„Fără dânsa ar fi Banatul Montan mult mai sărac…”[1] scrie Erwin Josef Țigla, iar cei care o cunoaștem pe doamna Edith Guip-Cobilanschi îi dăm dreptate! „Cel care a cunoscut-o o dată, nu o va mai putea uita… Zâmbetul ei ca și poveștile ei scoase din viață te vor urmări și nu te vei mai putea debarasa de ele: te vor face să meditezi, să râzi, să plângi, să visezi…” continuă Erwin Țigla portretul doamnei Cobilanschi. Iar eu aș adăuga următoarele: această doamnă te cucerește din prima! Nu se poate să o întâlnești pe doamna Cobilanschi și să nu te îndrăgostești de ea! E cuceritoare! Prin zâmbetul de care amintea colegul Erwin și printr-o inteligență sclipitoare! Prin talentul său nativ în a se face plăcută, dar și prin farmecul poveștilor pe care le rostește cu o extraordinară ușurință, astfel încât te întrebi automat dacă acele personaje chiar au existat, dacă acele întâmplări chiar sunt reale sau sunt doar rodul imaginației acestei minunate povestitoare!

Edith Guip-Cobilanschi scrie cu bucurie și entuziasm, iar povestirile domniei sale chiar sunt reale sau inspirate din realitate. Este o pasionată și harnică scriitoare,  mărturisind că are această pasiune dintotdeauna. Doar că după anii ’90, o dată cu pensionarea, timpul i-a permis să se dedice mai mult scrisului. Iar Erwin Josef Țigla a avut un rol esențial în debutul editorial, insistând în a aduna toate poveștile, povestirile, versurile scrise în timp de Edith Guip-Cobilanschi: „…Domnul Țigla m-a invitat să strâng toate poeziile, toate reportajele despre Banatul Montan pentru a scoate o carte. Așa a apărut prima mea carte cu povești haiducești, care mi le spuneau bătrânii pe munte… Am scris multe istorioare legate de adevăr și de fapte întâmplate.”[2]

Edith Guip-Cobilanschi s-a născut în 13 iulie 1937 la Oțelu Roșu (Dealul Ferdinandului) în Banatul Montan. A studiat la Timișoara și a fost profesoară de limba germană timp de 37 de ani. A avut o carieră didactică frumoasă și fructuoasă, a slujit catedra și învățământul bănățean atât ca dascăl dedicat, cât și ca director și ambițios coordonator de proiecte educaționale.

A debutat publicistic în „Tribuna școlii” în anul 1987. Apoi a continuat să publice în reviste precum: „Neue Banater Zeitung”, „Allgemeine Deutsche Zeitung für Rumänien”, „Echo”, „Reșița”, „Reflex”, „Bocșa culturală”, „Lot und Waage”, „Eckart”, „Stafette” etc.[3]

A publicat șase cărți, toate în limba germană, apoi, la îndemnul istoricului literar Cornel Ungureanu, a început să publice și în limba română. Debutul editorial s-a produs în anul 1999 cu volumul „Poesie des Banater Berglands. Gedichte und Prosa” (Poezia Banatului Montan. Poezii și Proză) coord. Erwin Josef Țigla. București: ADZ, 1999.

Apoi au apărut alte volume între care amintim: „Dem Banat in tiefster Dankbarkeit (Banatului cu adânci mulțumiri. Timișoara: Eurobit, 2000);„Bekannte und unbekannte Banater (Bănățeni cunoscuți și necunoscuți. Timișoara: ArtPress, 2002); Erinnerungen von früher und gestern (Amintiri de demult și de ieri. Timișoara: ArtPress, 2004); Charakterbilder im Wandel der Zeit (Caractere la răscrucea timpurilor. Timișoara: Cosmopolitan, 2006); Süßes Heimweh, bitteres Fernweh (Dulce dor de casă, dor amar de ducă. Reșița: Banatul Montan, 2008); În hora ielelor (Reșița: Editura TIM, 2012); Schulmeisterin im Osten (Dăscăliță în răsărit. Timișoara: Cosmopolitan-Art, 2012).

Povestiri ale scriitoarei Edith Guip-Cobilanschi sunt cuprinse și în antologii, dar sunt „risipite” și prin diverse publicații de literatură și cultură din țară și străinătate.

Veritabil scriitor al Banatului, admirabila Edith Guip-Cobilanschi este membru al Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Timișoara, și se bucură de importante recenzii și cronici semnate de scriitori de seamă precum: Ada D. Cruceanu, Eleonora Pascu, Ingeborg Romoșan, Hans Liebhardt, Dan Cărămidaru, Alexander Gerdanovitz, Eveline Hâncu, Erwin Josef Țigla, Marianne Virginia Lăzărescu, Thomas Hüttner, Ștefan Ehling  și alții.

De asemenea, Doamna Edith Guip-Cobilanschi este decorată cu Crucea de aur pentru merite de către Republica Austria, cu însemnul prieteniei în bronz de către Landul austriac Știria, cu medaliile autohtone „Alexander Tietz” și „Otto Alscher” ale Banatului Mondan, dar și cu alte importante distincții venite din partea unor instituții și asociații.

Doamna Cobilanschi este o bucurie și un răsfăț pentru orice colaborator! Revista „Bocșa culturală” este una dintre norocoasele reviste din Banat care găzduiește, număr de număr, frumoasele povești ale scriitoarei Edith Guip Cobilanschi. Suntem onorați s-o avem colaboratoare și prietenă!

De asemenea, este o prezență extraordinar de agreabilă în cadrul evenimentelor organizate la Bocșa de Forumul Democratic al Germanilor, unde ne răsfață cu povești de ieri și de azi, cu plauzibile și savuroase comentarii despre viața cotidiană, îmbrăcate, fie într-un umor negru, uneori chiar macabru, fie într-un umor sarcastic, plin de ironie. Dar, întotdeauna, un umor sănătos, ca, în final, optimismul să învingă! Fiecare comentariu sau povestire se încheie triumfând binele (sau, cel puțin, cu speranța aceasta!), se încheie printr-o concluzie povățuitoare și înțeleaptă.

Edith Guip Cobilanschi este o doamnă frumoasă, delicată și sensibilă, dar și un om bine ancorat în realitate; este de o extraordinară luciditate, iar acest talent de povestitor parcă o ajută să evadeze, adesea, din realitatea uneori prea dură, chinuitoare chiar. Este Doamna poveștilor din Banat, iar noi, bocșenii, suntem tare mândri că o avem alături, că o avem „aliată”în demersurile noastre cultural-literare! Că este unul dintre scriitorii fideli și importanți prezenți în paginile revistei „Bocșa culturală” doar din iubire, fără alte avantaje sau câștiguri! Din iubire de oameni, de scris, de literatură… Din iubirea și bucuria de a împărtăși povești!

Pentru toate acestea, vă mulțumim, Doamnă! Vă mulțumim pentru modelul de Om care sunteți pentru fiecare dintre noi! Vă mulțumim pentru acele povești-lecții de viață, pentru acele povești de ieri și de azi, din care desprindem, râzând, defecte sau calități ale unor oameni iviți adesea „în imediata noastră apropiere”. Vă mulțumim că împărtășiți aceste talente (sau talanturi!) cu noi, că ne sunteți aproape, necondiționat!

La mulți ani, Doamnă Edith Guip-Cobilanschi! Dumnezeu să vă țină sănătoasă și frumoasă întru mulți ani!

Iar eu, personal, îl rog pe bunul Dumnezeu să mă-nvrednicească să primesc încă mulți ani înainte scrisorile dumneavoastră, plicurile elegante și personalizate cu talent și dragoste de mâinile dumneavoastră iscusite!

La mulți ani, Doamnă a poveștilor din Banat!

---

[1] Reflex (Reșița). An XVIII (serie nouă). nr. 7-12 (202-207), iulie-decembrie 2017, p. 23.

[2] Titus Crișciu. Idei în labirint. Interviuri. Oravița: Clubul „Mitteleuropa”, 2011.

[3] Enciclopedia Banatului. Literatura. Timișoara: Editura David Press Print, 2016.