de Dumitru Buțoi
UZPR
Muzeul Satului Bănățean din Timișoara, depozitarul unei zestre de valori inestimabile, etnografice, folclorice, culturale și de obiceiuri tradiționale românești, încheie în forță un an de evenimente de referință și meditație profundă că această instituție sub egida C.J. Timiș a devenit, prin activitatea sa de peste 50 de ani, o instituție de utilitate publică în slujba comunității. În susținerea acestui demers efervescent se evidențiază și evenimentele la care am participat recent respectiv: Fragmente din Istoria Banatului, crestomație de documente vechi și manuscrise, vernisaj, ora 13,oo și Expoziția etno- arheologică, Banatul otoman-restituiri culturale. Concept curatorial prof. dr. Maria Hadiji.
Lansări de carte
Autor, Ivan Birta, Povestea scrisului puțin diferită volumul I-IV, prezintă prof. Ivan Birta, lingvist, folclorist și filolog.
Autor, Ionel Bota, Oravița și Țara Cărașului în vremea administrației otomane (1552-1714) editura Tipo-Art Oravița și Evul Mediu cărășan. Imaginar convergențe și clivație de mentalitate într-o provincie românească din Europa Centrală, editura TIM Reșița.
Prezintă: Ion Gheorghe Chiran, membru UZPR și documentarist Centrul Cultural și Complexul Muzeal Oravița, Cristina Anișoara Zainea, inspector principal pe proiecte și programe,Primăria Oravița, Mirela Cocheci, membru UZPR, poet și publicist, din Petroșani.
După prezentarea invitaților și salutul adresat participanților în număr semnificativ, la acest eveniment de excepție, de către domnul prof.univ.dr, Dorel Micle, directorul instituției, vernisajul a fost deschis de către doamna dr. prof Maria Hadiji printr-o scurtă incursiune în istoria inundată de izvoare scrise și nescrise a poporului român într-un timp milenar și plin de încercări și incertitudini.
Dincolo de fascinația vizuală transmisă nouă vizitatorilor prin documente vechi și manuscrise, dar și alte bijuterii istorice, puterea cuvântului scris și cărțile elaborate cu trudă în ani și ani, în ton cu tematica propusă, dar și alocuțiunile rostite de oameni cu notorietate și implicați trup și suflet în cultura și jurnalismul românesc au completat în mod fericit și benefic un tablou frumos ca o zi de toamnă românească.
Redăm câteva dintre alocuțiunile rostite referitoare la cărțile prezentate de autorii menționați.
„Referindu-mă la cartea despre care facem vorbire Oravița și Țara Cărașului în vremea administrației otomane, pot spune că este o oglindire bine documentată a perioadei cuprinsă între anii 1552 și 1718, o transpunere a cititorului în vremea când otomanii administrau Pașalâcul de Timișoara și subdiviziunile acesteia. Cartea reflectă și prin abundența de denumiri folosite în vremurile cuceririi otomane din toate domeniile descrise, printre altele modul de organizare administrativă, Sangeacuri, orașe, sate etc. și modul desfășurării vieții sociale, religioase. Cartea face referire la industria zonei, la agricultura, armata și justiția perioadei, religia și evenimentele politice. Cartea este împărțită pe trei secțiuni. Despre prima secțiune tocmai am făcut referire. Cea de-a doua secțiune, la care am avut onoarea să particip în teren spre documentare alături de autor ne deslușește scopul și executarea unui pod peste râul Caraș, în apropiere de localitatea Grădinari, pod construit pe vremea administrației otomane fiind de o importanță strategică deosebită, asigurând în special deplasarea armatelor spre Vârșeț, dar și a civililor de-a lungul timpului.Ionel Bota este o personalitate complexă, istoric, poet, critic literar, pictor, grafician, muzeograf, omul care a scris peste 70 de cărți din domeniul istoriei, monografii, poezii și critică literară, omul care a reușit înființarea câtorva muzee în Oravița. (Ion Gheorghe Chiran)
„Evenimente politice în Țara Carașului în perioada administrației otomane În urma cercetărilor efectuate de autor a fost descoperit basorelieful unui cap de ofițer turc, expus în acest muzeu, care de-a lungul istoriei a fost încastrat, la porunca lui Leopold Wilhelm von Kolowrat-Krakovsky, trimisul împărătesei Maria Therezia, in zidul Lacului Mic din Oravița așa fel încât să nu fie în văzul nimănui, după cum afirmă autorul. A fost neglijat, nemeritat, zeci de ani, acesta reprezentând o dovadă de netăgăduit a evenimentelor ce au avut loc în această parte de țară în acele vremuri. În ultima secțiune a cărții este prezentat atât monumentul istoric datând din vremea administrației otomane pe teritoriul Țării Cărașului: Podul medieval de la Grădinari, însoțit de fotografii elocvente cât și basorelieful despre care am făcut vorbire. Acesta va reveni in Oravița, la Muzeul de istorie a Văii Cărașului. Bineînțeles că notele de subsol abundă, dovedind încă o dată acribia cu care își desăvârșește lucrările autorul. (Cristina Zainea)
„Cartea domnului Ionel Bota, Evul Mediu Cărășan” până la instaurarea administrației otomane, explică foarte clar faptul că,inclusiv în evul mediu provinciile istorice cu populație majoritară valahă/românească vor colabora permanent: e vorba despre Caraș, Severin, Hunedoara, Jaleș/ Gorj și Mehedinți. Toate realitățile istorice de la 1000 încoace, inclusiv apărarea în fața pericolului turcesc în vremea lui Iancu de Hunedoara, includ o astfel de colaborare, explicațiile au ca argument: tradiții,obiceiuri, mentalitate comună, uzul limbii române, care e o limbă neolatină.(Mirela Cocheci)
Despre cărțile scrise cu mare sinceritate și iubire de istoria și evoluția în timp a poporului roman, dar și despre civilizația lumii și vechile manuscrise, piese de muzeu unicat, dobândite cu mari sacrificii, prezentate cu sufletul în palme, de prof. cercetător neobosit Ivan Birta, putem concluziona cu bucurie că pentru un timp rezonabil am fost elevii cuminți ai unei lecții de excepție de istorie și filologie universală. Un om deosebit cu conștiința risipită prin cultura română, un mare iubitor de Eminescu și de Nicolae Iorga. „Cărți, ca niște secvențe monumentate dintr-o istorie seculară care din păcate printr-o traducere stufoasă a textului care tratează fenomenul sintactic al limbii, ceea ce adesea nu poate fi transmis adecvat în limbile: engleză, germană, română, sârbă ori croată” (Ivan Birta). Cu generozitate a oferit, ca donație pentru Biblioteca Muzeului, câteva exemplare de mare importanță.
Și pentru că ,,SUNTEM ROMÂNI ȘI PUNCTUM” , Mirela Cocheci și Maria Rogobete au încheiat o întâlnire cultural-jurnalistică memorabilă, prin recitarea din creația proprie a două poeme de suflet , de sensibilitate și simțire românească.
Menționăm, cu bucuria dintotdeauna că, Filiala „Mihai Eminescu” Timiș a UZPR a fost prezentă și implicată activ în reușita de succes a acestui eveniment cu profundă reverberație europeană. Suntem ,,ÎMPREUNĂ” Ion Gheorghe Chiran, Oravița, Mirela Cocheci, Petroșani, Nicolae Toma, Maria Rogobete, Lugoj, Maria Istov, Horia Țâru, Gheorghe Lungu,Timișoara. Muzeul Satului Bănățean, prin domnul director prof.univ, dr. Dorel Miclea și doamna dr. prof. Maria Hadiji ne pot deveni parteneri de succes în derularea în viitor, în acest spațiu în care se respiră cultură și spirit românesc de calitate, a unor proiecte inițiate de Filială.
UZPR CARAS SEVERIN 