Tata Oancea a rămas în memoria oamenilor ca o figură pitorească a Vasiovei şi a Banatului, unic prin unele fapte ale existenţei sale. El este cunoscut pentru ce a însemnat în literatura şi publicistica bănăţeană interbelică, dar mai ales pentru dragostea sa pentru cărţi şi creaţie.
Petru Encovetti Oance, cunoscut sub numele de Tata Oancea, s-a născut în Vasiova în 29 august 1881 (la acea vreme Vasiova era un sat între localităţile Bocşa Montană şi Bocşa Română) într-o familie de ţărani și a murit în 4 decembrie 1973 tot la Vasiova. Patru ani la școala românească din sat (Vasiova) și doi ani la cea nemțească i-au fost toate studiile absolvite. A fost un autodidact. Pasionat de carte, citeşte extrem de mult, dar şi „colecționează” cărți, astfel reuşeşte să-şi încropească o importantă bibliotecă personală, devenind un adevărat bibliofil.[1]
Înzestrat nativ cu talent, este un adevărat artist: sculptează în lemn (a realizat câteva iconostasuri – la Biserica din Vasiova, la Mănăstirea sf. Ilie de la Izvor etc.), desenează, pictează și… scrie. Scrie poezie, proză, memorialistică.[2]
[1] Ionel Bota. Bibliotecile din Banat între 1850 – 1918. Reșița: Timpul, 2000.
[2] Cornel Ungureanu. Introducere în viața și opera lui Petru E. Oance (Tata Oancea), poet, sculptor și jurnalist, autor al revistei „Vasiova” (1929 – 1947) . Reșița: Modus P.H., 1999.