„Uitați-vă numai la sărutul lui Brâncuși să vedeți că îmbrățișarea  este însăși poezia”. Nichita Stănescu

La 150 de ani de la nașterea sculptorului român Constantin Brâncuși ( 19 februarie 1876, Hobița, România – 16 martie 1957, Paris, Franța) vă propun spre citire (sau recitire) un volum realizat de „Clubul de la Timișoara” la inițiativa regizorului Ioan Cărmăzan, o carte îngrijită de regretata scriitoare Nina Ceranu și apărută la editura timișoreană Eubeea în anul 2022.

Cartea se numește „Dosarul Brâncuși – între real și imaginar” și se deschide cu un interviu intitulat „Brâncuși, românul, a marcat intrarea artei moderne în America”, un dialog al scriitorului Vasile Bogdan cu cineastul și prozatorul Ioan Cărmăzan. Este discuția care, dincolo de multele informații (unele oficiale, altele  povești, legende…) oferite de Ioan Cărmăzan în stilu-i caracteristic, lămurește, într-un fel sau altul, ce-și propune această carte și de ce și-a dorit Ioan Cărmăzan acest nou volum în seria editorială deja cunoscută a „Clubului de la Timișoara”:   

„…Din punctul meu de vedere mă interesează mai puțin o exegeză a lucrărilor. Există o carte a lui Pavel Șușară, foarte bună, care pune o problemă, ca să zic așa, universitară. El vorbește despre sculpturile lui Brâncuși, despre lumină, despre ciudățenii și nu-mi permit să fac o altă interpretare. Noi încercăm să descifrăm, sau eu, Cărmăzan, îmi propun să facem această carte, să vorbim despre om și despre circumstanțele omului, circumstanțele care circulă între Paris și România, pentru că până la urmă rădăcinile sunt acolo și toate ciudățeniile pe care le-a trăit Brâncuși au legătură cu asta, unele de la doamna Tătărescu, altele de la Milița Pătrașcu.”

„Clubul de la Timișoara” – inventat prin 2014 – 2015 de Ioan Cărmăzan – este o grupare cultural-literar-artistică, menită să adune creatori din diverse domenii, pentru a promova cultura, literatura, arta, publicistica bănățeană. Această grupare dă naștere, sub bagheta magică a regizorului Ioan Cărmăzan, unor antologii valoroase, prima fiind cea dedicată iubirii și intitulată Despre iubire…(Cluj Napoca: Ecou Transilvan, 2016). Urmează apoi Dosarul Brâncoveanu – între real și imaginar (Timișoara: Eubeea, 2017), Utopia – despre iubire și prostie ( Timișoara: Eubeea, 2018), Insula fiecăruia (Timișoara: Eubeea, 2019), Campioana, volum dedicat Doinei Moț, la 80 de ani (Timișoara: Eubeea, 2018), Descifrând codul Cărmăzan, autor Vasile Bogdan (Timișoara: Eubeea, 2018), Adrian Dinu Rachieru – O întâlnire mirabilă (Timișoara: Eubeea, 2020), Marika – volum dedicat Mariei Pongrácz Popescu (Timișoara: Eubeea, 2021), Dosarul Brâncuși – între real și imaginar (Timișoara: Eubeea, 2021) și 30 de ani de U.A.R.F. (Uniunea Autorilor și realizatorilor de Film din România) (Timișoara: Eurostampa&Eubeea, 2023).

„Dosarul Brâncuși – între real și imaginar” se constituie din două părți: prima parte, denumită „Brâncuși, un român”, cuprinde lucrări semnate de scriitorii: Veronica Balaj, Constantin Mărăscu, Anca Munteanu, Manolita Dragomir-Filimonescu, Octavian Dragomir-Filimonescu, Silvia C. Negru, Maria Nițu, Constanța Marcu, Rodica Pop, Olimpia Sârb, Nina Ceranu și Doru Arăzan.

Cea de-a doua parte a cărții se numește „Brâncuși românul” și cuprinde lucrări ale scriitorilor: Mirel Taloș, Pavel Șușară, Cristian Tiberiu Popescu și Matei Stârcea Crăciun.

Sunt eseuri, piese de teatru, corespondență, amintiri, povestiri, lucrări menite să evidențieze personalitatea unui „român simplu care pleacă cum pleacă, pe jos, pe tren, spală vase, nu spală vase, stă ancorat undeva într-un cartier din Paris și ajunge o asemenea legendă încât la un moment dat orice american care venea de la Paris era întrebat înainte de toate: <Ai fost la Brâncuși?>” (Ioan Cărmăzan).

Ziua Națională Constantin Brâncuși este sărbătorită de multe și diverse instituții, în multe și diferite moduri, prin activități complexe de mai mult sau mai puțin răsunet. Eu mi-aș dori ca în această zi să mă aflu în Gorj sau în Paris. Dar, fiindcă acest lucru nu este posibil, mă voi mulțumi cu lectura. Așadar, vă propun pentru această zi o carte și câteva povețe (aforisme) brâncușiene: „Funcția artistului rămâne aceea de a descifra semnele ascunse ale naturii și de a interpreta misterele universului.[…]Semne se află peste tot. Numai să știi să le vezi.[…]Da. Pretutindeni dai de semne. Nu-i nevoie să căutăm formule obscure sau taine de nepătruns. Când ți-e dragă viața, îți ies în cale semnele și-i destul să le privești cum trebuie, ca să le pătrunzi tâlcul… Cei cu inima curată, copiii mai ales, le zăresc cei dintâi.[…]Priviți lucrările până când le vedeți. Cei aproape de Dumnezeu le-au văzut.[…]Eliberează-te de pasiuni, eliberează-te de pofte, eliberează-te de greșeli, – acestea sunt trei precepte, zale și scut, pentru orice spirit. Purtând această armură, ești puternic împotriva răului, – devii invulnerabil.[…]”