O veste tulburatoare a izbit conştiinţa şi a tulburat sufletele celor care l-au cunoscut pe profesorul dr. Artur Silvestri. O boală nemiloasă i-a adus un sfârşit brusc şi tragic în anul în care împlinea 55 de ani, îndurerând lumea românească şi lăsând-o mai saracă.

Pentru noi, cei care l-am avut drept model şi exemplu, va rămâne ca ideal de trăire şi simţire. Om de o nobilă delicateţe sufletească, era generos şi cu un acut simţ al prieteniei şi al alegerii oamenilor-oameni.
De un înalt nivel intelectual, scriitor, istoric al civilizaţiilor, promotor cultural, personalitate cu activităţi enciclopedice, specializat în analiză economică, fondatorul activităţilor de consultanţă economică în România, a fost creator de instituţii şi organizaţii profesionale, preşedinte al Asociaţiei Române pentru Patrimoniu, fondator al Asociaţiei Scriitorilor Creştini din România. Creator de scoală românească, alături de acad. dr. Nestor Vornicescu, în domeniul literaturii “proto-romane” şi a “protocronismului”.
Cu har de la Dumnezeu a scris peste 2oo de studii pe teme de istorie literară română, peste 5o de cărţi şi 25oo de articole pe teme culturale. A înnobilat prin talentul şi ideile sale paginile a numeroase reviste în cadrul Asociaţiei Române pentru Patrimoniu, la care au colaborat mii de oameni de cultură din lumea întreagă. Dintre cărţile sale de mare prestigiu cultural şi bisericesc se remarcă “Radiografia spiritului creol”, “Modelul Omului Mare”, “Memoria ca un concert baroc”, “Vremea seniorilor” şi multe altele.
Vorba lui dulce, dar hotărâtă, a fost ca un balsam pentru cei care îl ascultau, printre care ne-am numărat şi noi, intelectualii din Ţara Almăjului. Toată viaţa a risipit-o pentru mai binele poporului român şi pentru a exista acea “Românie tainică” despre care a scris şi a vorbit neîncetat. A fost prea mare pentru veacul în care a trăit. Acum când Dumnezeu l-a chemat pentru alte rosturi – noi însoţim prin rugăciune – sufletul Maestrului spre veşnicie.
Dumnezeu să-l odihnească în pace!