Proiectul având marca „Reșița: 250 de ani de industrie”, care a debutat în prima zi a anului jubileului, la 1 ianuarie 2021, merge mai departe cu etapa a III-a, ultima. Inițiatorii acestui proiect sunt dr. Ada Cruceanu-Chisăliță și Erwin Josef Țigla, el desfășurându-se sub patronajul Centrului Universitar din Reșița al UBB, al Bibliotecii Județene „Paul Iorgovici” Caraș-Severin, al Forumului Democratic al Germanilor din jud. Caraș-Severin, al Asociației Germane de Cultură și Educație a Adulților Reșița, al revistei „Reflex: Artă – Cultură – Civilizație”, al Societății „Metarsis: activități și servicii de cultură urbană și artă contemporană” Reșița și al Filialei Caraș-Severin „Ștefan Naciu” a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, demonstrând încă o dată, că împreună se pot realiza lucruri frumoase… Afișul și logo-ul proiectului au fost concepute și realizate de artistul plastic reșițean Bogdan Piperiu, astăzi trăitor în Tuttlingen / Germania.

În prima etapă (1 – 16 ianuarie 2021) au răspuns invitației noastre de a răspunde la două întrebări: Hugo Eduard Balazs, Steriana Aurelia Bogardo / Stela Enache, Aloisia Bohn-Fabry, DoinaBogdan-Dascălu, Dan. D. Farcaș, Maria Gheorghiu, Rudolf Gräf, Dimitrie Grama, Werner Henn, Mircea Hohoiu, Helmut Kulhanek, Mircea Martin, Daniel Onaca, Anton Schulz, Ioan Ernest Stendl și Marius Țeicu în categoria personalităților consacrate, precum și Lavinia Bârlogeanu, Diana Cuzmanovici-Bogea, Florin Deaconu, Vlad Elian Duca, Silvia Fierăscu, Lorena Garoiu, Rudolf Gräf jr., Ionuț Alexandru Hergane, Andrei Hoduț, Andreea Kremm, Bogdan Piperiu, Paul Gabriel Sandu, Oana Raluca Topală, Carla Troner-Negrea, Attila Varga și Walter Woth, ca făcând parte din categoria personalităților în devenire / consacrare.

În perioada 1 – 17 martie 2021 a urmat a II-a etapă. Au răspuns la cele două întrebări: Valeria Arnăutu, Robert Babiak, Jan Cornelius, Dan Doman, Daniel Goiți, Gheorghe Jorj, Sorin Keller, Doru Meilă, Iosif Corneliu Mureșanu, Francisc Potmischil, Silviu Rogobete, Valeriu Sepi, Robert Stupak, Christian Tirier, Teodora Ungureanu-Cepoi, Nicoleta Voica și Damian Vulpe în categoria personalităților consacrate, precum și Mihai Andrei Cheregi, Sabin Dorohoi, Yvonne Hergane, Cătălin Iacob, Cristina Igrișan, Ovidiu Iovanel, Árpád Cristian Kurta, Septimiu Fabian Mare, Marius Mihailovici, Camelia Mingasson, Cosmin Morariu, Cristian Paul Mozoru, Simion Novac, Doru Pîrvu, Sonia Elena Popovici, Jozsef Racz și Anca Luiza Zaharia, ca făcând parte din categoria personalităților în devenire / consacrare.

În perioada 4 – 21 mai 2021 urmează ultima și cea de a III-a etapă în cadrul căreia vom publica pe rețelele de socializare răspunsurile la cele 2 întrebări adresate unor personalități consacrate, legate prin naștere de Reșița, sau personalități în curs de formare, de asemenea legate prin naștere de Reșița. Întrebările sunt următoarele:

1.     Ce înseamnă pentru Dumneavoastră Reșița la împlinirea a 250 de ani de industrie, sărbătoriți la 3 iulie 2021?

2.     Ce gânduri trimiteți Reșiței și locuitorilor ei în an jubiliar?

Astăzi, marți, 4 mai 2021, vom citi răspunsurile / gândurile Danei Borteanu și ale lui Bogdan Alexandru Bercean:

Marți, 4 mai 2021

Dana Borteanu, solistă, Timișoara

Ce înseamnă pentru Dumneavoastră Reșița la împlinirea a 250 de ani de industrie, sărbătoriți la 3 iulie 2021?

De câte ori treceam pe lângă uzină și vedeam logo-ul „foc nestins la furnale”, eram impresionată de cât de veche era tradiția prelucrării metalului în Reșița. Iată că în acest an, așa cum e el, se împlinesc 250 de ani.

Faptul că destinul meu e legat de acest loc al metalului se datorează în primul rând tatălui meu, Emil Borteanu, care a avut grijă să sădească adânc sămânța feroasă în sistemul meu de operare. Lucrând o viață la UCMR, pentru el metalul nu mai avea secrete. Tata a plecat de 6 ani, dar munca lui există și acum, de la boghiuri de vagoane, arbori cotiți, la palete care învârt motoare navale, chiar și turbinele unei hidrocentrale în Coreea de Sud. Îmi amintesc că la liceu am dat și eu de celebra diagramă fier-carbon, cu toate acele denumiri și temperaturi și stări de cristalizare. Eram disperată, văzând cum în jurul curbelor lichidus și solidus dansau frenetic ferita, perlita, ledeburita, austenita, cementita, cuburi cu volum  centrat și fețe centrate. Dar tata a clarificat urgent și logic toate misterele metalului, astfel încât m-am mirat cum de n-am priceput de la început.

De la mama, Elena Borteanu, ex-inspector BNR, actuală pensionară și, evident și de la tata, amândoi mari iubitori de frumos, de artă, de natură si mișcare, am învățat să iubesc împrejurimile Reșiței, care pentru mine încep la 5 minute de casa mea, pe Driglovăț și se întind până hăt, departe, după Gărâna, spre Slatina Timiș, sau, în cealaltă direcție, până la Carașova și te miri până unde. Otata Cervenka Francisc, care era un excelent mecanic auto și repara absolut orice, avea vaste cunoștințe și despre plantele medicinale și bureții de pădure. Plecam așadar la cules împreună, din poienița de la gura fostei mine de uraniu, prin Budinic și măturam coamele dealurilor cât era ziua de lungă.

Cel de-al doilea motiv care mă leagă inexorabil de Reșița, este tot metalul, dar „heavy” metal-ul. Acest oraș a „fabricat” mulți muzicieni minunat de talentați, care au cântat în trupe valoroase, multiplu laureate la festivalurile de gen. Am participat și eu, la rândul meu, cu trupa reșițeană, „Ramses”. Era o atmosferă foarte faină, în ciuda faptului că eram singura fată din competiție. Din păcate, pe vremea aceea, nu existau prea multe studiouri de înregistrare, nici trupele nu dispuneau de mijloace de a-și imprima compozițiile proprii în mod profesional, deci marea majoritate a rămas în underground.

Eu mi-am continuat cariera și participarea la festivaluri cu trupele în care am activat la Timișoara, unde am plecat la studii. Am devenit actriță la Teatrul German din Timișoara, unde lucrez din 1992. Am avut bucuria de a întâlni foarte mulți muzicieni valoroși și privilegiul de a lucra cu mulți dintre ei. În prezent sunt membră a legendarei trupe „Pro Musica” și a mai tinerelor trupe „Blackjack” și „SCAR”. Am fost invitată de către Ilie Stepan să colaborez și în cadrul Stepan Project pe triplul album „Lumina” și, recent, în proiectul „Reșița Rocks”.

Acest proiect s-a născut din dorința a trei muzicieni talentați și inimoși din Reșița, de a readuce în actualitate piesele acelor trupe, despre care spuneam că au rămas în underground, spre a fi cunoscute și ascultate de cât mai mulți iubitori de muzică rock. M-am bucurat foarte mult că Toni Dijmărescu, Adrian Nițulescu și Flavius Suciu, inițiatorii proiectului, m-au invitat să interpretez 2 piese de pe albumul intitulat „Născuți din foc”.

Născută din foc sunt și eu, la Reșița, leagănul metalului, care mi-a marcat și continuă să-mi marcheze întreaga viață.

Ce gânduri trimiteți Reșiței și locuitorilor ei în an jubiliar?

Reșiței și Reșițenilor le urez sănătate și să ieșim odată cu bine din pandemia asta, că mi-e dor să vin acasă!

La mulți ani de foc nestins! Rock on, Reșița!!!

Bogdan Alexandru Bercean, inginer de software, expert în inteligență artificială, Timișoara

Ce înseamnă pentru Dumneavoastră Reșița la împlinirea a 250 de ani de industrie, sărbătoriți la 3 iulie 2021?

Pentru mine, Reșița este despre povestea copilăriei mele. Am crescut într-o familie în care mama lucra la Uzina Constructoare de Mașini, iar tata la Combinatul Siderurgic, cele două unități industriale fiind emblema orașului. Cele mai frumoase amintiri care mă leagă de Reșița sunt cele din perioada de elev. Anii de liceu petrecuți la Colegiul Național „Traian Lalescu” au avut o mare însemnătate pentru mine, deoarece am legat prietenii de durată cu oameni deosebiți, a căror calitate profesională și morală este incontestabilă. Când am terminat liceul, sceptic în privința ideii de a rămâne legat de un oraș drag mie, dar care părea că nu se mai îndreaptă în aceeași direcție cu obiectivele mele, am plecat la facultate în Timișoara. Acum, câțiva ani mai târziu, îmi dau seama că, deși Reșița nu mai are același avânt industrial, există o creștere a atenției pentru potențialul turistic al orașului, dar și al împrejurimilor. Sunt bucuros și încrezător că după 250 de ani de industrie continuă, Reșița începe să dezvolte o nouă față, care sper că într-o zi va atrage atât turiștii, cât și pe noi, cei care am plecat odată de acolo.

Ce gânduri trimiteți Reșiței și locuitorilor ei în an jubiliar?

Pentru Reșița îmi doresc să meargă în direcția pe care și-a asumat-o în ultimii ani și să crească frumos, iar reșițenilor le urez multă sănătate în aceste vremuri incerte si îi felicit pe muncitorii care au păstrat timp de 250 de ani „foc nestins” la Reșița.