Originar dn satul Scorila, comuna Vlădaia, judeţul Mehedinţi, Ioan Mitucă s-a născut la 29 august 1919, fiind unul dintre cei opt copii ai familiei învăţătorului Gheorghe Mitucă. La vârsta adolescenţei, între 1931-1939 a frecventat Liceul Militar „Mihai Viteazul” din Alba Iulia. În anul 1941, ajunge pe meleagurile Mehadiei, în urma căsătoriei sale cu Zoia Colojoară, fiica preotului din localitate (M. Demetriade, S. Moldovan, Ion Mitucă de la rezistenţă la dizidenţă, în Caietele CNSAS, p.78, în http://www.cnsas.ro/documente/caiete/Caiete_CNSAS_nr_2_2008.pdf.)
Absolvent, cu gradul de sublocotenet şi şef de promoţie, al Şcolii Militare din Timişoara, Ion Mitucă, timp de trei ani (1941-1944), a luptat pe frontul de Est, fiind încorporat în Regimentul nr.37 Artilerie Turnu Severin (Ibidem, p.78-79). De remarcat este faptul că, în această etapă a războiului, a primit mai multe distincţii, de la ordinul „Mihai Viteazu”, clasa a III-a, la „Crucea de fier”, clasa I şi a II-a până la ridicarea la gradul de căpitan, pe scara ierarhiei militare (Ibidem). Nu a lipsit nici de pe frontul antihitlerist, după ce România a întors armele împotriva armatei germane, la 23 august 1944, luptând alături de Regimentul nr. 42 Artilerie Lugoj până la sfârşitul conflagraţiei, în Cehoslovacia şi Ungaria (Ibidem, p.79).
După război, pentru scurt timp, a îndeplinit funcţia de comandant de baterie în Centrul de instrucţie Cincu Mare din Făgăraş (Ibidem). În contextul politic al bolşevizării ţării, ca fost ostaş pe frontul antisovietic, a fost trecut pe lista duşmanilor regimului comunist, care se instaura atunci în România. În consecinţă, la sfârşitul anului 1947, a fost scos din rândul cadrelor active ale armatei române. În noua situaţie, se stabileşte în Mehadia, localitatea natală a soţiei sale, împreună cu aceasta şi cei doi copii ai lor, Ioan şi Carmen, în casa socrului său, preotul Aurel Colojoară (Ibidem).
Aici intră în atenţia organelor statului, astfel că, la 17 aprilie 1948, Legiunea de Jandarmi Severin, semnala activitatea conspirativă a fostului ofiţer Mitucă. Acesta ar fi fost convins de o veche cunoştinţă, Răutu Constantin, gazetar din Turnu Severin, fost membru al Comitetului de conducere a filialei PNŢ- Mehedinţi, acum membru în Comitetul Central al Mişcării Naţionale de Rezistenţă, să se implice în formarea unei organizaţii locale de luptă anticomunistă (Arhiva Tribunalului Militar Timiş, F.P., Dos. 4/1948, vol.2, f.188).
Drept dovadă că Ion Mitucă a reuşit să contacteze mai multe persoane din localităţile învecinate sau apropiate Mehadiei (de la Băile Herculane, Mehadica, Plugova până la Teregova şi Armeniş) sunt informaţiile provenite din notele informative de urmărire ale subiectului. Spre exemplu, Serviciul de Siguranţă din Lugoj, fusese informat, prin structurile sale, că la 4 august 1948, Mitucă Ion şi socrul său, preotul Colojoară, duc o propagandă din comună în comună(Arhiva Tribunalului Militar Timiş, F.P., Dos. 4/1948, vol.2, f.168). Prin urmare, în vara anului 1948, Mitucă a pus bazele unui nucleu de rezistenţă anticomunistă în Mehadia, cu scopul de a interveni în războiul dintre Est şi Vest, preconizat a începe în toamna aceluiaşi an, format din Popa Ştefan, învăţător în comuna Mehadia, Stoica Miron, învăţător în comuna Mehadica, Constantinescu Emil, învăţător în Topleţ, Rudolf Cristian, un apicultor care locuia în Valea Bolvaşniţei, Belba Valeriu, domiciliat în Pecinişca, care se ocupa cu comerţul, Cumpănaşu Ioan, învăţător în Pecinişca şi Păun Teodor, electrician de meserie, domiciliat în Mehadia (Gabriela Bica, Teza doctorat, Mişcarea de rezistenţă anticomunistă din Munţii Banatului în perioada 1948-1964 în memoria colectivă, Cluj- Napoca, 2006, p.367) .
În ciuda planurilor ambiţioase, căpitanul Ion Mitucă s-a confruntat de timpuriu cu problemele privind siguranţa personală, dar şi loialitatea membrilor recrutaţi. Tocmai de aceea, acţiunile pe care le plănuia a fi înteprinse, în perioada august-septembrie 1948, au eşuat. Astfel, Mitucă, în colaborare cu Răutu, intenţiona să multiplice şi să răspândească manifestele „Fraţi Români” şi „Deşteaptă-te, române”, dar din cauza lipsei de mijloace tehnice şi a sabotării activităţii de către informatorii infiltraţi în grupul său, acţiunea a fost zădărnicită (Ibidem, p.368). De asemenea, plănuia răpirea la mijlocul lunii septembrie a ministrului de interne, Teohari Georgescu şi a Anei Pauker, cunoscută pentru poziţia ei importantă în statul comunist, în timpul unei vizite a acestora la Băile Herculane, dar, începând cu 9 septembrie 1948, membrii grupului coordonat de la Mehadia de Mitucă au început să fie arestaţi (Ibidem, p.369).
Metodele folosite de autorităţile comuniste pentru anihilarea şi lichidarea acestuia s-au dovedit eficiente. De pildă, în schimbul unor sume de bani sau a unor compromisuri, organele de urmărire primeau informaţii despre activitatea, membrii şi intenţiile organizaţiei. Prin urmare infiltrarea unor agenţi sau recrutarea altora din rândul membrilor sau colaboratorilor lui Mitucă au netezit calea spre capturarea nucleului anticomunist de la Mehadia. Conform fişei matricole penale (sursa:https://www.iiccmer.ro/fise-matricole-nou/?drawer=Fise%20matricole%20penale%20-%20Detinuti%20politici*M*M%2007.%20Misa%20-%20Moisuc*Mituca%20Ioan), fostul ofiţer Ion Mitucă a fost arestat la 12 septembrie 1948 şi apoi condamnat de Tribunalul Militar Timiş, în baza Art. 209, C.p., la 5 ani închisoare corecţională pentru uneltire, fiind găsit vinovat pentru răspândirea de manifeste subversive.
Gabriela Bica
https://cronicamehadiei.wordpress.com/author/cronicamehadiei/
UZPR CARAS SEVERIN 