Sărbătoarea nașterii Domnului Iisus Hristos este un prilej de bucurie, de comuniune între trecut, pe care ni-l amintim an de an, odată cu celebrarea evenimentelor care au marcat venirea pe lume a Mântuitorului, dar și prin rememorarea Crăciunului de altădată, prezentul care nu ne lasă să ne uităm rădăcinile și tradițiile noastre, dar și între viitor, prin „promisiunea” pe care o facem cu ajutorul copiilor și nepoților noștri de a duce mai departe vestea nașterii Domnului Iisus. 

Pe acest fond, la inițiativa Asociației CARP „Speranța” Hunedoara (președinte Rotar Delian Dorel), având sprijinul Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România (președinte Dan Constantin)   s-a organizat, prin cercul de creație literară „Speranța” rezervat seniorilor, o dezbatere literară cu tema „Crăciunul – sărbătoarea sufletului și a religiei creștine”.

Prezentăm mai jos un scurt comentariu realizat de prof. dr. CRIȘAN Roxana Mădălina (foto).

Domnul Marin Aida vorbește despre nașterea lui Iisus Hristos ca fiind una dintre minunile care se află la baza religiei ortodoxe, pornind de la vestea dată de îngeri și ajungând până la minunea nașterii din fecioară, într-o iesle sărăcăcioasă. Acesta amintește despre tradițiile și obiceiurile religioase, dar și de cele laice, menite să bucure sufletul și să aducă liniște și pace.

Pentru domnul Ilie Dumitru, Nașterea lui Iisus reprezintă „zorii unei noi speranțe pentru lume”, vestea cea minunată, așa cum spune colinda. Domnia sa consideră Crăciunul o sărbătoare a familiei, marcată de „bucuria regăsirii”, o regăsire a sinelui, a celorlalți și nu în ultimul rând, trăirea credinței.

Despre minunea nașterii Domnului și sărbătoarea Crăciunului vorbește și domnul Gelu Dobrescu, sugerând că este o sărbătoare de care se bucură atât omul, cât și întreaga natură. Dumnezeu a ales pentru întruparea Fiului sânul mamei ca altar și familia ca loc de creștere în har și înțelepciune.

Doamna Mirela Munteanu consideră Crăciunul o îmbinare de tradiții și obiceiuri, un „prilej de înălțare spirituală, de apropiere de latura religioasă a ființei umane, o adevărată iluminare, pregătită prin post și curățenie sufletească”.

Gil Zăvoianu afirmă că vestea nașterii Domnului Iisus Hristos este cea mai frumoasă veste pe care a primit-o omenirea prin vocea îngerului Gavriil, dar nu uită să amintească despre datinile și obiceiurile laice, dar și religioase, specifice acestei sărbători, îndreptându-și cu precădere atenția asupra atmosferei Crăciunului în „satul de sub ape”, Cinciș, firul rememorării evenimentelor din trecut denotând nostalgie, dar și mulțumire sufletească.

Florica Florescu amintește greutățile la care a fost supusă Fecioara Maria pentru a-L naște pe Iisus, dar nu uită să precizeze bucuria pe care a produs-o și o produce an de an venirea acestuia în lume. De Crăciun în fiecare familie este sărbătoare. De fapt, familia este cel mai bun cămin, cea mai binecuvântată școală când arde pe vatra ei focul sfânt al virtuților religioase și morale.

Despre bucuria nașterii Domnului Iisus Hristos vorbește și doamna Silvia Mureșan, o venire vestită de îngerul Gavriil. Crăciunul este sărbătoarea creștină a vestirii nașterii lui Iisus, o sărbătoare a bucuriei și luminii. Pentru ziua de Crăciun adulții și copiii pregătesc colinde prin care slăvesc venirea lui Iisus pe lume, care este icoana, pilda și modelul de urmat pentru toți oamenii.

Doamna Muntean Aurelia relatează despre pregătirea mesei de Crăciun și preparatele specifice acestei sărbători. Nu de alta, dar niciuna dintre sărbători nu aduce atâta bucurie, lumină și cântec, însuflețire și voie bună în familie ca sărbătoarea nașterii Domnului.

Carmen Muntean consideră perioada sărbătorilor de Crăciun ca fiind o vreme a reculegerii, a pregătirilor pentru trup și pentru suflet, o sărbătoare a păcii și a bucuriei, amintind totodată și de necesitatea păstrării credinței pentru a putea fi mai buni, mai blânzi și mai smeriți.

Pentru Ileana Lucaci, Crăciunul este „sărbătoarea cea mai plină de bucurie”, o bucurie datorată venirii în lume a pruncului Iisus. Domnia sa prezintă o serie de datini specifice pădurenilor din satul Hășdău, aceasta afirmând că în urmă cu 50 de ani s-a format în sat un grup vocal care interpreta colinde, pricesne, cântece de nuntă și de înmormântare. Înainte de Crăciun, tinerii din acest grup și alți tineri din sat, se adunau și pregăteau colinde pentru Crăciun. Cu ocazia sărbătorilor de iarnă se organizau baluri de Crăciun, petreceri la care se puteau auzi, conform spuselor doamnei, diferite strigături menite să îi amuze pe cei prezenți. Un alt obicei local despre care amintește, îl reprezintă prepararea Crăciuniței, o pâine specială, care se așeza pe masa de Crăciun. Sub ea se afla otavă și daruri pentru colindători.

Fie că vorbim despre obiceiurile și tradițiile laice, moștenite din strămoși și păstrate cu mare cinste până în zilele noastre, fie vorbim despre frumosul caracter religios al acestei sărbători, Crăciunul reprezintă un prilej de bucurie, de continuitate și împlinire sufletească.

Pentru Sonia Muntean, Crăciunul este ziua nașterii Întemeietorului religiei creștine și sărbătoarea familiei creștine. Crăciunul aduce bucurii care luminează chipurile oamenilor și mai ales ale copiilor. Este momentul în care bucuria, emoțiile și tradițiile se împletesc oferind o atmosferă unică. Colindele o transpun într-o stare de bucurie și nostalgie, purtând-o cu gândul la anii copilăriei.

Sărbătorind Nașterea Mântuitorului înțelegem că de fapt Biserica ne poftește în această zi să ne oprim, să medităm puțin la unul din momentele de pregătire a Maicii Domnului pentru slujirea ei de neînchipuit și unică, de mamă a lui Iisus.

 „Veste minunată a venit de sus

Că spre mântuire S-a născut Iisus

Și nu-i dar mai mare,

Nu-i ceas mai frumos

Ca acela-n care S-a născut Hristos”.   (Gelu Dobrescu)

 

Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR