Motto: 15,16,17,…..decembrie 1989 Timișoara

În 1989 am trăit un vis (ne)visat / Binecuvântați în toate de Dumnezeu/
Azi mă-nclin la icoane și-nfiorat / Aud, ascult cum plânge istoria pe zare/
Și porumbeii plâng în Piața Libertății / Și catedrala plânge în sufletul meu
Revoluția a fost și rămâne un vis frumos în așteptare!

Ninge peste țara mea de rouă și nectare
Ninge cu fulgi mari de zăpadă și cu iluzii ninge
Decembrie încremenit în amintiri
A devenit un poligon de încercare
Din care azi,
Înfiorat vă scriu și-ascult cum dincolo de zare
Plâng eroii prin statui și catedrala plânge!
Plouă peste țara mea de nectare și rouă
Plouă torențial,
Plouă cu lacrimi ca-n cimitirul de la margine de sat
Decembrie resemnat în resemnare
Ca și mine cotropit de iluzii, nu mai poate sta vertical
În fața istoriei cum a stat în 1989
Plantația de sclavi e tot ce-am câștigat!
Țara mea de rouă și nectare
A ajuns cu tritețea la marginea genunii
Și răstignită precum o lacrimă în plânsul națiunii
Merge mai departe, optimistă spre o nouă primăvară
Dacă nu cumva tâlharii nu vor ieși la drumul mare
Și-o vor ucide în tăcere, precum un pui de căprioară!
Cinstire și recunoștință veșnică eroilor Revoluției din 1989!
,,LA MULȚI ANI POPOR ROMÂN!”

Dumitru BUȚOI/ UZPR Timiș