Ce poate fi mai înălțător, dar și mai încărcat de emoție și răspundere decât atitudinea de recunoaștere, de către un apostol al neamului din zilele noastre, Preasfințitul Părinte Lucian Episcopul Caransebeșului, a muncii și sacrificiului unei ființe umane care va rămâne reper luminos pentru urmași.!?

Am aflat cu bucurie că la festivitățile de comemorare a 70 de ani de la deportarea în Bărăgan președintei filialei Caraș-Severin a Asociației Foștilor Deținuți Politici, doamnei Cornelia Fetea, i-a fost decernată o foarte valoroasă și binemeritată distincție. În cadrul evenimentului, doamna Cornelia Fetea a primit, din partea Preasfințitului Părinte Episcop Lucian, Crucea „Episcop Elie Miron Cristea” categoria a II-a pentru mireni, ca recunoștință pentru exemplul de credință statornică, pentru străduința de a ține vie memoria victimelor regimului comunist, de a transmite generației tinere amintirea lor, pentru ca asemenea tragedii să nu se mai petreacă, și  dorința nestinsă de a comemora pe cei plecați la Domnul în timpul persecuțiilor. Tot cu acest prilej, Primăria Oravița a oferit doamnei Fetea titlul de Cetățean de Onoare al orașului.

Nici că se putea mai mare dreptate pentru un OM care de cel puțin trei sferturi de secol a fost motorul activităților de cunoaștere a trecutului recent al României, de perpetuarea memoriei generației părinților noștri și încredințarea ei tinerelor generații care să știe să o prelungească în posteritate. Îl felicit pe Preasfințitul pentru gestul său prin care a adus un strop de mulțumire și bucurie în sufletul acestei doamne atât de mult încercate în acest an. Merita cu prisosință acest semn de recunoaștere a sacrificiilor pe care le face de atâta vreme fără să pretindă nimic în schimb. Toată munca domniei sale, fără rezerve, pornește din sufletul său generos și din dorința de a face bine.

A luptat ca o leoaică pentru adevăr și dreptate, pentru drepturile persoanelor care au suferit enorm în timpul odiosului regim, nu numai în județul său. Doamna Cornelia Fetea este unul din caracterele care creează marea istorie, un model.

Ani la rând a bătut drumurile județului cu mașina proprie, fără să țină seama de vârstă, de starea de sănătate, de problemele personale, de costuri, de vreme sau alte multiple „fleacuri” pentru rezolvarea problemelor Asociației Foștilor Deținuți Politic și Victime ale Regimului Comunist și a membrilor săi.

Mai de curând se implică și în rezolvarea problemelor urmașilor victimelor. Se străduiește să-i învețe pe aceștia, mai năbădăioși și aflați de multe ori în necunoștință de adevăr, că suferinta a fost și este calea păcii dintre oameni, a dragostei, a mântuirii, nu a dezbinării. Cu blândețe, răbdare și pragmatism se rezolvă problemele, nu cu sabia mereu la brâu, cu insulte și nerecunoștință!. Sunt rare persoanele care, asemenea dânsei, se dedică cu atâta patimă și voluntar suferinței semenilor , lăsând în urma sa lucruri atât de concrete, atât de importante pentru viitorime din perspectiva recuperării adevărului, încât nu pot fi puse la îndoială.

Mereu neîmpăcată că nu a făcut îndeajuns pentru victimele fostului regim comunist se implică în tot ceea ce înseamnă îndemn spre cunoașterea trecutului și chemarea spre credința în neam, în muncă și în Dumnezeu. Organizează comemorări, ridică troițe și monumente, face memorii, ridică probleme în fața reprezentanților puterii din iubirea și respectul față de cei care au fost atât de pătimiți sub vechiul regim doar pentru vina de a-și fi iubit țara și pe Dumnezeu. Are dorința neostoită de a crea tinerilor de azi pilde de viață și muncă, un mod de existență în care să îmbine trecutul valoros cu prezentul ambiguu, ca o contrapondere în calea defăimătorilor, a distrugătorilor de tradiții și valori românești.

Găsim la această minunată doamnă o conlucrare perfectă între harul divin și voința omenească. Valoarea și omenia o impun contemporanilor care o urmează și o aleg în fruntea unor organizații civice ca semn de respect și prețuire. Găsește mereu cuvintele potrivite dar și împrejurările oportune pentru a da un sfat celor ce-i solicită sprijinul pentru a le îndrepta gândurile și curăți inimile.

Am cunoscut-o în urmă cu mulți ani și m-a contaminat dorința și puterea dânsei de sacrificiu. M-am convins că este un suflet generos, calm și răbdător, fără ascunzișuri și de o rară sensibilitate, care suferă în tăcere când este jignită din necunoaștere ori rea credință. Are un cult al prieteniei și tocmai de aceea văd în ea sufletul nobil al românului de altădată. N-ai cum să n-o păstrezi în suflet ca pe o candelă aprinsă.