Revista UZP este una dintre foarte puținele publicații print din Europa care abordează strict problematica mass-media, în toate valențele și segmentele ei. Combinație fericită între un conținut dens și o prezentare grafică distinctă, ediția cu numărul 18 prezintă din nou, din alte unghiuri, felul în care presa profesionistă se prezintă la apelul vremurilor, oricât de complicate.
Pornind de la oglindirea activității Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, cea mai mare organizație de breaslă din țară, Revista UZP nr. 18 punctează, în materiale relevante, felul în care activitatea Uniunii leagă ramurile jurnalismului profesionist din țară și din Diaspora într-un arbore enorm, care cuprinde munca și vocația tuturor jurnaliștilor care sunt membri ai organizației. Sunt reflectate Premiile și premianții pe anul 2016, care au câștigat concursul profesional „ACTA non verba”, Seratele „Eminescu, jurnalistul”, cu toată încărcătura lor de tradiție a împletirii jurnalismului profesionist cu creația și cu valorile naționale, cele mai recente apariții în Editura UZP, cărți de ecou în tabloul complex al culturii din România, publicațiile editate de membrii UZPR care și-au dăruit toată puterea și priceperea unui act jurnalistic la cele mai înalte standarde. Nu lipsesc materialele polemice, aplicate, implicate, cum este cel al președintelui Doru Dinu Glăvan, care vorbește, de pe cea mai înaltă poziție a organizației, despre provocările, dar și despre forța jurnalismului care își respectă deontologia, valorile și principiile.

Presa românească este inclusă în tabloul mass-media internaționale, este relevată în conexiune cu marea problematică a informării și este abordată din unghiuri dintre cele mai diverse, fără ascunzișuri, vădită ca o entitate care caută soluții, nu vinovați, care poate tăia pentru a vindeca și care nu clintește de lângă interesul public; toate acestea atunci când este slujită cu onestitate, lucru care se întâmplă mai des decât se propagă.

O parte semnificativă a publicației este dedicată evoluțiilor internaționale ale mass-media, felului în care această profesie se transformă încontinuu și cum se poate reinventa indiferent de câte obstacole i se pun în cale; atâta vreme cât publicul larg va avea nevoie de informație corectă și informare reală, nicio societate nu va putea fi imaginată fără presa profesionistă.
Revista UZP nr.18, care conține nenumărate rubrici incitante axate pe tabloul atât de divers al relevanței presei în societate, limpede, penetrantă, bine ilustrată, este, din nou, ceva de citit, de gândit și de parcurs.

Departamentul Comunicare

Pretextul dosarului îl reprezintă predarea cu întârziere, de către producători, a unor filme sau neraportarea cu ritmicitate a  veniturilor din exploatarea lor, respectivele venituri fiind, de fapt, zero.  Fără nicio legătură de cauzalitate, procurorii reinventează realitatea și pretind că respectivele depășiri de termene calendaristice sunt echivalente cu deturnarea de fonduri, deși banii aprobați legal de Consiliul de Administrație s-au transformat chiar în filmele pentru care au fost alocați.

Pe acest fond de fabulație,  Eugen Șerbănescu este acuzat, în mod absurd – prin mistificarea legii care instituie DREPTUL, iar nu OBLIGAȚIA directorului general de a lua, după caz, măsuri de recuperare a creditului  –  că nu a încercat să le ia banii înapoi producătorilor, după ce aceștia îi cheltuiseră deja pe producția filmelor în cauză, filme care, în majoritaea cazurilor, luaseră și premii internaționale. De exemplu, filmul „Eu când vreau să fluier, fluier”, medaliat cu Ursul de Argint la Berlin în 2010, este declarat de procurori prejudiciu.

În toată această perioadă, la CNC s-au succedat mai multe controale ale Curții de Conturi. Niciunul nu semnalează existența vreunui prejudiciu cauzat de motivele invocate de procurori. Nici auditul intern al CNC nu semnalează un prejudiciu. Mai mult, la ani buni după plecarea lui E. Șerbănescu, ICCJ a hotărât în favoarea producătorilor întârziați și a obligat CNC la plata tranșelor restante. Ne exprimăm stupoarea că hotărârile definitive ale ÎCCJ  – care nu pot adânci prejudicii, dacă acestea ar exista – sunt desconsiderate de procurorul de caz.  Credem că, într-un stat de drept, asemenea derapaje n-ar trebui să fie tolerate.

La 9 iulie a.c., Tribunalul București a desființat definitiv ordonanța aceluiași procuror care instituise sechestru pe bunurile mobile și imobile ale lui E. Șerbănescu, inclusiv pe contul de pensie. Însă abuzul continuă. Procurorul refuză să pună în practică hotărârea Justiței. Aceasta situație ridică din nou întrebări asupra funcționalității statului de drept în țara noastră și a încălcării drepturilor omului de unii funcționari publici.

Mai mult, abuzul flagrant tinde în prezent să se transforme în represiune nedreaptă, după ce procurorul de caz – opac la semnalul de non-existență a prejudiciului venit din partea Justiției – l-a inculpat a doua oară pe Eugen Șerbănescu, desconsiderându-și propriul șef de secție care i-a infirmat prin ordonanță prima inculpare.

Ne exprimăm dezaprobarea și indignarea  față de asemenea maniere represive de instrumentare penală și protestăm în modul cel mai serios față de inacceptabila hărțuire a lui Eugen Șerbănescu, fost redactor-șef adjunct la România liberă, actual editorialist la același ziar, colaborator la Cotidianul și membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România.

Solicităm factorilor în drept că stopeze acest abuz scandalos, înainte ca el să se politizeze și să se externalizeze, în dauna imaginii României pe lângă forurile internaționale.

Președinte, 

Doru Dinu Glăvan

Eugen Șerbănescu, fost redacor șef adjunct la România libereă, actualmente editorialist la România liberă, colaborator la Cotidianul și invita pe crstoiu.blog,

Deva – În aceste vremuri dificile pentru presa din România este o adevărată bucurie să poţi saluta apariţia numărului 4.000 al cotidianului „Servus Hunedoara”. Un ziar echilibrat, care a reuşit, în cei 16 ani de existenţă, să-şi cucerească cititorii cu articole interesante, desprinse din realitatea hunedoreană şi nu numai.

Ediţia cu numărul 4.000 arată munca uriaşă, continuă, pe care o echipă de jurnalişti o desfăşoară în redacţia acestui cotidian. Nu este uşor să aduci informaţia proaspătă, la timp şi verificată, într-o perioadă în care mulţi se cred jurnalişti, dar puţini au demonstrat că ştiu ce înseamnă ziaristica adevărată.

Reinventat atunci când vremurile au impus o schimbare, „Servus Hunedoara” a demonstrat că poate să fie acea prezenţă continuă în viaţa locuitorilor din judeţ, fie că aceştia urmăresc ziarul pe pagina de internet sau preferă ediţia tipărită.

Le dorim colegilor din redacţia „Servus Hunedoara” mult succes şi pe mai departe, convinşi că jurnalismul de calitate nu are o ediţie limită!

Cu stimă, 

Doru Dinu Glăvan – preşedintele Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România (UZPR)

Sorin Blada, preşedinte UZPR  Hunedoara 

Revista UZP inaugurează o serie de articole în care reprezentanți ai presei, colegii noștri de breaslă din toate domeniile mass-media care au trăit și adunat în memoria afectivă o mulțime de momente memorabile de pe parcursul respectabilelor lor cariere profesionale, vor destăinui pentru public, ca și pentru ceilalți profesioniști ai domeniului, unele dintre aceste episoade fascinante.

De-a lungul derulării noii rubrici, cititori vor sta față în față cu personaje binecunoscute ale presei ultimelor decenii, cu perioade în care discursul jurnalistic era altul, cu abordări profesionale care astăzi par desprinse din filme, dar pe care profesioniști mass-media le-au trăit, le-au păstrat în forul lor interior și astăzi le aduc în fața celor interesați. De asemenea, veți avea prilejul de a vă cunoaște colegii și cunoscuții din breaslă în perioadele începuturilor lor, atunci când au greșit, au gafat, au fost inspirați sau când au traversat momente teribile, decisive pentru destinul lor jurnalistic, așa cum se întâmplă mai mereu în această profesie a… tuturor posibilităților.

Avem certitudinea că rubrica „Secvențe de biografie jurnalistică”, deschisă tuturor profesioniștilor care doresc să evoce clipe marcante pentru parcursul lor profesional, alese după încărcătura lor relevantă, va fi una savuroasă, plină de amintiri de toate felurile și mai ales de pilde și învățăminte despre a fi gazetar din vocație și pasiune, mai presus de provocări și prin orice vremuri și întâmplări, cu tot ceea ce implică această profesie excepțională, căreia i-au dat totul colegii noștri care se destăinuie în interiorul articolelor. Iar dacă evocările vor aprinde și dezbateri sau vor stârni comentarii colegiale, cu atât mai bine pentru noi toți.

Departamentul Comunicare

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România ia act cu îngrijorare de ștergerea, blocarea sau interzicerea conturilor de Facebook ale mai multor pagini, site-uri și bloguri românești ale unor jurnaliști din România și Republica Moldova, considerate „neconforme”, în terminologia guvernamentală actuală, sau pentru că „încalcă standardele comunității”, în terminologia Facebook. S-au blocat, fără niciun avertisment sau explicație, conturile de Facebook ale unor site-uri și bloguri de prestigiu, unele cu vechime de peste 20 de ani („Național”). A fost interzis glasul.info (publicație din Republica Moldova), dar și blogul unuia dintre veteranii presei românești de peste Prut, Ștefan Secăreanu, director al ziarului „Țara” și deputat în Parlamentul de la Chișinău (secareanu.wordpress.com). De asemenea, a fost blocat contul de Facebook al site-lui http://roncea.ro/ al ziaristului Victor Roncea, căruia i-au fost șterse și toate cele 5.000 de articole publicate de-a lungul anilor. De asemenea, la momentul în care scriem aceste rânduri, contul ziarului „Național” este și el radiat.

Având în vedere precedentul cu închiderea abuzivă a site-ului https://www.justitiarul.ro/, printr-o decizie a ANCOM, în urma sesizării făcute de Grupul de Comunicare Strategică, în perioada Ordonanței de Urgență, Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România își exprimă suspiciunea unei legături între autoritățile române (MAI, de exemplu) și divizia din România a rețelei de socializare Facebook. Considerăm că cenzura națională și internațională intermediată prin platforma Facebook s-a ridicat la un nivel periculos pentru însăși democrația României, presa liberă fiind ilustrarea consacrată a acestei democrații și a libertății cuvântului. Or, lanțul de interdicții și blocări ale conturilor de Facebook care „încalcă standardele comunității”, fără avertisment și fără a face precizări în ce constă aceste „standarde” , ne obligă să ne punem întrebări și chiar să găsim răspunsuri. Iar unul dintre răspunsuri este acesta: blocarea selectivă a conturilor amintite identifică „standardele comunității” Facebook cu cele ale „comunității guvernamentale”, care se află demult în stare de beligeranță cu libertatea cuvântului în România. 

Având în vedere și luând în considerare aspectul de blocare comandată a conturilor amintite, repetăm întrebarea cu răspunsul inclus: există vreo legătură între structurile „vigilente” ale statului român și Facebook România?

UZPR atrage atenția tuturor structurilor de putere, de la Președinție, Guvern, Parlament, Justiție, până la ANCOM și Grupul de Comunicare Strategică, în cazul vreunei implicări mijocite sau nemijlocite  a lor în această situație, că numărul „asimptomaticilor” care pun dreptul la liberă exprimare mai presus de alte drepturi e mult mai mare decât al celor „simptomatici”. Aceștia din urmă pot fi identificați ușor, pentru că, exprimându-se la vedere, pot fi blocați, așa cum pe vremuri erau arestați. Ceilalți, mai greu, pentru că sunt … asimptomatici. 

Constatăm așadar cu stupoare că a început un nou sezon al interdicțiilor în presă. Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România este alături, din datorie profesională, responsabilitate de breaslă, spirit civic și menire istorică, de toți jurnaliștii care-și asumă libertatea cuvântului, a căror cauză o susține considerând-o propria cauză,  și dezavuează discriminarea lor în mediul online, pe care o consideră propria discriminare.  Rămânem până la capăt fideli principiului de bază al democrației, exprimat cu simplitate de cuvintele marelui om politic Ion Rațiu: „Voi lupta până la ultima mea picătură de sânge pentru ca dumneata să ai dreptul să nu fii de acord cu mine!”.

Stimați conducători, suntem în primii 20 de ani ai mileniului trei, nu în anii ‘50 ai secolului XX. Nu-l reînviați pe Stalin! Nu reinventați Tribunalul Poporului! Nu-i stârniți pe „asimptomaticii” liberei exprimări!

Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România

Departamentul de Comunicare

Recent, în cadrul unui eveniment realizat online, Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România a acordat, ca în fiecare an, premiile `Eminescu Ziaristul”. Spre deosebire de alte ediții, anul acesta au fost introduse două secțiuni speciale: premiile In Memoriam și Premiile „Mătrăguna”. Acestea din urmă sunt, de fapt, sancțiuni publice pentru cei care mutilează iresponsabil imaginea lui Eminescu în cultura și spiritualitatea românească. Iată lista și prezentarea pe scurt a laureaților…

Mircea Coloșenco

I se spune „omul-instituție”. Are peste 50.000 de pagini editate (ediții critice), cuprinzând mari scriitori români: Mihai Eminescu, Nichita Stănescu, Ion Barbu, Cezar Ivănescu, Nicolae Labiș, Ion Barbu, Liviu Rebreanu etc. Ediția sa Eminescu este, după părerea eminescologului Nae Georgescu, cea mai gândită ediție cronologică a poeziilor acestuia. A făcut, printre altele, „inventarul” tuturor publicațiilor intitulate „Eminescu” de la moartea acestuia, până astăzi. Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România îi oferă, împreună cu prețuirea membrilor săi ;I trofeul „Izvor traversând pădurea”, Premiul „Eminescu Ziaristul”.

Ion Spânu

Este un cunoscut ziarist de investigații, dar și scriitor și promotor al adevărului despre viața și moartea lui Eminescu. Cartea sa fundamentală pe această temă (și motivul pentru care UZPR l-a onorat cu Premiul „Eminescu Ziaristul”) a fost „Asasinarea lui Eminescu”, apărută în 2010 la Editura Revers. În toată activitatea sa profesională, Ion Spânu îl are ca reper și model declarat pe jurnalistul Mihai Eminescu. UZPR îi răsplătește această abnegație cu Premiul „Eminescu Ziaristul”.

Constantin Barbu

Scriitor și filosof, Constantin Barbu este unul dintre discipolii din prima generație (de discipoli) a lui Constantin Noica. Dragostea pentru Eminescu i-a fost transmisă pe două mari „culoare” de cunoaștere: linia frumuseții limbii române și linia filosofiei. A scris despre Eminescu, printre altele, nu mai puțin de 20 de volume doar de bibliografie și numai pentru a scoate la lumină întregul adevăr despre viața și opera (în special opera politică) a marelui poet. Un luptător total pentru așezarea lui Eminescu pe soclul ce i se cuvine, adică piscul cel mai înalt al culturii, spiritualității și jurnalisticii românești. Constantin Barbu primește, din partea UZPR, Premiul „Eminescu Ziaristul”, pe care-l merită cu prisosință.

Acad. Alexandru Surdu 

Este membru titular al Academiei Române (din 1993), profesor la Facultatea de Psihologie a Universității  Titu Maiorescu din București, director al Institutului de Filosofie și Psihologie „Constantin Rădulescu-Motru” al Academiei Române (din 1997). În 2000 a fost distins cu Medalia „150 de ani de la nașterea lui Mihai Eminescu” pentru contribuția adusă la editarea operei eminesciene. Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România îi acordă, în 2020, pentru aceleași merite, Premiul „Eminescu Ziaristul”.

Nicolae Danciu Petniceanu

Scriitor bănățean din Mehadia (Petnic), reprezentant al spațiului de graniță al culturii române, editor al revistei „Eminescu”, care apare în această localitate și la Timișoara. Cercetător al vieții lui Eminescu (în special al biografiei târzii), Nicolae Danciu Petniceanu a urmărit și descoperit în primul rând urmele trecerii lui Eminescu prin Mehedinți și Banat. Pentru întreaga activitate dedicată „omului deplin al culturii române”, în special pentru cărțile sale („Domnul Eminescu sosește iarna”, „A sosit domnul Eminescu”, „Trupa Pascaly și lugojenii”, „Cei trei din Piața Amzei” și „Nașul lui Eminescu”), UZPR îl onorează pe Nicolae Danciu Petniceanu cu unul din premiile „Eminescu Ziaristul”.

Premii „In Memoriam”

Mihail Diaconescu

Mare scriitor român, plecat recent dintre noi, autor a numeroase cărți monumentale, traduse în mai multe limbi de circulație mondială (ultima a fost apariția, anul acesta, la Milano, a traducerii în italiană a cărții „Depărtarea și timpul”), Mihail Diaconescu s-a dedicat trup și suflet personalității tutelare a lui Eminescu în cultura românească și cea europeană. Aplecat cu precădere asupra sociologiei eminesciene, i-a consacrat acestuia două eseuri de referință: „Mihai Eminescu și valorile istoriei” și „De la sociologia eminesciană la doctrina sămănătoristă”. UZPR îl onorează postum cu Premiul „Eminescu Ziaristul”.

Constantin Cojocaru

Marele economist român, autor al celebrei „Legi Cojocaru”, niciodată adoptată de Parlamentul României, inițiator al Mișcării pentru Constituția Cetățenilor și al proiectului legislativ cetățenesc Constituția Cetățenilor, a fost și autorul mai multor cărți cu specific economic și legislativ. Una dintre acestea a fost monumentala lucrare „Constituția Cetățenilor pe înțelesul tuturor” care nu este altceva decât transpunerea în norme constituționale a ”Statului Organic al lui Eminescu”, după cum însuși declară în prefața cărții. Este motivul fundamental pentru care UZPR îi acordă in memoriam, lui Constantin Cojocaru, Premiul „Eminescu Ziaristul”.

Cezar Ivănescu

Discipol necondiționat al lui Eminescu și luptător fără odihnă pentru păstrarea efigiei de spirit tutelar absolut al lui Eminescu în întreaga cultură și civilizație a poporului roman, de când există el și până când va dispărea din istorie, marele poet Cezar Ivănescu s-a declarat el însuși profet al acestui Dumnezeu al românilor: „Eminescu-i Dumnezău / Iar eu mi-s profetul său”. A scris și publicat reflecții și analize de o largă respirație profetică și de o tulburătoare expresivitate, aproape fără precedent în literatura română. La 12 ani după plecarea dintre noi, Cezar Ivănescu primește in memoriam, din partea Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, Premiul „Eminescu Ziaristul”.

MIHAI EMINESCU

Cu titlu special și unic, Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România s-a gândit să ofere Premiul „Eminescu Ziaristul” și celui care a dat numele multor premii acordate în România și chiar în străinătate, dar nu a primit niciodată un premiu în timpul vieții: MIHAI EMINESCU. A existat totuși un moment, în 1888, când el a fost „nominalizat” pentru un premiu al Academiei Române (Premiul „Năsturel Herescu”), pentru a doua ediție Maiorescu a poeziilor sale. Dar, în cele din urmă, premiul l-a obținut un versificator fără valoare pe nume Iuliu Roșca, pretendent la mâna Veronicăi Micle. UZPR face, peste timp, o reparație istorică simbolică, acordându-i lui Eminescu… Premiul „Eminescu Ziaristul”.

Premiile „Mătrăguna”

Am ales această denumire pentru conotația malefică și otrăvitoare a plantei în etosul popular, nu pentru virtuțile ei vindecătoare (e cunoscută și sub denumirea de „Belladonna”). „Laureați” ai acestor „premii” la această primă ediție (în cadrul celei de-a opta ediții a Premiilor „Eminescu Ziaristul”) au fost: Horia Roman Patapievici, Mircea Cărtărescu, Dan Alexe, Lucian Boia, Cristian Tudor Popescu și Ioana Bot.

Horia Roman Patapievici

Moștenitor al unui nume din elita comunistă, „filosoful cu papion” Horia Roman Patapievici a făcut una dintre cele mai grave erori în judecarea lui Eminescu, prin acel neinspirat articol din 2002, „Inactualitatea lui Eminescu în anul Caragiale”, în care și-a permis riscul unor cuvinte care-l vor condamna în veci: „Pentru nevoia de chip nou a tinerilor care în cultura română de azi doresc să-şi facă un nume bine văzut în afară, Eminescu joacă rolul cadavrului din debara. Sec spus, Eminescu nu mai este azi actual deoarece cultura română, azi ca şi ieri, se dovedeşte a nu fi decât o cultură de sincronizare. Ea încă nu îşi permite să nu fie în pas cu modele”… Cuvinte pentru care UZPR îi acordă Premiul „Mătrăguna”.

Mircea Cărtărescu

Poet cu o notorietate gonflată prin marketing, poetul/scriitorul/publicistul Mircea Cărtărescu, unul din corifeii paradigmei „Dilema”, a redus personalitatea lui Eminescu la imaginea caricaturizată a unui „Titi cel păros”, la faptul că era mic de statură și avea platfus etc., ilustrând perfect cuvintele eminescologului Bogdan Duică: „cel care numără bubele unui geniu seamănă cu cel care caută în excrementele unui sfânt”. UZPR îi „răsplătește” aberațiile anti-eminesciene cu un premiu „Mătrăguna”.

Dan Alexe

O formă extremă de iconoclasm o întâlnim la Dan Alexe, autorul mizerabilei cărți „Dacopatia și alte rătăciri românești”. Nevoia sa de denigrare, dacă nu e o misiune de mercenariat, este patologică, ba chiar scatologică și se orientează, de regulă, spre domeniul sacralității. După ce, în cartea amintită, a afirmat, de pildă, despre Călușari, că sunt „o confrerie homosexuală inițiatică”, merge mai departe și face un spectacol mediatic scabros, în care Eminescu și Creangă apar, în filmul „Un bulgăre de humă” al lui Nicolae Mărgineanu, ca doi homosexuali. Ba a scris și o piesă de teatru, „Eminescu la Creangă”, în care insinuează același lucru. Cu alte cuvinte, Dan Alexe vede peste tot homosexuali, încât stai și te întrebi dacă nu cumva chiar el este gay și simte nevoia ca și alții să fie. Și i-a găsit tocmai pe Eminescu și Creangă. Iconoclasm scatologic s-ar putea numi exhibiționismul cultural al lui Dan Alexe. Pentru care UZPR îi oferă un premiu „Mătrăguna”.

Lucian Boia 

Un detractor al lui Eminescu este și Lucian Boia. El are un adevărat program de demitizare a tot ce trecerea timpului a sacralizat în cultura și istoria românilor. I-a dedicat lui Eminescu și o carte, intitulată „Mihai Eminescu, Românul Absolut. Facerea şi desfacerea unui mit”, apărută la Editura Humanitas în 2015. Ca și Patapievici, are aceeași perspectivă asupra actualității gândirii eminesciene: „Să nu exagerăm, cum spun unii, că Eminescu are o privire foarte modernă asupra naţiunii. Lucrurile sunt de înţeles în epocă. Însă, greşeala care s-ar face este să spunem că ele sunt cât se poate de potrivite şi astăzi, că e cât se poate de actual”.

Lucian Boia își susține pledoaria fără să aibă o documentare măcar de nivel mediu. Astfel, într-un interviu acordat după apariția cărții, făcea afirmații total aberante: „Eminescu gazetarul a fost destul de puţin citit la vremea respectivă”, sau: „Trebuie să avem decenţa să constatăm că ideologia asta a lui de secol XIX nu mai corespunde cu valorile, caracteristicile lumii de astăzi”. Merită un premiu „Mătrăguna”!

Cristian Tudor Popescu 

Cunoscutul jurnalist și „vector de opinie” suferă, în general de sindromul isteriei în fața perfecțiunii (sindromul anti-Pieta). În privința lui Eminescu, are însă o atitudine cel puțin sofisticată: el îl denigrează pe poet lăudându-l. Adică, după ce face, la un post de televiziune, afirmația șocantă că Eminescu era ateu, îi enumeră calitățile carteziene ale gândirii, anvergura culturală, atitudinea civică, patriotismul, virtuțile jurnalistice etc. Afirmația privind „ateismul” poetului o enunță cu un aplomb sacerdotal care mai că te-ar strivi, dacă nu și-ar ilustra aserțiunea cu un fragment din „Împărat și proletar”. Mai exact cu un fragment din discursul proletarului, pe care Cristian Tudor Popescu îl asimilează cu gândirea lui Eminescu însuși. E puțin probabil că „vectorul de opinie” CTP n-ar fi citit toată poezia. Și, mai ales, că n-ar fi înțeles-o. Știe însă că majoritatea telespectatorilor n-au citit decât ce au învățat la școală și pe această secvență curriculară își construiește tot discursul. Adică manipularea – căci de manipulare e vorba – prin care „beneficiarul” discursului său asociază multitudinea calităților lui Eminescu cu ideea de ateism. Iconoclasm sub acoperire s-ar putea numi această formă de denigrare. Pe care o „recompemsăm” cu un premiu „Mătrăguna”.

Ioana Bot

Deși a îngrijit ediţia „Versuri din manuscrise“, alături de Cătălin Cioabă, Ioana Bot nu agreează poezia lui Eminescu, pe care continuă să o considere o poezie minoră, pentru elevii de gimnaziu. Pe de altă parte, opera lui Eminescu e pusă sub semnul nebuniei, încă din tinerețe. În privința conspirației împotriva lui Eminescu și moartea sa ca urmare a acestei conspirații, Ioana Bot are următoarea apreciere: „Fiecare crede ce vrea. Unii cred că Iisus a fost român sau dac. Alţii – că pe Eminescu l-au asasinat duşmanii. Evident, duşmanii poporului român. În acest ton al discuţiei, eu prefer să cred că pe Eminescu l-au răpit extratereştrii care, oricum, se pare că vizitează des cu farfuriile lor meleagurile binecuvântate româneşti şi că ne va fi redat, în glorie, când vom ajunge să îl merităm cu adevărat […]. Şi le-aş sugera celor de la NASA să angajeze urgent eminescologi pentru viitoarele lor expediţii”. Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România îi oferă și ei o „Mătrăgună”.

UNIUNEA ZIARIȘTILOR PROFESIONIȘTI DIN ROMÂNIA

Departamentul de Comunicare