SCRIITORUL NICOLAE DANCIU PETNICEANU A PĂȘIT ÎN ETERNITATE

După o grea suferință, în seara zilei de 8 septembrie, scriitorul NICOLAE DANCIU PETNICEANU, la venerabila vârstă de 84 de ani, ne-a părăsit, pășind pe drumul eternității.

Fondator al revistei VESTEA din Mehadia, scriitorul Nicolae Danciu Petniceanu, a adus o contribuție majoră, în ultimii 15 ani, vieții culturale a Mehadiei, aceasta păstrând puternic amprenta implicării și a personalității sale.

Fire pătrunzătoare, animată de un remarcabil spirit creator, Nicolae Danciu Petniceanu a publicat numeroase cărți și a editat un număr considerabil de reviste, multe dintre acestea cu propriul efort financiar.

Recunoscut ca un zelos eminescolog, membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, Nicolae Danciu Petniceanu este onorat în primăvara acestui an, în cadrul ediției 2020 a decernării premiilor ,,Eminescu Ziaristul” cu unul dintre aceste premii, alături de alte personalități contemporane ale culturii românești, în semn de recunoaștere pentru sârguința sa specială de a identifica momentele trecerii marelui poet prin Banat, publicate în numeroasele reviste proprii editate, precum și în multe dintre cărțile sale: „Domnul Eminescu sosește iarna”, „A sosit domnul Eminescu”, „Trupa Pascaly și logojenii”, „Cei trei din Piața Amzei” și ultima sa carte „Nașul lui Eminescu”.

Președinte și fondator al Societății Literar Artistice ,,Sorin Titel” din Banat, a inițiat și organizat numeroase acțiuni culturale concretizate în simpozioane, comemorări, montări de plăci comemorative, busturi, etc., amprenta viziunilor sale fiind prezentă în viața culturală a întregului areal al Banatului – de munte, de câmpie, al Banatului istoric, ce fără îndoială va dăinui într-o amplă linie temporală în acest areal.

Autointitulat ,,Scrib de Banat”, a iubit plaiul natal, venerându-l în fiecare dintre scrierile și acțiunile sale.

Despre viața și opera scriitorului sunt foarte multe de spus – cu siguranță se va scrie mult de acum înainte, căci distincta sa personalitate are puterea de a depăși cu ușurință frontierele timpului, grație operei sale.

Dumnezeu să-l primească și să-l odihnească în veșnica Sa împărăție!

Constantin VLAICU, membru U.Z.P.R. redactor șef publicația VESTEAMehadia

Scriitorul Nicolae Danciu Petniceanu

Trecerea în veșnicie a cărturarului Nicolae Danciu Petniceanu a adus multă tristețe în sufletele celor care l-au cunoscut și apreciat, care de abia acum rezlizează ce au pierdut și pe cine au pierdut. Discret și aristocrat, scriitor cu muncă de apostolat, și-a încheiat viața într-o zi de început de toamnă, plâns dureros de cei dragi, dar mai ales de familia sa. Ne-a părăsit în trista zi de 8 septembrie 2020, orele 19:00. Născut la 11 aprilie 1936 în localitatea Petnic, județul Caraș-Severin, iar dacă mai zăbovea, ar fi împlinit 85 de ani în aprilie 2021. Mama, Danciu Ioana, din satul Petnic, iar tatăl Radu Nicolae născut în satul Prigor, în Valea Almăjului. Face clasele primare și gimnaziale în satele Petnic și Iablanița, apoi urmează Școala Medie Tehnică Siderurgică din Reșița. Face studii militare la școala regimentală de tancuri din Bacău și Școala nr.3 a Ministerului de Interne (1957-1958) București. A trecut prin viață cu o deosebită decență, a fost activ și responsabil în tot ceea ce a făcut, având mult bun simț și umor de cea mai bună calitate. Viața lui a fost în permanență animată de lucrul bine făcut, de spiritul dreptății și de profesionalism. Personalitate polivalentă și dinamică, s-a manifestat în multiple domenii ale vieții, funcționând ca ofițer între anii 1958-1961 la Regiunea M.A.I. Banat, iar între anii 1961-1986, ofițer pe graniță și ofițer în serviciul de pașapoarte Timiș. Ultima funcție a fost de comandant adjunct la Aeroportul Internațional Timișoara. Între timp urmează cursurile Facultății de Filologie din cadrul Universității București. În anul 1986, la cerere, s-a pensionat. Acum începe activitatea culturală. Viața sa, plină de osteneli, s-a topit ca o lumânare, o candelă ce și-a consumat tot săul. Ea a fost o jertfă, o permanentă renunțare și dăruire pentru alții. A influențat viața multor oameni, tineri și bătrâni, prin credința și dârzenia sa, prin cuvintele sale de nuanță filozofică și profetică. A impresionat prin blândețe, căldură sufletească, iubire și bunătate, care amintesc de acelea pe care le aveau bunicii noștri. A fost și a rămas prin cuvânt, fapte și operă, o flacără care a luminat și luminează în noaptea necredinței, opunându-le curentelor anti-românești. A fost și este simbol al binelui, dăruit de istorie și binecuvântat de Dumnezeu. La el s-a întâlnit o sete ființială după Binele Absolut. Și-a ridicat sufletul, prin tot ce a făcut, deasupra nimicniciilor acestei vieți. A fost un spirit viu, care a scris despre viața neamului românesc cu un extraordinar simț al responsabilității și și-a dorit foarte mult să ne cunoaștem și să ne respectăm trecutul, pentru că aici se găsește seva poporului român. Singura durere ce nu putea ascunde era cea provocată de neînțelegerea și răutatea oamenilor. A avut un adevărat cult pentru familie, fiind un bun exemplu pentru toți cei ce l-am cunoscut. Era mândru de familia pe care și-a întemeiat-o. Norocul scriitorului Nicolae Danciu Petniceanu în viață, i-a fost soția. Ea l-a sprijinit cu multă dragoste, cu vrednicie, demnitate și multă discreție. Ușa lor era mereu deschisă pentru toți cei care l-au cunoscut și au apelat la serviciile lui. În casa lor primitoare, se găsea ospitalitate pentru toți prietenii. Și eu am multe amintiri legate de distinsa persoană a scriitorului Nicolae Danciu Petniceanu. Sensibil și discret, de o modestie proverbială și o simplitate îngerească, avea o lume proprie deschisă cu generozitate pentru oamenii adevărați. Nicolae Danciu Petniceanu ”un prozator puternic de un bănețenism uimitor de energic” (dr. Artur Silvestri) a prins în cărțile sale esența spiritului românesc. I-a plăcut să vadă esențialul din modul existențial al românilor și să prindă profundul din natura umană. Cărțile lui sunt rod al reflexiei cât și rod al observației obiective și al unei riguroase documentări. Au caracter de mărturie, bazându-se pe autenticitatea faptului trăit și nu ”scornit”. Ele redau gânduri cu limpezimea apei de izvor, având un gen de puritate originară ce luminează mintea și purifică sufletul cititorului. Ele vin din osârdia unui voievod al scrisului românesc, care a trăit în sârg cărturăresc. Fraza lui Danciu curge simplu și limpede, răspândind magie și inspirație. În scrisul lui găsim crezul autorului în cultura tradițională, în iscusința minții oamenilor, în puterea etică și estetică a neamului nostru. Lirismul prozei lui Danciu este unul implicat, organic, conținut ce decurge din însăși trăirea faptelor. Scriitorul Nicolae Danciu Petniceanu a fost o binecuvântare pentru localitatea Mehadia, un izvor pentru viața culturală, unde, împreună cu primarul Iancu Panduru și inginerul silvic Vlaicu Constantin, au format o triadă care a organizat multe activități culturale. A fost o personalitate cu delicatețe neobișnuită și cu finețe sufletească rară și profundă, cu o bunătate ce vine din bunul simț al poporului român din Banat și cu o expresie însușită de Sfânta Tradiție. Frumusețea unor astfel de oameni, care îți pătrund în adâncul sufletului, te fac să îi pomenești tot timpul și să îi ai în gând mereu. Sunt convins că toți cei care l-au cunoscut îl vor păstra în suflet, rămânând nemuritor. Cu acest prilej îi aducem prinos de cinstire scriitorului, omului de cultură și operei sale și ne rugăm la Bunul Dumnezeu să dea pace și liniște sufletului său atât de nobil și distins.

Prof. Pavel Panduru

Rămas bun, Nicolae Danciu Petniceanu! Drum bun în Lumină!

Azi dimineață, 9 septembrie 2020, cu tristețe am primit vestea că prozatorul Nicolae Danciu Petniceanu, după o grea suferință, s-a stins din viață la Timișoara, la vârsta de 84 de ani.

Colaborator apropiat al Bibliotecii „Tata Oancea” din Bocșa, prozator, gazetar, editor, important om de cultură al Banatului, Nicolae Danciu Petniceanu s-a născut la 11 aprilie 1936 în Petnic, jud. Caraş-Severin.

Studii primare si gimnaziale la Petnic şi Iablaniţa, apoi liceul la Reşiţa şi Universitatea din Bucureşti.

Cariera sa este cea unui luptător: muncitor, apoi profesor, apoi ofiţer în M.A.I. la raionul Orşova şi Timişoara, şi la PCTF Stamora-Moraviţa.

Din 1973 a fost angajat al Serviciului de Paşapoarte Timiş, până în 1982, apoi comandant adjunct al Aeroportului Internaţional Timişoara până în 1986 când se pensionează. 

A înfiinţat şi a condus Societatea Literar-Artistică „Sorin Titel” din Banat, şi multe reviste şi publicaţii („Vrerea”, „Eminescu”, „Vestea”, „Muntele”, „Icoane bănățene”  etc.) Era, după cum scria scriitorul Gheorghe Jurma, „făcător de icoane adică de reviste și tipărituri în care se străduie cu toată însuflețirea să descrie cât mai bogat și mai documentat Banatul obârșiilor sale” („Bocșa culturală” anul XVII, nr. 1 (92)/ 2016, p. 32).

Debutează literar în revista „Orizont” cu o schiţă numită Jocul, în 1969. Colaborează la mai toate revistele literare din ţară („Familia”, „Flacăra”, „Tribuna”, „Semenicul”, „Libertatea” din Yugoslavia, „Pentru Patrie”, „Patria”, „Almanahul oștirii”, „Flamura roșie”, „Drapelul roșu”, „Viitorul”, „Fapta”, „Timpul”, „Gazeta de Caransebeș”, „Lumină Lină”,„Foaia Oraviței”, „Altarul Mitropoliei Banatului”, „Almăjul”, „Almăjana”, „Grănicerul”, „Ad-Mediam”, „Reflex”, „Bocșa culturală” etc.) şi este răsplătit cu premii, titluri şi distincţii.

Este un scriitor prolific, mărturie rămânând numeroase volume scrise sau coordonate de el. „O adevărată surpriză acest Nicu Danciu Petniceanu! Povestește frumos, are, din când în când, un dialog sclipitor, un «auz» de zile mari, știe a construi din câteva linii un personaj, are haz când trebuie și când nu trebuie.” (Cornel Ungureanu)

            Dintre volumele sale amintim:

  1. Apa de duminică (schiţe şi povestiri) – Timişoara: Facla, 1982;
  2. Cantonul galben (roman). Timişoara: Facla, 1983;
  3. Când caii dorm în picioare (roman), Timişoara: Facla, 1987;
  4. Tango la Piave (roman). Bucureşti: Editura Militară, 1990;
  5. Tango imperial (teatru). Timişoara, 1991;
  6. Adio în septembrie: mărturisiri. Timişoara, 1995;
  7. Stănuica: nuvele. Timiţoara: Mirton, 1995;
  8. Tot ce am pe suflet: roman. Baia Mare: Gutinul, 1995;
  9. Drumul de sănii: povestiri. Timişoara: Mirton, 1996;
  10. La Ţebea cerul este tricolor: însemnări. Timişoara: Eurobit, 1997;
  11. Octavian Goga şi mesianismul.- Timişoara: Eurobit, 1998;
  12. Legământul împăratului BălAlion.Basme pentru mici și mari. Timișoara: Mirton, 1999;
  13. Domnul Eminescu soseşte iarna (contribuţii documentare şi puncte de vedere originale). Timişoara: Mirton, 2000;
  14. Lacrimă de taragot. Viața romanțată a lui Luca Novac. Timișoara: Mirton, 2000;
  15. Cântece de pe spada Iancului. Timişoara: Eurostampa, 2002;
  16. Peregrin prin Siberia. Timișoara: Eurostampa, 2003;
  17. Orfeu s-a născut în Banat: viaţa romanţată a lui Ion Luca Bănăţeanul, Timişoara: Eurostampa, 2003;
  18. Mantu: scenariu. Timişoara: Eurostampa, 2004;
  19. Vrăjitorul din Almăj. Viața romanțată a lui Ion Stan Tănănacu. Timișoara: Gordian, 2005;
  20. Rapsodul din Ţara Almăjului: viaţa romanţată a rapsodului Dumitru Popovici Iena. Timişoara: Gordian, 2005;
  21. Bigamul: roman în 2 vol. Timişoara: Gordian, 2006;
  22. Pripon pentru calul meu. Proză scurtă, 2007;
  23. Lumina de la Vărădia. Timişoara: Gordian, 2008;
  24. Comandorul. Timişoara: Gordian, 2008;
  25. Un căţelandru muşcând dintr-un nor: povestiri pentru Daria. Timişoara: Gordian, 2010;
  26.  A sosit domnul Eminescu: monografia revistei Eminescu 2000-2008. Timişoara: Gordian, 2010;
  27. Ortodoxie, istorie şi tradiţie în Banatul de munte. Timişoara: Gordian, 2010;
  28. Voievodul Mihail. Timișoara: Eurostampa, 15 iunie 2011;
  29. „Altarul cărții”: Monografie. Întâia mișcare literară românească din Banat. Vol. I. Timișoara: Gordian, 2013;
  30. Prizonierul ringului. Viața romanțată a campionului și antrenorului Gheorghe Fiat. Timișoara: Eurostampa, 2014;
  31. Trupa Pascaly și logojenii.Timișoara: Gordian, 2014;
  32. Cei trei din Piața Amzei.Timișoara: Gordian, 2015;
  33. Stele-n Panteon. Istorie culturală din Banat. Timișoara: Mirton, 2016;
  34. „Altarul cărții”: Monografie. Întâia mișcare literară românească din Banat. Vol. II. Timișoara: Mirton, 2017;
  35. Medalioanele Unirii. Jubileul 1918 – 2018. Timișoara: Mirton, 2017;
  36. Mehadia. Anul de foc 1918. (coautor) Mehadia: Editura Cetatea Cărții, 2018;
  37. Nașul lui Eminescu. Timișoara: Legart, 2020.

Bunul Dumnezeu a rânduit să-l întâlnesc pe scriitorul Nicolae Danciu Petniceanu în anul 1997, fiind prezent la Bocșa la invitația primarului de la acea vreme, ing. Victor Creangă, fost coleg de liceu al prozatorului.

Din 1997 până astăzi a durat această colaborare, transformată în prietenie, prin organizarea unor evenimente culturale de excepție, prin derularea unor importante proiecte culturale fie la Bocșa, fie la Topleț, fie la Timișoara și, de cele mai multe ori, la Mehadia, deoarece „scribul de Banat” se retrăsese în această frumoasă comună unde a găsit înțelegere și drag de carte și act cultural.

De aici, din Mehadia, a continuat frumos activitatea Societății Literar-Artistice „Sorin Titel” prin editare de tipărituri, prin amplasare de plăci omagiale și comemorative, prin dezvelire de monumente și alte astfel de activități derulate în tot Banatul la inițiativa și sub coordonarea neobositului scriitor Nicolae Danciu Petniceanu. Din postura de președinte al acestei societăți culturale, omul de cultură Nicolae Danciu Petniceanu a reușit să  reașeze pe harta culturală a Banatului nume aproape uitate, a scos la iveală fapte și personalități care fac cinste țării și culturii acesteia, dedicând, în acest scop, numeroase plăci omagiale sau comemorative confecţionate, montate şi dezvelite creştineşte în memoria unor importante personalități sau evenimente din localitățile Banatului nostru.

Iubitor de Eminescu și un mare patriot, un mare iubitor de limbă, neam și țară, Nicolae Danciu Petniceanu dedică tomuri întregi Poetului național, precum și actelor culturale românești, reale mărturisiri de credință literară.

Iubitor de carte, Nicolae Danciu Petniceanu a înființat, sub egida Societății Literar-Artistice „Sorin Titel” din Banat, prima bibliotecă privată numită „Casa Cărții – Casa Daria” în Mehadia. Aduna cărți de la autori prieteni și le împrumuta doritorilor, în mod gratuit.

Dimitrie Grama îl numea „reprezentant al spiritului bănățean”[1]; iar Pavel Panduru observa lirismul prozei lui Danciu Petniceanu, care „decurge din însăși trăirea faptelor” și subliniază crezul scriitorului „în cultura tradițională, în iscusința minții oamenilor de la sat, în puterea etică și estetică a valorilor materiale ale neamului nostru.” [2]

Miron Țic scrie că „Nicolae Danciu Petniceanu rămâne unul dintre cei mai doriți autori, extrem de viabil și surprinzător de autentic în rostirea graiului bănățean”.[3]

Pentru noi „scribul de Banat” NDP (cum îl numeam între prieteni) rămâne un model de perseverență, de curaj, de iubire de neam, de țară și de cultura acesteia. De iubire de Oameni.

Rămas bun, maestre Nicolae Danciu Petniceanu! Rămas bun, drag prieten NDP! Dumnezeu să te odihnească în împărăția sa!

Gabriela Șerban și echipa „Bocșa culturală”


[1] https://vestea.wordpress.com/actualitate/un-reprezentant-al-spiritului-banatean/

[2] https://almajana.wordpress.com/istorie/pavel-panduru-%E2%80%9Edespre-folclor-in-tara-almajului%E2%80%9C/

[3] https://ocartepezi.wordpress.com/calendar-de-carti/3martie/nicolae-danciu-petniceanu-%E2%80%9Ebigamul-vol-i-si-ii/