Pe 16 februarie 2026, la Teatrul „Ion Creangă” din București, de la ora 19:00, are loc Gala Premiilor UZPR „Excelența în jurnalism”, un eveniment care își propune să recunoască munca jurnalistică din „toate segmentele” presei.

La prima vedere, o gală de premiere poate părea un gest festiv, aproape decorativ, într-o perioadă în care publicul are alte griji, iar presa trăiește cu sabia reducerilor de cost deasupra capului.

Tocmai aici e însă miza: într-un moment în care industria se restrânge, profesia are nevoie de repere publice, de standarde articulate și de ocazii în care să-și reafirme misiunea.


Înainte de aplauze, realitatea: redacțiile se subțiază peste tot

Contextul global e greu de ignorat. Chiar în aceste zile am scris despre faprul că The Washington Post a trecut printr-un val masiv de concedieri, cu tăieri descrise drept aproximativ „o treime” din personal, într-o reorganizare care a alimentat discuția despre sustenabilitatea marilor branduri media în era digitală.

Cazul e relevant nu pentru spectacolul mediatic, ci pentru mesajul structural: modelul de redacție construit pe logica tiparului (fluxuri, ierarhii, volume) se ajustează brutal la o piață în care distribuția și atenția publicului sunt intermediate de platforme, iar monetizarea nu mai ține pasul cu costurile.


O profesie prinsă între două presiuni: bani și algoritmi

În paralel, accelerarea AI adaugă un strat nou de anxietate profesională. Nu e vorba doar de „înlocuire”, ci de reconfigurarea muncii: ce înseamnă producție, verificare, documentare, arhivă, formate, relația cu publicul.

În raportul anual de tendințe pentru 2026, Reuters Institute vorbește despre faptul că suntem încă la începutul unei schimbări tehnologice majore (Generative AI) care poate „răsturna” industria, tocmai pentru că mută distribuția și căutarea informației spre sisteme AI, nu spre site-uri și aplicații de presă.

Iar analize din ecosistemul jurnalistic (inclusiv Nieman Lab) insistă pe ideea că redacțiile vor fi împinse să-și reconstruiască „arhitectura” de lucru în jurul felului în care informația circulă prin sisteme automatizate.

În limbaj simplu: nu doar că se reduc posturi, dar se schimbă și criteriile după care se definește valoarea muncii editoriale.


De ce au importanță evenimentele de breaslă în astfel de vremuri

Istoric, premiile și întâlnirile profesionale au funcționat ca instituții informale ale jurnalismului:

• au fixat norme (ce considerăm „calitate”, „rigoare”, „curaj”, „serviciu public”),

• au creat memorie profesională (cine a făcut muncă relevantă și de ce),

• au dat vizibilitate unor genuri care nu sunt „clickabile”, dar sunt esențiale: investigație, reportaj, jurnalism local, jurnalism cultural, documentare pe termen lung.

În perioade de criză, rolul lor devine mai pragmatic decât pare.

Pentru un jurnalist, recunoașterea profesională nu e doar simbolică: e capital de credibilitate, e o formă de protecție reputațională într-o piață instabilă, e și un semnal către redacții și către public despre ce merită susținut.

Gala UZPR se așază exact în această tradiție a breslei: reconfirmă ideea că jurnalismul nu e doar „conținut”, ci responsabilitate publică. Anunțul public privind evenimentul subliniază tocmai această dimensiune de recunoaștere a muncii „dedicaților profesioniști ai presei”.


România: între precaritate, polarizare și nevoia de standard

Situația din România are particularitățile ei: piață publicitară mai mică, dependențe economice mai vizibile și o polarizare care împinge adesea presa spre poziționări de tabără. În plus, digitalizarea a creat o competiție asimetrică: redacțiile produc, platformele distribuie și monetizează.

Într-un astfel de mediu, evenimentul este important pentru că reușește două lucruri concrete:

1. premiază calitatea verificabilă, nu zgomotul;

2. întărește o cultură profesională în care etica, transparența și interesul public nu sunt opționale.

Asta e și cheia în era AI: cu cât tehnologia poate genera mai mult „text”, cu atât diferența se mută pe verificare, metodă, responsabilitate.

AI poate accelera procese, dar nu poate prelua responsabilitatea morală și legală a publicării. Iar publicul, chiar când pare cinic, simte în timp diferența dintre „plauzibil” și „adevărat”.


Notă personală: un cerc profesional care se închide frumos

Pentru mine, Gala UZPR are și o dimensiune personală: mă număr printre cei premiați de UZPR la prima ediție organizată după pandemie. Revin de fiecare dată cu recunoștință și cu un sentiment de continuitate profesională, onorată că voi avea prilejul să ofer, la rândul meu, un premiu în cadrul galei.

Într-o industrie în care oamenii sunt adesea contabilizați în „costuri”, gesturile de recunoaștere între profesioniști contează.

Nu repară piața. Nu salvează bugete. Dar pot salva ceva mai fragil și mai important: respectul pentru standard și pentru munca bine făcută de colegii mei jurnaliști.


Gala UZPR – o formă de rezistență profesională

Jurnalismul trece printr-o dublă transformare: economică și tehnologică. Reducerile de personal, reorganizările și presiunea AI nu sunt episoade izolate, ci simptome ale unei schimbări de epocă.

În acest context, o gală precum cea organizată de UZPR în care este recunoscută „Excelența în jurnalism” nu e doar despre ceremonie.

E despre a spune public ce fel de jurnalism merită să existe.

Iar într-o lume în care informația e tot mai ușor de produs și tot mai greu de verificat, asta devine un act cu valoare civică, nu doar profesională.