DINCOLO DE…

„Dincolo de dimensiunile 

subiective ale vieții,

dincolo de „eu”,

dincolo de „aici”,

dincolo de „acum”

dincolo de limitele 

orișicărei logici,

am descoperit 

o dimensiune ilogică

pe care, cu asumpția 

de a deveni „lunatic”

am ales să o pătrund 

ușor, ușor…

și astfel am trecut 

de la frustrare la împlinire,

de la neliniște la pace,

de la tristețe la bucurie,

de la frică la iubire.”

Atât de bine se vede realitatea în poeziile Mirelei Cocheci, atât de sincere sunt versurile, până și rima își pune în scenă in fiecare zi o piesă de teatru, anotimpuri  care își povestesc iubirile,  nopți dezamăgite de cântecul întunericului, dimineți trezite în râsetele florilor dezbrăcate, dans în rouă…

” Vibrează-n falduri violet

O stea, o sferă, un secret, 

Lumina lor încet pătrunde,

Mă poartă pe-ale sale unde…”

În lacrimi de înger se mângâie apusul verii, chiar dacă acestea sunt prefăcute în rouă. Poeziile Mirelei exprimă atât de multă bucurie încât regăsirea își pregătește rochia de mireasă, invitați din toate colțurile lumii își tămâiază fântânile cu mireasmă de struguri și îmbracă zarea în haină ruginie. Cântă universul!!!

Valsul frunzelor în culori aurii și galben-roșcat curge ușor, ușor…întreaga lume este pregătită de voioșie. Incântare, iubire, dorință, speranță, toate sub un cer pictat de mâini  le celor care iubesc viața. 

Așa  cum spune poeta:

„Plutesc și ove și lumini

Și se prefac în mii de crini,

Plutesc și eu cu ele-n gânduri 

Și slova-mi curge rânduri…rânduri.”

Găsesc tot ce îmi doresc în poeziile Mirelei, mai mult de atât mi s-a încărcat sufletul cu dragoste de țară, o aveam  însă astăzi am primit mai mult și pot spune că de bucurie am cântat Hora Unirii, singură într-un crâng al copilăriei. 

VENIȚI ROMÂNI 

La Vatra strămoșească vin copoii 

Să-și vâre colții-n glie, nesătui,

Și bântuie mai rău decât strigoii 

Pământul țării și chemarea lui.

Însă a noastră Vatră-i glie sfântă 

Pământ în care odihnesc eroi

Și n-o putem lăsa să fie-nfrântă

Români, să punem capăt la copoi.

La Sfânta noastră Vatră strămoșească 

Veniţi români, topoarele-ascuțiți 

E-ntreaga Românie doar a noastră 

Să ne luăm țara înapoi, români veniți.”

Simbolistica tematică a noilor sale creații plastice   ne trimite dincolo de existență, dincolo de timpuri și orizonturi, aceste tablouri cimentează evoluția omenirii într-un decor încărcat cu amintiri, trăiri, sentimente, oxigenează mințile, dă strălucire ochilor, oferă meditației un rol important în călătoria tuturor ființelor prin Univers.

Lumini și umbre, fericiri și tristeți, speranțe și dezamăgiri, toate acestea  le găsim în curcubeul strofelor de unde răsare mereu soarele. Felicitări, Mirela COCHECI!!!

Mia ROGOBETE/ UZPR