.73

( https://www.facebook.com/plugins/post.php?href=https%3A%2F%2Fwww.facebook.com%2Fcjcpct.carasseverin.73%2Fposts%2F1168338540631732&show_text=true&width=500 )