7 decembrie 2018, ora 12.00, Sala „Jean Monnet“ din cadrul Colegiului Național „Diaconovici – Tietz” Reșița:

Proiect: „Cultura și arta în Reșița Montană“. Vizita unui grup de elevi și a cadrelor lor didactice din Jimbolia sub coordonarea Angelei Chici (Muzeul „Stefan Jäger“) și vernisajul expoziției de artă plastică cu propriile creații.

 

7 decembrie 2018, ora 14.00, Universitatea „Eftimie Murgu” din Reșița:

Vizita unui grup de elevi și a cadrelor lor didactice din Jimbolia sub coordonarea Angelei Chici (Muzeul „Stefan Jäger“).

  

7 decembrie 2018, ora 16.30, sediul Forumului German Reșița, str. Oituz:

Vizita unui grup de elevi și a cadrelor lor didactice din Jimbolia sub coordonarea Angelei Chici (Muzeul „Stefan Jäger“) și schimb de experiență cu Cercul de pictură „Deutsche Kunst Reschitza“ al Forumului Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin (coordonatori: Doina și Gustav Hlinka).

Marți, 4 decembrie 2018, cei mai mici dintre membrii Centrului de tineret „Vasiova” au avut parte de un eveniment al bucuriei, menit să încununeze munca și talentul lor.

Copiii care frecventează Atelierul de pictură din cadrul Centrului de tineret „Vasiova”, îndrumați de artistul plastic Nicolae Potocean, și-au expus cele mai reușite lucrări pentru o modestă vernisare. De lucrările expuse s-au bucurat părinții și bunicii copiilor, dar și prieteni și colegi ai acestora.

Despre activitatea Centrului de tineret „Vasiova” și despre susținerea acestor activități au vorbit artistul Nicolae Potocean, pr.dr. Daniel Crecan, coordonatorul Centrului de tineret „Vasiova”, prof.dr. Mihai Vișan, colaboratorul organizatorilor, precum și Gabriela Șerban, gazda evenimentului.

La final, părintele coordonator Daniel Crecan a oferit tuturor copiilor prezenți un dar-recompensă pentru talentul și strădania lor, dar și pentru că ne aflăm în prag de Sfinte sărbători ale Sfântului Nicolae și ale Nașterii Domnului.

„Este o bucurie să putem organiza o astfel de expoziție plină de lumină. Felicităm copiii  și –l felicităm pe voluntarul nostru Nik Potocean care, prin talentul și generozitatea sa, a adus astăzi bucurie și pentru copii și pentru adulți. Mulțumim dnei.dir. Gabriela Șerban pentru consecvență și continuitate în această frumoasă și necesară misiune cu tinerii. Sărbători binecuvântate tuturor!” a încheiat pr. dr. Daniel Crecan. 

Evenimentul a fost organizat de Centrul de tineret „Vasiova” al Bisericii Ortodoxe „Nașterea Maicii Domnului” în colaborare cu Biblioteca Orășenească „Tata Oancea” Bocșa.

     Localitatea Prigor atestată documentar la 1550 este așezată în Țara Almăjului, în partea de sud-vest a României. Locuitorii așezării au fost și sunt oameni harnici, iubitori de muncă, neam și credință. Au fost și sunt toți români și creștin ortodocși.     Au fost într-o permanentă legătură cu românii de peste munți de unde a venit preotul Câmpeanu la 1821. Și pentru prigoreni ca și pentru toți locuitorii Almăjului libertatea însemna loialitate față de stăpânire și sacrificiul suprem pentru neam și credință. Acest lucru i-a făcut să participe activ la lupta pentru România Mare. La 1 decembrie 1918 la Alba Iulia a participat locotenentul Ruja Constantin, trimis de Consiliul Național Român de la Arad, în garda Ștefan Ciceo Pop. De asemenea de la Prigor participă și învățătoarea Sofia Zarva. În vara anului 1919 la luptele împotriva bolșevicilor lui Bela Kun au participat locotenentul Ruja Constantin și căpitanii Melchior Ștolț și Tudor Marconescu. Unu dintre cei mai importanți luptători pentru Marea Unire a fost preotul Iosif Coriolan Buracu născut la Prigor și titular în parohia Mehadia.

Prigorenii au sărbătorit periodic marele eveniment al desăvîrșirii unității naționale, organizînd spectacole și simpozioane. În anul 1938 învățătorul Iosif Toader și primarul Nicolae Hânda au organizat o frumoasă manifestare. În 1968, cu prilejul sărbătoririi a 50 de ani de la Unire am fost la Alba-Iulia. În anul 1978 Școala de la Prigor și Primăria au organizat un simpozion lcu prilejul unirii Banatului cu Țara mumă – România.

În 1998 Ansamblul Doina Prigorului a pregătit un spectacol cu tema ”Întoarcerea Almăjenilor de la Alba-Iulia” care a fost prezentat în mai multe localități, iar în 1999 la Marga. În anul 2008 Școala Prigor a realizat un simpozion cu invitați din Banat. Cu prilejul Centenarului, Liceul I.C. Buracu a organizat frumoase manifestări, sărbătorind Marea Unire!

În data de 4 decembrie, atât în calendarul ortodox cât și în cel catolic se comemorează sfânta Barbara sau Varvara, cunoscută fiind ca patroana spirituală a minerilor. Ea este considerată totodată printre altele și patroana geologilor, a arhitecților și a prizonierilor.

Sfânta Barbara s-a născut în secolul al III-lea în Nicodemia, astăzi Turcia, ea fiind considerată de ambele biserici creștine de rit bizantin și roman fecioară martiră. Ea a fost preluată în calendarul creștin în secolul al XII-lea.

În această zi importantă pentru ei, minerii își sărbătoresc patroana spirituală prin participări la ceremonii religioase și culturale. Și în județul nostru, în centrele miniere, sfânta Barbara sau Varvara este cinstită și venerată de toți aceia care sunt angrenați în această muncă grea. De-a lungul anilor, această sărbătoare și-a avut un loc bine conturat în viața minerilor.

Numele sfintei a fost dat înainte multor noi născuți, ceea ce astăzi se întâmplă tot mai rar.

Foarte mulți coloniști de limbă germană, cehă sau italiană care s-au așezat pe meleagurile Banatului Montan au adus cu ei un cult deosebit dedicat acestei sfinte. În foarte mult biserici romano-catolice ale sud-vestului României se găsesc altare laterale sau picturi dedicate sfintei Barbara.

De asemenea a fost adus și un obicei care se perpetuează și astăzi: în ziua de 4 decembrie se pun ramuri dintr-un pom fructifer într-o vază cu apă. Aceste ramuri înfloresc  chiar în ziua de ajun, pe 24 decembrie. Aceste ramuri înflorite decorau înainte masa de Crăciun, deoarece nu se puteau cumpăra flori tăiate în mijlocul iernii, pentru a înfrumuseța masă de sărbători.

În Biserica Romano-Catolică „Maria Zăpezii” din Reșița se găsește un altar lateral, dedicat sfintei Barbara. Aici, conform tradiției, este aprinsă în această zi o lampă de miner, în memoria minerilor căzuți la datorie.

Erwin Josef Ţigla

Ioan Cărmăzan este cunoscut ca una dintre personalităţile culturale care a adus constribuţii importante la cultura şi arta românească, la afirmarea oraşului şi judeţului în circuitul naţional şi universal de valori.

Scriitor şi cunoscut regizor şi scenarist, s-a născut la 27 iunie 1948 în localitatea Satchinez, jud. Timiş, din părinţi dascăli bocşeni.

De la vârsta de 3 ani se întoarce cu familia la Bocşa (Caraş-Severin), spaţiul pe care Ioan Cărmăzan îl consideră natal, deoarece aici creşte, aici învaţă, aici se formează, de aici porneşte în viaţă şi în carieră. Bocşa este locul unde a copilărit, şi-a făcut studiile, unde a cunoscut farmecul peisajului şi al istoriei, de unde s-a inspirat în câteva cărţi şi filme.

Absolvent al Facultăţii de Matematică a Universităţii din Timişoara (1971), după ce a absolvit şi regia de film  la I.A.T.C. Bucureşti (1978), s-a afirmat în cea de-a şaptea artă cu o serie de succese, între care filmele „Ţapinarii” (1982), „Lişca” (1983),, „Sania albastră” (1987), „Casa din vis” (1993), „Vlad nemuritorul” (2000), „În fiecare zi Dumnezeu ne sărută pe gură” (2002), „Orient Expres” (2004 – în colaborare cu Sergiu Nicolaescu), „Lotus” (2004), „Raport despre starea naţiunii” (2004), „Cu inima îndoită” (2006), „Dragoste de mamă” (2006), „Margo” (2006), „O secundă de viaţă” (2009), „Oul de cuc” (2010), „Brâncuşi – din eternitate” (2014), „Conserva” (2015), „Nu există stele verzi” (2015), „Întoarcerea magilor” (2016)  – sunt titlurile filmelor cărora le-a fost regizor şi unora scenarist. A realizat şi filme documentare, dar şi scurtmetraje: „Cântă cucul și pe ploaie” (1978),„Ion Pacea” (1980), „Tranziția în România” (1993 – un film pentru CNN) „Cavalerul adormit” (2008), „Negustorul de amintiri”(2009) ș.a.m.d.

 „Cărmăzan este un fel de Bulgakov al României. Filmele lui sunt profund subversive, nu pentru că atacă comunismul, ci pentru că-l ignoră.” („Cineast Magazine”, New York).

În acelaşi timp s-a impus în literatură prin câteva cărţi, două dintre ele fiind inspirate chiar de oraşul şi zona Bocşei: „Povestiri din Bocşa” şi „Mica ţiganiadă”.

„Ca regizor, a construit o lume fabuloasă. Ca literat, Ioan Cărmăzan are o operă absolut importantă şi mărturisesc că fiecare relectură îmi dovedeşte profunzimile textului şi îmi dovedeşte cât de modern este Ioan Cărmăzan” (prof. dr. Călin Chincea)

Ioan Cărmăzan este, cum spunea şi Fănuş Neagu, „un răzvrătit şi aşa trebuie să rămână”, care „vede lumea cu ochi de cineast şi o repovesteşte cu gândire de poet.””Un scriitor care vine cu un spaţiu şi îl propulsează în marea literatură”, afirmă Gheorghe Jurma.

Ioan Cărmăzan este unul dintre cei mai controversaţi regizori români, este scenarist, este scriitor, este profesor universitar, este membru fondator şi preşedintele UARF (Uninunea Autorilor şi Realizatorilor de Film din România); din anul 2005 este membru al Uniunii Scriitorilor din România, iar din anul 2008 este doctor în cinematografie şi media.

Membru al Consiliului Naţional al Audiovizualului (2007); membru în Consiliul de Administraţie al Centrului Naţional al Cinematografiei (2010); începând cu anul 1999 desfăşoară o intensă activitate didactică universitară: Facultatea de Arte a Universităţii „Hyperion”, Academia de Arte „Luceafărul”, Universitatea de Arte Media PRO, Facultatea de Arte Plastice a Universităţii de Vest Timişoara, Facultatea de Teatru şi Televiziune a Universităţii „Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca.

Moderator şi realizator de emisiuni TVR („De la A la… infinit”, „Academicienii”).

A pus în scenă spectacole de teatru (Pescăruşul – Cehov, Romeo şi Julieta – Shakespeare); a realizat fime documentare pentru marele ecran sau televiziunile din România, dar şi pentru BBC, CNN şi Channel 15.

>>>>>>>>>>> citeşte articol întreg

Cinstirea eroilor căzuți pe câmpurile de luptă pentru țară și popor este un act de pietate, un suport moral pentru viața noastră, o datorie față de memoria celor care au plecat prea devreme în lumea celor fără de viață.

Pe acest fond, în curtea Bisericii ortodoxe din localitatea Cinciș-Cerna, cu ocazia sărbătoririi MARII UNIRI, sub genericul „A PATRIEI CINSTIRE – UNIȚI SUB TRICOLOR” în organizarea Asociației „Cincișenii” s-a plantat un stejar denumit metaforic „STEJARUL MARII UNIRI”.

Ideea organizării acestui moment semnificativ i-a aparținut prof. Ioan VLAD – vicepreședinte al Asociației „Cincișenii”, cu drag susținută și îmbrățișată de prof. univ. dr. ing. Victor VAIDA, președintele acestei asociații, care a propus plantarea stejarului în curtea bisericii, a fost finalizată cu sprijinul Comitetului director al asociației, cu remarcă pentru contribuția colonelului (r) Marin Viorean PETROESC, a Bisericii ortodoxe din localitate și a unor locuitori din acest sat.

A fost un moment de trăire sufletească, zărită prin ochii credinței ce-a născut parcă un echilibru moral, o rază de lumină, de cinstire a memoriei eroilor din satul CINCIȘ și localitățile învecinate.

Nu a lipsit săvârșirea unui parastas în memoria tuturor eroilor, unde lumânările aprinse – păreau un izvor de lumină și căldură, un simbol al vieții de dincolo de moarte.

Această activitate stă în slujba semenilor, căci binele comun se răsfrânge și asupra binelui individual, aspect ce ne face să apreciem sprijinul localnicului Nicu CIORBĂ care a transportat stejarul dintr-o pădure privată, ca de altfel, al lui Ioan VAIDA, Valentin GROZA și Dumitru MARSICI care au amenajat spațiul unde a avut loc plantarea.

În pofida vremii friguroase, cei prezenți au audiat o expunere bine documentată și semnată de președintele Asociației „Cincișenii”, care a marcat Ziua Centenarului punctând în același timp momentul Marii Uniri.

Un sens aparte și clipe de suflet înălțătoare, a transmis celor prezenți solistul de muzică populară, Sigismund Munteanu, prin interpretarea de cântece patriotice.

– Acțiunea de la Cinciș-Cerna – după cum remarca Mihai RUDEANU – a creat relații pozitive de natură morală și socială, de trăire creștină, omagiu adus eroilor primind sensul adevărat și deplin de recunoștință față de aceștia – floare aleasă din buchetul de virtuți care trebuie să ne îmbogățească sufletul.

Urmare acestei activități, s-au primit multe mesaje de felicitare, unul dintre acestea fiind semnat de ing. Constantin VLAICU, (foto) din Mehadia, jud. Caraș-Severin, membru al U.Z.P.R., pe care-l redăm mai jos: «Felicitări pentru Asociația „Cincișenii”. Plantarea stejarului în curtea Bisericii, sub denumirea „Stejarul Marii Uniri”, contribuie la formarea de clipe înălțătoare, de respect față de eroii satului și ai neamului românesc, în general. Este un respect față de istoria locală venită din adâncul timpului, sub chipul românului viteaz, dârz și neînfricat, un omagiu pentru trecutul glorios al poporului – permanent reper de suflet și credință».

 

Ioan Vlad

Georgeta-Ileana Cizmaș

Sărbătoarea Centenarului Marii Uniri a fost marcată și în orașul nostru printr-un complex de evenimente cultural-artistice derulate pe parcursul a două zile.

 

Pentru ziua de vineri, 30 nov. 2018, organizatorii au gândit o Expoziție foto-documentară dedicată Primului Război Mondial și Centenarul Spiritualității Bocșene, expoziție gândită și realizată de prof.dr. istoric Mihai Vișan. Pentru acest eveniment au fost folosite materiale provenite din publicații bocșene (revistele „Vasiova” sau „Bocșa culturală”), dar și importante documente provenite din colecțiile personale  ale unor pasionați colecționari precum mineralogul Constantin Gruiescu și publicistul Tiberiu Popovici. Expozițiile cuprind inedite cărți poștale din perioada 1900, fragmente de corespondență din acea perioadă, precum și medalioane ale unor personalități bocșene de ieri și de azi.

În partea a doua e evenimentului, cu binecuvântarea PS Lucian, episcopul Caransebeșului, a fost vizionat un film documentar dedicat Centenarului Marii Uniri, proiecție la care au luat parte toți preoții din zona Bocșa, sub îndrumarea părintelui coordonator Petrică Ghimboașă.

 

Cea de-a doua zi dedicată Centenarului Marii Uniri, ziua de 1 decembrie – Ziua Națională a României – a debutat cu intonarea Imnului național al României de către fanfara orașului Bocșa și Corul Liceului Teoretic „Tata Oancea” (îndrumător înv. Mariana Petruț), urmând oficierea unei slujbe religioase de către un sobor de preoți, depunere de coroane în memoria eroilor neamului și alocuțiuni din partea autorităților locale, precum și dezvelirea și sfințirea unei plăci comemorative consemnând reprezentații bocșeni (cei cu credenționale) la Alba Iulia la 1 Decembrie 1918.

Un moment deosebit de frumos a fost recitalul solo a capella al tinerei Olivia Melcescu.

Cea de-a doua parte a zilei naționale a fost dedicată cântecului și jocului fiind prezente ansambluri locale și internaționale. Spectacolul artistic dedicat centenarului Marii Uniri a fost susținut de copii de la școlile și grădinițele bocșene, ansamblurile „Bocșana” (Bocșa) și „Bârzava” (Reșița), precum și ansamblurile „Romanița (Chișinău), „Sveti Tadei” (Serbia) și „Gheorghe Nistor” (Ungaria).

Așa cum se obișnuiește la români, sărbătoarea Zilei Naționale s-a încheiat cu tradiționala fasole cu ciolan.

Evenimentul a fost organizat de Primăria, Consiliul Local și Casa de Cultură Bocșa, prin coordonarea inimosului Dan Liuț.

 

O acţiune de caritate o vor desfăşura de sărbători Forumul Democratic al Germanilor din judeţul Caraş-Severin şi Asociaţia Germană de Cultură şi Educaţie a Adulţilor din Reşiţa, care vor organiza împreună luni, 3 decembrie, ora 16.00, cu membrii lor o vizită la Căminul pentru Persoane Vârstnice din Reşiţa (Azilul de Bătrâni, aşa cum îl cunoaştem cu toţii). Pentru cei internaţi în acest cămin, membrii noştri vor duce pacheţele şi citrice, toate pentru a face simţită această perioadă plină de har, iar formaţiile culturale ale etniei germane din municipiu vor prezenta şi un scurt program artistic, pentru a descreţi frunţile celor aflaţi aici şi a le bucura sufletele. Astfel vor fi prezente formaţia muzicală „Banater Bergland”, Vincenzo Musi, grupurile „Intermezzo” și Duo Gassenheimer precum şi formaţia de dansuri populare germane „Enzian”.

 

Erwin Josef Ţigla

În 2 decembrie, credincioşii catolici de rit apusean (latin) intră în perioada numită Advent. În organizarea actuală a liturgiei romane, Adventul se plasează la începutul anului bisericesc. Anul liturgic începe cu prima duminică a Adventului, deoarece totul începe în Biserică cu venirea lui Cristos. Termenul latin „adventus” înseamnă „sosire” şi semnifică o perioadă de pregătire dinaintea Crăciunului.

Cei care cunosc obiceiurile tradiţionale ale catolicilor de rit apusean ştiu faptul că în această perioadă ei îşi pun în casă o coroniţă din brad cu patru lumânări, de cele mai multe ori de culoare roşie. Cele patru lumânări reprezintă cele patru duminici de Advent. În fiecare duminică se aprinde câte o lumânare în plus, în aşa fel încât, în ultima duminică, vor arde toate cele patru lumânări.

Acest obicei cu coroniţa de advent se regăseşte şi în multe case catolice din Banatul Montan.

 

Erwin Josef Ţigla

Etnia germană din Banatul Montan a derulat începând cu luna octombrie mai multe evenimente dedicate Centenarului României Mari. În cadrul acestora s-a evidențiat printre altele rolul istoric pozitiv al etniei germane din Transilvania, Bucovina și Banat în perioada 1918 / 1920 în constituirea României Mari.

Cu prilejul împlinirii Centenarului, Forumul Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin și Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților din Reșița au editat un plic filatelic cu sigla Centenarului în limbile română și germană. Cu aprobarea Poștei Române au fost realizate de asemenea două ștampile poștale ocazionale care marchează evenimentul. Astfel, o ștampila datată pentru 26 noiembrie reprezintă sigla Centenarului în limba germană, folosită cu aprobarea Ministerului Culturii și Identității Naționale, iar cea de a II-a a fost concepută pentru Reșița de ing. Marius Muntean din Timișoara pentru data de 3 decembrie.

În perioada următoare, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița va fi gazda unei expoziții filatelice sub genericul „Cinci secole de viață transilvană” realizată și dedicată Centenarului de către ing. Marius Muntean din Timișoara. Ea va putea fi vizitată până în data de 6 decembrie.

Centenarul Marii Uniri – moment de cinstire eroilor neamului

La ceas de importantă sărbătoare națională prilejuită de împlinirea centenarului de la Marea Unire din 1918, comuna Mehadia din Caraș-Severin a marcat evenimentul printr-un complex de manifestări cultural-educative înmănunchiate într-un simpozion intitulat „Simpozionul Marii Uniri. 1918 – 2018”.

Duminică 25 noiembrie 2018, în comuna Mehadia s-au adunat scriitori, preoți și oameni de cultură, importanți istorici ai Banatului, dar și îndrăgiți interpreți de folclor, pentru a cinsti cum se cuvine eroii Mehadiei, pentru a picura câteva lacrimi de bucurie și a evoca pe acei care, la 1 Decembrie 1918, au fost părtași la Adunarea de la Alba Iulia, martori ai actului Marii Uniri, precum și pe aceia care, de acasă, din modestul lor colțișor de plai, au luptat, sub diverse forme, pentru limbă și tradiție românească, pentru libertate și unitate națională. 

Firesc, evenimentul de la Mehadia a început în Biserică, cu Sfânta Liturghie, o biserică frumoasă, bine gospodărită de pr. Ciprian Danci,  o biserică înveșmântată de sărbătoare, pe care „fâlfâie falnic”, după cum ar spune poeții, steagul tricolor.

Din biserică, mulțimea de credincioși, alături de invitați, se îndreaptă spre Căminul cultural unde organizatorii s-au pregătit pentru ”Simpozionul jubiliar – Marea Unire 1918 – 2018”.

După cuvântul de salut al harnicului primar Iancu Panduru și al deputatului Ioan Tabugan, prețuit om al locului, scriitorul Nicolae Danciu Petniceanu, important cărturar al Banatului, a declarat deschise lucrările simpozionului științific, moderând cu pricepere și dărnicie evenimentul. Spun „dărnicie” deoarece invitații au avut timp nelimitat la dispoziție pentru a-și prezenta expozeurile.

Au susținut comunicări științifice istorici precum: dr. Radu Păiușan (Timișoara), dr. Iulian Lalescu (Mehadia), dr. Adrian Deheleanu (Timișoara), dr. Mihai Marcoci (București), prof. Pavel Panduru (Prigor), dr. Ioan Murariu (Timișoara). Dintre invitați au avut intervenții binevenite:  ing. Traian Conciatu (Timișoara), dr. Ilie Cristescu (Băile Herculane), Dumitru Rada (Timișoara), Mia Rogobete (Lugoj), Dănilă Surulescu (Timișoara), Silvia Hârceagă (Timișoara), Ion Ionescu (Timișoara), Gabriela Șerban (Bocșa) și Gheorghe Rancu (Șopotu Vechi).

Simpozionul științific a fost înnobilat de prezentarea volumelor realizate de Caius Danciu și Nicolae Danciu Petniceanu – „Mehadia – Anul de foc 1918” (Mehadia: Cetatea cărții, 2018) și „Medalioanele Unirii” (Timișoara: Mirton, 2017), precum și de momente artistice ale elevilor din Mehadia îndrumați de inimoasa și talentata prof. Anișoara Zeicu, alături de prestigioasa fanfară din Bănia. 

Cea de-a doua parte a evenimentului s-a desfășurat în fața Primăriei Comunei Mehadia și a constat în dezvelire și sfințire de „Placă Jubiliară închinată luptătorilor pentru Marea Unire”: „Cinstire luptătorilor români arestați și condamnați pentru Marea Unire” sunt cuvintele încrustate alături de numele eroilor din Mehadia: general Nicolae Cena, protopop dr. Ioan Sârbu, pr. Iosif Coriolan Buracu, dr. Virgil Nemoianu, înv. Nicolae Mergea, funcționar Miron Cozma, țăran Dimitrie Cerbu, țăran Nicolae Chiticeanu;  din Plugova țăranul Ion Pârvu Pârvulescu, din Valea Bolvașnița: înv. Iosif Domilescu, iar din Globurău pr. Ilie Popovici și pr. Iosif Drăgoi.

Așa cum se cuvine la ceas de sărbătoare, evenimentul de la Mehadia s-a încheiat cu înmânare de Diplome jubiliare din partea organizatorilor, dar și prin joc și cântec românesc interpretat de cunoscuți instrumentiști din zonă și îndrăgiți  interpreți de folclor precum Ghiță Călțun Brancu, Mariana Boțoacă și Iosif Pușchiță.

Un eveniment de înaltă ținută, dar, mai ales, de suflet, simpozionul de la Mehadia dedicat Centenarului Marii Uniri a fost organizat de Primăria și Consiliul Local Mehadia, prin grija atentă a primarului Iancu Panduru, cu sprijinul neobositului scriitor și cercetător al istoriei culturale bănățene, prozatorul Nicolae Danciu Petniceanu și al colegului său mai tânăr, Constantin Vlaicu, redactorul-șef al revistei „Vestea”. De altfel, bine observa și frumos denumea profesorul Pavel Panduru această rodnică și importantă colaborare a celor trei, sesizând conturarea unui nou „trifoi cărășan”, de astă dată al Mehadiei!  

 Felicitări, tuturor! La mulți ani, România!

Sub semnul marcării celor 100 de ani de la formarea statului național unitar român, hotelul „Maier” din orașul de pe Cerna a găzduit finalizarea proiectului „A PATRIEI CINSTIRE – UNIȚI SUB TRICOLOR”, realizat cu sprijinul Primăriei Municipiului Hunedoara și Consiliului Local Hunedoara.

Printre parteneri am consemnat: Biblioteca Municipală, U.Z.P.R., Filiala Caraș-Severin a U.Z.P.R., Inspectoratul Școlar Județean, Asociația „Cincișenii” și cotidianul „Mesagerul hunedorean”.

Dezbaterea pe tema „100 de ani de istorie – 100 de ani de visuri” susținută de prof. univ.dr. ing. Victor VAIDA, Adrian BĂLOIU – colonel (r), prof. Gheorghe ALIMPESCU,  medicul Mircea ARTEAN și Lucia TĂNASE – director al Bibliotecii municipale,  a contribuit la formarea unor clipe înălțătoare privind istoria țării venită din adâncul timpului, sub chipul românului viteaz, dârz și neînfricat – virtuți ce se identifică cu însuși destinul lui.

Au fost momente de punctare a necesității respectului față de trecutul glorios al poporului român – permanent respect de suflet și credință, asimilarea de noi cunoștințe pe linia formării conduitei participative la viața socială.

În cadrul implementării proiectului, printre altele, am notat concursul de jurnalism cu tema „MÂNDRIA DE A FI ROMÂN” pe primul loc detașându-se STĂNCIOI Ana Maria și SUSANYI Hera, ambele de la Colegiul Național de Informatică „Traian Lalescu”, înființarea cercurilor „Prietenii sănătății”, „Prietenii naturii” și „Prietenii istoriei”.

Nu au lipsit diplomele și premiile, o reușită excursie documentară la Alba Iulia, realizarea pliantului „Mândria de a fi român” și un inedit moment cultural-artistic semnat de cântăreața de muzică populară Valerica IANOȘI MARIAN.

După cum remarca prof. univ. dr. ing. Victor VAIDA „proiectul s-a dovedit o activitate care a contribuit la formarea personalității tinerilor prin însușirea valorilor istoriei naționale, a trecutului glorios al poporului – repere de suflet și conștiință. Rezultatele proiectului, cu siguranță, vor fi durabile. Din ochii participanților am desprins hotărârea de a-și crea comportamente și atitudini de implicare în viața comunității, sub semnul dragostei de țară”.

 

Ioan Vlad

Georgeta-Ileana Cizmaș

Primăria şi Consiliul Local al comunei Mehadia, judeţul Caraş Severin, organizează duminică 25 noiembrie 2018, SIMPOZIONUL JUBILIAR – MAREA UNIRE, 1918-2018.

Parteneri ai acestei manifestări sunt: Filiala Caraş Severin a Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România, Societatea Literar Artistică ,,Sorin Titel” din Banat şi revista ,,Vestea” din Mehadia.

Simpozionul debutează începând cu ora 11.00, în sala Căminul Cultural ,,General Nicolae Cena” din Mehadia.

Învățătorul Gheorghe Băltean – personaj de cinste

 al poetei Mia Rogobete[1]

„Cinstea, spiritul nobil, iubirea pentru țară, modestia și corectitudinea acestui om deosebit, acestui toplicean curajos au făcut ca Omul Gheorghe Băltean să rămână în istoria comunei Topleț, volumele sale de poezie, curajul de a spune oamenilor ce înseamnă omenia, nobilul țel de culturalizare al maselor au făcut să respectăm amintirea acestui brav cetățean.”  

Astfel și-a început actrița și poeta lugojeană Mia Rogobete discursul în data de 17 noiembrie 2018 la prezentarea volumului său „Sfinxul Banatului. George Bălteanu. Viața și opera”, eveniment desfășurat în comuna natală Topleț, Caraș-Severin, la Căminul Cultural care poartă numele acestui harnic și talentat dascăl bănățean, Gheorghe Băltean.

Despre carte și autoare au vorbit: Ilie Hașcă (primar comuna Topleț) și Iancu Panduru (primar comuna Mehadia), Ioan Horescu (director Școala Gimnazială Topleț), Ion Rațiu (director Cămin Cultural Topleț), Bogdan Belu (preot sat Bârza), Vasile Barbu (Uzdin), Gheorghe Rancu Bodrog (Șopotul Nou), Gabriela Șerban (Bocșa), Nicolae Danciu Petniceanu (Mehadia), Ioan Teca (Lugoj), Simion Dănilă (Belinț), Maria Voronca (Lugoj) și Mioara Gheleșan (Topleț).

Cel mai recent volum semnat Mia Rogobete și dedicat dascălului poet Gheorghe Băltean a apărut la editura Hoffman din Caracal și se deschide cu un veritabil „Cuvânt înainte” al scriitorului Nicolae Danciu Petniceanu, încheierea aparținându-i profesorului Gheorghe Rancu Bodrog (coperta IV).

Datele despre viața și opera dascălului Gheorghe Băltean sunt învăluite cu delicatețe între cele două „Mărturisiri” ale autoarei, aceasta mărturisindu-și crezul că „trecutul nu poate să dispară, prezentul îl hrănește atât cât îi stă în putință, iar viitorul se va bucura și va culege roadele.” și, în același timp, admirația pentru acest „iubit dascăl”, dedicându-i versuri omagiale.

Volumul este atent construit surprinzând aspecte din viața și activitatea dascălului Gheorghe Băltean, referințe cu privire la personalitatea și poezia acestuia semnate de prof. Dimitrie Cioloca, înv. Ștefan Pavel Popa, Nicu Dumitrescu, prof. Ionel Furdui, Nicolae Țirioi, Dan Florița Seracin, Gabriela Hajdu, pr. Gheorghe Bubă, Nicolae Danciu Petniceanu, Mioara Gheleșan, Veronica Seracovan și alții.

De altfel, autoarea face câteva precizări cu privire la importantele acțiuni inițiate și susținute de către dascălul Gheorghe Băltean, la meritele acestuia, multe și semnificative, precum și la faptul că acest „toplicean curajos și înțelept a participat la înfăptuirea marelui Act al Unirii românilor la 1 Decembrie 1918 la Alba Iulia în calitate de corespondent, trimis special al ziarului „Drapelul” din Lugoj.”

Pe tot parcursul cărții sunt inserate poezii și fragmente din scrierile lui Gheorghe Băltean, precum și imagini reprezentative, menite a contura un cât mai real și clar portret al acestui dascăl poet născut și mort la Topleț (1881 – 1961), învățător la Jdioara ( 1900 – 1925).

De asemenea, o notă aparte o dau interviurile realizate de autoarea Mia Rogobete cu oameni ai Toplețului, prețioase informații și mărturii.

De exemplu, Maria Damșescu, fostă elevă a dascălului, mărturisește: „Nu puteai să nu-l iubești pe Dascălul Bălteanu, avea în el acea lumină care se tot mărea, copiii îl venerau, prietenii îl apreciau, oamenii din Topleț îl respectau, oamenii de seamă ai României noastre frumoase îl iubeau și îl considerau unul dintre cei mai adevărați români. Dascălul Bălteanu pentru noi, copiii de la școală, a fost și mamă, și tată, încrederea pe care ne-o dădea acest om ne făcea să trecem foarte ușor peste greutățile vieții de atunci și chiar au fost vremuri grele pentru țara noastră.”

Din astfel de mărturii s-a născut ideea Miei Rogobete de a dedica acestui om al Toplețului – dascăl și poet – un întreg volum, deoarece, spune autoarea: „Toți cei care l-au cunoscut pe învățătorul Gheorghe Băltean cu siguranță că au spus mai departe ce fel de om a fost, ce merite a avut, cum s-a comportat și ce a realizat pentru comunitatea în care a trăit. Eu, auzind prima dată aceste povești adevărate și interesante de la bunica mea și, mai târziu, de la vecini, neamuri, prieteni, profesori, în minte și în suflet a încolțit ideea de a scrie o carte despre acest învățător, acest poet, acest om curajos, acest Sfinx al Banatului: George Bălteanu”.

Într-un articol din 1936 despre mișcarea literară din Banat, Grigore Bugărin trasa câteva caracteristici specifice bănățeanului veritabil, caracteristici care dascălului Băltean îi erau specifice. Spunea Grigore Bugărin că: „Bănățeanul e conservativ, iubitor de glie, de obicei, e plin de omenie. Nu-și părăsește locul nașterii decât cu mare greutate. Dacă l-a părăsit, trăiește cu nostalgia aducerii aminte și cântă în doine de adâncă tristețe.”

Ei, toate aceste trăsături îi sunt caracteristice și lui Gheorghe Băltean, iar Mia Rogobete le evidențiază cu măiestrie în acest frumos volum care, în acest an atât de important pentru români datorită sărbătorii Centenarului Marii Uniri, ar trebui să trezească în inimile cititorilor puternice sentimente de dragoste pentru tot ce înseamnă „românesc”, mai mult, sentimente de aleasă prețuire pentru românii de ieri, care au pus picătura lor de trudă și curaj pentru înfăptuirea Marii Uniri. Iar Gheorghe Băltean a fost unul dintre aceștia.   

Evenimentul din 17 noiembrie 2018  a mai cuprins o demonstrație de arte marțiale Aikido Aikikai a Clubului Sportiv Wago-Kan Lugoj condus de sensei Daniel Rogobete și un spectacol folcloric al elevilor Școlii Gimnaziale Topleț, alături de îndrăgitele soliste de muzică populară: Maria Petchescu (Topleț) și Ramona Ilieș (formația Drăgan din Lugoj), familia Rogobete dorind astfel să-și arate, încă o dată, respectul și prețuirea pentru acest minunat spațiu bănățean, precum și pentru oamenii de ieri și de azi ai Toplețului. Un eveniment de suflet marca Maria și Daniel Rogobete! Felicitări!

[1] Rogobete, Mia. Sfinxul Banatului. George Bălteanu. Viața și opera. Caracal: Hoffman, 2018, p. 203;