În fiecare comunitate există oameni care cred în profesia lor, care nu se mulțumesc cu sintagma „merge și așa” și care aspiră mereu și mereu la mai bine, la mai bun pentru societate, pentru orașul în care trăiesc și pentru cei care-i înconjoară.
Astfel de oameni sunt și dascălii! Învățătorii și profesorii cu vocație. Cei care ard pentru educație și pentru cultură. Cei care împart cu generozitate din lumina lor celor dornici de a primi lumină.
Ca slujitor al culturii, afirm cu tărie că este minunat să avem alături profesori dedicați, cu vocație, care au înnobilat sistemul educativ la vremea lor și care, după retragerea de la catedră, continuă să mențină legătura cu instituțiile școlare și de cultură, în beneficiul tinerilor elevi, dar și al tinerilor dascăli care, astfel, au imensa șansă de a beneficia de veritabili mentori în formarea lor.
Doamna prof. Stela Boulescu este unul dintre acești dascăli model, este o fostă profesoară cu merite incontestabile atât pe tărâm educațioanal, cât și cultural.
Pentru Biblioteca Orășenească „Tata Oancea” întâlnirea cu prof. Stela Boulescu a fost o binecuvântare, iar prietenia cu această Doamnă a adus strălucirea de care avea nevoie această instituție a cărții, a înfrumusețat și a diversificat actul cultural desfășurat sub cupola bibliotecii.
Tineri de ieri și de azi rămân cu frumoase amintiri legate de carte și bibliotecă datorită acestui dascăl inimos și dedicat, pentru care activitatea culturală nu a fost nicicând o corvoadă, ci, dimpotrivă, a însemnat un dar neprețuit venit din partea unor oameni cu suflet mare: bibliotecari, scriitori, editori, artiști etc.
Delicată și discretă, Steluța Boulescu își dăruiește și astăzi din timp și din talent celorlalți, și, chiar dacă nu mai lucrează la catedră, menține o anume activitate cultural-educațională prin biblioteca publică. Participă la evenimente culturale ori de câte ori îi este posibil, iar atunci când este solicitată, le destăinuie tinerilor Centrului catehetic „Vasiova” din frumusețea și dificultatea limbii române; este prefațatorul unor volume apărute în seria „Bocșa, istorie și cultură”; este președintele juriului în cadrul Concursului Județean de Creații Literar-Artistice „Gânduri către Dumnezeu” încă de la prima ediție (adică de 17 ani); contribuie, în mod voluntar, cu articole importante în paginile revistei „Bocșa culturală” încă de la începuturile acesteia și, de aproximativ 20 de ani, susține rubrica „Să vorbim corect românește”, rubrică din care au luat naștere două volume important: Să vorbim corect românește!.- Reșița: TIM, 2019 (Bocșa – istorie și cultură; 46) și Să vorbim corect românește!.- Reșița: TIM, 2024 (Bocșa – istorie și cultură; 69)
Stela Boulescu s-a născut în 24 februarie 1958 la Bocşa, jud. Caraş-Severin, într-o familie de intelectuali. Este absolventă a Facultăţii de Filologie a Universităţii din Timişoara (1982). Seriozitatea şi corectitudinea cu care și-a desfășurat activitatea în perioada de profesorat, rezultatele bune obţinute de elevii săi, dar și activitatea extrașcolară, o plasează între dascălii de frunte ai oraşului Bocşa. Este un apropiat colaborator al bibliotecii bocşene, o dragă prietenă a cărții și acelor care slujesc, într-un fel sau altul, pe tărâm cultural. Cu pasiune, a regizat și coordonat piese de teatru şi montaje literare prezentate de către elevi cu prilejul unor manifestări culturale: Nichita Stănescu, Mihai Eminescu, I. L. Caragiale; a descoperit şi stimulat tinere talente propunându-le lucrările pentru publicare.
De când s-a retras de la catedră, Stela Boulescu alocă timp și pasiunii sale pentru croșetat: confecționează, cu deosebit talent și cu migală, adevărate obiecte de artă handmade, pe care, apoi, le dăruiește prietenilor. Adesea, în prag de importante sărbători, la sediul bibliotecii sunt organizate miniexpoziții de handmade-uri realizate de draga noastră prietenă, Steluța Boulescu.
Despre prof. Stela Boulescu și activitatea sa găsim referințe în: Bocşa culturală. An. XI. Nr. 1 (68)/ 2010; Cărăşeni de neuitat XVIII. / Petru Ciurea şi Constantin Falcă.- Timişoara: Eurostampa, 2012; Biblioteca, între datorie și pasiune. 60 de ani de lectură și bibliotecă publică la Bocșa/ Gabriela Șerban.- Reșița: TIM, 2013 (Bocșa- istorie și cultură; 30); Dascăli bocșeni prezentați de Gabriela Șerban În: Dascăli bănățeni de ieri și de azi/ coord. Nicoleta Marcu.- Reșița: Editura Gheorghe Magas, 2019; Bocșa, un oraș ca o poveste. Vol. 2: Oameni, locuri, fapte din Bocșa de ieri și de azi/ Gabriela Șerban, Reșița: TIM, 2023 (Bocșa, istorie și cultură; 64), dar și în cele două volume semnate Stela Boulescu – „Să vorbim corect românește!”.
Iată că astăzi, la ceas aniversar, dorim să-i aducem un modest omagiu acestei Doamne care, prin activitatea sa, ne învață în continuare limba română și limba omeniei! Dorim să-i transmitem alese gânduri de sănătate și bucurii și să-i mulțumim că ne este și că îi suntem!
Mulțumim, Doamnă Profesoară Stela Boulescu! Mulțumim, dragă prietenă, Steluța! Fie-le, tuturor, de ajutor aceste „lecții” de dincolo de catedră, fiindcă limba noastră, atât de frumoasă, merită a fi iubită și vorbită corect și pe-ndelete! Îl rugăm pe bunul Dumnezeu să-ți dăruiască sănătate și putere, să ne bucurăm împreună de multe proiecte valoroase!
Fășang 2025. Expoziția „Carnavalul Culorilor” (ediția a XVII-a): Doina și Gustav Hlinka (coordonatori ai Cercului de pictură „Deutsche Kunst Reschitza” din cadrul Forumului Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin, Reșița).
27 februarie 2025, ora 16.00, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:
Expoziție de artă plastică semnată Viorica Ana Farkas, la ceas aniversar.
28 februarie 2025, ora 16.00, Centrul Social „Frédéric Ozanam“ Reșița:
De Mărțișor, o întâlnire cu arta, cu poezia și cu muzica (ediția a IV-a).
Expoziție de artă plastică a Cercului de pictură „Deutsche Kunst Reschitza” din cadrul Forumului Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin, Reșița (coordonatori: Doina și Gustav Hlinka). Expun: Viorica Ana Farkas, Livia Frunză, Niculina Ghimiș, Adina Elena Ghinaci, Flavia Beatrice Grădinaru, Doina Hlinka, Eleonora Hoduț, Gabriela Surugiu, Maria Tudur și Tatiana Țibru.
Expoziția „Miniaturi domestice de primăvară” cu Nicoleta Liliana Bălan, Sonia Blejenar, Aurora David, Marianne Florea, Ecaterina Trebel, Camelia Tasici, Carmen Tudosie și Elena Vlădescu.
Poezii dedicate lunii martie, în interpretarea Danei Antoaneta Bălănescu.
Împreună cu Corul „Franz Stürmer“ Reșița (dirijoare: prof. Elena Cozâltea), cu Grupul muzical „Intermezzo“ (coordonator: Lucian Duca), cu Marianne & Petru Chirilovici și cu Grupul muzical „Resicza“ (coordonator: Iuliu Fazakas).
1 martie 2025, orele 18.30 – 24.30, Restaurantul „Dușan și Fiul Sud”, Calea Lupacului Reșița:
Fășang 2025.
Tradiționalul mare bal mascat de Fășang (a 33-a ediție).
Program cultural: Formațiile de dansuri populare germane „Enzian = Gențiana“ Reșița – copii & adulți (coordonatori: Marianne & Nelu Florea), „Banater Kranz” Timișoara și „Edelweiß = Floare de colț“ Deta (coordonatori: Elena & Gerhart Șamanțu).
Parada măștilor și premierea celor mai bune măști pentru copii și adulți.
Expoziția de artă plastică Livia Frunză: „Florile sufletului“.
Concert de romanțe cu prof. Elena Cozâltea; acompaniament muzical: Angela Kovács;
Incursiuni muzicale cu elevii clasei de canto a prof. Cornelia Balogh-Remelei, Liceul de Arte „Sabin Păuța” Reșița. Acompaniament la pian: prof. Lorand Gabriel Balogh-Remelei.
Ultima manifestare de Fășang – 2025: Sărbătoarea gogoșilor, pentru adulți. Împreună cu Corul „Franz Stürmer“ Reșița (dirijoare: prof. Elena Cozâltea), cu Grupul muzical „Intermezzo“ (coordonator: Lucian Duca), cu Marianne & Petru Chirilovici și cu Grupul muzical „Resicza“ (coordonator: Iuliu Fazakas).
Programm für die Zeitspanne 24. Februar – 4. März 2025:
24. Februar 2025, 17:30 Uhr, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:
Foto-Ausstellung aus dem Archiv des Vereins „Dirndl und Lederhosen“ aus Tschelnik / Anina.
27. Februar 2025, 12:00 Uhr, Galerie der Kreisbehörde für Kultur Karasch-Severin, Reschitza:
Fasching 2025. Ausstellung „Karneval der Farben“ (XVII. Auflage) der Künstler Doina und Gustav Hlinka (Koordinatoren des Malerei-Kreises „Deutsche Kunst Reschitza“).
„Künstlerische, literarische und musikalische Märzchen“ (IV. Auflage).
Kunstausstellung: Viorica Ana Farkas, Livia Frunză, Niculina Ghimiș, Adina Elena Ghinaci, Flavia Beatrice Grădinaru, Doina Hlinka, Eleonora Hoduț, Gabriela Surugiu, Mariana Tudur und Tatiana Țibru.
Hausfrauenkunst mit Nicoleta Liliana Bălan, Sonia Blejenar, Aurora David, Mariane Florea, Ecaterina Trebel, Camelia Tasici, Carmen Tudosie und Elena Vlădescu.
Poetische Einlagen für den Monat März, in der Interpretation von Dana Antoaneta Bălănescu.
Mit dem „Franz Stürmer“-Chor Reschitza (Dirigentin: Elena Cozâltea), mit der „Intermezzo“-Musikgruppe (Koordination: Lucian Duca), mit Marianne & Petru Chirilovici und mit der „Resicza“-Musikgruppe (Koordination: Iuliu Fazakas).
Kulturprogramm: die „Enzian“-Volkstanzgruppe Reschitza / Kinder & Erwachsene (Koordination: Marianne & Nelu Florea), der „Banater Kranz“ aus Temeswar und die „Edelweiß“-Volkstanzgruppe Detta (Koordination: Elena & Gerhart Șamanțu).
Maskenaufmarsch und Preiskrönung der besten Masken für Kinder und Erwachsene.
3. März 2025, 16:30 Uhr, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:
Im Zeichen des Märzchen und des Internationalen Frauentags, des 8. März…
Kunstausstellung Livia Frunză (Reschitza): „Florile sufletului = Die Blumen der Seele“.
Romanzen-Nachmittag mit Elena Cozâltea, musikalische Begleitung: Angela Kovács.
Weitere musikalische Einlagen: Schüler des „Sabin Păuța”-Kunstlyzeums Reschitza, betreut von Cornelia & Lorand Gabriel Balogh-Remelei, Musiklehrer an der bevor genannten Schuleinrichtung.
3. März 2025, 17:00 Uhr, Forumssitz Reschitza (Oituz-Straße 6):
Fasching 2025.
Krapfenparty der Kinder und Jugendlichen.
4. März 2025, 16:30 Uhr, Forumssitz Reschitza (Oituz-Straße 6):
Letztfaschingsunterhaltung 2025: Krapfenparty der Erwachsenen. Mit dem „Franz Stürmer“-Chor Reschitza (Dirigentin: Elena Cozâltea), mit der „Intermezzo“-Musikgruppe (Koordination: Lucian Duca), mit Marianne & Petru Chirilovici und mit der „Resicza“-Musikgruppe (Koordination: Iuliu Fazakas).
Dacǎ pânǎ în prezent talentata autoare SIMONA MIHUŢIU ne-a obiṣnuit cu volume de prozǎ lungǎ sau scurtǎ, versuri , eseuri ṣi diverse articole, iatǎ cǎ asistǎm acum la un debut pe cât de inedit pe atât de spectaculos într-un domeniu nou.
Scriitoarea Simona Mihuțiu marcheazǎ în agenda sa personalǎ încǎ un succes notabil prin abordarea unui nou gen literar ṣi anume piesa de teatru SF, un domeniu pe care reuseṣte sǎ îl stapâneascǎ cu mare uṣurințǎ ṣi naturalețe fiind parcǎ fǎcute una pentru cealaltǎ.
Piesa de teatru ”Speranța nu urcǎ niciodatǎ cu liftul” depǎṣeṣte domeniul strict al SF ului (inimaginabil) îngemǎnându-se cu realitatea unui viitor probabil ṣi iminent care ne înfricoṣeazǎ pe toți în mare mǎsurǎ.
Cunoscutǎ ṣi respectatǎ de colegii de breaslǎ ṣi de cititori pentru opiniile sale drepte, verticale ṣi fiind o înverṣunatǎ apǎrǎtoare a demnitǎții umane ṣi a salvǎrii umanitǎții , autoarea Simona Mihuțiu doreṣte sǎ atragǎ atenția cititorilor asupra realitǎții în care ne aflǎm ṣi a prǎpastiei în care urmeazǎ sǎ cǎdem prin robotizarea acceleratǎ ṣi transhumanism, chiar ṣi prin subiectul ales al aceastei piese de teatru.
Citind cartea de la un capǎt la altul inclusiv recenziile ṣi impresiile care s-au scris despre aceastǎ carte, nu doresc sǎ mai povestesc ṣi eu întreaga piesǎ, lǎsând aceastǎ plǎcere sǎ fie descoperitǎ de cititor, dar voi evidenția câteva aspecte care m-au impresionat.
Piesa de teatru ”Speranța nu urcǎ niciodatǎ cu liftul” a Simonei Mihuțiu semnaleazǎ ṣi explicǎ cititorului povestea viitorului iminent printr-o radiografie clarǎ , prin punerea în scenǎ a fiecǎreia din cele trei pǎrți în 7 scene bine detaliate fiecare. Conflictul prezentat aici dintre uman ṣi robot ne trage un semnal de alarmǎ cǎ ne aflǎm mai aproape ca niciodatǎ de acea linie ce separǎ realul de ireal, posibilul de imposibil ṣi ordinea de haos.
Drept vorbind latura SF nici nu ne mai pare atât de fantasticǎ în ziua de azi mai degrabǎ profund dramaticǎ prin pierderea sentimentelor ṣi a empatiei.Pânǎ ṣi lacrimi au fost fabricate roboților nu din dorința de a exprima sentimente ci din dorința de a copia cât mai bine omul
Firul narativ al textului dramatic se desfaṣoarǎ între dramǎ ṣi comic, pe alocuri cu dialoguri spumoase cu un voit accent satiric spre deliciul cititorului.
Faptul cǎ scriitoarea Simona Mihuțiu este de profesie medic ii dǎ acesteia un bilet în fațǎ la abordarea unor teme medicale care prin detaliile medicale oferite dau veridicitate poveṣtii.
Autoarea pune degetul pe ranǎ ṣi abordeazǎ tematica seniorilor care ajunṣi la vârsta a treia necesitǎ îngrijire medicalǎ permanentǎ, multǎ rǎbdare ṣi empatie. Cu un sens al realitǎții care e de-a dreptul dureros Simona Mihuțiu releveazǎ comportamentul mai puțin elegant al unei persoane în varstǎ care nu mai aṣteaptǎ nimic de la viațǎ, cǎreia singurǎtatea ṣi suferința i-au împietrit finețea ṣi rǎbdarea, fiind teribil de frustratǎ de situația fǎrǎ scǎpare în care se aflǎ.
Lipsa personalului, a mâinii de lucru care sǎ îngrijeascǎ bǎtrâni este una realǎ in România iar înlocuirea acestora cu roboți este foarte probabilǎ într-un viitor mult mai apropiat decât am crede.
Schimbarea scǎrii valorilor, scoaterea din uz a empatiei ṣi a sentimentelor sunt vizibile peste tot în viața de zi cu zi, inclusiv în relația copii ṣi pǎrinți, angajatori ṣi angajați, etc Pǎrinții trǎiesc drama singurǎtǎții iar copiii au devenit ei înṣiṣi roboți ai vieții, dezrǎdǎcinați globali care nu mai au sensibilitǎți.
Drama realitǎții este frumos îndulcitǎ de dialogurile dintre om ṣi robot care te fac sǎ zâmbeṣti prin folosirea sensurilor proprii ale cuvintelor.
Autoarea evidențiazǎ diferențele dintre uman ṣi robot punând un accent deosebit pe faptul cǎ nici aceṣtia din urmǎ nu sunt veṣnici ajungând la fiare vechi. Iar dacǎ teribilul ”etern” dispare din ecuație ṣi totul are o duratǎ de viațǎ ṣi un termen de expirare inclusiv roboții, se pune întrebarea de ce sǎ vrem cu atâta râvnǎ sǎ renunțǎm la sentimente, la umanism ṣi la trǎirile reale?Nu-i pǎcat sǎ ne auto distrugem umanitatea?
Scǎparea de drama vieții prin moarte ca soluție ultimǎ m-a impresionat peste mǎsurǎ, este realǎ din pǎcate pentru multǎ lume ṣi auzim acest lucru tot mai des.
Din fericire povestea acestei piese de teatru se terminǎ cu gustul speranței pe buze, lǎsând sǎ se înțeleagǎ cǎ pânǎ ṣi roboții pot fi umanizați iar forța ṣi voința Celui de Sus este în fapt cea care conduce totul iar El are întotdeauna ultimul cuvânt.
Subiectul acestei piese de teatru ascunde adevǎruri dure care ar trebui sǎ ne punǎ pe gânduri pe fiecare dintre noi. Felicitǎri autoarei pentru încǎ o realizare de exceptie!
,,Cu cât lucrurile se schimbă mai mult, cu atât ele rămân de fapt la fel”
Jean-Baptiste Alphonse
Așa cum prezentam într-un articol anterior, Mehadia, datorită așezării geografice, a beneficiat în trecutul său de multiple avantaje ce au decurs din aceasta, conferindu-i pe lângă o bogată istorie, o deosebită dezvoltare economică și socială.
O posibilă Episcopie a Mehadiei la anul 535, Districtul Mehadia, cu titlul de district al cetății regale, din sec. XIV-XVI, centrul politico-administrativ şi militar fiind la Mehadia (C.Feneșan – districtul românesc Mehadia la sfârșitul secolului al XIV-lea), Protopopiatul care a funcționat la Mehadia sute de ani, până în anul 1928 – activitatea și personalitatea lui Nicolae Stoica de Hațeg, protopop al Mehadiei, până în anul 1833, oferă o perspectivă clară asupra funcționării acestuia aici – sunt doar câteva repere identificate ca surse de capital uman, și implicit ocupațional, ce prin dinamica lor au oferit un remarcabil potențial și un radical avânt dezvoltării economice și sociale a localității și a împrejurimilor sale.
În acest context, este foarte evident faptul că în jurul respectivelor obiective bisericești, administrative sau militare, la Mehadia s-au dezvoltat multiple activități adiacente, în strânsă legătură cu acestea, de natură atât economică, cât și socială. În cadrul acestor activități, alături de negoț, la Mehadia se dezvoltă și o puternică activitate de producție meșteșugărească. În general ea este legată, în primul rând, de tradițiile și activitățile locale, proprii fiecărei etape istorice. Ca exemplu, o bună perioadă din istoria Mehadiei a fost marcată de prezența militară, în jurul acesteia dezvoltându-se în mod firesc procese de producție proprii necesităților cazone. Între activitățile de producție meșteșugărească, specifice nevoilor respective putem distinge făurarii (potcoave pentru cai și boi, diferite elemente de construcții militare, ș.a.), curelarii și tăbăcarii (elemente de harnașament, de îmbrăcăminte sau încălțăminte etc), evident și multe altele, cum spuneam, dezvoltarea și evoluția lor raportându-se și oscilând în funcție etapele istorice parcurse.
Ele au evoluat dezvoltându-se continuu, multitudinea și varietatea lor a determinat la un moment o anume dorință a unei asocieri pe principii profesionale, respectiv de breaslă. Deși nu este prezentă nici o dovadă atestată a vreunei astfel de asocieri pe modelul breslei în Mehadia, totuși prezența și rolul puternic al meșteșugarilor în dezvoltarea socială și economică a comunității este evidențiată de crearea în anul 1860 a unei entități asociative mai largi, cuprinzând în interiorul ei membri ai tuturor breslelor, active la acea dată. Tradusă și într-o dorință de a se uni, meseriașii (maistorii) din Mehadia înființează în luna mai a anului 1860 o asociație cu scop declarat de întrajutorare. Unele surse afirmă că asociația meseriașilor din Mehadia face parte dintre primele asociații de acest gen constituite în Banat (I.Băcilă – Monografia Mehadiei), la această remarcă aș adăuga astăzi, ca fiind și una dintre cele mai longevive, având în vedere că ea funcționează și astăzi. După cum spuneam, principalul scop al asociației a fost încă de la înființare, de întrajutorare a membrilor și a familiilor lor în caz de deces.
Pe lângă ajutorul financiar, membrii beneficiau de serviciile unui car mortuar (dric), tras de doi cai, aflat în patrimoniul asociației. De asemenea, asociația mai deține un steag negru, care este pus la dispoziția procesiunii, la decesul unuia dintre membrii asociației sau a familiei lui. În anul 1931, asociația mai dispunea și de 4 lampioane funebre, care erau de asemenea puse în mod gratuit la dispoziția procesiunii funerare, în situația prevăzută anterior. Astăzi nu mai fac parte din patrimoniul asociației, datorită vechimii și uzurii lor, renunțându-se la acest serviciu.
În privința carului mortuar, care există și astăzi în patrimoniul asociației, acesta este compus dintr-un cadru metalic placat cu lemn, sprijinit prin intermediul a 4 arcuri alcătuite, din foi de arc, pe cele două punți cu roți din lemn, cea din față având peridoc. Pe platformă sunt montați vertical câte 4 stâlpi din lemn strunjit și frumos ornat la capătul superior. Dispuși lateral, stâlpii verticali oferă susținere plafonului din lemn. Acesta din urmă este ornat în partea de interior, de jur împrejur, cu pânză neagră de satin cu franjuri. Partea superioară a plafonului, este decorată, în cele patru colțuri superioare, precum și la mijloc, cu ornamente cu specific mortuar, din lemn sculptat, vopsite în negru și alb. În partea din față se află capra dricarului, crucioaiele și oiștea, toate din lemn. Capra dricarului este protejată în cele patru părți laterale și în față, la picioarele dricarului, de un material cauciucat, rezistent la intemperii. Pe cele două laterale, stânga-dreapta, acesta este inscripționat cu textul: CASA DE AJUTOR RECIPROC A MESERIAȘILOR – 1861. La scrierea textului s-au utilizat caractere artistice gotice. Originea, respectiv construcția dricului, aparține capitalei imperiului Austriac, respectiv VIENA. Anul construcției, inscripționat în lemnul ornamentului lateral al dricului, este anul 1861, an ce exprimă, cel mai probabil, anul construcției dricului. Din surse orale, se cunoaște faptul că acesta a fost adus pe propriile roți, din capitala Imperiului Austriac la acea vreme (până la anul 1867, când se formează Imperiul Austro-Ungar), la Mehadia de către un grup format din câțiva dintre meseriașii fondatori. Asociația, care, așa cum am afirmat anterior, funcționează și azi, deține ștampila originală a asociației, care este alcătuită dintr-o placă de metal fixată pe un mâner de lemn. Pe placa metalică se regăsește inscripționat: VEREINTE FREIE CONCESS – GEWERB GENOSSENCHSCHAFT. În arhiva asociației se păstrează registrul protocoalelor de ședință și evidențele membrilor. Nu se cunoaște cu exactitate numărul de membri fondatori și nici numărul lor până la anul 1895, când asociația înregistrează un număr de 31 de membri. Dintre aceștia, 18 sunt de naționalitate română, ceilalți fiind de altă naționalitate, majoritar germană, cu toții conlocuitori ai Mehadiei.
În privința denumirii asociației, aceasta în mulții ani ai săi de funcționare, suportă câteva schimbări de titulatură, beneficiind și de unele modificări ale statutului său de funcționare, devenind în același timp și persoană juridică, act oficializat de către Tribunalul Caransebeș. Astfel, din anul 1888, până în ianuarie 1930, asociația își desfășoară activitatea sub denumirea de ,,Reuniunea Meseriașilor”. Din 10 ianuarie 1930, devine: ,,Asociația Meseriașilor din Mehadia”. Scopul asociației rămâne același: de ajutorare a membrilor și a familiilor lor. Adunarea generală acceptă și votează un nou statut, cuprinzând șapte capitole. Primirea ca membru este condiționată de calitatea de meseriaș (maistor), posesor al unui ,,permis industrial și care își exercită efectiv meseria”. Semnatari ai acestui nou statut sunt menționați în documente: Grigore Popescu – măcelar, Eduward Hirschmann – croitor, Nicolae Bălăcel – pantofar, Iosif Domil – cojocar, Nicolae Feneșan – pantofar, Dănilă Bidiviu – pantofar, Ioan Trapșa – argăsitor, Ioan Bidiviu – argăsitor, Iosif Crăciunescu – zugrav, Ludovic Liegl – pantofar, Carol Ratkovits – tâmplar, Petru Blidariu – pantofar, Anton Slach – curelar, Nicolae Urechiatu – faur.
În ceea ce privește numărul de membri, acesta este unul destul de oscilant, înregistrat de-a lungul întregii perioade de la înființare. După cel De-al Doilea Război Mondial, numărul meseriașilor scade în mod drastic, obligând asociația, pentru a supraviețui, de a schimba condițiile de primire de noi membri. În această situație asociația se transformă în ,,Casa de Ajutor Reciproc a Meseriașilor – Mehadia”, în componența ei putând de această dată, a se înscrie toți solicitanții, indiferent de profesiune. O scurtă statistică, raportată la perioada anilor 1934-1954, se prezintă astfel: 1934 – 47 membri; 1941 – 35 membri; 1945 – 32 membri; 1950 – 45 membri; 1954 – 51 membri; 1987 – 95 membri; 1998 – 101 membri; 2007 – 150 membri, 2022 – 43 membri; 2025 – 54 membri (dintre care: 38 – cotizanți și 16 – pensionari). Referitor la meserii, din Monografia Mehadiei (I.Băcilă), aflăm numărul membrilor, pe meserii, ce se înregistrau la anul de referință 1941: Fierari – 1; Cojocari – 5; Curelari – 1; Croitori – 5; Măcelari – 2; Pantofari – 5; Brutari – 2; Tăbăcari – 5; Tâmplari – 2; Tinichigii – 1; frizeri – 1; Morari – 2; Zugravi – 1; Rotari – 1; Frânghieri – 1.
Membrii ,,Casei de Ajutor Reciproc – Mehadia” , în anul 2008
Revenind la timpul prezent, constatăm, cu oarecare surprindere și destul de multă mâhnire, că tehnici de producție manufacturieră, dezvoltate și perfecționate în timp, de-a lungul secolelor și a mai multor generații, adeseori cu transmitere din generație în generație, au ajuns să dispară într-un timp atât de scurt, cuprinzând mai puțin de o generație. Cauzele identificate printr-o minimă analiză, ar putea fi: perfecționarea tehnicilor de producție, avansul tehnologic, dar și modelul economic al zilelor noastre. Toate acestea au dus la o lipsă acută a cererii de produse meșteșugărești, în prezența producerii lor pe scară industrială, având ca efect dispariția treptată a acestor meșteșuguri. Meseriașii, care să mai stăpânească cunoașterea acestor vechi îndeletniciri, sunt dispăruți sau neputincioși datorită vârstă. Iar atunci când unii dintre ei mai există, ori sunt lipsiți de puterea de a mai munci, ori nu mai există cerințe pentru produsele lor. O certitudine o constituie faptul că ei nu mai au nici cui să-și transmită cunoștințele. O altă constatare, în acest final de capitol, este că toate aceste îndeletniciri au constituit, fără putință de tăgadă, unul dintre elementele principale în procesul evoluției noastre.
Una dintre tradițiile asociației, pierdută în anii trecuți, cel mai probabil după cel De-al Doilea Război Mondial, am regăsit-o în paginile gazetei ,,Grănicerul” din Mehadia (1933 – 1935, este ,,Balul Reuniunei Meseriașilor” ce se ținea periodic în luna ianuarie a fiecărui nou an.
O altă practică tradițională a asociației, menținută și astăzi, este organizarea Adunării generale anuale, aceasta având loc în prima duminică după 1 ianuarie a fiecărui an, respectiva procedură păstrându-se cu strictețe și în ziua de azi, fiind parte a regulilor proprii de organizare.
Cu toate că asociația funcționează și astăzi, în condițiile actuale ea nu-și mai poate îndeplini scopul inițial din mai multe motive, suficient de obiective, între care cel mai evident este imposibilitatea, printr-un cumul de impedimente, de a se mai utiliza carul mortuar. Însă ce se constată a fi necesar în această împrejurare, este obligația întreținerii și conservării lui, care, având în vedere vechimea sa, necesită măsuri mai complexe de întreținere, respectiv de conservare.
În acest sens, membrii asociației au căzut la un comun acord, la începutul acestui an, de se lua, cu sprijinul administrației locale a comunei și al bisericii ortodoxe din localitate, unele măsuri de amplasare într-un alt loc decât cel actual, care să-i asigure condiții propice de conservare. În lipsa unui muzeu propriu în localitate (deși am merita cu prisos unul!) se are în vedere ca respectivul amplasament să ofere și suficientă vizibilitate pentru a putea fi vizitat de către turiști și alți doritori.
Am evocat acest episod, socotindu-l ca unul de interes pentru cunoașterea unui fenomen, conectat la istoria locală, considerându-l, alături de alte elemente importante, ca făcând parte din structura identității noastre; nu în ultimul rând, și cu convingerea că o cunoaștere mai profundă și mai vastă a elementelor propriei istorii, ne ajută să pășim cu mai multă siguranță și încredere spre viitor.
Scriitorul Marcu Mihail Deleanu este unul dintre prietenii și colaboratorii vechi ai Bibliotecii Orășenești „Tata Oancea” din Bocșa, este unul dintre cercetătorii evenimentelor și faptelor de cultură desfășurate la biblioteca bocșană, este „Peștele” atât de drag „Vărsătorilor” scriitori bănățeni!
Prozator, filolog, traducător, editor. S-a născut la 21 februarie 1940 în satul Boiu, comuna Albești, județul Mureș. Doctor în filologie din 1977; cercetător la sectorul de lingvistică a Academiei Române, deținător al numeroase funcții pe tărâm cultural.
Debut literar în presă în 1980 în revista ”Orizont”, cu schița „Țaizăru”. Debutează în volum cu „Acvariul de nisip”, proză scurtă, Timișoara: editura Facla, 1983.
Colaborează la reviste importante de cultură și literatură („Orizont”, „Flamura”, „Semenicul”, „Reflex” etc.) și desfășoară o importantă activitate de cercetare filologică. Membru al Uniunii Scriitorilor din România din 1990.
Volume publicate:”Acvariul de nisip”. Timișoara: Facla, 1983; ”Baraj”. Cluj Napoca: Dacia, 1985; ”Zodia berbecului”. Cluj Napoca: Dacia, 1987; ”Un deceniu de tipărituri (1968-1978)”. Reșița, 1978; ”Glasul pământului. Stilistica motivului în proza literară”. Timișoara: Facla, 1981; ”Studii de stilistică”. Reșița: Timpul, 1999; Reșița filologică. Reșița. Timpul, 1999; ”Manuscrisul de la Prigor”(1879 – 1880) comentariu lingvistic și juridic-administrativ. Reșița: ”Eftimie Murgu”, 2005; ”Academicianul Simeon Mangiuca (1831 -1890). Reșița: Timpul, 2002; Memorial istoric și etnolingvistic. Grai, obiceiuri și folclor din Boiu. Ed. a II-a, cu adăugiri. Reșița: Timpul, 2004; ”Gustav Weigand și bănățenii”. Reșița: TIM, 2005; ”Memorial etnofolcloric. 3 volume. Reșița: TIM, 2008; ”Memorial, documente și studii despre George Cătană”. Reșița: TIM, 2011; ”Izvoare și preocupări dialectale în Banat. 1. Restituiri.” Prefață de Crișu Dascălu. Timișoara: David Press Print, 2012 (Biblioteca Banatica; 19); ”Sânzienele. Zâne și flori de leac”. Reșița: TIM, 2013; ”Cronica Nopților de Sânziene” Marga 2006 – 2012. Reșița: TIM, 2013 (în colaborare cu Gh. Jurma și Nicolae Preda); ”Literatura dialectală din Banat”. Prefață de Crișu Dascălu. Timișoara: David Press Print, 2014; Poveste de iubire din alt veac – jurnal epistolar. (coautor). București: Palimpsest, 2016; Memorial literar. Fragmente de istorie măruntă. Reșița: TIM, 2018; Singurătatea inorogului. Zece pre-texte pentru un roman. Reșița: TIM, 2018; Memorial cultural. Vol. 1: Exercițiu de supraviețuire în pandemie cu Titus Crișciu. Reșița: TIM, 2020; Memorial cultural. Vol. 2: Texte și contexte. Reșița: TIM, 2021;
Referințe: Mic dicționar al personalităților culturale din Caraș-Severin/ realiz. Gh. Jurma. Reșița, 1976; Dicționarul scriitorilor din Caraș-Severin/ Victoria Bitte, Tiberiu Chiș, Nicolae Sârbu. Reșița: Timpul, 1998; Dicționarul general al literaturii române. București, 2004; În căutarea timpului-poveste/ Ionel Bota. Reșița: Timpul, 2004; Dicționar al scriitorilor din Banat. Timișoara, 2005; Bibliografia revistei „Bocșa culturală” (2000 – 2009)/ Gabriela Șerban.- Reșița: TIM, 2009 (Bocșa – istorie și cultură); „Marcu Mihail Deleanu – Dor nestins” volum aniversar coordonat de Gh. Popovici și Dorina Chiș-Toia, Timișoara: Mirton, 2010; Catalogul cărților cu autograf la Biblioteca „Tata Oancea” Bocșa/ Gabriela Șerban.- Reșița: TIM, 2010 (Bocșa – istorie și cultură); Bibliografia revistei „Bocșa culturală” (2009 – 2013)/ Gabriela Șerban.- Reșița: TIM, 2014 (Bocșa – istorie și cultură); Literatura Banatului. Istorie, personalități, contexte/ Cornel Ungureanu.- Timișoara: Brumar, 2015; Bibliografia revistei „Reflex” (2000 – 2014)/ Gabriela Șerban.- Timișoara: Marineasa, 2015; Enciclopedia Banatului. Literatura. Timișoara: David Press Print, 2016; Catalogul cărților cu autograf la Biblioteca „Tata Oancea” Bocșa Vol. 2./ Gabriela Șerban.- Reșița: TIM, 2017 (Bocșa – istorie și cultură); Banat. Miscellanea musicologica/ Constantin-Tufan Stan.- Timișoara: Eurostampa, 2018; Catalogul cărților cu autograf la Biblioteca „Tata Oancea” Bocșa. Vol. 3/ Gabriela Șerban.- Reșița: TIM, 2020 (Bocșa – istorie și cultură); Bibliografia revistei „Bocșa culturală” (2019 – 2023)/ Gabriela Șerban.- Reșița: TIM, 2024 (Bocșa – istorie și cultură; 71); Bibliografia revistei „Reflex” 2015 – 2020/ Gabriela Șerban.- Reșița: TIM, 2024etc.
Când vorbim despre Marcu Mihail Deleanu și ne referim la orașul Bocșa trebuie să remarcăm contribuția acestuia în promovarea unor scriitori importanți precum Petru Encoveti Oance (Tata Oancea) și Zahara Onel Stanzel.
În anul 1970 Marcu Mihail Deleanu împreună cu Iosif Scherfer întocmeau o Antologie intitulată „Anotimpuri”, care cuprinde lucrări literare semnate de Petru E. Oancea (Tata Oancea)[1]. Este un volum important, apărut la Reșița sub egida Casei Creației Populare, un volum care a fost reeditat în anul 2013, tot prin grija lui Marcu Mihail Deleanu, la editura timișoreană David Press Print.
Referitor la doamna prof. Stanzel, fosta directoare a Casei Pionierului din Bocșa, aceasta este o talentată și sensibilă mânuitoare a condeiului, fapt remarcat de Marcu Mihail Deleanu. La îndemnul și încurajările acestuia, în anul 2017 Zahara Onel Stanzel debutează editorial cu volumul de versuri Mă ascund în cuvânt (Reșița: TIM, 2017), volum îngrijit de Gheorghe Jurma și Marcu Mihail Deleanu, cel care o și intervievează pe autoare, acest dialog constituind Postfața cărții. În anul 2019 doamnei Stanzel îi apare cel de-al doilea volum de versuri intitulat Lumi în amurg. (Reșița: TIM, 2019), iar în anul 2022 vede lumina tiparului volumul O plasă de vise (Reșița: TIM, 2022). Toate aceste cărți apar prin grija scriitorului Marcu Mihail Deleanu.
Astăzi, Marcu Mihail Deleanu se află la ceas aniversar – 85!
Despre acest important scriitor, despre această personalitate a Banatului s-ar putea scrie foarte mult și, cu siguranță, în timp, cu toții ne vom apleca mai atent spre lucrările acestui valoros cercetător!
Îi dorim scriitorului Marcu Mihail Deleanu zile senine și fericite și putere de muncă pentru a ne fi în continuare alături în noi proiecte importante pentru Bocșa și pentru Banat.
La mulți ani, maestre Marcu Mihail Deleanu!
[1] Prin grija scriitorului Marcu Mihail Deleanu, exemplarul primit de acesta de la Tata Oancea cu dedicație se află în fondul de documente speciale al Bibliotecii Orășenești „Tata Oancea” Bocșa. Este un volum important care conține consemnări olografe: cea a lui Tata Oancea pentru Marcu Mihail Deleanu și cea a lui Marcu Mihail Deleanu pentru Biblioteca din Bocșa cu ocazia primirii numelui „Tata Oancea” (14 nov. 1992);
Miercuri, 19 februarie 2025, la Bocșa, în sala de ședințe a Primăriei Orașului, a avut loc un eveniment de excepție dedicat cărturarului bănățean Gheorghe Jurma.
De opt ani Biblioteca Orășenească „Tata Oancea” Bocșa derulează un proiect dedicat cărții și scriitorilor intitulat „La o cafea cu scriitorii. Sub semnul Vărsătorului”. În cadrul acestui eveniment organizatorii invită scriitori născuți în zodia Vărsătorului pentru a se sărbători împreună, precum și câțiva invitați de onoare. Sunt lansate cărți, sunt prezentați noi scriitori și sunt susținute recitaluri de muzică și poezie. De asemenea, este prezentat cel mai recent număr al revistei „Bocșa culturală” alături de alte reviste și publicații din Banat.
Miercuri, 19 februarie 2025, în cadrul acestui complex proiect, a fost sărbătorit cel mai vărsător dintre scriitorii vărsători bănățeni, a fost aniversat la împlinirea celor 80 de ani scriitorul, criticul și istoricul literar, eminescologul, jurnalistul și editorul Gheorghe Jurma.
Prin bogata sa activitate, Gheorghe Jurma aparține întregului Banat, aparține Bobdei natale și Reșiței în care trăiește, iubește, muncește de peste 55 de ani, dar aparține și Bocșei, Oraviței, Caransebeșului și altor asemenea localități pentru care inițiază, creează și dezvoltă proiecte cultural-editoriale de excepție!
Este Cetățean de onoare al municipiului Reșița din 15 decembrie 2009, Cetățean de onoare al județului Caraș-Severin din 27 ianuarie 2015 și Cetățean de onoare al orașului Bocșa din 31 martie 2022. Este, totodată, membru de onoare al Asociației Germane de Cultură și Educație a Adulților Reșița, din 5 februarie 2020, iar Episcopia Caransebeşului i-a acordat ordinul „Crucea «Episcop Elie Miron Cristea» clasa a II-a pentru mireni”, pe care o alătură cu mândrie Medaliei Mihai Eminescu conferită de către preşedintele României Emil Constantinescu în 6 noiembrie 2000.
Iată că, la ceas aniversar – împlinirea venerabilei vârste de 80 de ani – scriitorul Gheorghe Jurma este sărbătorit și la Bocșa, după ce în data de 5 februarie, chiar de ziua sa, a fost aniversat la Reșița, la Biblioteca Germană „Alexander Tietz”, iar în ziua următoare, în cadrul cenaclului „Semenicul” din Reșița, pe care cu onoare îl conduce.
Miercuri, 19 februarie 2025, la sediul Primăriei Orașului Bocșa, într-un cadru, pe cât de oficial, pe atât de prietenesc, Gheorghe Jurma a fost sărbătorit în atmosfera proiectului „La o cafea cu scriitorii. Sub Zodia Vărsătorului. Maestrul Gheorghe Jurma – 80” alături fiindu-i prieteni, colaboratori, scriitori, autorități locale, dar și elevi ai Liceului Teoretic „Tata Oancea” Bocșa, îndrumați de dna. prof. dr. Liana Ferciug.
Prezent la eveniment, edilul-șef al orașului Bocșa, Mirel Patriciu Pascu, a ținut să precizeze: „Gheorghe Jurma, un prieten apropiat al orașului nostru, a fost omagiat la împlinirea celor 80 de ani de viață, mulți dintre aceștia fiind legați de viața culturală a orașului nostru. Avem proiecte importante pe care de-a lungul timpului le-am derulat împreună cu scriitorul, jurnalistul și nu în ultimul rând editorul Gheorghe Jurma.
Revista „Bocșa culturală“ a împlinit 25 de ani de la prima apariție și tot atâția ani de când domnia sa se ocupă nemijlocit de ea. De asemenea „Gânduri către Dumnezeu“ poartă tot colaborarea cu acesta, o posibilitate de afirmare a tinerilor elevi din Bocșa a căror scrieri sunt selectate și publicate într-un volum apărut tot la editura sa. Îi dorim multă sănătate și la mai mare“ a mai adăugat edilul orașului Bocșa, Mirel Patriciu Pascu.
De asemenea, viceprimarul orașului Bocșa, Bogdan Pop, a fost prezent din respect pentru activitatea și personalitatea sărbătoritului, dar și pentru evenimentul în sine, menit să cinstească oamenii de cultură și opera lor!
În acest context a fost prezentat și volumul „Gheorghe Jurma – un proaspăt optzecist” In Honorem, o cartea îngrijită de Erwin Josef Țigla și apărută la Editura TIM din Reșița chiar în 5 februarie 2025. O carte care adună în peste 200 de pagini texte și imagini reprezentative pentru personalitatea Gheorghe Jurma. În cuvântul său, Erwin Josef Țigla a precizat: „Gheorghe Jurma , la 80 de ani, merită acest volum, de prețuire, in honorem! Cartea însumează texte ale prietenilor și colaboratorilor, ale foștilor colegi de facultate sau de muncă, realizând, împreună cu fotografiile și alte documente, un profil complex și neconvențional al sărbătoritului – un om care s-a pus în slujba culturii caraș-severinene prin tot ceea ce a făcut de-a lungul timpului.”
Dintre cei care au semnat articole în acest volum au fost prezenți la Bocșa Ionel Bota (Oravița), Cristina Zainea (Oravița), Angelica Herac (Reșița), Erwin Josef Țigla (Reșița) și Gabriela Șerban (Bocșa), însă cartea cuprinde peste 40 de semnături și se încheie cu un interviu realizat de Titus Crișciu, aflat în dialog cu Gheorghe Jurma. Interesant este debutul cărții. Ea se deschide cu o pagină nesemnată, dar care aparține aniversatului, și se închide cu o reproducere a unui manuscris al scriitorului Gheorghe Zincescu.
Provocat de către Gabriela Șerban, moderatorul evenimentului, scriitorul Ionel Bota amintea, în cuvântul său, de scriitorul Marcu Mihail Deleanu, cel care în curând își va aniversa cei 85 de ani, și de regretatul poet Octavian Doclin, cel care, dacă ar fi trăit, ar fi împlinit 75 de ani, iar despre Gheorghe Jurma afirma: „Gheorghe Jurma înseamnă un om, un cenaclu și o grupare de direcții cultural-spirituale dinspre muntele bănățean spre țară și spre restul lumii; Gheorghe Jurma este un oraș, o revistă și o editură deja cunoscute pe mapamond. Viața lui înseamnă cultură, cultura este viață. Talentul său este încă unul germinativ, sub semnul aceleiași relații mediatoare: nevoia de a căuta, de a iscodi mereu pagini uitate din istoria culturii naționale cu atingere în zona banatică și entuziasmul acelei regăsiri de sine, alături de mulții săi prieteni, pentru stabilirea proiectelor de mâine. În această privință el este mereu tânăr, mereu în stare să-și contemple triumfurile, să pregătească altele. Noi, contemporanii săi, suntem niște privilegiați trăind în preajma unui nume inconfundabil din generoasa cronică a Banatului Montan.”
Alături de cărășeni, la eveniment au luat parte și scriitori din Lugoj, prieteni dragi ai bibliotecii bocșene, dar și ai scriitorului Gheorghe Jurma. Muzicologul Constantin Tufan Stan, col. Ioan Teca și cantautorul George Popovici au ales să petreacă acestă zi la Bocșa și să se bucure alături de ceilalți invitați, cu atât mai mult cu cât scriitorul dr. în muzică și drd. în istorie Constantin-Tufan Stan este unul dintre vărsătorii sărbătoriți!
Profesorul și poetul George Popovici a înnobilat evenimentul prin acorduri muzicale, oferind în dar bocșenilor un veritabil recital de muzică folk !
Așadar, tinerii participanți la evenimentul desfășurat Sub Zodia Vărsătorului la Bocșa au beneficiat de o lecție de cultură generală, de o lecție de literatură și de un popas muzical, alături de scriitori importanți ai Banatului. De asemenea, au avut privilegiul de a cunoaște un model de om, de profesionalism, care cugenerozitate îşi revarsă priceperea în tipărituri necesare, în volume de referinţă pentru istoria literară şi culturală în general şi a spaţiului bănăţean în special.
Vădit emoționat, aniversatul Gheorghe Jurma a afirmat, între altele: „La Bocșa întotdeuna mă simt bine, mă simt ca acasă, pentru că aici sunt prieteni de-ai mei, sunt oameni de cultură, sunt autorități care sprijină cultura și mă simt bine întotdeauna. Cu atât mai mult acum, când s-au gândit să mă aniverseze la o vârstă care ar fi așa, cam de 4 ori 20 de ani și m-am bucurat că am putut să fiu și să mă întâlnesc cu oameni pe care îi cunosc, cu elevii cu tinerii care reprezintă viitorul de mâine“.
Apoi a ales să citească câte un fragment din prozele sale, nici prea mult, ca să nu plictisească, dar nici prea puțin, suficient cât să demonstreze, încă o dată, că este un maestru în a sculpta cuvântul!
Iată, în ziua în care poporul român cinstea Ziua Națională „Constantin Brâncuși”, Biblioteca Orășenească „Tata Oancea” din Bocșa a ales să cinstească un maestru al cuvântului tipărit.
Constantin Brâncuși a sculptat Zborul, Constantin Lucaci a sculptat Lumina, iar Gheorghe Jurma continuă să sculpteze Cuvântul! Și-i dorim să facă acest lucru cu aceeași măiestrie încă mulți și binecuvântați ani!
„În decursul activității mele de până acum m-am ghidat după experiența reșițeană de a acorda meseriei un loc privilegiat, ce l-am urmat cu seriozitate și perseverență. Asemeni unui experiment alchimic, am presărat în meserie un dram de poezie, ca să schimbe totul în artă. Rămâne o întrebare, dacă am izbutit…
Ca un pescuitor de perle m-am scufundat mereu, dar am ieșit la suprafață de cele mai multe ori cu un pumn de nisip!
Am plecat de acasă la 18 ani, am studiat și mi-am găsit rostul la București, dar parcă în acest lung răstimp am stat mereu cu picioarele desculțe în Bârzava, înconjurat de Dealul Crucii, Dealul Golului și Driglovăţ…
Mai am un reazim: casa din Colonia Oltului nr. 6, unde m-am născut, am copilărit și care apare mereu în visele mele.
După plecarea părinților mei în lunga lor călătorie fără întoarcere, mi-au rămas mai departe Bârzava și dealurile din jur, dar și un larg cerc de prieteni care mă iubesc și mă ocrotesc, și datorită dumnealor sunt azi aici prezent.
Sunt adânc emoționat, onorat peste măsură de acordarea acestei înalte distincții pe care o înserez ca o nestemată în palmaresul meu și pentru care vă mulțumesc din inimă!”
Cu aceste cuvinte simple și totuși pline de sens, artistul plastic de renume internațional Ion Stendl a mulțumit Consiliului Județean Caraș-Severin la data de 19 noiembrie 2008 pentru înalta onoare care i-a fost dată, de a fi numit Cetățean de Onoare al județului Caraș-Severin.
Pentru noi, reșițenii și locuitorii Banatului Montan deopotrivă, Ion Ernest Stendl înseamnă foarte mult. Născut pe meleagurile Reșiței în data de 18 februarie 1939, a urmat între anii 1945 și 1956 Școala elementară și Liceul Mixt la Reșița, după care, între anii 1957 – 1963, a studiat la Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu” din București, Facultatea de Arte Decorative, secția Pictură Monumentală, cu profesorii Ion Popescu-Negreni, Ștefan Constantinescu și Gheorghe Popescu. În anul 1962 s-a căsătorit cu Teodora Moisescu, colegă de studii, de asemenea un nume de referință în arta plastică românească contemporană. Cu imense regrete, după 60 de ani de căsnicie, Teodora Moisescu-Stendl a părăsit această lume în data de 24 ianuarie 2023. Uniunea Artiștilor Profesioniști din România a făcut referire despre ea în anunțul decesului, ca fiind „una dintre doamnele artei contemporane românești”.
În anul 1963, după absolvirea studiilor, Ion Stendl a fost repartizat preparator la Catedra de Pictură Monumentală, în anul 1966 a devenit asistent, iar în 1973 lector. Avansarea ulterioară i-a fost oprită, nefiind membru P.C.R. Reparator, în anul 1990, a fost numit profesor la catedra de Artă Murală, activând ca profesor până la ieșirea la pensie. În anul 2002 a susținut o teză de doctorat în Arte Vizuale la Universitatea Națională de Arte din București, cu tema „Desenul – estetica, suporturi, materiale”.
Expoziții personale în țară purtând numele de Ion Stendl au fost nenumărate, dar o evidențiem aici numai pe prima: 1966, București, Sala „Kalinderu”. Și ultima până în prezent: anul trecut, în perioada 19 septembrie – 29 octombrie 2024, la Muzeul Național al Literaturii Române, la sediul său din Calea Griviței 64-66 / sala „Al. Condeescu”, expoziția „Ion Stendl”cu lucrări de desen, colaj, carte-obiect și sculptură. La vernisaj a participat însuși autorul acesteia, venit special din Italia unde se află în prezent.
Alte participări, la expoziții de grup, au fost: 1976 – Paris; 1983 – Sofia; 1984 – Viena, Athena și Mannheim; 1990 – Namur; 1991 – Wageningen; 1993, 1999 – Nürnberg; 1993, 1994, 1995 – Beratzhausen, Zehentstadel; 1994 – București – Bonn; 1995 – Timișoara, Budapesta și München; 1995 – Nijmegen; 1997 – București; 1997 – Nürnberg; 1998 – Amstelveel; 2004 – București și Cluj Napoca; 2010 și 2019 – București.
Din 1963 a participat la aproape toate manifestările expoziționale naționale, precum și la numeroase expoziții de artă românească în străinătate.
Și iată o parte dintre premiile primite: 1969 – Paris, Premiul Bienalei de tineret; 1970 – Cracovia, Medalie la cea de-a 3-a Bienală; 1970 – Banska-Bistrica, Mențiune de onoare; 1972 – Noto, Premiul II ex aequo al Bienalei de artă; 1974 – Barcelona, Mențiunea a 3-a la concursul Joan Miró; 1977 – Viena, Premiu al Bienalei; 1983 – București, Premiul revistei „Arta“; 1984 – București, Premiul „Ion Andreescu” al Academiei Române; 1984 – Chicago, Placheta de aur la Expoziția internațională de afiș de film; 1995 – București, Premiul special al Uniunii Artiștilor Plastici; 2000 – București, Ordinul Național „Serviciul Credincios” în grad de Ofițer; 2013 – Medalia de merit a Ordinul de Merit al Republicii Federale a Germaniei, în urma un decret semnat de președintele Germaniei de la acea vreme, Joachim Gauck.
Germanii din Banatul Montan i-au conferit cea mai înaltă distincție pe care o acordă anual, Premiul „Alexander Tietz” pentru merite deosebite, în data de 17 noiembrie 2012.
Până în prezent au apărut următoarele cărți și albume semnate Ion Stendl: „Teodora și Ion Stendl”, album, Editura „Institutul Cultural Român” București, 2004; Ion Stendl: „Desenul – estetica, suporturi, materiale”, Editura „Semne” București, 2004; Ion Stendl: Desene = Zeichnungen. Editura „Banatul Montan” Reșița, 2006, carte-album editată de Forumul Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin și Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților Reșița. Acest volum, apărut la Reșița, în orașul său natal, a fost o lucrare de excepție. Nu numai dorința de a edita un album de calitate superioară a stat la baza acestei apariții, ci și dorința de a cinsti pe cel căruia i-a fost acordată, în ziua de 27 noiembrie 1998, într-un cadru festiv, la reședința Ambasadei Republicii Austria din București, Diploma de Membru de Onoare al Asociației Germane de Cultură și Educație a Adulților Reșița, pe cel căruia i-a fost decernat, tot într-un cadru festiv, la Casa Municipală din reședința județului Caraș-Severin, titlul de Cetățean de Onoare al Municipiului Reșița, cu prilejul Zilelor Reșiței, în anul 2000, și nu în ultimul rând, pe cel care a rămas credincios „Heimat”-ului / ținutului său natal, prof. univ. dr. Ion (Hans) Stendl. În anul 2012 a apărut cartea de interviuri „Ion Stendl în dialog cu Titus Crișciu”, publicată la Editura „TIM” Reșița, care exemplifică și întărește această legătură cu Reșița.
Personal i-am cunoscut foarte bine pe ambii săi părinți, Hans și Emilia Stendl-Loidl. Dânșii au fost membri fideli ai Asociației Germane de Cultură și Educație a Adulților din Reșița, încă de la începuturi, din 1987. Prin intermediul lor, Ion Stendl a conceput pentru Asociație stema, prezentată în luna mai a anului 1990.
Îmi amintirea deportării în fosta Uniune Sovietică a tatălui său, Ion Stendl, a conceput în perioada 1993 – 1994, Monumentul dedicat victimelor deportării germanilor în fosta Uniunea Sovietică, monument dezvelit oficial la 14 octombrie 1995 la Reșița, în Parcul „Episcop martir Valeriu Traian Frențiu”, fost „Cărășana”.
Ion Stendl i-a rămas fidel „Heimat“-ului său și printr-o donație considerabilă de opere de artă din diferite etape ale creației pentru Biblioteca Germană „Alexander Tietz“, cu prilejul inaugurării acesteia în octombrie 2004, iar la 27 aprilie 2007, în cadrul Muzeului Banatului Montan din Reșița, a deschis, împreună cu soția sa, Teodora Stendl-Moisescu, o expoziție permanentă „Stendl”, cu cele mai reprezentative lucrări ale lor, donate acestei instituții județene.
Actualmente, Ion Ernest Stendl trăiește în Italia, alături de o parte a familiei sale.
Acum, la ceas aniversar, când Ion (Hans) Stendl își serbează a 86-a aniversare, îi dorim multă sănătate, împliniri artistice și tradiționalul „La mulți ani!”.
17 februarie 2025, Centrul German „Alexander Tietz“ = Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:
Personalitățile noastre: Octavian Doclin (*17 februarie 1950, Doclin – † 11 februarie 2020, Reșița), la 5 ani de la trecerea sa în eternitate. O expoziție documentară.
18 februarie 2025, ora 11.00, Colegiul Național „Diaconovici – Tietz“ Reșița:
Ziua Națională a Lecturii: 15 februarie 2025.
Dialoguri culturale. În calitate de oaspete, profesoara și scriitoarea Ana Kremm (Reșița / Sânnicolau Mare).
18 februarie 2025, ora 16.00, Centrul German „Alexander Tietz“ = Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:
Prezentare de carte: col. ing. (ret.) Pavel Brebu, „Pandemiile din secolul XX în localitatea Ilidia (1913; 1918; 1931 – 1935)“, Editura „Eurostampa“ Timișoara, 2024.
19 februarie 2025, Centrul German „Alexander Tietz“ = Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:
Ziua Națională Constantin Brâncuși (19 februarie).
Expozițiile „Constantin Brâncuși la Târgu Jiu și la Paris” și „Brâncuși: Surse românești și perspective universale”, cu fotografii de Erwin Josef Țigla.
20 februarie 2025, Centrul German „Alexander Tietz“ = Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:
145 de ani relații diplomatice între România și Germania, 20 februarie 1880 – 20 februarie 2025.
Expoziție de filatelie: „România – Germania“ din colecțiile Erwin Josef Ţigla și Gustav Hlinka.
21 februarie 2025, Centrul German „Alexander Tietz“ = Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:
Solidaritate cu Ucraina la trei ani de la debutul conflictului armat (24 februarie 2022 – 24 februarie 2025): Expoziție filatelică din colecția lui Erwin Josef Ţigla.
21 februarie 2025, ora 9.00, Colegiul Național „Diaconovici – Tietz“ Reșița:
Ziua Internațională a Limbii Materne: 21 februarie 2025.
O activitate interactivă cu participarea elevilor din clasa a VIII-a B, secția germană, Colegiul Național „Diaconovici – Tietz“, coordonator: prof. Sonia Maria Chwoika.
24 februarie 2025, ora 17.30 Centrul German „Alexander Tietz“ = Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:
Fășang 2025.
Expoziție de fotografii din arhiva Asociației pentru Păstrarea și Promovarea Tradițiilor Germane „Dirndl und Lederhosen” Celnic / Anina.
Programm für die Zeitspanne 17. – 24. Februar 2025:
917. Februar 2025, Deutsches Jugend-, Dokumentations- und Kulturzentrum / Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:
Unsere Persönlichkeiten: Octavian Doclin (*17. Februar 1950, Doclin – † 11. Februar 2020, Reschitza), 5 Jahre seit seinem Hinscheiden. Eine Dokumentationsausstellung.
Kulturelle Dialoge: Als Gast, die Professorin und Schriftstellerin Ana Kremm (Reschitza / Großsanktnikolaus).
18. Februar 2025, 16:00 Uhr, Deutsches Jugend-, Dokumentations- und Kulturzentrum / Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:
Buchpräsentation des Autors Oberst Dipl.-Ing. Pavel Brebu: „Pandemiile din secolul XX în localitatea Ilidia (1913; 1918; 1931 – 1935)“, erschienen 2024 im „Eurostampa“-Verlag Temeswar.
Ausstellungen „Constantin Brâncuși in Târgu Jiu und in Paris” und „Brâncuși: Surse românești și perspective universale = Brâncuși: Rumänische und universelle Quellen”, mit Fotos von Erwin Josef Ţigla.
145 Jahre diplomatische Beziehungen Rumänien – Bundesrepublik Deutschland, 20. Februar 1880 – 20. Februar 2025.
Philatelie-Ausstellung: „Rumänien – Deutschland“ aus den Sammlungen von Erwin Josef Ţigla und Gustav Hlinka.
21. Februar 2025, Deutsches Jugend-, Dokumentations- und Kulturzentrum / Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:
Ausstellungen aus Solidarität mit der Ukraine nach drei Jahren Krieg: Philatelie-Ausstellung, dem Krieg in der Ukraine gewidmet (24. Februar 2022 – 24. Februar 2025), beide von Erwin Josef Ţigla.
Internationaler Tag der Muttersprache: 21. Februar 2025.
Eine interaktive Veranstaltung mit den Schülern der VIII. B-Klasse, „Diaconovici – Tietz“-Nationalkolleg. Koordination: Deutschlehrerin Sonia Maria Chwoika.
24. Februar 2025, 17:30 Uhr, Deutsches Jugend-, Dokumentations- und Kulturzentrum / Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:
Foto-Ausstellung aus dem Archiv des Vereins „Dirndl und Lederhosen“ aus Tschelnik / Anina.
Pentru jurnaliști, autoeditarea poate fi grea – după cerințele de relatare și redactare, revizuirea lucrării poate fi o corvoadă suplimentară. Dar într-o eră a partajării instantanee – când o greșeală se poate răspândi – trecerea cu vederea a acestui pas poate slăbi povestea, poate afecta reputația și cariera. „De multe ori conținutul ajunge direct la publicarea online. Dacă nu aveți acuratețe în relatare, dacă textul este neglijent sau plin de erori, veți pierde toată credibilitatea”, atrage atenția Jennifer Cox, profesor la Universitatea Salisbury și autoarea cărții „Feature Writing and Reporting: Journalism in the Digital Age”.
În timp ce platformele digitale facilitează corectarea sau ștergerea greșelilor, orice pas greșit în articole, postări pe rețelele sociale, site-uri web sau buletine informative se poate reflecta prost asupra jurnalistului care a lucrat intens pentru un articol. În plus, în plină eră a dezinformării, poate fi foarte dăunător ca publicul să se îndepărteze și mai mult de sursele profesioniste de informare – iar o mică greșeală de tipar poate îndepărta cititorii, erorile mai grave pot eroda încrederea în acoperirea jurnalistică și pot provoca inclusiv critici publice.
Autoeditarea minuțioasă onorează efortul depus, clarifică mesajul, îmbunătățește claritatea și asigură cel mai puternic impact. Printre recomandările lui Cox, citate de journalism.co.uk, se află următoarele: luați o pauză înainte de a revizui, citiți-vă articolul cu voce tare (este una dintre cele mai bune modalități de a observa propoziții, fragmente sau fraze neclare), ajustați schița materialului (făcând textul să pară nefamiliar, vedeți greșelile de scriere, propozițiile greoaie sau alte erori trecute cu vederea), editați rând cu rând, verificați de două ori numele, numerele și faptele,
concentrați-vă pe primul și ultimul paragraph („Deschiderea și închiderea unei povești prezintă punctele principale, dau tonul și leagă totul – merită o atenție suplimentară”).
LOGO Paper este oficial – cu acte în regulă, aș putea zice – prima și singura redacție școlară din România care are onoarea de a fi atestată de Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România, printre alte 24 de platforme de presă din țară care au primit acest certificat.
Acest parteneriat nu este altceva decât o bucurie și o mândrie pentru toate generațiile care au absolvit – dar și cele care încă studiază – profilul Filologie-Jurnalism din cadrul Colegiului Național „Onisifor Ghibu”, Oradea.
Pe lângă elevii care au clădit acest bloc, fiecare material scris sau filmat fiind o cărămidă, doresc să-l felicit pe domnul profesor Nicolaie Ardelean, care, în termeni tehnici, a scris proiectul și a pus fundația acestui bloc devenit zgârie-nori – nimic din tot ce este astăzi LOGO Paper nu ar fi putut exista fără implicarea sa.
PENTRU ABSOLVENȚII ACESTUI PROFIL: Felicitări pentru acest premiu! Mândriți-vă cu el!
PENTRU ACTUALII ELEVI: Fiți mândri și duceți mai departe originalitatea LOGO Paper!
PENTRU UZPR: Mulțumim pentru recunoaștere și încredere!
Cât de onorabil poate fi acum titlul de „elev la Ghibu pe Filologie-Jurnalism”?
18 februarie 2025, ora 16.00, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:
Prezentare de carte: col. ing. (ret.) Pavel Brebu, „Pandemiile din secolul XX în localitatea Ilidia (1913; 1918; 1931 – 1935)“, Editura „Eurostampa“ Timișoara, 2024.
18. Februar 2025, 16:00 Uhr, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:
Buchpräsentation des Autors Oberst Dipl.-Ing. Pavel Brebu: „Pandemiile din secolul XX în localitatea Ilidia (1913; 1918; 1931 – 1935)“, Editura „Eurostampa“ Timișoara, 2024.
Seria manifestărilor omagiale dedicate împlinirii a 149 de ani de la nașterea marelui sculptor gorjean Constantin Brâncuși (n. 19 febr. 1876, Hobița, județul Gorj – d. 16 mart. 1957, Paris), au debutat la Târgu Jiu cu vernisajul expoziției „Brâncuși – Priviți până vedeți” ce a avut loc în după–amiaza zilei de 13 februarie a.c., la Muzeul Județean Gorj ”Alexandru Ștefulescu” din Târgu Jiu.
Evenimentul a fost deschis de către domnul Adrian Tudor – viceprimar al municipiului Târgu Jiu urmat de un moment artistic susținut de elevii Liceului de Arte „Constantin Brăiloiu” Târgu Jiu susținuți și îndrumați de către doamna prof. dr. Ana Daria Ionescu Haidău – directoare a instituției de învățământ.
Momentul artistic a fost deschis de corul „Orfeus” al instituției de învățământ menținate, coordonat de doamna prof. Loredana Buliga. Apoi a urmat un excelent și emoționant eseu teatral despre Brâncuși, interpretat de talentatele eleve Andreea Pupăzan, Fabiana Cruicu, Vanesa Popescu Paniu, Casiana Iacobescu și Miruna Bobină sub îndrumarea domnului prof. Pompiliu Ciochia. De remarcat interesantele costume realizate de eleva Vanesa Popescu Paniu.
Expoziția cuprinde imagini fotografice cu operele și viața lui Brâncuși și oferă publicului o călătorie vizuală prin creația și universul său artistic. De remarcat, prezentarea de către organizatori, în cadrul expoziției a câtorva imagini fotografice mai puțin mediatizate cum a fi cea care îl înfățișează pe Brâncuși în uniforma Școlii de Meserii din Craiova precum și cea care ni-l prezintă pe tânărul Brâncuși.
Evenimentul a fost organizat de către Consiliul Local și Primăria Municipiului Târgu Jiu, Centrul de Cercetare, Documentare și Promovare „Constantin Brâncuși” Târgu Jiu, Liceul de Arte „Constantin Brăiloiu” Târgu Jiu și Muzeul Județean Gorj „Alexandru Ștefulescu”, iar expoziția va rămâne deschisă până pe data de 16 martie a.c.
La eveniment a participat un numeros public, elevi, reprezentanți au autorităților publice municipale și județene, reprezentanți ai unor instituții de învățământ și de cultură, printre care și un grup de membrii ai Asociației Cercetătorilor și Autorilor de Carte Gorjeni
De menționat este și faptul că prin legea nr. 305/2015, ziua de naștere a marelui sculptor, respectiv 19 februarie a fost declarată „Ziua Brâncuși” ca sărbătoare națională, cunoscută și ca Ziua Națională Constantin Brâncuși.
În final menționăm faptul că pentru acest an în programele autorităților și instituțiilor județului Gorj, dar în special a celor care funcționează în municipiul Târgu, ale Muzeului Național „Constantin Brâncuși” Târgu Jiu precum și a unor uniuni de creație, asociații sau fundații, pentru sărbătorirea Zilei Naționale Constantin Brâncuși din 19 februarie a.c., sunt incluse o serie de manifestări cultural-artistice, dintre care amintim: lansarea ultimului număr al revistei „Brâncuși” editată de Centrul de Cercetare, Documentare și Promovare „Constantin Brâncuși” Târgu Jiu; vernisajul expoziției de pictură „Jurnal de Introspecție XIV”, semnată de artistele Mirela Trăistaru și Dorothea Fleiss; expoziția de sculptură „Tensiuni Atemporale” a sculptorului Petre-Virgiliu Mogoșanu ce va avea loc la Galeriile de Artă „Constantin Brâncuși” Târgu Jiu; expoziția de artă grafică „Omagiu lui Brâncuși” de la Muzeul Național „Constantin Brâncuși” Târgu Jiu; momente muzicale susținute de maestrul Mircea Suchici și de elevi ai Liceului de Arte „Constantin Brăiloiu” și ai celor de la Palatul Copiilor din Târgu Jiu.
Așadar, la Târgu Jiu, Ziua Națională Constantin Brâncuși din acest an va fi una plină de evenimente cultural-artistice dedicate marelui sculptor care a dat faimă municipiului prin remarcabilul său Ansamblul sculptural sau Ansamblul monumental „Calea Eroilor” de la Târgu Jiu, format din Masa Tăcerii, Aleea Scaunelor Poarta Sărutului și Coloana Infinitului.
Dacă Timpul ar mai fi avut răbdare, astăzi Poetul Octavian Doclin ar fi împlinit 75 de ani. Ne-am fi întâlnit într-un simpozion aniversar și într-un recital de poezie susținut de poetul însuși, în felul său caracteristic și arhicunoscut! Și-ar fi adunat prietenii în jurul său, ar fi aclamat poeme și ar fi lansat un nou volum care să-i poarte semnătura!
Din păcate, Timpul nu a mai avut răbdare! Poetul s-a stins… „Scribul fu văzut plecând cu Cartea sub braț…” parcă șoptind: „… mă voi retrage pentru o calculată călătorie/ într-o pădure cu aburi calzi și miresme aprinse/ și păsări cu glasuri de ceară…”, iar „poetul – ca între pereți de plută/ odinioară -/ îi dictează tânărului Scrib/ o altă nouă biografie/ «moartea după doclin»”…
Și totuși, astăzi, când poetul ar fi trebuit să-și aniverseze ziua de naștere, prin grija Adei D. Cruceanu, Doamna Culturii Cărășene și Doamna Poetului Octavian Doclin, a văzut lumina tiparului, la Editura TIM din Reșița, un volum deosebit de frumos, care alătură două personalități și îmbină armonios două arte: Muzica și Poezia!
Este vorba despre cartea semnată de Sabin Păutza și conține „Compoziții muzicale pe versuri de Octavian Doclin” (Reșița: TIM, 2025). Sunt zece poeme scrise de Octavian Doclin, alese de maestrul Păutza pentru a le așeza pe note și a le nemuri și prin muzică. Este bine cunoscut faptul că marele compozitor a pus pe muzică multe „poezii scrise în toate limbile pământului” și astfel au luat naștere câteva cărți de lieduri ale acestuia.
În „Cuvântul înainte” care deschide această carte, Adriana Telescu precizează: „După remarcabila colaborare dintre compozitorul Sabin Păutza și poetul Octavian Doclin din care a ieșit la iveală «Imnul Reșiței», iată că acum apare o carte de cântece pe versurile docliniene care l-au inspirat, în continuare, pe marele muzician. Din păcate, pentru poetul care «tânjește neîncetat după unitatea armonică a lumii», cum ne spune Valy Ceia, această carte apare post mortem.”
„Poetul”, „De-o fi să mor”, „Poemul ce se stinge”, „Floare din Banatul de Munte”, „Folclor”, „Elegie nordică”, „Fragment de autobiografie”, „Balada celor doi poeți”, „Fotografia” și „Imnul Reșiței” sunt cele zece poeme docliniene așezate pe portative muzicale de către compozitorul Sabin Păutza și înmănunchiate în acest frumos volum intitulat „ Compoziții muzicale pe versuri de Octavian Doclin”, volum care completează la modul excepțional lista lucrărilor celor doi artiști.
De altfel, citind poezia lui Tavi Doclin mă întreb dacă nu cumva artiștii plastici s-ar încumeta să transpună în culoare câteva dintre multele poeme-poveste ale acestui talentat Poet. Cu siguranță, tablourile rezultate ar fi extraordinare! Precum e lirica lui Octavian Doclin!
Poetul Octavian Doclin s-a născut la 17 februarie 1950 în comuna Doclin, Caraş-Severin și s-a stins la Reșița, în data de 11 februarie 2020.
Pe parcursul carierei sale profesionale Octavian Doclin a îndeplinit diverse funcţii: a fost profesor (la Bixad, în judeţul Satu Mare), apoi referent de specialitate la Centrul Judeţean pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale Caraş-Severin; a fost preşedintele Fundaţiei Cultural-Sociale „Octavian Doclin”, redactor-şef al revistei de artă, cultură şi civilizaţie Reflex (Reşiţa) şi coordonatorul Bibliotecii Reflex; director al editurii Modus PH Reşiţa.
Din 1982 este membru al Uniunii Scriitorilor din România. De asemenea este membru al Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România şi membru al Societăţii de Ştiinţe Filologice din România, Filiala Reşiţa.
Debutul editorial se produce în 1979 cu volumul Neliniştea purpurei, un volum de poeme care beneficiază de prezentări ale unor importanţi scriitori precum Anghel Dumbrăveanu şi Gheorghe Grigurcu.
Apoi poetul îşi revarsă talentul, iar scriitura sa curge în mai multe volume, unele în mai multe ediţii şi în mai multe limbi: ”Neliniștea purpurei”. Timișoara: Facla, 1979; „Fiinţa tainei” (poeme), Timişoara, Facla, 1981; „Muntele şi iluzia” (poeme), Timişoara, Facla, 1984; „Curat şi nebiruit” (poeme), Bucureşti, Cartea Românească, 1986; „Cu gândul la metaforă”, Bucureşti, Editura Eminescu, 1989; „Metafore gândite-n stil pentru când voi fi copil”, Reşiţa, Semenicul, 1991( ed. a 2-a cu traduceri în limba engleză de Ada D. Cruceanu şi cu postfaţă de Ion Marin Almăjan şi prezentare de Gh. Jurma, Reşiţa, Timpul, 1999; ed. a 3-a, trad. În limba engleză Ada D. Cruceanu, prefaţă Gh. Jurma şi postfaţă Ion Marin Almăjan, Reşiţa, Tim, 2007); „Ceasul de apă”: antologie realizată de Lucian Alexiu, Timişoara, Hestia, 1991; „A te bucura în eroare” (poeme), Timişoara, Hestia, 1992 (distins cu premiul USR Timişoara în 1993); „În apărarea poemului scurt”, Timişoara, Hestia, 1993; „Climă temperat continentală”. Antologie şi versiune în limba engleză de Ada D. Cruceanu, Timişoara, Hestia, 1995; „Agresiunea literei pe hârtie”, Timişoara, Hestia, 1996 (distins cu premiul USR Timişoara în 1997); „Esau” (33 de poeme), Reşiţa, Timpul, 1997; „47 poeme despre Viaţă, Dragoste şi Moarte – Poem about Life, Love and Death”, an English Version by Ada D. Cruceanu, Reşiţa, Modus PH, 1998 (Premiul USR la festivalul Naţional de Poezie „George Coşbuc” Bistriţa); „Poeme duminicale”, Reşiţa, Timpul, 1998; „Între pereţi de plută sau Moartea după Doclin”(poeme), Timişoara, Marineasa 1999; „Dubla eroare”, Timişoara, Marineasa, 1999; „Poemele dinaintea tăcerii”, Reşiţa, Timpul, 1999; „Urma paşilor în vale”, Timişoara, Hestia, 2001(distins cu premiul USR la festivalul Naţional de Poezie „George Coşbuc” Bistriţa în 2002); „Nisip, ape de odihnă”, Timişoara, Marineasa, 2002 (distins cu premiul pentru poezie al USR Timişoara, 2003); „Carte din iarna mea”, Timişoara, Marineasa, 2003; „Pârga”, Timişoara, Marineasa, 2004; „Pârga II”, Reşiţa, Modus P.H. 2004; „55 de poeme”, antologie de Ada D. Cruceanu, Reşiţa, Modus P.H., 2005; „Locomotiva şi vrabia”, antologie alcătuită de Ion Cocora, Bucureşti, Palimpsest, 2006; „Pârga III”, Reşiţa, Modus P.H., 2006; „Pârga”, traducere în limba bulgară de Margarita Kovalenko, Sofia, Editura Bolid, 2006; Pârga (I,II,III). Reșița. Modus P.H., 2007;„Golf în retragere”, antologie alcătuită de Ada D. Cruceanu cu o traducere în limba germană de Hans Dama, Timişoara, Anthropos, 2008 (distinsă cu premiul pentru poezie al USR Timişoara în 2009); „Urna Cerului”, Timişoara, Anthropos, 2008; „Aquarius”, Timişoara, Marineasa, 2009; „Sălaşe în iarnă”, antologie de Lucian Alexiu, Timişoara, Anthropos, 2010; „Docliniană” ( 55+5 poeme), Cluj Napoca, Dacia XXI, 2010 (distinsă cu premiul USR Timişoara pentru poezie pe anul 2010); „Firul cu plumb”. Poeme cu variantă în limba engleză de Ada D. Cruceanu, Timişoara, Anthropos, 2011; „Nata-Ioana vrea păpuşi”, versuri pentru copii cu variantă în limba engleză de Ada D. Cruceanu, Reşiţa, Modus P.H., 2011; „20+1 poeţi din Banatul Montan”, antologie întocmită de Octavian Doclin, Cluj Napoca, Dacia XXI, 2012; Octavian Doclin şi Ada D. Cruceanu, „Faţă în faţă”: publicistică, anchete literare, interviuri, mărturisiri, vol. I, 2012 şi vol. II în 2013 la Editura Marineasa din Timişoara; „Nata Ioana-i şcolăriţă”, versuri pentru copii, Timişoara, Marineasa, 2014; „Sânge de vişin”, Timişoara, Marineasa, 2014; „Faţă în faţă”: publicistică, anchete literare, interviuri, mărturisiri, vol. III care include și Gabriela Șerban ”Bibliografia revistei Reflex (2000 – 2014), în 2015 la Editura Marineasa din Timişoara; „Baletul de noapte”: poeme. Cu o prefață de Marcel Pop-Corniș. Timișoara: Gordian, 2015; ”Sărbătorile”: poeme cu un studiu introductiv de Gheorghe Mocuța. Timișoara: Gordian, 2016; Octavian Doclin şi Ada D. Cruceanu, „Faţă în faţă”: publicistică, anchete literare, interviuri, mărturisiri, vol. IV, la Editura Marineasa din Timişoara, 2016; „Răsaduri”, 2017; ”Poeme libere”, 2018; „Și punct. Și de la capăt”, 2019; ”Slobodne pesme/ Poeme libere”, 2019; „O sută și una de poezii”, 2020 (București: Editura Academiei Române, 2020); „Privirea peste umăr” (…și cu cât mai mult mă uit în urmă). Poeme 2018-2019. Elogiu poemului liber și mâinii care-l gândește la ieșirea din Subterană pentru ultima dată; prefață de Al. Cistelecan.- Timișoara: Gordian, 2020; „Poezii”. Ediție bilingvă; traducerea în limba macedoneană Aliki Telescu; prefață Zenovie Cârlugea.-Reșița: TIM., 2023.
Poezii pentru copii, poezii de dragoste, poeme folclorice (sau „aproape folclorice”), poeme cu tentă religioasă, toate se regăsesc în volumele semnate de poetul Octavian Doclin, iar prezentările de pe cărţi, prefeţele şi postfeţele volumelor sunt semnate de nume importante ale literaturii române: Cornel Ungureanu, Petre Stoica, Gh. Jurma, Lucian Alexiu, Mircea Ciobanu, Adrian Dinu Rachieru, Ada D. Cruceanu, Ion Marin Almăjan, Al. Cistelecan, Cornelia Ştefănescu, Sorin Gîrjan, Mircea Martin, Ion Cocora, Marcel Pop-Corniș, Zenovie Cârlugea, Al. Cistelecan sau Valy Ceia, cum de altfel, referinţele critice poartă semnătura unor importanţi scriitori şi istorici literari (pe lângă cei amintiţi putem adăuga şi nume precum Laurenţiu Ulici, Gheorghe Mocuţa, Alexandru Ruja, Olimpia Berca, Mircea Zaciu, Gheorghe Pituţ, Nicolae Ciobanu, George Vulturescu, Rodica Opreanu, Constantin Buiciuc, Dorin Murariu, Aureliu Goci, Lucian Scurtu, Constantin Stancu şi mulţi alţii.
Nu putem omite însă volumele de referinţe critice dedicate operei docliniene: Ionel Bota, Muntele şi iluzia. Eseu asupra poeziei lui Octavian Doclin, Reşiţa, Timpul, 1997; Doru Timofte, Apologia lui Esau. Eseu asupra poeziei lui Octavian Doclin, Timişoara, Marineasa, 2001; Ionel Bota, Muntele şi poezia. Lirica lui Octavian Doclin, ed. a 2-a, Oraviţa, 2008 şi Adrian Dinu Rachieru, Cercul doclinian, Timişoara, Marineasa, 2015 și Adrian Dinu Rachieru, Cercul doclinian: eseu critic.- ed. a II-a, revăzută și adăugită.-. Timișoara: Gordian, 2020.
Referințe în: Viorica I. Bitte, Tiberiu Chiş, Nicolae Sârbu, Dicţionarul scriitorilor din Caraş-Severin, Reşiţa, Editura Timpul, 1998; Tata Oancea către Octavian Doclin: „Să să scurgă mincea dî la mine la cine” În: Semenicul. Serie nouă. Nr. 4/ 2001, Reșița, Anul XXIX, p. 5- 55; Poetul În: Semenicul. Serie nouă. Nr. 1/ 2024, Reșița, Anul LIII, p. 24; Who’s Who în România. București, 2002; Dicționar al scriitorilor din Banat. Timișoara, 2005; Reșița: Viziuni.- coord. Gheorghe Jurma și Erwin Josef Țigla.- Reșița: „Banatul Montan”, 2009; Gabriela Șerban. Bibliografia revistei„Bocșa culturală” 2000 – 2009.- Reșița: TIM, 2009 (Bocșa – istorie și cultură); Gabriela Șerban. Catalogul cărților cu autograf la Biblioteca „Tata Oancea” Bocșa.- Reșița: TIM, 2010 (Bocșa – istorie și cultură); Poeți din Banat. Cele mai frumoase poezii. Antologie de Marian Oprea.- Timișoara: Brumar, 2011; Caietul Festivalului Internațional de Poezie „Porțile Poeziei”. Ed. I.- Coord. Liubița Raichici.- Reșița: TIM, 2011; Caietul Festivalului Internațional de Poezie „Porțile Poeziei”. Ed. a II-a.- Coord. Liubița Raichici.- Reșița: TIM, 2012; Gabriela Șerban. Bibliografia revistei„Bocșa culturală” 2009 – 2013.- Reșița: TIM, 2014 (Bocșa – istorie și cultură); Cornel Ungureanu. Literatura Banatului. Istorie, personalități, contexte. Timișoara: Brumar, 2015; Enciclopedia Banatului. Literatura. Timișoara: David Press Print, 2016; Gheorghe Jurma. Reșița literară. Reșița: TIM, 2016; Caietul Festivalului Internațional de Poezie „Porțile Poeziei”. Ediția a VII-a, 2017 (Coord. Liubița Raichici); Gabriela Șerban. Catalogul cărților cu autograf la Biblioteca „Tata Oancea” Bocșa.vol. 2.– Reșița: TIM, 2017 (Bocșa – istorie și cultură); Cuvântul care unește. Slatina, 2018; Gheorghe Jurma. Panorama presei din Caraș-Severin.- Reșița: TIM, 2018; Caietul Festivalului Internațional de Poezie „Porțile Poeziei”. Ediția a VIII-a, 2018 (Coord. Liubița Raichici); Caietul Festivalului Internațional de Poezie „Porțile Poeziei”. Ediția a IX-a, 2019 (Coord. Liubița Raichici); Gabriela Șerban. Bibliografia revistei„Bocșa culturală” 2014 – 2018.- Reșița: TIM, 2019 (Bocșa – istorie și cultură); Gabriela Șerban. Catalogul cărților cu autograf la Biblioteca „Tata Oancea” Bocșa. vol. 3– Reșița: TIM, 2020 (Bocșa – istorie și cultură); Reșița: Viziuni. Vol 2.- coord. Gheorghe Jurma și Erwin Josef Țigla.- Reșița: „Banatul Montan”, 2021; Ana Kremm. Desifrând cărți sau Lecturi cu creionul în mână.- prefață Gheorghe Jurma.- Reșița: TIM, 2022; Nicolae Sârbu. Albastru de Reșița.- Reșița: TIM, 2022; Mihai Ilie Suru. Panta Rei.- Reșița: Graph, 2023; Gabriela Șerban. Bibliografia revistei„Bocșa culturală” 2019 – 2023.- Reșița: TIM, 2024 (Bocșa – istorie și cultură); Gabriela Șerban. Bibliografia revistei„Reflex” 2015 – 2020.- Reșița: TIM, 2024 și altele.
Nu mai puţin importanţi sunt artiştii care semnează ilustraţia volumelor: Iulian Vitalis Cojocariu, Papi Emilian Roşculescu, Doru Bucur, Petru Comisarschi, Ion Stendl, Silviu Orăvitzan.
Octavian Doclin inițiază și realizează împreună cu Ada D. Cruceanu, revista Reflex (revistă care a împlinit 25 de ani!), dar şi colaborează la cele mai prestigioase şi importante publicaţii de literatură din ţară şi străinătate. De asemenea, opera docliniană este reflectată în presa vremii (ex. Orizont – Timişoara, Luceafărul – Bucureşti; Contemporanul – Bucureşti; Familia – Oradea; Steaua – Cluj; Transilvania – Sibiu, Poesis – Satu Mare; Scrisul Românesc – Craiova; Portal Măiastra – Tg. Jiu etc.).
Deţinător al multor premii şi distincţii importante în plan literar, merită totuşi menţionat măcar Titlul Cavaler al Ordinului Cultural „Eminescu – 1868 – Oraviţa” primit în 2006, Premiul pentru poezie în 2008 şi în 2010 al USR Filiala Timişoara sau Premiul de excelenţă al Municipiului Timişoara pe anul 2011ș.a.
Din anul 1997 este Cetăţean de Onoare al comunei Doclin; din 2009 este Cetăţean de Onoare al Municipiului Reşiţa, iar din 2004 este onorat cu Ordinul Meritul Cultural în grad de Cavaler, acordat de Preşedintele României.
Senior al Poeziei, Senior al Culturii Cărăşene, Octavian Doclin este fără doar şi poate un poet de excepţie şi un veritabil om de cultură!
Astăzi, la 75 de ani de la nașterea Poetului, îi citim cărțile, ni-l amintim cu drag și povestim întâmplări adunate în timp… Adică, suntem tot împreună. Așa cum Poetul și-ar fi dorit.
„Fiindcă, iată, de-acum
ființa mea va sta tot mai întreagă
sub semnul stelelor căzătoare.
Voi lăsa pe cerul amintirii voastre
doar o singură dâră de lumină.
Mă veți căuta, unii nerăbdători, alții nepăsători,
chiar printre aceste litere, agresându-vă.
Eu voi sta lângă ele, ascuns ca-ntr-un nor.
De-acum nevăzut. Voi, auzindu-mă.
Și uite-așa începem o viață nouă.
Tot împreună.”
Veșnică fie-i memoria acestui mare Poet și ales Prieten!
– Mădălina Corina Diaconu, secretar general al UZPR, a susținut prezentarea „În era IA și a rețelelor sociale, radioul rămâne universal și popular”
Proclamată în 2011 de statele membre ale UNESCO și adoptată de Adunarea Generală a Națiunilor Unite în 2012 drept zi internațională, 13 februarie a devenit Ziua Mondială a Radioului (WRD).
În data de 13 februarie 2025, Secretariatul CNR UNESCO a găzduit întălnirea lunară cu unitățile de învățământ membre ASPnet. Evenimentul a fost deschis de cuvântul doamnei Ligia Deca, secretar general CNR UNESCO, urmat de prezentarea dedicată Zilei Mondiale a Radiolui: „În era IA și a rețelelor sociale, radioul rămâne universal și popular”, susținută de Mădălina Corina Diaconu, reporter Radio România Cultural, secretar general al UZPR. De asemenea, pentru a marca Ziua Mondială a Radioului, Casa Corpului Didactic din București a organizat Conferința „Sunetul cunoașterii: radioul și rolul său în educație”, eveniment aflat sub patronajul CNR UNESCO.
Tot în cadrul evenimentelor si programelor dedicate Zilei Mondiale a Radioului, Biblioteca audiovizuală a Organizației Națiunilor Unite prezintă o arhivă online de programe documentare și dramatice cu Audrey Hepburn, Kirk Douglas și Bing Crosby, printre mulți alții. Aceste programe, disponibile gratuit, cu sunet remasterizat digital, oferă o modalitate unică de a trăi momente istorice cheie ale Națiunilor Unite și ale lumii de-a lungul celei de-a doua jumătăți a secolului XX.
În aceste zile, în 17 februarie (în actele oficiale: 18 februarie 1950) se împlinesc 75 de ani de când se năștea la Doclin în Banatul Montan OCTAVIAN DOCLIN, una dintre personalitățile importante ale culturii în general, ale literaturii în special din acest colț de țară. În continuare vă invit să parcurgem însemnări despre viața și opera lui Octavian Doclin, care, în 11 februarie 2020, cu doar câteva zile înainte de a fi împlinit 70 de ani, a trecut la cele veșnice la Reșița, locul care i-a marcat existența pe parcursul celei mai importante părți ale vieții sale…
Nume: CHISĂLIŢĂ
Prenume: OCTAVIAN
Numeliterar: Octavian DOCLIN
Datanașterii: 17 februarie 1950 (în actele oficiale: 18 februarie 1950);
Loculnașterii: Doclin, județul Caraș-Severin;
Părinții: tatăl: Ioan Chisăliță, maistor cojocar;
mama: Maria Chisăliță (numele de fată: Olariu), casnică;
Studii: elementare (1957 – 1965, Școala generală Doclin): liceale (1965 – 1969, Liceul din comuna Grădinari, jud. Caraș-Severin); universitare (1969 – 1972), Institutul pedagogic Oradea, Facultatea de Filologie, specialitatea română – franceză;
Funcții: 1972 – 1977, profesor Școala Generală Nr. 1 Bixad (jud. Satu Mare); 1977 – 2005, referent de specialitate, Centrul Județean Caraș-Severin pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale; Președintele Fundației Cultural-Sociale OCTAVIAN DOCLIN Reșița; redactor-șef al revistei „Reflex – artă, cultură, civilizație” (Reșița) și coordonatorul Bibliotecii Reflex; director al Editurii Modus (Modus P. H.) Reșița;
Data primirii în Uniunea Scriitorilor din România (USR): 1982; 1990 – 2005: membru în Comitetul de conducere al Filialei Timișoara a USR;
Colaborări la volume colective (selectiv): Ritmuri din Țara lui Iovan Iorgovan. Culegere de versuri îngrijită de Petru Oallde. Prefață de Pavel Bellu, Reșița, 1970; Uneori zborul (șapte poeți tineri). Selecție și prezentare de Anghel Dumbrăveanu, Timișoara, Facla, 1973; Fluturi, păsări, cai… (un bestiar al poeziei românești alcătuit de Petre Stoica), București, Minerva, 1983; Nichita Stănescu – Frumos ca umbra unei idei, București, Albatros, 1985; Lucian Alexiu, Casa Faunului (40 de poeți contemporani), Timișoara, Hestia, 1995; Orașul cu poeți (antologie reșițeană), Reșița, Editura Timpul, 1995; O mie și una de poezii românești, antologie, prefață, bibliografie de Laurențiu Ulici, București, Editura DU Style, 1997; Eminescu – pururi tânăr. Dedicații lirice. Ediție, antologie, aparat critic de Cristina Crăciun și Victor Crăciun. Cuvânt înainte de acad. Eugen Simion. Prefața de acad. Mihai Cimpoi, Chișinău – București, Editurile Litera / David, 1998; Jon Milos (red.), Vid Tystnadens Bord. Panorama över samtida rumänsk poesi i urval, översättning ocg presentation av Jon Milos, Stockholm, Brutus Östlings Bokförlag, Symposion, 1998; Antologia poeților ardeleni contemporani, de Eugeniu Nistor și Iulian Boldea, Tg. Mureș, Editura Ardealul, 2003; Sacralitate / Sacrality. Ediție îngrijită și tălmăciri de Dumitru M. Ion și Carolina Ilica. Cuvânt înainte de Carolina Ilica, București, Editura Academiei Internaționale Orient – Occident, 2004; Medalionul literar – structură permanentă de cultură și educație, de Marian Barbu și Alexandru Gheorghe, Craiova, Editura Ramuri, 2006; Ivo Muncian, Ɯaka poce / Un pumn de rouă (culegere de poezie română pentru copii) [ediție bilingvă româno-sârbă; traducere în limba sârba de Ivo Muncian], Novi Sad, 2011, p. 38-39; 101 (Zmajeve decje igre); colaborează la realizarea articolelor despre scriitorii din Banat (Caraș-Severin) pentru Dicționarul General al Literaturii Române, ediția Academiei României; Reșița: Viziuni / Reschitza: Visionen, Coordonatori și prefață / Herausgeber und Vorwort: Gheorghe Jurma, Erwin Josef Ţigla, Reșița, Forumul Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin, Editura Banatul Montan, 2009, p. 66; Tableaux d’une exposition par de poètes roumains de la province de Caraș-Severin […] Traductor: M. A. Christi / Pictures in an Exibition by Romaniajn Poets in Caraș-Severin County, Reșița, Editura Tim, 2011, p. 20-21; Poeți din Banat. Cele mai frumoase poezii. Antologie de Marian Oprea, [Timișoara], Brumar, 2011, p. 99-104; Orașul cu poeți. Antologie reșițeană realizată de Gheorghe Jurma, Reșița, Editura Tim, 2011, p. 30-38; Porțile Poeziei. Caietul festivalului Internațional de Poezie Caraș-Severin – România ediția I, 2011, ediția a 2-a, Reșița, Editura Tim, 2012, p. 197-202, ediția a III-a, 2013 și edițiile 2014, 2015, 2016, 2017, 2018; Se-nalță gândul frunților plecate. Poezie religioasă din Caraș-Severin, Antologie și note de Anton Georgescu, Prefață și note de Gheorghe Jurma, Reșița, Editura Tim, 2014, p.104-108; Pesnickimeridiani Spedereva, XIV Medjiunarodni Festival Poezie, Smederevo, 2014, p. 95-97; Almanah Sintagme literare, 2015 (Almanah editat de revista Sintagme literare, Timișoara, Editura Eurostampa, 2015), p. 109-110 și 2016; Sexul frumos. Poezie de dragoste, Antologie de Marian Oprea, Timișoara, Brumar, 2015, p. 120; Academia Română, Filiala Timișoara, Institutul de Studii Banatice „Titu Maiorescu” și Societatea Enciclopedică a Banatului, Enciclopedia Banatului. Coordonator general: Crișu Dascălu. Comitetul general de coordonare: Daniel Alic, Nicolae Bocşan, Doina Bogdan-Dascălu, Stevan Bugarski, Ioan David, Păun Ion Otiman, Costa Roşu, Dumitru Tomoni, Timișoara, Editura David Press, 2015 (articolele, semnate O. D., despre Olga Neagu, Ion Florian Panduru și Vasile Pistolea) și ediția a II-a, revăzută și adăugită, 2016; Marian Oprea, Peisaj în devenire. O panoramă a poeziei din Banat de Marian Oprea. Lector: Eugen Bunaru, Timișoara, Brumar, 2017, p. 285; Marcu Mihail Deleanu, Memorial literar, Reșița, Editura Tim, 2018 (Epistole și dedicații / Întâmplările și colaborările cu Octavian Doclin…/ p. 230-253); Oltart 2012 – 2018, Cuvântul care unește. Volum aniversar de poezie, coordonator: C. Voinescu, Slatina, Editura Hoffman, 2019, p. 103-106; Smederevsca Pesnicica Iecen, Pesniciki Meridiani Smedereva, Smederevo, Newpress, 2019, p. 80-82; Antologie de poezie. Echivalente. Traducător / prefațator: Daniel Onaca (în limba suedeză), București, Editura Bifrost, 2021, p. 93-105; Simion Dănilă, Antologie a poeziei sepulcrale românești, Timișoara, Editura Eurostampa, 2021, pag. 391-396;
Debut absolut: 1968, revista Vîrste cărășene a Liceului din Grădinari, an I (1968), nr. 1 (cu grupajul de versuri „Trei teme despre meșterii lutului”, semnat Oct. Chisăliță), p. 8; în revista Orizont, Timișoara, an XXI (94), nr. 6, iunie 1970 (semnează pentru prima dată cu numele literar adoptat de atunci, Octavian Doclin), cu poezia „Galilei”, p. 58 (Atelier poetic);
Debut editorial: Ritmuri din Țara lui Iovan Iorgovan. Culegere de versuri îngrijită de Petru Oallde. Prefață de Pavel Bellu, Reșița, 1970;
Opera tipărită:
Neliniștea purpurei (poeme), Timișoara, Facla, 1979, 60 p. (prezentări pe coperta a IV-a, de Anghel Dumbrăveanu și Gheorghe Grigurcu)
Ființa tainei (poeme), Timișoara, Facla, 1981, 52 p.
Muntele și Iluzia (poeme), Timișoara, Facla, 1984, 56 p.
Curat și nebiruit (poeme), București, Cartea Românească, 1986, 109 p.
Cu gândul la metaforă (poeme), București, Editura Eminescu, 1989, 86 p. (prezentări pe coperta a IV-a, de Petre Stoica și Cornel Ungureanu)
Metafore gândite-n stil pentru când voi fi copil, Reșița, Editura Semenicul, 1991;ediția a doua, adăugită; traduceri în limba engleză de Ada D. Cruceanu. Cu o Postfață de Ion Marin Almăjan și o prezentare de Gheorghe Jurma, Reșița, Editura Timpul, 1999;ediția a treia, adăugită; traduceri în limba engleză de Ada D. Cruceanu. Cu o Prefață de Gheorghe Jurma și o Postfață de Ion Marin Almăjan, Reșița, Editura Tim, 2007
Ceasul de apă. Antologie, selecție și postfață de Lucian Alexiu, Timișoara, Hestia, 1991, 96 p.
A te bucura în eroare (poeme), Timișoara, Hestia, 1992, 72 p. (prezentări pe coperta a IV-a, de Cornel Ungureanu și Al. Cistelecan)
În apărarea poemului scurt (poeme), Timișoara, Hestia, 1993, 52 p.
Climă temperat continentală. Poeme / Temperate Continental Climate. Poems. Antologie și versiune în limba engleză de Ada D. Cruceanu. Cu o Postfață de Lucian Alexiu, Timișoara, Hestia, 1995, 68 p.
Agresiunea literei pe hârtie. Poeme. Grafica volumului: Iulian Vitalis Cojocariu. Portretul autorului, de Mircea Ciobanu, Timișoara, Hestia, 1996 (Colecția Biblos), 48 p.
Esau (33 poeme). Cu o Postfață de Adrian Dinu Rachieru, Reșița, Editura Timpul, 1997, 54 p.
47 Poeme despre Viață, Dragoste și Moarte. Cu un portret al autorului de Iulian Vitalis Cojocariu, Reșița, Editura Timpul, 1998, 56 p. / 47 Poems about Life, Love and Death. An English Version by Ada D. Cruceanu, Reșița, Editura Timpul, 1998, 56 p.
Poeme duminicale, Reșița, Editura Timpul, 1998, 64 p. (prezentări pe coperta a IV-a, de Al. Cistelecan, Valentin F. Mihăescu și Geo Vasile)
Între pereți de plută sau Moartea după Doclin, Timișoara (poeme), Editura Marineasa, 1999, 42 p.
Dubla eroare (poeme), Timișoara, Editura Marineasa, 1999, 48 p. (cu un portret al autorului, de Marin Sorescu)
Poemele dinaintea tăcerii, Reșița, Editura Timpul, 1999, 48 p.
Urma pașilor în vale (poeme), Timișoara, Hestia, 2001, 44 p.
Nisip, ape de odihnă (poeme). Însoțite de o Scrisoare a lui Cornel Ungureanu. Postfață de Adrian Dinu Rachieru (coperta: Doru Bucur, Germania),Timișoara, Editura Marineasa, 2002, 48 p.
Carte din iarna mea, poeme. Cu o interpretare critică de Olimpia Berca, Timișoara, Editura Marineasa, 2003, 52 p.
Pîrga (poeme). Cu o Fișă de Dicționar de Cornelia Ștefănescu și două „Agrafe galbene” de Sorin Cârjan, Timișoara, Editura Marineasa, 2004, 50 p.
Pîrga II, poeme, Postfață de Ela Iakab, Reșița, Modus P. H., 42 p.
55 de poeme (antologie).Selecția textelor: Ada D. Cruceanu (coperta: Petru Comisarschi), Reșița, Modus P. H., 2005, 76 p.
Locomotiva și vrabia (antologie). Ediție sentimentală alcătuită de Ion Cocora, prefață de Mircea Martin (coperta: Tudor Jebeleanu), București, Editura Palimpsest, 2006, 186 p.
Pîrga III, poeme. Poetul în Pârgă (Prefață) de Mircea Martin (coperta: Doru Bucur, Germania), Reșița, Modus P. H., 2006, 33 p.
СЬЭРЯВАНЕ (Pîrga, poeme), traducere (și aparat critic) în limba bulgară de Margarita Kovalenko, Sofia, Editura Bolid, 2006, 48 p. (Cu o Fișă de dicționar de Cornelia Ștefănescu. Coperta: PAPI – Emilian Roșculescu, Germania)
Pîrga (I, II, III), Poeme (cu un Argument al autorului), Reșița, Modus P. H., 2007, 122 p. (Coperta și ilustrația volumului: Ion Stendl)
Golf în retragere (55 de poeme) / Golf im Rückzug (55 Gedichte), Antologie de / Auswahl: Ada D. Cruceanu, Traducere de / Übersetzung: Hans Dama, Timișoara, Anthropos, 2008 (Colecția / Sammlung Poesis), 142 p. Prezentare pe coperta a IV-a: Mircea Martin
Urna Cerului. Poeme, Timișoara, Anthropos, 2008 (pe coperta I: reproducere după o lucrare dedicată lui Octavian Doclin de pictorul Silviu Oravitzan; pe coperta IV: prezentări de Mircea Popa și Cristian Livescu), 43 p.
Aquarius. Poeme, Timișoara, Editura Marineasa, 2009 (cu o Prezentare de Zenovie Cârlugea; pe coperta IV: text de Valentin Chifor), 46 p.
Sălașe în iarnă. Antologie de Lucian Alexiu. Cu un Cuvânt înainte de Gheorghe Grigurcu și prezentări de Lucian Alexiu, Petre Stoica, Mircea Martin și Cornel Ungureanu, Timișoara, Anthropos, 2010, 220 p.
Docliniană (55+5 poeme), Cluj-Napoca, Editura Dacia XXI, 2010, 98 p. (Colecția „Scriitorii la ei acasă”)
Firul cu plumb / The Plummet. Poeme, Varianta în limba engleză: Ada D. Cruceanu, [Timișoara], Anthropos, 2011 (Colecția Poesis)
Nata-Ioana vrea păpuși. Versuri pentru copii [versiuni în limba engleză: Ada D. Cruceanu], Reșița, Modus P. H., 2011, 40 p.
20 + 1 poeți din Banatul Montan (județul Caraș-Severin); Antologie realizată de Octavian Doclin, Cluj-Napoca, Dacia XXI, 2011, 128 p.
Octavian Doclin și Ada D. Cruceanu, Față în față. Publicistică. Atitudini, anchete literare, portrete sentimentale, interviuri, mărturisiri, Timișoara, Editura Marineasa, 2012, 200 p.
Octavian Doclin și Ada D. Cruceanu, Față în față (2). Publicistică. Atitudini, anchete literare, portrete sentimentale, interviuri, restituiri, comentarii, cronici literare și plastice, Timișoara, Editura Marineasa, 2013, 245 p.
Nata-Ioana-i școlăriță. Versuri pentru copii, Timișoara, Editura Marineasa, 2014, 50 p.
Sînge de vișin. Poeme, cu un Studiu introductiv de Valy Ceia, Timișoara, Editura Marineasa, 2014, 116 p.
Octavian Doclin și Ada D. Cruceanu, Față în față (3). Publicistică. Atitudini, anchete literare, portrete sentimentale, interviuri, restituiri, comentarii, cronici literare și plastice; Gabriela Șerban, Bibliografia revistei Reflex (2000 – 2014), Timișoara, Editura Marineasa, 2014, 324 p.
Baletul de noapte. Poeme. Cu o Prefață de Marcel Pop-Corniș, Timișoara, Editura Gordian, 2015, 96 p. (Texte critice: Marian Odangiu, clapa 1; Alexandru Ruja, clapa 2)
Sărbătorile. Poeme, Cu un Studiu introductiv de Gheorghe Mocuța, Timișoara, Editura Gordian, 2016, 96 p. (Texte critice: Paul Aretzu, clapa 1, Zenovie Cârlugea, clapa 2, Constantin Cubleșan, coperta a IV-a)
Octavian Doclin și Ada D. Cruceanu, Docliniada. Față în față (4). Referințe critice, Timișoara, Editura Gordian, 2016, 278 p.
Răsaduri. Poeme. Prefața: Ion Pop, Timișoara, Editura Gordian, 2017, 78 p. (Texte critice: Marian Popa, clapa 1, Adrian Dinu Rachieru, clapa 2, Alexandru Ruja, coperta a IV-a)
Poeme libere (din cartea Subteranei, Reșița, 2017 – 2018), Prefață de Mircea Bârsilă, Postfață de Tudorel Urian, Timișoara, Editura Gordian, 2018 (Texte critice: Maria Bologa (clapa 1), Maria Nițu (clapa 2), Mircea Martin (coperta a IV-a)
și punct. și de la capăt. Poeme. Prefață de Marian Odangiu, Timișoara, Editura Gordian, 2019, 114 p. (interpretări critice; Gabriel Coșoveanu, Nicolae Oprea, Ioan Nistor, pe coperta a IV-a, Victoria Milescu)
Slobodne pesme / Poeme libere. Traducere din română: Slavomir Gvozdenovici, selecție: Ada D. Cruceanu, Slavomir Gvozdenovici, Meridiani, 2019 (Smederevo’s Poet Autumn), Smederevo Newpress /, 80 p.
O sută și una de poezii. Antologarea poeziilor, selecția reperelor critice și nota bio-bibliografică de Ada D. Cruceanu. Prefață de Zenovie Cârlugea, București, Editura Academiei Române, 2020
Privirea peste umăr (…și cu cît mai mult mă uit în urmă). Poeme 2018 – 2019; Elogiu poemului liber și mîinii care-l gîndeşte la ieșirea din Subterană pentru ultima oară. Prefață de Al. Cistelecan, Timișoara, Editura Gordian, 2020
Poezii, ediție bilingvă româno-macedoneană, traducerea în limba macedoneană: Aliki Telescu, cu o prefață de Zenovie Cârlugea, Reșița, Editura TIM, 2023
Octavian Doclin, chiar dacă ne privește, simbolic spus, de la locul său de veci, de acolo sus, peste Reșița Montană, loc aflat în Cimitirul Nr. 3, trăiește mai departe în sufletele și inimile noastre prin versurile sale, prin implicarea sa în cultura locului și nu în cele din urmă, prin versurile sale cărora compozitorul Sabin Pautza le-a dat culoare muzicală, realizând împreună Imnul Reșiței…
IMNUL REȘIȚEI
Octavian Doclin
I.
Orașul n-are ziduri de cetate
Și nici istorii milenare-n date,
Dar flacăra ce-n inima lui bate
E-un diamant cu sute de carate.
II.
O slovă-n foc acum e făurită
Cu pana, cu penelul și cu jocul,
Fîntîna lui la ceruri se ridică
Și-n ochii de copii citești norocul.
Refren 1:
În Reșița se nasc ceremonii,
De pe Bârzava, dealuri-veșnicii.
La Reșița trăiești mai mult, îți zic,
Precum zăpezile în Semenic.
III.
Pe soclu stă locomotiva UNU
Și-n Turnul Vechi mai fierbe azi oțelul,
Prin cântec și-armonii durat-am drumul,
La tâmplă-și poartă-orașul ghiocelul.
IV.
Cu „CIOCOLOM” și cu un „BUN SOSIT”
Cu „GUTENTAG” și sârbul „DOBARDAN!
Te-ntâmpină orașul, de-ai venit
Să legi cu el noi vârste, an de an.
Refren 2:
În Reșița se nasc ceremonii,
De pe Bârzava, dealuri-veșnicii.
La Reșița dă floarea vieții-n spic
Precum izvoarele în Semenic.
Anul acesta, o expoziție documentară deschisă la Biblioteca Germană „Alexander Tietz” evocă activitatea literară a celui care ar fi împlinit în aceste zile 75 de ani!
UZPR CARAS SEVERIN 