O zi frumoasă de toamnă! Fusesem invitată în stațiunea Herculane la un eveniment extraordinar dedicat scriitorului Ion Florian Panduru, era un simpozion omagial cu numele „Ion Florian Panduru” organizat cu sprijinul primăriei Mehadia, Liceului Hercules din stațiunea Herculane și Societatea Literar-Artistică Sorin Titel din Banat. Au participat mulți oameni dedicați culturii, oameni care iubesc cu adevărat literatura, istoria, credința, unii dintre ei au venit de la sute de kilometri depărtare, fiecare având un cuvânt de spus despre liderul evenimentelor din anul 1989 în orașele de la poalele Domogledului, scriitorul de pe Valea Cernei, profesorul Ioan Florian Panduru. Aici l-am cunoscut pe domnul profesor Gheorghe Rancu. Din primul moment, acest om calm, sigur pe el, un dascăl desăvârșit, mi-a transmis un gând de prietenie, am simțit respectul cu care trata simpozionul, dar și pe oamenii din jurul său. Simplu, onest, cu demnitate în ochi, domnul profesor Gheorghe Rancu mi-a oferit o zi plină de istorie și cultură, dar ce m-a făcut să-mi doresc a-l întâlni cât mai repede a fost povestea sa despre Muzeul pe care mi-a spus că îl deține în localitatea Șopotul Vechi, județul Caraș-Severin.
Nu a trecut mult timp și îndreptându-mă spre Topleț, localitatea copilăriei mele, împreună cu soțul meu Daniel Rogobete, am hotărât să mergem să vizităm Muzeul domnului Rancu. Valea Almăjului este foarte frumoasă, nu degeaba se spune că județul Caraș-Severin este unul dintre cele mai pitorești locuri, turismul ar fi la cote maxime dacă s-ar investi în aceste localități, acest județ este „perla natură” oferită de Dumnezeu pământenilor. Ajunși în Șopotul Vechi, am bătut la ușa unei case pe care stătea zâmbind, ca o chemare, numele: Colecție privată de etnografie și arheologie „Almăjul”, apăruse dintr-o dată în fața noastră un loc în care trecutul își scria memoriile. Domnul profesor ne-a primit cu zâmbetul său frumos pe față și deodată stupoare, nu ne-a venit să credem ce găseam în această casă… Doamne Dumnezeule, aici locuiește trecutul!
O să spun o poveste adevărată, o poveste care mi-a hrănit speranța că totuși mai există români curați la suflet, harnici peste măsură și adevărați. Ne-au fascinat exponatele dispuse în cele patru încăperi ale acestei case, exponate care ne-au trimis din prima secundă în adâncul vremurilor. Cum poți să privești aceste nestemate ale tuturor timpurilor și să nu le mângâi? În minte îmi veneau zeci de gânduri, să fotografiez, să le ating, să pun urechea pentru a asculta povestea anilor trecuți peste ele, să întreb ce au însemnat toate acestea, dar pentru asta aveam nevoie de timp. Intrasem în lumea copilăriei mele, dar și a copilăriei strămoșilor mei, în acest loc binecuvântat de Dumnezeu erau adevărate colecții din gospodării țărănești, toate aranjate pe meserii și îndeletniciri specifice. În aceste patru încăperi am găsit istoria poporului român, fiecare lucru în parte avea suflet, oameni buni, români dragi, toate acele exponate astăzi sunt vii și vorbesc. Eram în mijlocul unei colecții cu peste 2000 de obiecte, înscrisuri, documente, costume populare, felurite feluri de mobilier, zeci de icoane pe sticlă, obiecte de uz gospodăresc, obiecte de cult, moșteniri și înscrisuri de familie, cărți rare, am văzut o expoziție a revistelor de cultură sătești, aici am regăsit istoria primului război mondial, o istorie atât de vie. M-am uitat la gesturile acestui domn, cu câtă bucurie ne prezenta obictele vechi, parte din neamul românesc, din ființa noastră, aici se măcina timpul, în această zonă care acum este împânzită de mori de apă, războaie de țesut, șpălțacuri. În jurul meu prindeau viață toate clipele, eram doar noi și istoria care ne prezenta un film cu trecutul. Simțeam sufletele strămoșilor noștri în acele pârlee, în vasele de lemn cu care se gospodăreau femeile, în presele pentru struguri, râșnițe, apoi melița pentru melițat cânepa, păpuși îmbrăcate în straie de sărbătoare, costumele populare parcă străluceau, dar câte lucruri de valoare nu se roteau în jurul meu. Cu inima deschisă și sufletul curat, colecționarul Gheorghe Rancu ne plimba prin aceste încăperi în care toate parcă trăiau în pace și prosperitate lăudând țăranul roman, apreciind țara românească, iată dragi oameni că în acest Muzeu se află spiritul poporului român. Trebuie să ai suflet mare ca să oferi istoriei ani, zeci de ani din viață, pentru a colecționa obiecte ce rămân la loc de cinste în viața tuturor românilor. Într-adevăr domnul profesor, colecționarul, omul de cultură Gheorghe Rancu a trăit în mediul sătesc, desfășurându-și activitatea peste 50 de ani, implicându-se în viața satului atât ca dascăl cât și ca cetățean, foarte important este că și-a luat numele și de Bodrog pentru a nu-și uita rădăcinile.
Am avut bucuria să-l avem ca invitat de seamă în localitatea Topleț, locul nașterii mele, atunci când am organizat lansarea de carte a poetului Gheorghe Băltean, am avut onorea să-l avem ca invitat și în orașul Lugoj, pot spune că a fost o mare sărbătoare pentru muzeul lugojean.
La acest eveniment deosebit din Lugoj, au participat foarte mulți membri ai Asociației Publiciștilor Presei din Banatul Istoric. Evenimentul fiind publicat în paginile multor ziare și reviste din Lugoj, Timișoara, precum și cele din județul Caraș-Severin. Vizitele sale la Teatrul Municipal ”Traian Grozăvescu” Lugoj au făcut o mare bucurie actorilor lugojeni, mai ales doamnei Maia Voronca, actriță și regizoare a Teatrului ”Traian Grozăvescu”, aceasta având un deosebit respect pentru domnul profesor Rancu.
Spun cu fermitate, spun sincer și cu bucurie nemăsurată: la Șopotul Vechi, Gheorghe Rancu scrie o pagină de istorie în societatea românească, o pagină de istorie în care se oglindesc patru încăperi unde am putut să admir obiecte importante pentru poporul român, lucruri care mi-au rămas în minte pentru totdeauna, fiind un muzeu aparte în care fiecare exponat are povestea lui, iar diversitatea acestuia este uimitoare: râșnițe, pietre de râșnițe, obiecte personale ale episcopului Iosif Traian Bădescu, printre care brichetă de birou gravată și aurită. Perioada turcească ilustrată la Muzeul din Șopot, multe și minunate sunt tainele ce le ascund meleagurile de pe Valea Almăjului. De la Monede romane la flori de mina, de la costume populare la fragmente din epoca bronzului, de la unelte agricole la sute de fotografii și cărți, au fost toate adunate într-o viață de om, dar cu câtă dragoste și pasiune!
Sunt foarte mulți ani de când îl cunosc pe ”Omul tuturor timpurilor”-Gheorghe Rancu Bodrog, ne-am întâlnit la multe evenimente culturale, prezența dânsului mă onorează astăzi și mă încurajează să continui tot ce mi-am propus, acest om nemaipomenit de binevoitor dă speranță tuturor care îi împărtășesc ideile culturale. Ca român mă bucur enorm că îl cunosc pe domnul Rancu, pentru că am avut ocazia să intru în lumea unui trecut, o lume care îmi oferă tot ceea ce am crezut că am pierdut, sau am uitat, sau a dispărut și anume: valoarea, să ai un lucru și să-i dai valoare înseamnă foarte mult pentru existența noastră ca popor. De câte ori îl privesc îmi dau seama câtă dragoste are acest om pentru țară, pentru Almăj, pentru oameni, pentru familie, spun asta gândindu-mă la munca sa, la nopțile nedormite, la zile, luni, ani, chiar zeci de ani trăiți sub semnul căutării acestor obiecte de o foarte mare valoare, câtă muncă de lămurire cu sătenii și nu numai, câte drumuri, intervenții, chiar și bani oferiți acelora care dețineau obiectele. Oare câți români mai sunt în țara noastră de talia domnului Rancu? Din suflet m-aș bucura să existe un număr mare de asemenea oameni dedicați istoriei, tradiției, credinței, culturii noastre.
Omul sfințește locul, așa se spune din vechi timpuri, într-adevăr ”Omul tuturor timpurilor”, Gheorghe Rancu –Bodrog- sfințește în fiecare zi locul unde trăiește, prin tot ceea ce face, domnul profesor pune pe harta țării noastre importanța unui sat care strălucește atât prin frumusețea dată de la Dumnezeu cât și prin activitățile, realizările, acestui om minunat și într-adevăr realizarea care onorează cel mai mult activitatea de dascăl de țară este deschiderea *Colecției de etnografie și arheologie „Almăjul”* organizând pe parcursul anilor expoziții la nivel local, județean, interjudețean, national și international.
Minunatul domn profesor Gheorghe Rancu a fost adus pe pământ cu un scop și acest scop ne definește pe noi ca oameni care iubesc viața și poate de aceea facem lucruri benefice societății, iar activitatea sa competentă atât în plan profesional cât și în aceea de scriitor, publicist, monografist arată un caracter puternic, frumos, demn.
Și dacă tot am vorbit de caracter, spunea odată poetul antic Horațiu: ”Trei lucruri arată caracterul unui om : cărțile, prietenii și cadourile”
Stimă și respect, domnule Gheorghe Rancu Bodrog!
Maria ROGOBETE – Membru UZPR
