Doamna Stanzel, o doamnă de poveste!

… Iar povestea este cu atât mai atrăgătoare, cu cât dezvăluie o lume, un loc, o anume perioadă de timp!

Știu că unii vor reclama faptul că acea „perioadă” despre care vorbim este cea comunistă. Da! Așa e! Doar că, unii dintre noi ne-am născut și am crescut în acea „perioadă”, în acea „epocă de aur”. Și nu avem cum să ștergem din trecutul nostru acest lucru.

Dar nu despre politică și comunism îmi propun să scriu, ci vreau să readuc în memoria și atenția bocșenilor o doamnă profesoară care, în acea „perioadă de tristă amintire”, a ales să lupte și nu să se plângă, iar puterea oamenilor de a depăși cu fruntea sus obstacolele și de a-și împlini măcar o parte din vise, întotdeauna ne inspiră și ne încurajează!

Această doamnă se numește Zahara Stanzel și nu cred că există bocșean din generația mea (și nu numai!) să nu fi auzit, măcar, de Doamna Stanzel, directoarea Casei Pionierilor!

Cunoaștem cu toții că, după anul 1948, odată cu consolidarea regimului comunist în România, în Republica Populară Română, Comitetul Central a trasat UTM-ului sarcina de a crea și conduce organizația de pionieri, după modelul organizației de pionieri din Uniunea Sovietică, iar în 30 aprilie 1949, la București apăreau primii pionieri din R.P.R.

În documentele de partid se arăta că aceste organizații de pionieri conțineau copii cu vârste cuprinse între 9 și 14 ani și că „principalul rol al organizației  de pionieri era acela de a ajuta școala în crearea omului nou, în crearea unui om legat de partid, unui om devotat clasei muncitoare, devotat patriei.”

În anul 1973, prin Dispoziția nr. 60 din 1 oct.1973, Consiliul Popular al județului Caraș-Severin, prin Inspectoratul Școlar Județean dispunea înființarea Școlii Speciale și a Casei Pionierilor din orașul Bocșa și numea directorii acestor instituții nou înființate: „Cu data de 1 septembrie 1973 tov. Orbu Petru, profesor titular la Școala Generală Tirol, se transferă pe postul de director la Școala Ajutătoare de elevi din orașul Bocșa și se încadrează ca profesor cu universitate, gr. II, vechime în învățământ 15 – 20 ani, salariu anual de încadrare 2550 lei (majorat cu două clase) plus indemnizația de conducere lunară de 250 lei. I se rezervă catedra de limba română la Școala Generală din Tirol.”

Citește articol întreg:

GABRIELA ȘERBAN: Dascăli de frunte: prof. ZAHARA ONEL STANZEL

În anul 2019, la Bocșa, asistam la debutul editorial al unei bocșence, pe numele ei Adina Cotorobai, pe care unii dintre mulții invitați la eveniment au cunoscut-o deja, domnia sa fiind una dintre vrednicele fiice ale urbei noastre.

Întâlnirea din 31 mai 2019 a avut menirea de a aduce acasă, la Bocșa, nu doar omul și profesorul Adina Cotorobai, ci, mai ales scriitorul Adina Cotorobai, fostă Iuga, născută în 12 februarie 1953 la Bocșa, absolventă a Liceului Teoretic „Tata Oancea” din localitate, apoi a Facultății de Litere a Universității de Vest Timișoara.

Stabilită la Cluj, este profesoară și, mai nou, scriitoare, și a fost  invitata Bibliotecii publice „Tata Oancea” din Bocșa alături de volumul său de debut.

Adina Cotorobai a surprins plăcut publicul bocșean cu un roman intitulat „Privind peste umăr”, volum apărut în anul 2018 la editura „Limes” din Cluj (coord. scriitorul Mircea Petean), un roman bine scris, o cronică de familie, care abundă în personaje și întâmplări și care reușește să contureze o epocă, acea epocă dinainte de 1989. Un roman autobiografic, o carte de familie, dar și o carte a Bocșei și a Banatului, și, în aceeași măsură putem spune, a dascălilor, autoarea redând excepțional atmosfera din școlile perioadei comuniste, statutul dascălului și al elevului acelor vremi, pledând în permanență pentru noblețea profesiunii de slujitor al catedrei. Un roman frumos, cald, accesibil, cu secvențe umoristice savuroase.

Iată că, sâmbătă, 4 iunie 2022, dna. Adina Cotorobai se întoarce la Bocșa pentru un eveniment de suflet – întâlnirea promoției 1972 a Liceului Teoretic ”Tata Oancea” – , prilej cu care scriitoarea Adina Cotorobai își lansează cel de-al doilea volum de proză, de astă dată proză scurtă, volum apărut recent la aceeași editură clujeană, sub îngrijirea aceluiași Mircea Petean – „Sanatoriul” (Limes, 2022).

Evenimentul a fost găzduit de holul Liceului Teoretic „Tata Oancea” Bocșa și organizat în parteneriat cu Casa de Cultură și Biblioteca Orășenească „Tata Oancea”.

După cuvântul de salut venit din partea directorului gazdă, prof. Dragoș Vasile, s-au spus frumoase cuvinte despre scriitoarea deja cunoscută și despre cărțile domniei sale. Au vorbit: Gabriela Șerban (directorul bibliotecii), prof. Ana Kremm, istoricul Mihai Vișan, iar evenimentul a fost moderat de Dan Liuț (directorul Casei de Cultură).

„După debutul cu un roman de o mare complexitate, Adina Cotorobai revine cu această culegere de povestiri scrise în registre diferite, dinspre umoristic până înspre dramatic, cu accente de un eticism bine argumentat.” consemnează pe coperta a IV-a scriitorul și editorul Mircea Petean, conchizând: „ Dăscăliță de meserie, autoarea are o vervă ironică și autoironică de-a dreptul inepuizabilă, dar nu rezistă nici tentației de a sancționa cu o tandră asprime mentalități, atitudini, gesturi nefirești, mizerabile ori de-a dreptul incalificabile.”

Și de această dată, omul Adina Cotorobai a reușit să cucerească prin bună dispoziție și volubilitate, prin sinceritate și firesc, iar scriitoarea Adina Cotorobai a surprins printr-o proză incitantă, uneori tragică, alteori comică, linia dintre cele două fiind extrem de subțire, o carte care se citește dintr-o suflare sau cu sufletul la gură, însă extrem de serioasă, autoarea dovedindu-se a fi un fin observator al problemelor și trăirilor ( uneori dramatice!) din societatea actuală. Coperta cărții este sugestivă și este realizată de ing. Virgil Cotorobai.

Evenimentul din 4 iunie, dedicat cărții, s-a încheiat cu o sesiune de autografe și alta de fotografii, iar evenimentul dedicat celor 50 de ani de la absolvirea liceului a continuat într-o altă locație, cu muzică, dans și voie bună.

DALBOȘEȚ – „Oamenii sunt mai sănătoşi şi mai puternici cu cât sunt mai ataşaţi de rădăcinile lor pentru că ele sunt parte din identitatea fiecăruia. De aceea, a-ţi pierde legătura cu rădăcinile e un mare pericol”. N-o spunem noi, ci dr. Nistor Becia, psiholog originar din Dalboşeţ, din 2008 stabilit în capitala Ţării Galilor!

Ajungea acolo după ani de zile în care îmbrăcase uniforma militară şi apoi pe cea de jandarm. Numai că, curios din fire, se-apucase să studieze psihologia la „Spiru Haret” şi să buchisească limba engleză în cursuri on-line, căci multe cărţi de psihologie erau scrise în engleză.

Unii ar putea zâmbi citind asta căci… ce faci c-o diplomă de la Spiru Haret? Însă învăţământul britanic are multe universități private, iar britanicii sunt interesaţi de ceea ce ştii. Nistor s-a convins vizitând Cardiff-ul la invitaţia unei cunoştinţe şi depunându-şi cv-ul la un spital pentru deţinuţi cu afecţiuni mentale. Nu mică i-a fost surpriza când s-a trezit angajat ca asistent psiholog, deşi nu-şi dădea multe şanse. I-au deschis drumul experienţa de militar şi cea de jandarm, engleza buchisită on-line şi… diploma de la Spiru Haret.

Greul abia acum începea căci, pentru a fi psiholog acolo, e musai să ai doctoratul. Iar asta, la britanici, presupune practică la greu. În 2018, almăjanul nostru îşi lua doctoratul, iar acum e „Chartered Psychologist”, cel mai înalt grad în Societatea Psihologilor din Marea Britanie, unde e membru din 2008. Este şi psiholog principal cu atribuţii de manager în consiliul de sănătate pe zona Cardiff-Swansea. Ca o recunoaştere a meritelor sale, recent, guvernul galez l-a cooptat pentru a activa în proiecte legate de migraţie.

La toate acestea trebuie adăugat că, în iulie 2021, sub conducerea sa, a luat fiinţă filiala britanică a Uniunii Ziariştilor Profesionişti din România (UZPR). Pe când era în ţară, fusese invitat de câteva ori la microfonul Radio Reşiţa, cunoscându-l astfel pe şeful UZPR, regretatul Doru Dinu Glăvan. După plecare, legătura a continuat, Nistor scriind articole pe diverse teme atât pentru a nu uita limba română, cât şi pentru că articolele lui stârneau interesul. Până când şeful UZPR i-a sugerat să pună bazele filialei britanice, care acum numără 15 membri şi mulţi colaboratori.

S-au adunat multe pe capul lui Nistor. Aşa încât, de puţin timp, a lăsat-o la cârma UZPR-ului britanic pe Alice Năstase Buciuta, jurnalistă originară din Bucureşti şi stabilită de ani buni la Londra, a cărei voce a devenit familiară ascultătorilor Radio Londra. Cum însă sângele apă nu se face, Nistor nu şi-a uitat satul natal.

Recent, dr. Nistor Becia şi-a lansat acasă cartea „Autismul şi viaţa pe spectrul autismului”. Este un ghid practic, al treilea pe care-l publică, inspirat de unul dintre proiectele pe care le conduce în Ţara Galilor şi pe care-l vrea replicat cu colegii din România întrucât, în ţară, acest domeniu este la început. „Vin destul de des în ţară deoarece am o colaborare strânsă cu Centrul Internaţional de Dezvoltare Personală «Otilia Todor» şi Asociaţia Feuerstein din România. La Dalboşeţ, m-am simţit ca atunci când eram elev şi se dădeau premiile la căminul cultural. I-am avut alături pe dascălii mei. Dan Stoinel, cel care m-a învăţat să scriu şi să citesc, a fost moderatorul evenimentul. D-na prof. Icoana Budescu mi-a fost dirigintă”, aflăm de la Nistor. În sală au fost şi colegi de la Braşov, printre care Otilia Todor şi Camelia Băncilă, alături de care a publicat în mai multe rânduri. Au mai participat Alina Mondoc, directoarea şcolii din Dalboset, şi alţi cinci directori de şcoală din zonă.

Nistor l-a invitat şi pe Marius Săndulescu, purtătorul de cuvânt al jandarmilor cărăşeni, care n-a putut să ajungă deoarece era în misiune la… Braşov. Acolo unde urma să meargă şi Nistor împreună cu colegii săi. Văzându-se cu Săndulescu, avea să afle că acesta vorbise despre Nistor cu col. Marius Militaru, şeful serviciului de comunicare al Jandarmeriei Române, care  vroia să-l întâlnească. Aşa s-a dezvoltat o colaborare. Cei doi vor să publice împreună o lucrare care combină cunoştinţe teoretice şi practice din România şi Marea Britanie.

„Mi-am construit o viaţă în Marea Britanie, dar menţin legături puternice cu România. Mi-e dor de prietenii din România cu care ţin legătura, mi-e dor să mă plimb şi să văd anumite locuri, dar Marea Britanie e precum a doua mea mamă. Îmi place să cred că sunt la începutul carierei şi mai sunt multe de realizat. Unul dintre obiective este să construiesc cât mai multe legături între cele două lumi”, încheie Nistor.

Românii din ţară îl fac mândru pentru că au arătat lucruri frumoase, dovedind Europei bunăvoinţa şi spiritul românesc. Pentru românii din lume e important să-şi înţeleagă rădăcinile şi să nu le uite. Aşa cum el însuşi nu le uită.

JCS-Ionel Ivaşcu