După cum știm, din cele relatate în cronicile locale, o serie de ploi diluviale (denumite în popor: ,,potop”) au afectat de-a lungul timpului, viața locuitorilor Mehadiei,  aducând odată cu ele pagube materiale și tragedii imense, prin pierderea a mai multor vieți omenești.

Precise relatări despre astfel de evenimente sunt consemnate în cele două Cronici ale Mehadiei, semnate de Nicolae Stoica de Hațeg și Iosif Coriolan Buracu.

Cele mai catastrofale au avut loc în anii 1838, 18 iulie 1840, 1841, 13-14 iunie și 2-3 septembrie 1910, 13 iunie 1914, 29 iunie – 1 iulie 1926.

Despre inundațiile din 13-14 iunie 1910, aflăm că ploile torențiale au durat două zile și două nopți. Efectul a fost unul devastator: Belareca a inundat întreaga localitate Mehadia, viitura luând un număr de 22 de case și viața a 9 (nouă) persoane, pe lângă o mulțime de animale mici și mari. Pagubele materiale au fost imense.

Despre ceea ce s-a întâmplat în iunie 1910, generalul Nicolae Cena, martor ocular al acestei tragedii, descrie astfel tabloul apocaliptic: „În 13 – 14 iunie 1910 s-a dezlănţuit o furtună cu ploi torenţiale provocând stricăciuni enorme, smulgând copacii din rădăcini  luând acoperişe de pe case. Belareca a inundat întreg satul ajungând apa până la treptele bisericii Ortodoxe Române. S-au rupt podurile căii ferate, linia ferată de la Râpa Neagră şi podul de lemn din comună şi cel al industriei de lemne şi podul cefere din jos de gara Mehadia. Apa a intrat în casele oamenilor, iar în clădirea primăriei a stat până la jumătate înălţime sălilor. Grădinile frumoase şi roditoare au fost şterse dimpreună cu un şir de case de pe strada Mala Mică. În afară de multe vietăţi au pierit şi nouă persoane […] Aceste inundaţii au răscolit şi morţii din cripte şi a inundat întreaga luncă a Râului Belareca şi Cerna.”

De remarcat este că în anul 1910 se produc două asemenea fenomene, la interval de doar 3 luni, fapt care a agravat amploarea pagubelor produse. Un lucru, pe care nu l-am aflat consemnat în cronica părintelui Buracu, sau însemnările Generalului Nicolae Cena, este acest detaliu ce l-am regăsit într-un articol de presă în ,,Gazeta Transilvaniei” din decembrie 1911. Din acest articol aflăm că în urma celor două inundații (iunie și septembrie), una dintre pagubele grave produse, consemnate în raportările vremii, a fost și distrugerea liniei ferate pe o lungime de 50 km, pe ruta Caransebeș – Orșova. Una dintre masurile luate pentru remedierea acestei grave situații, a fost soluția tehnică adoptată pentru a evita viitoarele dezastre de pe valea pârâului Globul Craiovei, care a fost una radicală: construirea unui tunel feroviar care să devieze vechiul traseul.

În cele ce urmează prezint respectivul articol, cules pentru cititorii interesați de cunoașterea unui episod ce se adaugă șirului de evenimente istorice ale Mehadiei.

,,Tunel nou. Groaznicul potop, care în toamna anului 1910 se deslănțuise asupra Bănatului, a nimicit cu totul pe o întindere de 50 chilometri linia ferată din comitatul Caraş-Severinului, care merge spre Orşova, întrerupând astfel comunicaţia. Ca să pună capăt acestui neajuns, direcţia căilor ferate a hotărât ca acea parte a liniei ferate, care zace în valea părăului Glob, între Jablaniţa şi Mehadia, să o conducă printr-un tunel. Cu construirea acestui tunel a fost încredinţat inginerul Dr. Frank, care în luna Mai a anului trecut s-a şi apucat de sfredelirea tunelului. În luna trecută a fost spartă ultima stâncă. Lungimea tunelului este de 936 metri. În decursul lucrărilor au fost angajaţi în continuu câte 600-800 persoane, dintre cari nici una n-a căzut jertfă acestei mari intreprinderi. 

Tunelul va fi predat circulaţiunei – probabil pe la sfârşitul lui Iunie 1912, cu trei luni mai curând de cât se proiectase.”

Ceea ce este remarcabil și poate fi analizat comparativ cu ritmul lucrărilor din zilele noastre, este determinarea autorităților, în contextul limitărilor impuse de potențialul tehnic al vremii, în implementarea unui proiect cu o asemenea amploare, și timpul alocat executării acestuia. Analiza și concluzia rămâne la latitudinea și înțelegerea fiecăruia, eu mă voi limita doar la consemnarea acestui moment.

Constantin VLAICU/UZPR Caraș Severin