Ioan Cărmăzan este cunoscut ca una dintre personalităţile culturale care a adus constribuţii importante la cultura şi arta românească, dar și la afirmarea oraşului Bocșa şi judeţului Caraș-Severin în circuitul naţional şi universal de valori.
Scriitor şi cunoscut regizor şi scenarist, profesor universitar, doctor în cinematografie și media, Ioan Cărmăzan s-a născut la 27 iunie 1948 în localitatea Satchinez, jud. Timiş, din părinţi dascăli bocşeni.
De la vârsta de 3 ani se întoarce cu familia la Bocşa (Caraş-Severin), spaţiul pe care Ioan Cărmăzan îl consideră natal, deoarece aici creşte, aici învaţă, aici se formează, de aici porneşte în viaţă şi în carieră. Bocşa este locul în care a copilărit, şi-a făcut studiile, unde a cunoscut farmecul peisajului şi al istoriei, de unde s-a inspirat în câteva cărţi şi filme.
Absolvent al Facultăţii de Matematică a Universităţii din Timişoara (1971), după ce a absolvit şi regia de film la I.A.T.C. Bucureşti (1978), s-a afirmat în cea de-a şaptea artă cu o serie de succese, între care filmele „Ţapinarii” (1982), „Lişca” (1983),, „Sania albastră” (1987), „Casa din vis” (1993), „Lotus” (2004), „Raport despre starea naţiunii” (2004), „Cu inima îndoită” (2006), „Dragoste de mamă” (2006), „Margo” (2006), „O secundă de viaţă” (2009), „Oul de cuc” (2010), „Conserva” (2015), „Nu există stele verzi” (2015), „Întoarcerea magilor” (2016); „Vlad nemuritorul” (2000), „În fiecare zi Dumnezeu ne sărută pe gură” (2002), „Orient Expres” (2004 – în colaborare cu Sergiu Nicolaescu), „Brâncuşi – din eternitate” (2014), „Întoarcerea magilor” (2016) – sunt titlurile filmelor cărora le-a fost regizor şi unora scenarist. A realizat şi filme documentare, între care unul despre Bocşa, dar şi scurtmetraje, din care, din nou, unul este realizat chiar la Bocşa, judeţul Caraş-Severin („Negustorul de amintiri” – 2009) : „Locul influenţează, lasă amprente asupra celor care stau într-o anumită zonă”, spune profesorul şi prozatorul Titus Suciu. „Încă student fiind la regie, Nuţu Cărmăzan vine în Bocşa să facă filmul de absolvire. Apoi, este primul cineast care a făcut un film Tata Oancea; de asemenea, îl aduce pe Nicu Covaci, şeful formaţiei Phoneix, pe dealurile din Bocşa unde face filmări, iar primul film de lung metraj – „Ţapinarii” – îşi are originea tot la Bocşa. Primele imagini sunt inspirate din Măgura unde tatăl lui Nuţu Cărmăzan fusese profesor.”
„Cărmăzan este un fel de Bulgakov al României. Filmele lui sunt profund subversive, nu pentru că atacă comunismul, ci pentru că-l ignoră.” („Cineast Magazine”, New York).
În acelaşi timp s-a impus în literatură prin câteva cărţi, două dintre ele fiind inspirate chiar de oraşul şi zona Bocşei: „Povestiri din Bocşa” şi „Mica ţiganiadă”.
„Ca regizor, a construit o lume fabuloasă. Ca literat, Ioan Cărmăzan are o operă absolut importantă şi mărturisesc că fiecare relectură îmi dovedeşte profunzimile textului şi îmi dovedeşte cât de modern este Ioan Cărmăzan” (prof. dr. Călin Chincea)
Ioan Cărmăzan este, cum spunea şi Fănuş Neagu, „un răzvrătit şi aşa trebuie să rămână”, care „vede lumea cu ochi de cineast şi o repovesteşte cu gândire de poet.””Un scriitor care vine cu un spaţiu şi îl propulsează în marea literatură”, afirmă Gheorghe Jurma.
Ioan Cărmăzan este unul dintre cei mai controversaţi regizori români, este scenarist, este scriitor, este publicist, este profesor universitar, este membru fondator şi preşedintele UARF (Uninunea Autorilor şi Realizatorilor de Film din România); din anul 2005 este membru al Uniunii Scriitorilor din România, iar din anul 2008 este doctor în cinematografie şi media.
Membru al Consiliului Naţional al Audiovizualului (2007); membru în Consiliul de Administraţie al Centrului Naţional al Cinematografiei (2010); începând cu anul 1999 desfăşoară o intensă activitate didactică universitară: Facultatea de Arte a Universităţii „Hyperion”, Academia de Arte „Luceafărul”, Universitatea de Arte Media PRO, Facultatea de Arte Plastice a Universităţii de Vest Timişoara, Facultatea de Teatru şi Televiziune a Universităţii „Babeş-Bolyai” Cluj-Napoca.
Moderator şi realizator de emisiuni TVR („De la A la… infinit”, „Academicienii”).
A pus în scenă spectacole de teatru (Pescăruşul – Cehov (2009), Romeo şi Julieta – Shakespeare (2008), Sub zodia Mariei (2013), După repetiție de Ingmar Bergman (2019); a realizat fime documentare pentru marele ecran sau televiziunile din România, dar şi pentru BBC, CNN şi Channel 15.
A publicat următoarele volume: „Povestiri din Bocşa”. Timişoara, Facla, 1983 şi ed. a II.a Reşiţa, TIM, 2010; „Mica ţiganiadă”, Reşiţa: Timpul, 1998; „Cine-roman”, Iaşi: Junimea, 2002; „Roşu, galben şi albastru”, Iaşi: Junimea, 2003; „Baladă pentru tatăl meu” (Balade à mon pére). Belgia, 2003; „Elogiul intuiţiei”, Bucureşti: Fundaţia PRO, 2008, „Filmul, nepot al Renaşterii”, Bucureşti: Editura Universitară, 2011; „Zece povestiri”; Cluj-Napoca: Ecou Transilvan, 2012; „Oameni din Cocioc”, Cluj-Napoca: Ecou Transilvan, 2013; „Ceaţa albastră”, Cluj-Napoca: Ecou Transilvan, 2015. A inițiat ”Clubul de la Timișoara” și, împreună cu scriitorii timișoreni a realizat trei volume: Despre iubire, ediție îngrijită de Nina Ceranu (volum apărut la editura Ecou Transilvan din Cluj în 2016), Dosarul Brâncoveanu. Între real și imaginar, ediție îngrijită de Doina Moț (volum apărut la editura Eubeea din Timișoara, 2017), Utopia – Despre iubire și prostie (volum apărut la Timișoara la Editura Eubeea, 2018) și Insula fiecăruia (Timișoara: Eubeea, 2019).
A tradus din limba sârbă romanul „Criptă pentru Boris Davidovici” de Danilo Kiss (2007) şi din limba franceză „Viaţa şi opera lui Philippe Ignace Semmelweis” de Louis-Ferdinand Céline (2009).
Ioan Cărmăzan este deţinătorul a unor Titluri şi distincţii şi a numeroase premii: Marele Premiu la Festivalul de la New York – filmul Ţapinarii; „Tigrul de Aur” la Festivalul Internaţional de Film de la Rotterdam – filmul În fiecare zi Dumnezeu ne sărută pe gură; Marele Premiu la Festivalul de film de la Teheran – filmul În fiecare zi Dumnezeu ne sărută pe gură; Diploma de onoare la Festivalul de la Montpellier – filmul Casa din vis; Premiul II la Festivalul Tinerilor regizori de la Tokio – filmul Lişca; Premiul special al juriului la Festivalul Filmului de la Costineşti – filmul Casa din vis; Premiul UCIN pentru cea mai bună interpretare, Gheorghe Dinică în rolul Căpălău – filmul Casa din vis; Premiul UCIN pentru debut Ecaterina Nazare, rol principal în filmul Lişca. În anul 2018 a primit din partea Asociației Artiștilor de Film din Serbia Diploma de Excelență pentru îndelungată colaborare de succes, sub semnătura președintelui Milan Knezević și a președintelui juriului, Radoslav Vladić.
Ioan Cărmăzan este Cetăţean de Onoare al oraşului Bocşa (2008), al comunei Satchinez (2014) și al municipiului Caransebeș (2018), iar din 2015 este și Cetățean de Onoare al Județului Caraș-Severin.
Despre filmele regizorului Ioan Cărmăzan scriitorul Ioan Pavel Azap se încumetă şi realizează o carte: „Oamenii de pământ ai lui Ioan Cărmăzan”. Cluj Napoca: Ecou Transilvan, 2014, iar despre scriitura lui Ioan Cărmăzan se exprimă în revistele literare importanți critici și istorici literari precum Cornel Ungureanu sau Grid Modorcea. De asemenea, la aniversarea celor 70 de ani, Vasile Bogdan realizează un fabulos volum intitulat Descifrând codul Cărmăzan cu participarea „Clubului de la Timișoara”, ediție îngrijită de Nina Ceranu și apărută la editura Eubeea din Timișoara în 2018.
Despre pasiunile maestrului Cărmăzan este suficient să amintim columbofilia, cunoscut fiind faptul că maestrul este un împătimit columbofil iscând butada „cel mai mare columbofil între regizori şi cel mai mare regizor între columbofili”.
Prin activitatea sa, Ioan Cărmăzan se alătură marilor oameni de cultură ai Caraş-Severinului . „Plin de har, inteligenţa sa, spiritul său profund, deschiderea către lume, clarviziunea sa, puterea de muncă sunt atributele unui om care s-a devotat unui ideal nobil, care s-a ridicat treptat spre înţelegerea şi împlinirea lui” (Felicia Voinea, profesor din Bocşa).
Răsfoind colecția revistei „Vasiova”, în nr. 1-3, anul XVI, din 1 ianuarie – 15 februarie 1944, la pagina 3 există o poezie semnată de Tata Oancea și dedicată tatălui regizorului Ioan Cărmăzan „la ziua numelui harnicului și talentatului director școlar din Satchinez originar din Vasiova Ion Cărmăzanu” – Versuri ocazionale – poezie pe care Nuțu Cărmăzan o consideră dovada apartenenței lui la Bocșa: „ Ori ce-am putea/ La ziua ta/ Să arătăm la cetitori/ Decât școala-i/ Mărgăritari/ Cu haine albe, albe flori/ Cărora tu/ Prin A…și U…/ Le spui, le-arăți, cu mult elan/ Că neamul nost/ Creat a fost/ De marele ‘mpărat, Traian/ Ș’având sprijin/ Pe Cel divin/ Am fost și suntem și vom fi/ Unde ne-a pus/ Când ne-a adus/ Pân’ omenirea va trăi./ D’aceea azi, mulți camarazi,/ Rugăm pe Dumnezeu să-ți dea:/O sută d’ani/Un car de bani/Și spor, izbândă-n calea ta/ Să instruiești/ Pân’ ce trăiești/Școlari, feciori, oameni adulți/ Vasiovean Ion Cărmăzan/Ziua de astăzi, la mulți ani!”
„Ioan Cărmăzan este o personalitate în permanentă mișcare.” ne avertizează scriitorul Vasile Bogdan, dar eu aș adăuga că, indiferent unde l-ar duce pașii, Ioan Cărmăzan revine în Banatul său: acasă la Bocșa, sau la Satchinez, sau în locurile în care realizează un important festival de film – Reșița, Băile Herculane, Caransebeș, Oravița – sau în Banatul sârbesc, de care este foarte legat. Nu este pentru nimeni o noutate buna și îndelungata colaborare cu Serbia a regizorului Ioan Cărmăzan, legătură extraordinară prin Slavița, frumoasa sa soție, dar și prin descendență, pe linie maternă Ioan Cărmăzan având origini sârbești.
Ca președinte al Uniunii Autorilor și Realizatorilor de Film din România, Ioan Cărmăzan a dezvoltat, de-a lungul vremii, importante activități care au avut un caracter cultural-cinematografic și de afirmare atât în plan național, cât și internațional, activități care s-au bucurat de succes. În acest sens UARF-ul, sub o bună coordonare a președintelui Ioan Cărmăzan, a derulat proiecte culturale și de promovare a operelor cinematografice și cu Asociația Artiștilor de Film din Serbia.
În 21 decembrie 2018, la Restaurantul Aero Club din Belgrad (Serbia) a avut loc gala decernării premiilor Asociației Artiștilor de Film din Serbia și alături de cineaști sârbi, între premianți, s-a aflat și regizorul român Ioan Cărmăzan. Acesta a primit din partea Asociației Artiștilor de Film din Serbia Diploma de Excelență pentru îndelungată colaborare de succes, sub semnătura președintelui Milan Knezević și a președintelui juriului, Radoslav Vladić. Ne-am bucurat să-i fim alături și să ne emoționăm împreună la primirea acestui binemeritat premiu, menit să încununeze, parcă, la împlinirea celor 70 de ani de viață, relația sârbo-română atât de dragă lui Ioan Cărmăzan, despre care vorbește întotdeauna cu mândrie și vădită emoție.
Îi dorim multe astfel de încununări, iar noi promitem să-i fim alături, încercând să „descifrăm codul Cărmăzan”, un „cod” complex și o amprentă edificatoare, specifică unui maestru de talia lui Ioan Cărmăzan.[1]
[1] Referinţe despre Ioan Cărmăzan şi activitatea sa găsim în diverse dicţionare, antologii realizate în ţară şi peste hotare. Amintim câteva la-ndemână: Dicţionarul scriitorilor din Caraş-Severin/ Victoria I. Bitte… Reşiţa. Timpul. 1998; Fals dicţionar de literatură bocşeană contemporană/ Dimitrie Costa. Reşiţa. Timpul. 2001 (Bocşa – istorie şi cultură); Carte cu scriitori/ Dimitrie Costa. Reşiţa. Timpul. 2006; Identitate şi destin cultural I: interviuri în Banatul Montan/ Titus Crişciu. Oraviţa. 2008; Bocşa din inimă/ Vasile Bogdan. Reşiţa. Timpul. 2011; Istorie şi administraţie la Bocşa multiseculară/ Mihai Vişan şi Daniel Crecan. Timişoara. Mirton. 2011; Cărăşeni de neuitat XIV/ Constantin Falcă, Petru Ciurea. Timişoara. Eurostampa.2012; Întâlniri cu destine: interviuri/ Adalbert Gyuris. Cluj-Napoca. Grinta. 2012; revista Bocşa culturală[1] Biblioteca, între datorie și pasiune. 60 de ani de lectură și bibliotecă publică la Bocșa/ Gabriela Șerban. Reșița: TIM, 2013 (Bocșa – istorie și cultură; 30); Enciclopedia Banatului. Literatura. Timișoara: David Press Print, 2016; Dascăli bocșeni/ Gabriela Șerban. În: Dascăli bănățeni de ieri și de azi. Coord. Nicoleta Marcu. Reșița: Editura Gheorghe Magas, 2019, p. 228 – 258.
Sub genericul „În prim plan oamenii cu faptele lor de muncă” Sindicatul „Siderurgistul” din cadrul C.S. Hunedoara a fost mereu alături de siderurgiști, începând cu anul 1990 (când a luat ființă) sprijinindu-i în sporirea efortului și realizarea sarcinilor pe fondul organizării și a unei bune desfășurări a activității economice care a avut mereu un ritm alert, punându-și astfel amprenta pe calitatea muncii.
UZPR CARAS SEVERIN 