Charles Boner (1815 – 1870) a fost un poet, jurnalist și scriitor de călătorii englez care a trăit multă vreme în Germania. A lucrat ca trimis special la Viena pentru ziarele Daily News și New York Times. 

Între anii 1863-1864, a efectuat o călătorie de documentare în Transilvania (aflată atunci sub stăpânire austriacă), în urma căreia a rezultat o lucrare de referință în literatura de călătorie și istoria socială a secolului al XIX- lea: Transilvania; produsele și oamenii săi (,,Transylvania; Its Products and Its People„).

Cartea oferă o descriere detaliată a regiunii, din acea perioadă, Charles Boner alcătuind o remarcabilă radiografie a societății. Descrie amestecul etnic fascinant al Transilvaniei (români, maghiari, sași, secui, romi) și analizându-le obiceiurile, portul și caracterul. Cartea este o fereastră importantă către Transilvania de acum 160 de ani, văzută prin ochii unui explorator britanic.

În capitolul 2 al cărții, denumit MEHADIA, în cuprinsul a 17 pagini, autorul face o prezentare interesantă a băilor termale de la Mehadia, așa cum erau cunoscute la acea vreme Băile Herculane de astăzi, pe care Boner le mai numește în cartea sa „Hercules’ Bath”.

Autorul, surprins de gradul de civilizație și confort găsit aici, în mijlocul munților, face o frumoasă descriere a oamenilor și a atmosferei cosmopolite descoperite aici. Acesta este poate cel mai savuros punct al capitolului, în care Boner descrie stațiunea ca pe un loc de întâlnire fascinant între Vest și Est, unde vorbește despre „boierii bogați” veniți din Moldova și Țara Românească (,,Wallachia„), însoțiți de soțiile lor, care aduc cu ei un „lux oriental”. Atmosfera este descrisă ca fiind veselă și plină de viață.

De asemenea, Boner este captivat de femeile din satul vecin, Pecinișca (scris ,,Pecsenjeska„), care veneau să vândă fructe, miere și lapte vizitatorilor. Pe acestea le descrie ca fiind renumite pentru frumusețea lor, unele având trăsături aproape mediteraneene sau „de houri” (fecioare din paradisul islamic), sugerând o posibilă origine mixtă a rasei lor.

Însă, cel mai fascinant este faptul că face o descriere detaliată a îmbrăcămintei lor, în special „opregul” (numit de el ,,obrescha” – șorțul cu franjuri roșii) care le dădea un aer „sălbatic”, și un fel de bonetă albă triunghiulară, decorată cu medalii.

Aici de remarcat un detaliu amuzant: deși admiră părul bogat al localnicelor, Boner notează cu umor britanic dezamăgirea de a descoperi că cozile lor groase erau adesea „îmbunătățite” artificial cu câlți de cânepă.

De o importanță majoră pentru istoria vizuală a zonei (amintesc că Băile de la Herculane au fost mereu într-o permanentă și strânsă conexiune cu localitățile din jurul său, unde sătenii țărani adeseori își valorificau produsele) este una dintre ilustrații, o ilustrație rară, așezată pe frontispiciul cărții, ce prezintă o femeie localnică, prezentată ca: ,,FEMEIE VALAHĂ LA MEHADIA” (FRONTISPIECE – WALLACK WOMEN AT MEHADIA). Xilogravuri gravate de dl. G. Pearson-The Woodcuts engraved by Mr. G. Pearson*)

*Notă: Ilustrațiile cărții sunt xilogravuri (gravuri în lemn) realizate de britanicul George Pearson (1825-1898), renumit tipograf și gravor al epocii.

Constantin VLAICU/UZPR