Atunci, am deschis porțile spre libertate… – Sorin Stanciu, președinte al UZPR

Romanticul Decembrie 1989… Vremea caldă de afară a devenit fierbinte, atunci, acolo, în marea piață din mijlocul Bucureștiului. Ceaușescu fluierat, huiduit, alungat de mulțimea furioasă. Comandantul suprem (!) dezertează laș din post. Elicopter, fugă, condamnare, execuție… Entuziasm popular delirant. Avântul revoluționar începe însă să fie „aranjat”! Dar, tot atunci, cu curaj și fermitate, PRESA, ziariștii își iau în primire noua misiune: paza democrației ce va să se instaleze! Primul ziar LIBER este împărțit de la o fereastră, în Sărindar. Iată, prima noastră „tranșă” adevărată de libertate! Pe care ne-am luat-o singuri, atunci. Și, repede, la început de ianuarie, de an nou, o zăpadă de un alb imaculat s-a așternut peste noi, peste țară, oblojind suferințele rămase în urma uriașului val… Televiziunea Română Liberă ne furișa în case muzicile concertului de la Viena. Și speranța noastră, și ea, se furișa. De atunci, în continuare, sperăm, tot sperăm. Vom avea o imensă recunoștință, întreaga noastră viață, pentru toți cei care, atunci, ne-au dat această speranță ! Să sperăm, prieteni !

Lasă un comentariu

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.