Virusul, acum știe toată lumea, este „un agent patogen, invizibil cu microscopul obișnuit, care se reproduce numai în interiorul celulelor vii și provoacă diverse boli infecțioase”. În calculatoare este programul intrus care încearcă să distrugă sistemul invadat. Figurativ, este „sursa unui rău moral”. Nu știm care dintre aceste explicații i se potrivește mai bine lui Mihai Șora, dar Raportul oficial al Parlamentului României privind evenimentele dramatice din 19-20 martie 1990 de la Târgu Mureș menționează explicit drept „factorul detonator” al crizei măsurile arbitrare întreprinse de Mihai Șora, pe atunci Ministru al Învățământului, în dauna elevilor români și în favoarea celor maghiari.
Dacă am fi tratat autorii și actorii loviturii de stat din decembrie 1989 drept ceea ce au fost – viruși – și am fi găsit rapid și remediul extirpării pandemiei de agenți sovietici România nu ar fi fost atât de infectată astăzi. Privind retrospectiv, peste ani, istoria trăită chiar de noi, acum analizată pe baza documentelor și a informațiilor acumulate în 30 de ani de presă, putem face liniștiți observația că toate firele Operațiunii Târgu Mureș duc la Budapesta și Moscova. Studiul personajelor implicate, după cum vom prezenta mai jos, dovedește, încă o dată și fără tăgadă, aserțiunea noastră.
Raportul pus la rece
La fel ca și Raportul Comisiei Senatului privind evenimentele din Decembrie 1989, pe care nici Parchetul nu îl avea mai an deși susține că cercetează de 30 de ani lovitura de stat mascată în revoluție, nici Raportul Comisiei parlamentare de anchetă care a investigat evenimentele din Martie 1990 nu a fost dat publicității, deși, chipurile, parlamentarii sunt reprezentanții noștri. Mai mult, copia Raportului intrată în posesia noastră poartă explicit indicația NU SE ÎMPRUMUTĂ. O altă asemănare cu cele două situații este legată de opiniile separate ale celor care s-au ocupat de anchete. Dacă în cazul Decembrie 1989, senatorul țărănist Șerban Săndulescu a simțit nevoia să conceapă un Raport separat, cu mai multe informații despre conspirația și rolul sovieticilor în lovitura de stat, la fel, în privința Comisiei pentru Târgu Mureș, Ioan Mânzatu, inventator în domeniul farmaceutic și om politic independent de garda fesenistă, ca fondator al Partidului Republican, a făcut public, „pe surse”, propriul Raport-sinteză.
Din Raportul Mânzatu rezultă că operațiunea a fost realizată printr-o dinamică în crescendo, prin etape provocatoare și tehnici subversive stabilite profesionist, începând cu decembrie 1989. Mânzatu amintește crimele bestiale săvârșite de unii maghiari asupra personalului român din structurile Ministerului de Interne din județele Harghita, Covasna și Mureș și apoi pașii care au dus la ridicarea tensiunii în martie 1990 cu tendințele secesioniste ale unei părți a populației maghiare instigată de factori interni și externi.
În martie 1990 au intrat în România
94.372 de cetățeni ai Ungariei
Cifrele afluxului de cetățeni ai Ungariei, prezentate aici pentru prima oară în presă, sunt revelatorii pentru caz și depășesc cu mult chiar și estimările fostului premier Petru Roman privind agenții ruși prezenți în România pe parcursul evenimentelor din 1989 și în decursul anului 1990. Astfel, potrivit datelor din Raport, în luna martie 1990 au intrat în țară 94.372 de cetățeni ai Ungariei, dintre care 43.895 între 10 și 15 martie, majoritatea veniți pentru sărbătorirea zilei maghiarilor în Transilvania. Dar românii transilvăneni nu puteau și nu pot uita că ultimul și cel mai drag punct pentru maghiari al Proclamației Revoluției de la Budapesta din 1848 era tocmai unirea Transilvaniei cu Ungaria. Așa cum, pentru cei care nu știu maghiara, intonarea „Imnului secuiesc” la manifestațiile maghiarilor poate părea ceva normal, deși conține văicăreala „Doamne, nu îngădui să pierdem Ardealul!”, care nu poate cădea bine pentru nici un român. Sărbătorirea cu fast, pentru prima oară, a Zilei maghiarilor, cu steagul Ungariei fluturat în toată Transilvania, a pus pe jar sensibilităților românilor din zonă deja incitați prin acțiuni instigatoare anterioare, ca profanarea statuii lui Avram Iancu în Târgu Mureș și a celei a lui Bălcescu în Sovata.
Mihai Șora, virusul care a stârnit conflictul de la Târgu Mureș
Dar „factorul detonator” a fost un Ordin dat de ministrul FSN Mihai Șora, transmis printr-o telegrmă în 3 februarie 1990, prin care toate cele 14 clase cu predare în limba română de la Liceul Bolyai Farkaș din Târgu Mureș au fost eliminate, conform dorințelor conducerii maghiare a CPUN- FSN – Târgu Mureș, dominată de maghiari. Ordinul suna sec: „Clasele cu predare în limba română de la liceul F. Bolyay se constituie într-un liceu care va funcționa începând cu trimestrul al doilea, provizoriu, în localul instititutului de subingineri din Târgu Mureș”
Și-atât. Cu alte cuvinte, liceul Bolyay să fie purificat de români și să rămână doar pentru maghiari. Decizia arbitrară de segregare pe criteriu etnic, luată fără nici un fel de discuții anteriore cu părinții și profesorii români, a declanșat protestul spontan al elevilor alterând rapid viața comunitară inter-etnică din oraș.
În același timp, studenții maghiari de la Institutul de Medicină și Farmacie din Târgu Mureș (actuala UMF) au cerut aceeași purificare etnică, revendicând institutul și solicitănd profesori exclusiv maghiari. Aberația a fost taxată de Liga Studenților printr-un protest adresat Ministerului Învățământului și FSN în care se ridica întrebarea unde ar putea duce toată această segregare. „Studenții maghiari vor examina numai pacienți maghiari tratați numai de medici maghiari? Foaia de observație va fi scrisă în limba maghiară? Vor exista secții (sau spitale) separate pentru români și maghiari?”, întreba Liga Studenților din Târgu Mureș, pentru a contesta în final competența reprezentantului Consiliului FSN Mureș, Kincses Elöd, de a decide arbitrar în această cauză și a sublinia, în încheiere, că „IMF Târgu Mureș nu pregătește nici actori, nici păpușari… ci MEDICI, care trebuie să trateze oamenii, indiferent de naționalitate, prin statutul și menierea meseriei lor.”
Smaranda Enache, tovarășa lui Șora de PCR și GDS
Referirea la păpușari era făcută la adresa Smarandei Enache, fostă directoare a Teatrului de Păpuși din Târgu Mureș, dar și fostă activistă PCR și informatoare a Securității, conform documentelor apărute în presă, colegă de GDS (Grupul de Dialog Social) cu Mihai Șora și care, potrivit memoriilor lui Kincses Elöd, era cea care scria pe-atunci comunicatele UDMR. Potrivit jurnalistul târgu-mureșan Dorin Suciu, aceasta a jucat un rol important în tensionarea situației din oraș iar după amorsarea și dezamorsarea conflictului a contribuit la dezinformarea mass media occidentale cu privire la rănitul român mutilat pe viață, Mihailă Cofar, despre care a susținut că este ungur maltratat de români chiar și mult timp după demascarea falsului. Ulterior, sub Emil Constantinescu, ministrul de Externe de la acea vreme, Adrian Severin, a încercat să o impună ambasador la Budapesta dar după respingerea ei de către Comisiile parlamentare a fost trimisă în Finlanda. Enache a fost și rămâne o activistă înfocată a autonomiei „ținutului secuiesc”, ca și toți participanții maghiari de vârf la operațiunea din martie 1990, demonstrând practic că atunci când susțineau cu fervoare că nu acesta a fost scopul acțiunilor din 1990 și-au ascuns prost adevăratele intenții.