Ziua în care am plantat speranță

Curtea școlii noastre din Mărtinești – după cum remarca prof. Cîndea Lenuța Aurelia (foto), în calitatea sa de director – nu a mai răsunat doar de clinchetul clopoțelului, ci și de foșnetul hârlețelor și de zumzetul plin de entuziasmul și hărnicia celor mici, al părinților și al unor membri ai comunității. Am lăsat deoparte cataloagele și tabletele pentru a ne murdări mâinile cu pământ reavăn, într-un gest de dragoste pentru locul pe care îl numim „acasă”.

Nu am plantat doar meri, peri sau pruni. Am plantat promisiuni. Fiecare puiet așezat cu grijă în groapa săpată de mâini harnice reprezintă un elev al acestei școli. La fel ca acești pomi, copiii noștri au nevoie de rădăcini adânci în valorile satului românesc, de apă sub formă de cunoaștere și de soarele încurajărilor noastre pentru a înflori.

„Cine plantează un pom, deși știe că nu va sta niciodată la umbra lui, a început să înțeleagă sensul vieții.”

Privind fețele luminate de efort ale copiilor, am realizat că ziua plantării de pomi a fost, poate, cea mai importantă lecție din acest an școlar. Au învățat că lucrul bine făcut cere răbdare. Au învățat că natura nu ne cere permisiunea să existe, ci ne cere să o respectăm.

Peste ani, acești elevi vor trece prin dreptul gardului școlii, poate la braț cu propriii lor copii, vor arăta cu mândrie spre coroanele bogate ale pomilor și vor zice în gând: „Acești pomi au crescut odată cu mine”.

Le mulțumim tuturor celor care ne-au fost alături: profesorii Anca Arnăutu, Adriana Viscan, Denisa Dănciulescu, apoi Ioana Solomon și Ionel Telman, minunaților noștri părinți și reprezentanți ai comunității.

S-a pus astfel temelia unei livezi, dar mai ales, am consolidat temelia unei generații care știe să ocrotească viața.

Mulțumim domnului primar Adinel Ioan Botescu și domnului viceprimar Sorin Oprinescu pentru că  ne-a susținut și ne-a oferit pomii.

Ca director, inima mi s-a umplut de bucurie văzând cum comunitatea se adună în jurul unei idei verzi. Școala din mediul rural rămâne acea cetate a spiritului unde viitorul se construiește cu răbdarea gospodarului și viziunea dascălului.

 

Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR

 

 

 

 

 

 

 

 

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.