În vremuri normale nu aș scrie rândurile astea, dar cum trăim timpuri în care orice nebun poate ridica o piatră mai ascuțită decât mintea lui și s-o țâpe unde vrea mușchele lui cu aparențe gânditoare, îmi fac și eu de lucru.
Mă sună unul, care îmi spune că mi-e prieten, da’s sătul de minciunile mele și nu prea le mai înghit pe ale altora, însă insistă. Îmi declară ritos că se simte obligat să mă informeze că l-a dat în judecată pe DORU DINU GLĂVAN, președintele în funcție al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România (UZPR). Nu-l întreb nimic, nici măcar de ce trebuie să mă obosească cu crevașele lui de anormalitate, dar îl ascult. Sunt curios totuși ce o să îndruge, căci eu îl apreciez mult pe DORU DINU GLĂVAN, mai ales pentru harul lui de manager, reușind să urce breasla gazetărească de la noi la un nivel de coeziune și vizibilitate nemaiîntâlnit. Cârcotașii, știu fiindcă am mai văzut, vor arunca cu vorbele neputinței lor vrute și nevrute, eludând, desigur, multitudinea de acțiuni și manifestări care consolidează calitatea UZPR de entitate de creație cu vădită utilitate publică. Aș fi vrut ca acești cârcotași, chiar dacă au belele reale nu ca acelea puse în cârca altora, să ne vină alături, căci oricine e perfectibil, și să ne ajute cu idei și cu fapte, inclusiv cu vreo candidatură la funcția de președinte al UZPR. Mă rog, putem continua, dar și așa am făcut o paranteză neanunțată, îmi cer scuze, revin la discuția telefonică. Așadar, nu l-am întrebat nimic pe apelant dar i-am spus că, oricum, are lucruri mai importante de făcut, inclusiv să-și mai îmbogățească cv-ul, situat sub așteptările mele. Politicos, i-am urat să-l ajute Dumnezeu, și cu asta basta. Discuția s-a scurs pe apa câtorva sâmbete (era să zic ,,zâmbete”, da’ de unde atâta veselie, că mi-e chiar greu să-l înțeleg!) și s-ar fi colmatat în marele lac al uitării necesare, dacă nu aș fi aflat ulterior altceva: amicul are ce are cu UZPR! În esență, plecând de la truismul că orice om normal poate avea din când în când câte o frustrare, il înțeleg că nu i-a picat bine ca propunerile sale, la care s-au aliat încă doi sau trei colegi, să fie respinse, la adunarea generală precedentă a UZPR, de majoritatea covârșitoare a celor prezenți. Pe fondul acestei frustrări nevindecate cere, împreună cu alte două persoane, că personalități nu le pot numi fiindcă abia salvează ideea de bipezi, nici mai mult nici mai puțin decât anularea adunării generale cu pricina. Mai mult, uniții întru binele arătat au lansat și zvonul că viitoarea adunare generală de alegeri n-ar fi statutară. Cum poți afirma așa ceva, când e la mintea cocoșului că echipa de conducere a UZPR nu are doar dreptul, ci și obligația să conducă UNIUNEA, conform statutului?!
Nu neapărat în legătură cu ce v-am povestit, dar nicio coincidență nu-i întâmplătoare, în ultima vreme, mai mulți inși, între care câțiva necunoscuți ,,de bine”, cum altfel, îmi trimit tot felul de chestii, prin diverse mijloace de comunicare, acum înaintea adunării generale din martie, chipurile să mă informeze. Trimiteți, dragilor, trimiteți! Sunt atât de tâmpit să vă citesc inutilitățile (au, era să scriu ,,subtilitățile”, dar nimeni nu-i perfect) cu clopoței, însă nu chiar într-atât ca să nu gândesc deloc.

Firiță Carp / UZPR

P.S. Nu mor de dragul nimănui, dar am obosit să ascult nulități ,,binevoitoare”!