Din ciclul CĂRĂȘENI DE NEUITAT, de Constantin FALCĂ

MIHAI VINTILĂ

A văzut lumina zilei la 10 martie 1932 la Caransebeș, județul Caraș- Severin. După studiile preuniversitare a urmat și absolvit în 1959 Facultatea de Medicină Veterinară din București. A fost repartizat în Dobrogea, la Băneasa. Căsătorit fiind din timpul studenției, a reușit după un an să se transfere în Banat, la Circumscripția Sanitar-Veterinară Zorlențu Mare, județul Caraș- Severin. Apoi a funcționat ca medic de circumscripție la Domașnea și Prigor, tot în județul Caraș- Severin. În anul 1989 s-a pensionat.
Mihai Vintilă a absolvit acea școală a suferinței extreme, întrucât nu e puțin lucru să-ți pierzi unica fiică, atunci când ea nu părăsise vârsta adolescenței.
Din acea perioadă el s-a decis să- și petreacă viața mai mult în artă, în tablourile sale așa zise „naive”.
Pe lângă activitatea medicală veterinară, Mihai Vintilă a mai avut și alte preocupări: pe câteva de care am amintit și activitatea scriitoricească publicistică.
Debutul expozițional l-a avut în anul 1979. De atunci a avut peste 350 de expoziții personale și de grup în toate localitățile importante ale țării, dar și în străinătate: Belgia, Olanda, Luxemburg, Franța, Spania, Finlanda, Austria, Statele Unite ale Americii, Liban, Canada, Italia, Germania, Israel, Elveția, fosta Iugoslavie etc.
De asemenea, a participat la peste 30 de tabere de creație și în străinătate. A fondat la Reșița-Fundația artiștilor plastici naivi „Vintilă Arplana”, care a reunit mulți artiști plastici renumiți din țară, printre care și fratele său, scriitorul Petru Vintilă.

În publicistică a debutat în 1996 și de atunci i-au apărut 13 volume de proză, dintre care amintim: „Naufragiu peninsula naivilor”, „O clipă de vis”, „Crochiuri din albumul meu”, „Colivia cu naivi”, „Din însemnările unui medic veterinar”, „Dicționarul artei naive din România”, „Noi pete de culoare”, „Vorbe de duh printre celebrități”, „Album de artă naivă”, „Arca din arhipelagul naivilor”, „Înainte de uitare” ș.a.m.d.
În anul 2005 a fost distins cu diploma de „Cetățean de Onoare” a municipiului Caransebeș, iar în anul 2016 a primit titlu de „Cetățean de Onoare a județului Caraș- Severin”. De asemenea, a fost recompensat și cu distincția foarte importantă de „Senior al Culturii din Caraș-Severin”.
A donat orașului Caransebeș 47 de tablouri din pinacoteca fundației „pentru nemurire”.

Note critice:
„ … Picturile lui Mihai Vintilă mi-au umplut sufletul de lumină și culoare. Mi-au adus bucuria zăpezii proaspete, ecourile pașnice ale satului, zâmbetele blajine ale orașului, forfota voioasă a mulțimilor, gravitatea cosmică a animalelor. E un artist de mare sensibilitate și har. Lângă titulatura atât de meritată de pictor, aș înlocui cuvântul de „naiv” cu unul care ar sublinia termenii de candoare, frăgezime; exuberanță, umor”.
Valentin Silvestru, critic de artă
„ … Mihai Vintilă este rapsod al satului bănățean, inconfundabil și fericit spațiu al trăirilor intense, artistul înregistrează totul, cu atenție, cu apetit pentru anecdotă și haz, cu implicare în spațiul motrice, dar și cu detașarea malițioasă a cronicarului de evenimente fabuloase, uneori pantagreulice”
Virgil Mocanu, scriitor
„ … Mihai Vintilă a împletit în mod salutar arta medicală cu arta plastică. Atât atașamentul profesional, cât și abgnegația artistico-literară au reprezentat la el pulsiuni născute din har și talent, care s-au vrut împlinite. Pentru amândouă ipostazele se poate vorbi de împliniri la superlativ.
Consider că dr. Mihai Vintilă a făcut mai mult decât i s-ar putea cere cuiva să facă într-o viață, fapt pentru care va rămâne, în mod cert, nemuritor”
Prof. Dr. Alexandru Stupariu
„ … L-am prețuit dintotdeauna pe Mihai Vintilă pentru că a avut inspirația (aproape divină), dar și curajul să își aleagă, cu decenii în urmă, nobila meserie de medic ce tratează animalele de pe lângă casa omului, ceea ce înseamnă că el însuși e un om blând și bun … el s- a decis să-și petreacă viața mai mult în artă în tablourile sale așa zise „naive”, adică acolo în copilăria omenirii, unde imposibilul devine posibil pentru că el nici nu există, unde curgerea timpului poate fi oprit în loc, unde dintr-un singur lujer de păpădie poți reinventa o lume.”
Nicolae Irimia, scriitor
Un OM minunat care ne-a părăsit în data de 27 mai 2020.
Dumnezeu să-l odihnească în Împărăția Sa!