Sâmbătă, 8 mai 2021

Liviu Marșavina, prof. univ. dr. ing., Membru corespondent al Academiei Române, Timișoara
Ce înseamnă pentru Dumneavoastră Reșița la împlinirea a 250 de ani de industrie, sărbătoriți la 3 iulie 2021?
Am fost și voi fi reșițean, oriunde aș trăi sau munci, pentru că Reșița înseamnă cei mai frumoși ani din viață: copilăria, adolescența și anii de liceu. Liceul de Matematică – Fizică din Reșița (actualmente Colegiul Național „Traian Lalescu”), perioada 1970 – 1982 și cei 12 ani de studiu au constituit baza viitorului meu profesional. Mulțumiri sincere dascălilor mei, repere profesioniste ale educației cărășene, dar, înainte de toate, oameni pentru… viitori oameni!
Pașii mei s-au îndreptat spre studiile de inginerie grație tradiției și forței industriei reșițene de atunci. Cultura tehnică „plutea” în atmosfera anilor ‘80, astfel pasiunea pentru inginerie a venit firesc.
Am rămas îndrăgostit de împrejurimile minunate ale Reșiței: lacurile Secu, Gozna și Trei Ape, Cheile Carașului, Crivaia, Gărâna și Muntele Semenic. Toate înseamnă acel „acasă” unic. Înseamnă mamă, tată, vecini, prieteni, rădăcini.
Ce gânduri trimiteți Reșiței și locuitorilor ei în an jubiliar?
Doresc Reșiței și reșițenilor să își recâștige gloria de odinioară. Mi-aș dori ca Reșița să redevină unul dintre pionii importanți de dezvoltare regională și industrială. Mi-aș dori și ca locurile pitorești, cu care natura generoasă ne-a înzestrat, să fie puse în valoare, iar turismul să reprezinte o prioritate cu beneficii pentru locuitorii Reșiței, dar nu numai.
La un sfert de mileniu de când s-au sfințit primele două cuptoare semețe ale Reșiței, „Josephus” și „Franziskus”, rămân convins că orașul meu poate fi, din nou, la înălțime!

Flaviu Mihai Frigură-Iliasa, prof. univ. dr. ing., Timișoara
Ce înseamnă pentru Dumneavoastră Reșița la împlinirea a 250 de ani de industrie, sărbătoriți la 3 iulie 2021?
Indiferent dacă mă raportez la un moment aniversar sau nu, Reșița este orașul copilăriei și tinereții mele. Are un loc aparte în sufletul meu, este depozitarul amintirilor mele, orașul bunicilor și părinților mei, care au muncit, așa cum au putut, pentru bunăstarea lui. Reșița este o parte din mine. Pur și simplu. Este orașul unde m-am născut, am crescut, am învățat… și nu numai… Este o comunitate de oameni, nici mare, nici mică, într-o permanentă luptă cu istoria, încercând, și, în ciuda opreliștilor, chiar reușind să câștige, de multe ori, bătălia cu veacurile. Da…, poate are ceva din tăria oțelului, care dăinuie peste secole…, sau ceva din puterea unei locomotive, a unui motor naval, a unui hidrogenerator…, sau ceva din suflul unei piese de artilerie biruitoare în luptă. De fapt, aceste simboluri sunt parte din artefactele care au așezat Reșița, fără îndoială, în primul eșalon al producției mondiale. Le găsim încă, în multe locuri din lume…
Cât despre primul sfert de mileniu de „foc nestins”, cred că relația Reșiței cu industria este una simbiotică. Nu le putem separa. Nici nu ar fi corect. Constatăm că istoria modernă a acestui oraș a fost legată de industrie. Industria a fost „locomotiva” care a propulsat, când a avut puterea necesară, viața întregii așezări. Și încă o mai face. Aniversarea industriei este aniversarea întregii comunități. Privind spre trecut și spre realizările acestor secole de industrie, viitorul aduce o nebănuită speranță.
Ce gânduri trimiteți Reșiței și locuitorilor ei în an jubiliar?
Reșița a avut un trecut ancorat în prima revoluție industrială, are un prezent dominat de realitățile lumii postindustriale din a doua etapă, dar sigur va avea un viitor ca parte a industriilor inteligente. Pe parcursul primului sfert de mileniu de viață industrială a orașului, locomotiva cu abur a primei revoluții industriale, care a adus, în mod simbolic, această așezare, în rândul centrelor metalurgice europene, a fost înlocuită, din mers, în ultimul secol, cu o locomotivă mult mai performantă. Aceasta a propulsat orașul în noul mileniu, dar, din păcate, s-a oprit din parcurs, din cauze mai mult sau mai puțin… tehnice. Reinventarea acestui oraș este necesară, iminentă și inevitabilă. Consider că cercetarea, dezvoltarea și inovarea, alături de spiritul antreprenorial, bazate pe resursa de capital uman extraordinară, de care încă mai dispune orașul, vor contribui la prosperitatea viitoare a acestei comunități. Și… nu sunt doar niște cuvinte ale limbajului de lemn. Este crezul meu sincer.
De fapt, locuitorii Reșiței, școlile, centrul universitar, viața culturală, spiritul de comunitate, la fel ca și în cazul altor orașe, sunt resursa primordială…, iar zona Reșiței dispune, din fericire, și de alte nenumărate resurse naturale și materiale. Orașul trebuie reconectat la viața industrială globală, trebuie să fie vizibil și tentant pentru investitori, promovat ca atare, fără a neglija nici start-up-urile sau spin-off-urile cu potențial inovativ. Chiar dacă industria grea nu va mai avea aceeași pondere, spațiile industriale pot fi ușor reconvertite pentru alte tipuri de producție. Reșița poate primi unele companii industriale de prestigiu, care, pe lângă capitalul uman și resursele regiunii, vor avea o capacitate de producție localizată într-un peisaj mirific, integrând producția și natura într-o poveste de succes, așa cum s-a întâmplat deja în unele orașe postindustriale din Europa de Est, similare ca poveste și geografie. Trebuie doar să fim deschiși și să acceptăm schimbarea de paradigmă. Este o chestiune de timp până când industriile viitorului (energia verde, sectorul IT, electromobilitatea, materialele și tehnologiile avansate, alimentele curate, biotehnologiile etc.), împreună cu cele clasice (metalurgică, construcții de mașini), vor deveni viitoarele locomotive care vor propulsa Reșița în cel de-al doilea sfert de mileniu industrial.