Garda Naţională Română din Mehadia s-a constituit în 17 noiembrie 1918, în aceeaşi zi cu Consiliul Naţional Român local. Aceste două organisme de preluare a puterii locale în propriile mâini s-au înfiinţat la iniţiativa preotului-căpitan Iosif Coriolan Buracu, susţinut de o seamă de patrioți locali, între care și generalul Nicolae Cena. Pentru a se individualiza Garda Naţională Română din Mehadia, formată din voluntari, a utilizat drapel propriu.

Drapelul Gărzii Naţionale Române din Mehadia

El a fost sfinţit la biserică, după datină, prilej cu care au participat numeroşi locuitori. Datorită vicisitudinilor acest drapel nu s-a păstrat. Însă s-a păstrat o fotografie (vezi ilustraţia) ce reprezintă un aspect de la ceremonia de sfinţire a drapelului: lângă biserică pe un podium împodobit, cu covoare şi flori, în mijloc preotul Iosif Coriolan Buracu în odăjdii cu banderola tricoloră pe braţul stâng, în dreapta acestuia plugarul fruntaş Matei Grecu, iar în stânga, un stegar ţinând cu ambele mâini hampa drapelului cu flamura larg desfăşurată. Înaintea lor pe o masă acoperită cu o frumoasă faţă de masă de culoare albă o cruce, un felinar, o carte bisericească şi un vas cu apă sfinţită. La picioarele mesei pe o bandă de hîrtie albă stătea scris: «Consiliul Naţional Român». Dincoace de masă, în stânga, doi soldaţi în uniformă militară austro-ungară cu banderolă pe braţul stâng, cel din dreapta cu arma la umăr. De o parte şi de alta fotografic, gardişti în uniformă militară austro-ungară şi mai mulţi bărbaţi cu capul descoperit sau purtând pălărie, femei, fete, băieţi şi copii, îmbrăcaţi de iarnă. Acest izvor istoric documentar (foto) reprezentând un aspect complet de la o constituire a unui consiliu, a unei gărzi naţionale române şi sfinţirie a unui drapel gardist este destul de rar, dacă nu unic. Astfel, pentru a afla cum arăta drapelul Gărzii Naţionale Române din Mehadia (forma, culorile și dispunerea lor etc.) acest document istoric este valoros.

Reconstituirea drapelului. Cum a arătat şi în ce loc a fost arborat ?

Pentru a reda cât mai fidel înfățișarea acestui steag tricolor românesc, l-am reconstituit* folosind mărturii vexilologice din acea vreme şi reprezentarea drapelului (foto) descrisă mai sus. Pânza drapelului (flamura) era confecţionată probabil dintr-o ţesătură (din bumbac, in, sau mătase) alcătuită din trei fâşii cusute între ele şi avea format dreptunghiular. Culorile flamurii erau aşezate perpendicular pe hampă, adică orizontal, cu roşu în partea superioară, galben la mijloc şi albastru în partea inferioară, cum erau dispuse şi pe alte steaguri tricolore din acea vreme. Hampa confecţionată din lemn era lungă. După cum am văzut, acest însemn tricolor distinctiv al gărzii a fost arborat pe podiumul ridicat la intrarea în curtea bisericii. Drapelul original al Gărzii Naţionale Române din Mehadia a fost probabil confecționat pe plan local. La 1918, el simboliza lupta pentru libertate și unitate a poporului român.

*Notă. Reconstituirea drapelului a fost făcută fără pretenţia de a fi epuizat în totalitate subiectul, aşteptând opiniile celor interesaţi, iar asupra reconstituirii prezentate ne rezervăm pentru noi şi altora dreptul de a relua subiectul.

Bibliografie selectivă:

Ziarul ,,Românul” (Arad) din 26/8 noiembrie 1918.

Iosif Coriolan Buracu, Cronica Mehadiei, 1924.

Iulian Lalescu, Anul 1918 la Mehadia; https:cronica mehadiei.wordpress.com/cronica-mehadiei-nr-1-2022/ (accesat: 30.11.2025).

Augustin Mureşan, Ioan Popovici, ,,Banderola tricoloră un însemn distinctiv al Gărzilor Naţionale Române”, în Historia Special (Bucureşti), an VII, nr. 25 decembrie 2018, pp. 47-49.

Elena Pălănceanu, ,,Steaguri din colecţia Muzeului de Istorie al Republicii Socialiste România”, în Muzeul Naţional, I, 1974, pp. 135-155.

Constantin Vlaicu, Noiembrie 1918: Mehadia, între ocupaţie şi speranţă; https://uzprcarasseverin.org/2025/11/25/noiembrie-1918-mehadia-intre-ocupatie-si-speranta/(accesat: 30.11.2025).