Inspectorii de muncă din cadrul Inspectoratului Teritorial de Muncă Hunedoara – după cum ne spunea consilier CRP, Cristina CREȚ (foto) – au desfășurat campania națională de control în domeniul sănătății și securității în muncă la angajatorii care își desfășoară activitatea în domeniul întreținerea și repararea autovehiculelor – cod CAEN 452. În domeniul de activitate „Întreținerea și repararea autovehiculelor – cod CAEN 452”, lucrătorii sunt expuși la o gamă largă de riscuri de accidentare la locul de muncă, cum ar fi alunecările pe pardoseala umedă, ventilația insuficientă, temperaturile extreme, umiditatea excesivă, riscul de intoxicare cu substanțe chimice utilizate în cadrul procesului de spălare auto, perioadele lungi în care angajații stau în picioare, activitățile repetitive, stresul provocat angajaților datorită unui comportament neadecvat al clienților, echipamentele de muncă electrice incorect utilizate în mediul umed, pericolul de accidentare prin manevrarea necorespunzătoare a autovehiculelor în incinta spălătoriilor, riscul de electrocutare și utilizarea echipamentelor de muncă specifice (instalații de ridicat și recipiente sub presiune – supuse procedurilor de autorizare ISCIR). În cadrul acestei campanii de control, inspectorii de muncă au verificat 21 de agenți economici. Pentru încălcarea legislaţiei în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, au fost aplicate 38 de sancţiuni contravenţionale, fiind dispuse 38 de măsuri pentru remedierea neconformităților constatate și respectarea prevederilor legale. Prin fiecare acțiune de control, I.T.M. Hunedoara urmărește creșterea gradului de conștientizare a angajatorilor și a lucrătorilor în ceea ce privește necesitatea respectării prevederilor legale referitoare la sănătatea și securitatea în muncă, diminuarea consecințelor sociale și economice negative care derivă din nerespectarea prevederilor legale și eliminarea neconformităților constatate în domeniul securității și sănătății în muncă în activitățile specifice ale societăților comerciale din domeniile de activitate vizate în acțiune.
Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR
Motto: Nu devii bătrân fiindcă ai trăit un număr de ani, devii bătrân, când ai dezertat de la idealul tău. Anii ridează pielea, dar renunțarea la ideal ridează sufletul ”! (G. Enescu)
Sub semnul de-nțelepciune și meditație profundă, că doar meditația ne mai salvează din contemplarea unui timp plin de incertitutini și griji apăsătoare, cu energia noastră (ne)bună, pentru o clipă ne-am propus a nu renunța și de a da viață unui proiect de suflet și iubire pentru semeni, acum, când o boare subțire primăvăratică ne mângâie obrajii, semn că un alt anotimp așteptat cu nerăbdare ne bate la fereastră, cu voluptatea cu care ghioceii ,,survolează” văzduhul. A venit primăvara, cu pașii specificii seniorilor, străbatem matinal străzile orașului,Timișoara, care miroase a renaștere în toate. Sosim la timp, la intrarea în locația rezervată, terasa ,,Celentano”ne întâmpină un aer proaspăt cu parfum de studenție. Ziariști, scriitori, poeți, oameni iubitori de cultură, artă dar și sport așteaptă plini de curiozitate lansarea în arealul bănățean și nu numai a unui proiect de viitor cu un generic inedit și provocator ,,Universitatea vârstei a treia”este doar un generic simbolic, în care toate activitățile desfășurate cu seniorii-cursanți, au la bază principiul voluntariatului. Un proiect curajos, de sensibilitate și prețuire umană pentru generația care dorește să îmbătrânească frumos și în continuă activitate. Un proiect de educație permanentă și socializare, după modelul francez, pus în operă de Universitatea ,,Dunărea de jos” din Galați, care, în octombrie 2016 a deschis într-un moment festiv pentru prima oară în România, anul universitar pentru bobocii de peste 55 de ani, dornici de a crea și produce valori cultural-spirituale, de utilitate publică în diverse domenii ale vieții, de a fi mereu în slujba comunități. ,,U3A, este înainte de orice un adevărat laborator al provocărilor”! Printre cei ce și-au exprimat părerea despre acest proiect am reținut alocuțiunile următorilor; Astfel domnul conf. univ.dr. ing. Vichentie Maniov, care pe lângă alte sugestii benefice despre care cu certitudine vom ține cont , ne-a propus o altă abordare respectiv, utilizarea formulei ,,Academia persoanelor vârstnice”mi se pare o alegere potrivită pentru panelurile de discuții, deoarece sugerează o abordare academică și prestigioasă a activității, care poate atrage și motiva vârstnicii să se implice. De asemenea reflectă scopul educațional și formativ al panelurilor, care nu se limitează la o simplă conversație, ci vizează dezvoltarea competențelor și a cunoștințelor vârstnicilor. În plus, denumirea recunoaște valoarea și rolul vârstnicilor ca membri activi și contributivi ai societății, care pot oferi învățăminte și exemple celorlalți. Complementar ne-a prezentat pe scurt o carte de analiză și succes ,,Antreprenoriat inovativ dincolo de limitele cunoașterii” scrisă în română și engleză, împreună cu Paul Bock din America. Despre Proiect, au mai vorbit; domnii; Nicolae Toma, Ioan I.Ionescu, Ștefan Tat, membri UZPR Timiș, Zorica Dan și Aurel Bancu, publiciști. În partea a doua a întâlnirii noastre s-au acordat premii unor participanți la Concursul internațional de creație, desfășurat sub egida UZPR ,,Eminescu, un vis în așteptare” ediția 2022-2023, finalizat recent. Astfel; Premiul unu pentru poezie în grai, Maria Mândroane,Timișoara, Premiul unu, poezie religioasă, Mirela Cocheci, Petroșani, județul Hunedoara, Premiul trei, Aurel Constantin Muntoiu , Lugoj-Timiș. Diplome de excelență, Vichentie Maniov, Andrei Mihai Pogany, Aurel Bancu, Ana Maria Lazăr, Timișoara. Dar momentul de suspans l-a constituit decernarea Premiului trei la secțiunea proză, volum manuscris, autorilor; prof. Viorica Vancu, Andreea Vancu și Alexandru Vancu, mamă și copii, ce fericită comuniune, elevi pasionați de literatură și dornici de deveni slujitori ai cuvântului. Doamna profesor a recitat din creația proprie un poem emoționant, cu un profund mesaj și spirit românesc. De asemenea premierea sportivilor prezenți la acest eveniment cu Diploma ,,Meritul Sportiv” acordat de Asociația Cultural Umanitară ,,Luceafărul de Vest ”Timișoara, a fost întâmpinată cu ropote de aplauze, respectiv: Ionel Bungău și Mirosav Giuchici, pentru o viață în slujba fotbalului bănățean și românesc. Pentru verticalitatea cu care trec, cotidian pe sub ,, Arcul de Triumf”al unui timp de incertitudini. Au mai primit Diploma, Nicușor Tanasoglu, Ovidiu Candet, Neluțu Lăutaru, Viorel Călugăru, fotbaliști Old Boys, arbitri. În concluzie, fascinația vârstei a treia nu este doar o emoție trecătoare, este virtutea înțelepciunii ce ne-a călăuzit viața și chiar dacă vârsta este doar un număr, necunoscut, nu poate constitui niciodată un impediment în evoluția și dezvoltarea noastră viitoare, cât spiritul ne este încă tânăr și liber, print tot ceea ce am clădit trainic și frumos în panteonul iubirii de țară și neam, am făcut și vom face ca (in)vizibilitatea seniorilor de colecție să fie văzută și apreciată. P.S. Cu acest prilej de adevărată sărbătoare au fost prezentate de către Grigore Mâinea, redactor șef adjunct, tehnoredactor, membru UZPR, recentele apariții print ,,Luceafărul de Vest” și ,,VIP Seniorii”Timișoara, format A 4, 32 de pagini, parțial color, în care semnează diverse materiale, poeți, scriitori și ziariști din Timișoara, Lugoj și din țară. Și nu în ultimul rând Revista UZPR, numărul 32, o publicație fanion a presei din România în paginile căreia întâlnim condeie de notorietate și excepție în domeniu. Le mulțumim tuturor pentru colaborare.
Dumitru BUȚOI/ UZPR Timiș .
Fotbaliștii, Tanasoglu, Bungău și Giuchici-Poli Timișoara, și prof.Viorica Vancu
Revista „Bocșa culturală” a pășit cu încredere în cel de-al 25 – lea an al existenței sale! Ca orice întâmplare frumoasă, are în spate o istorie pe care noi, inițiatorii și slujitorii acesteia, o povestim ori de câte ori se ivește ocazia. Însă acum, în următoarele rânduri, nu vom destăinui întreaga poveste, ci doar etape, urmând ca întregul complex de evenimente care a dus la apariția „Bocșei culturale” să fie detaliat într-o tipăritură de referință pentru presa din Bocșa.
Ideea înființării unui periodic la Bocșa a venit de la ing. Victor Creangă, primar al orașului Bocșa în perioada 1996 – 2000. Acesta își dorea un soi de buletin informativ pentru a comunica mai bine, mai eficient, cu cetățenii urbei. „Un buletin cu caracter informațional, venit în sprijinul cetățeanului preocupat de grijile existenței de zi cu zi, o punte de legătură între locuitorii orașului și oamenii aleși să-i reprezinte. În acest fel vor fi făcute publice hotărârile primăriei, intențiile acesteia ca instituție, dar și dorințele cetățenilor, sugestiile și opiniile lor.[…]” („Bocșa 2000”, nr. 1 din 30 septembrie 1997). Așadar, periodicul se numea „Bocșa 2000” și avea apariție lunară; era realizat sub egida Bibliotecii Orășenești „Tata Oancea” în coordonarea bibliotecarei Gabriela Tiperciuc și apărea la Editura „Timpul” din Reșița. Colegiul redacțional era constituit dintr-un grup de tineri inimoși precum: Claudia Udoviță, Patricia Stoica, Mircea Sorin Laslo, Laura Ion, Rodica Țene, Gheorghe Vesa, Ioana Cioancăș, alăturându-se, mai târziu, Marius Tötös și Daniel Melcescu. Mai trebuie precizat că, încă de la început, echipa „Bocșa 2000” l-a avut alături, ca îndrumător și editor, pe maestrul Gheorghe Jurma. Gabriela Tiperciuc, cea care avea misiunea realizării unui periodic, habar n-avea de modul în care acesta se realiza, iar colaboratorii cei mai apropiați la fel. Așadar, a apelat din start la profesionalismul jurnalistului și editorului Gheorghe Jurma și de atunci această colaborare s-a dovedit a fi rodnică și de succes.
Bineînțeles că orașul Bocșa nu se afla la prima încercare de editare a unui periodic. În volumul „Presa și viața literară în Caraș-Severin” (Reșița, 1978) și, mai târziu, în volumul „Panorama presei din Caraș-Severin”(Reșița, 2018) Gheorghe Jurma prezintă un istoric al presei bocșene, precum și importanța acestei localități ca centru de presă, de tipar, în Banat și sunt amintite publicații seriale, ziare și reviste precum: „Privighetoarea” (1882), Gazeta Bocşei (1920), Drum nou (1923), Lumina Caraşului (1929), Curentul nou (1935), Gura lumii (1927), Vasiova ( 1929), Deşteptarea (1930), Calendarul Lumina Poporului (1934), „Pământ bănăţean”(1935). După 1990 în Bocşa n-au apărut decât câteva periodice şi cele mai multe dintre ele cu o existenţă scurtă. S-a încercat reeditarea revistei Vasiova ca o gazetă social-cultural independentă, refondată în 1990 (primul număr apare în 8 februarie 1990), editată de Asociaţia culturală “Tata Oancea” Bocşa, tipărită în Reşiţa ; se dorea un periodic bilunar, însă acest lucru n-a fost posibil din motive financiare. Au apărut 10 numere în perioada 1990-1991; Humanitas: ziar informativ pe teme social-caritative (1998) ; Puls: publicaţie lunară finanţată de Uniunea Europeană prin programul Phare LIEN în cadrul proiectului ”Meseria la timpul prezent”, editată de Asociaţia culturală “ Tata Oancea”Bocşa, apărută în noiembrie 1997 până în mai anul 2000 ( 10 numere). În acest context apare, în 30 septembrie 1997 primul număr din ziarul Bocşa 2000: buletin informativ, înfiinţat de Biblioteca Orăşenească “Tata Oancea”şi Primăria oraşului Bocşa; periodic lunar, văd lumina tiparului 9 numere în perioada 1997-1998. Concomitent, apare un fel de supliment cultural intitulat Ramuri: revistă culturală, editată de Biblioteca Orăşenească “Tata Oancea” şi Primăria oraşului Bocşa. Apare sporadic între 1997-2000 ( 5 numere), paginare computerizată şi xeroxat, cu texte în limba română. Cuprinde fapte şi evenimente culturale, creaţii literare semnate atât de autori bocşeni, cât şi de mari scriitori naţionali. Din martie 2000 îşi schimbă denumirea în Bocşa Culturală. Bocşa Culturală, la începuturi cu apariție lunară, redactată de Biblioteca Orăşenească “Tata Oancea” şi Primăria oraşului Bocşa, apare din martie 2000 sub aceeaşi denumire, însă cu modificări de frontispiciu, redactată pe calculator apoi xeroxată, parţial color. Revista s-a născut ca un mod de informare culturală a utilizatorilor bibliotecii, de publicitate şi de comunicare a colecţiilor şi activităţii bibliotecii. În timp, prin colaboratorii săi, revista şi-a extins aria, de la simpla informare s-a ajuns la redactarea unor articole pe teme de cultură şi istorie locală, dar şi naţională, pe teme religioase, unor biografii, recenzii de carte, creaţii literare ale bocşenilor şi nu numai, autori consacraţi sau doar debutanţi. Revista oferă secvenţe din istoria Bocşei, omagiază personalităţile şi evenimentele culturale ale oraşului (actuale şi retrospective), oferă informaţii de interes public pentru comunitatea locală, promovează tinere talente şi se vrea un punct de atracţie a populaţiei spre carte şi cultură, spre bibliotecă în special; oferă informații de interes public pentru comunitatea locală și este cuprinsă în activitatea de informare a utilizatorilor bibliotecii, de animație culturală și comunicare a colecțiilor, de atracție a nonpublicului spre lectură; Adună în paginile sale istoria locului, oglindește activitatea instituției și promovează oameni și fapte care fac cinste comunității. Este o oglindă a activității bibliotecii, dar și o contribuție originală la construcția spirituală a zonei dovedindu-se, în timp, a fi o foarte bună sursă de informare pentru cercetători, scriitori, utilizatori angrenați în elaborarea unor lucrări de referință cu privire la istoria și cultura locală, la personalitățile locului, la fapte și evenimente de importanță locală,zonală sau națională. Dincolo de faptul că adună în paginile ei întreaga activitate a unei instituții, revista ”Bocșa culturală” promovează actul cultural și lectura, valorile locale și zestrea spirituală locală, stimulează creativitatea și talentul. Revista ”Bocșa culturală” este structurată conform câtorva rubrici permanente: Editorial; Să ne prețuim valorile. Omagieri. Aniversări. Comemorări; Viața cărților (recenzii, cronici, prezentări); Literatură (proză, poezie, critică și istorie literară); Etnografie și folclor; Dascăli de frunte; Pagini de istorie; Pagini de religie; Educație și celebra rubrică Să vorbim corect românește; Turist în țara mea; Evenimente; Muzică; Sport. Prin rubricile permanente deținute, revista promovează tinere talente, turismul (local, zonal, național și internațional), activități literare, sportive și educaționale, arta, profesionalismul, talentul și excelența. Apare de la bun început sub coordonarea bibliotecarei Gabriela Tiperciuc Şerban, director al Bibliotecii Orășenești „Tata Oancea”, cu sprijinul câtorva oameni iubitori de cultură. Echipa Bocşei Culturale ar putea fi redusă la patru oameni : iniţiatorul – Victor Creangă ; realizatorul – Gabriela Şerban ; editorul – Gheorghe Jurma ; susţinătorul – Mirel Patriciu Pascu, primarul oraşului Bocşa din 2002 până azi. Totuşi, echipa este mai mare, deoarece câţiva oameni i-au fost alături realizatorului încă de la început, între care: Laura Ion Piperiu, Dimitrie Costa, Stela Boulescu, Tiberiu Șerban. Din iunie 2003 apare în format tipărit, copertat, dar cu periodicitate trimestrială; a intrat în cel de-al 25-lea an de apariţie; se bucură de aprecieri din partea comunităţii şi administraţiei locale. Este mândria bibliotecii şi constituie o pagină în istoria culturală a localităţii. (ISBN 1582-9375) Cea mai consistentă și longevivă publicație este „Bocșa culturală” și-a sărbătorit fiecare sumă rotundă de ani de existență așa cum se cuvine, alături de colaboratori, de prieteni și de alte publicații importante din Banat; revistă care și-a sărbătorit numărul 100 (în anul 2018, an al aniversării centenarului Marii Uniri, Biblioteca Orășenească ”Tata Oancea”, Caraș-Severin, se afla în mijlocul a două evenimente importante, care se cereau marcate: cei 65 de ani de bibliotecă și lectură publică la Bocșa și apariția numărului 100 al revistei trimestrială ”Bocșa culturală”). În seria „Bocșa – istorie și cultură” au văzut lumina tiparului (până acum, februarie 2024) 65 de cărți, iar șase dintre acestea au izvorât din paginile revistei: cele trei volume „Bibliografia revistei Bocșa culturală”(2000 – 2009, 2009 – 2013 și 2014 – 2018); „Să vorbim corect românește”, carte semnată de prof. Stela Boulescu (Reșița: TIM, 2019), volumul „In memoriam înv. Elena Mureșan” (Reșița: TIM, 2019), volum care deschide o nouă colecție în cadrul seriei „Bocșa – istorie și cultură”, colecție intitulată „Dascăli de frunte ai orașului Bocșa” și volumul In memoriam prof. Ioan Cătană (Reșița: TIM, 2021). Fiecare dintre aceste lucrări își găsesc originea, rădăcina, în paginile revistei „Bocșa culturală”. Iată că, în cei aproape 25 de ani de apariție, revista „Bocșa culturală”, precum alte importante reviste de cultură, își demonstrează eficiența și rolul informativ aducând în atenția publicului informații și detalii despre diverse teme, despre diverși oameni și, mai ales, stocând informații și concepții ale unei generații despre lume și viață, construind o necesară istorie culturală locală, și nu numai. „Prin informațiile și atitudinile pe care le promovează, prin circuitul de idei la care este deschisă permanent și pe care ea însăși îl stimulează, prin participarea afectivă declanșată în rândul cititorilor (interes, curiozitate, compasiune, indignare, mândrie etc.), prin emularea pe care o provoacă, prin contactele pe care le facilitează între toate zonele unei regiuni ca și între acea zonă și viața cultural-artistică și politică națională, prin persistența acțiunii sale etc., presa constituie un puternic factor de mobilizare și coeziune pentru populația unui județ sau a unei țări” scrie același Gheorghe Jurma în volumul dedicat presei din Caraș-Severin. Iar „Bocșa culturală” s-a străduit ca, în cei aproape 25 de ani, să adune în paginile sale o arhivă esențială de informații cu valoare de document istoric local, zonal, regional și, de ce nu, național. În paginile acestei reviste se regăsesc nume importante ale literaturii române, nume esențiale ale unor personalități culturale, aici au debutat tineri care, în timp, au devenit nume cunoscute în varii domenii, în paginile acestei reviste se regăsesc mărturii ale unor clipe importante, care, după cum spunea Gheorghe Jurma, „așa cum sunt, doar clipe, ar putea sprijini eternitatea…” Acum, când pășim pragul celor 25 de ani de apariție neîntreruptă a revistei „Bocșa culturală” adresăm eterne mulțumiri celor care, într-un fel sau altul, sunt parte din această fărâmă de istorie locală, din această minunată întâmplare numită „Bocșa culturală”! La mulți ani, Bocșei cu tradiție în gazetărie! La mulți ani, presei bocșene! La mulți ani, „Bocșa culturală”! La mulți ani, tuturor colaboratorilor noștri, de ieri și de azi!
PS. Pe parcursul întregului an 2024 așteptăm mesajele cititorilor și colaboratorilor noștri cu privire la cei 25 de ani de revistă culturală la Bocșa, pentru ca, în anul următor, 2025, să cinstim această frumoasă „întâmplare” printr-o nouă tipăritură: „Bocșa culturală 2000 – 2025”.
S-au împlinit doi ani de când Doru Dinu Glăvan „transmite de la pupitrul” veșniciei, alături de fiica acestuia, Oana Maria Glăvan, plecată și ea dintre noi, acum câteva luni.
Ce frumoasă-i prietenia, răsuna vesel pe undele 105,6 Mh, din acordeonul neobositului Petru Iliasă Pătruț, bun prieten al celui care a fost Doru Dinu Glăvan, și alături de care au construit momente memorabile, mai ales în inima muntelui Semenic. Prin urmare, legat de simbolistica acestui refren, Biblioteca Germană „Alexander Tietz” a găzduit marți evenimentul „Ce frumoasă-i prietenia”, unde au fost omagiați omul de radio și fiica acestuia.
Oameni de cultură, foști colegi și colaboratori și-au amintit de cel care, în 1996, a pus bazele radioului reșițean. Un om despre care actualul colectiv al Radio Reșița consideră că a plecat brusc dintr-o comunitate în care fiecare și-a scris povestea, în așa fel încât timpul nu a lăsat un spațiu sentimentului despărțirii pentru totdeauna.
Doru Dinu Glăvan nu s-a gândit neapărat să înființeze un post de radio, și cu atât mai mult să-l și conducă, după cum mărturisea la aniversarea a zece ani de existență a radioului reșițean. Începuturile radioului se leagă de numele lui Mircea Săndulescu, Gelu Ghera, Dan Voin, Ion Micloșină, Sorin Frunzăverde, Petru Iliasă și mulți alții.
Doru Dinu Glăvan afirma că radioul reșițean are două zile de naștere: 12 iulie 1996, când a emis în eter pentru prima dată, respectiv 8 august 1996, când a fost recunoscut ca post public al Societății Române de Radiodifuziune. A ales-o, însă, pe prima, întrucât este data reală a primei emisii.
Omul de cultură Gheorghe Jurma și-l amintește ca pe un om activ, pasionat, priceput la sport, domeniu în care a excelat, devenind cunoscut în întreaga țară și nu numai. Jurma a scris o carte intitulată „Panorama Presei din Caraș-Severin”, în care Doru Dinu Glăvan are locul său, carte pe care și-ar dori-o reeditată și completată.
Preotul Petru Berbentia și-l amintește ca pe omul care, atunci când și-a propus să facă ceva, a reușit oricât de greu ar fi fost. Îl leagă multe amintiri de Doru Dinu Glăvan, amintiri din care au rămas 1176 de fișiere audio cu emisiunile sale, de la microfonul radioului reșițean. Acolo au fost mereu oameni cu care s-a putut discuta și care au înțeles că a fost în interesul Banatului ca Reșița să aibă un post de radio.
Și nu orice post de radio, ci unul republican, în opinia lui Nicolae Sârbu. Pentru că e foarte greu și complicat să iei totul de la început, să înființezi o instituție și să impui un nume care să dăinuie pe plan național. De aceea Sârbu n-a crezut că Doru Glăvan va reuși.
Este omul care i-a insuflat pasiunea pentru radio și fiicei sale, Oana. Poate cel mai important lucru pe care Oana l-a învățat de la tatăl său a fost să fie cinstită cu ea însăși și cu oamenii din jurul său, să încerce să se pună în locul celorlalți și să ajute ori de câte ori a putut. Așa sintetiza Oana crezul pe care l-a primit de la tatăl său, prin rândurile pe care le scria la un an de la „plecarea” definitivă a acestuia.
Între timp, a „plecat” și Oana. Nici pentru ea timpul nu a lăsat un spațiu sentimentului despărțirii pentru totdeauna.
Au fost Doru Dinu Glăvan și Oana Maria Glăvan – a fost Radio România Reșița „Dragostea mea!” (expressdebanat.ro)
Una dintre marile pierderi suferite de comunitatea culturală reșițeană și nu numai acum patru ani a fost cea a trecerii lui OCTAVIAN DOCLIN în 11 februarie 2020, cu doar câteva zile înainte de a fi împlinit 70 de ani, la cele veșnice. În continuare vă invit să găsim împreună ce a însemnat trecerea prin această lume a scriitorului și prietenului Octavian Doclin în cei aproape 70 de ani de viață dăruită Cuvântului…
1. Nume: CHISĂLIŢĂ 2. Prenume: OCTAVIAN 3. Nume literar: Octavian DOCLIN 4. Data nașterii: 17 februarie 1950 (în actele oficiale: 18 februarie 1950); 5. Locul nașterii: Doclin, județul Caraș-Severin; 6. Părinții: tatăl: Ioan Chisăliță, maistor cojocar; mama: Maria Chisăliță (numele de fată: Olariu), casnică; 7. Studii: elementare (1957 – 1965, Școala generală Doclin): liceale (1965 – 1969, Liceul din comuna Grădinari, jud. Caraș-Severin); universitare (1969 – 1972), Institutul pedagogic Oradea, Facultatea de Filologie, specialitatea română – franceză; 8. Funcții: 1972 – 1977, profesor Școala Generală Nr. 1 Bixad (jud. Satu Mare); 1977 – 2005, referent de specialitate, Centrul Județean Caraș-Severin pentru Conservarea și Promovarea Culturii Tradiționale; Președintele Fundației Cultural-Sociale OCTAVIAN DOCLIN Reșița; redactor-șef al revistei „Reflex – artă, cultură, civilizație” (Reșița) și coordonatorul Bibliotecii Reflex; director al Editurii Modus (Modus P. H.) Reșița; 9. Data primirii în Uniunea Scriitorilor din România (USR): 1982; 1990 – 2005: membru în Comitetul de conducere al Filialei Timișoara a USR; 10. Colaborări la reviste: Acolada (Satu-Mare), Arca (Arad), Ardealul literar (Deva), Argeș, Arche Noach (München), Banat (Lugoj), Bucovina Literară (Suceava), Cafeneaua Literară (Pitești), Caligraf (Drobeta-Turnu Severin), Cetatea Culturală (Cluj-Napoca), Citadela (Satu Mare), Contemporanul, Convorbiri literare, Discobolul (Alba Iulia), Familia, Hyperion (Botoșani), Knijevni Jivot, Luceafărul, Lumina (Novi Sad-Serbia), Meridianul Timișoara, Nase snahy Plus (Nădlac), Neliniști Metafizice (Constanța), Ogledalo / Oglinda (Seciani, Serbia), Oglinda (Focșani), Orizont, Poesis (Satu Mare), Portal Măiastra (Târgu Jiu), România literară, Revista V (Focșani), Rovnobežné Zrkadlá / Oglinzi Paralele (Nădlac), Наш То / Na Holos (București), Steaua, Semenicul (Reșița), Semne (Deva), Sigma (Dresda, Germania), Transilvania, Tribuna, Ulysse online (Timișoara), Vatra, Viața Românească ş.a.; Colaborări la volume colective (selectiv): Ritmuri din Țara lui Iovan Iorgovan. Culegere de versuri îngrijită de Petru Oallde. Prefață de Pavel Bellu, Reșița, 1970; Uneori zborul (șapte poeți tineri). Selecție și prezentare de Anghel Dumbrăveanu, Timișoara, Facla, 1973; Fluturi, păsări, cai… (un bestiar al poeziei românești alcătuit de Petre Stoica), București, Minerva, 1983; Nichita Stănescu – Frumos ca umbra unei idei, București, Albatros, 1985; Lucian Alexiu, Casa Faunului (40 de poeți contemporani), Timișoara, Hestia, 1995; Orașul cu poeți (antologie reșițeană), Reșița, Editura Timpul, 1995; O mie și una de poezii românești, antologie, prefață, bibliografie de Laurențiu Ulici, București, Editura DU Style, 1997; Eminescu – pururi tânăr. Dedicații lirice. Ediție, antologie, aparat critic de Cristina Crăciun și Victor Crăciun. Cuvânt înainte de acad. Eugen Simion. Prefața de acad. Mihai Cimpoi, Chișinău – București, Editurile Litera / David, 1998; Jon Milos (red.), Vid Tystnadens Bord. Panorama över samtida rumänsk poesi i urval, översättning ocg presentation av Jon Milos, Stockholm, Brutus Östlings Bokförlag, Symposion, 1998; Antologia poeților ardeleni contemporani, de Eugeniu Nistor și Iulian Boldea, Tg. Mureș, Editura Ardealul, 2003; Sacralitate / Sacrality. Ediție îngrijită și tălmăciri de Dumitru M. Ion și Carolina Ilica. Cuvânt înainte de Carolina Ilica, București, Editura Academiei Internaționale Orient – Occident, 2004; Medalionul literar – structură permanentă de cultură și educație, de Marian Barbu și Alexandru Gheorghe, Craiova, Editura Ramuri, 2006; Ivo Muncian, Ɯaka poce / Un pumn de rouă (culegere de poezie română pentru copii) [ediție bilingvă româno-sârbă; traducere în limba sârba de Ivo Muncian], Novi Sad, 2011, p. 38-39; 101 (Zmajeve decje igre); colaborează la realizarea articolelor despre scriitorii din Banat (Caraș-Severin) pentru Dicționarul General al Literaturii Române, ediția Academiei României; Reșița: Viziuni / Reschitza: Visionen, Coordonatori și prefață / Herausgeber und Vorwort: Gheorghe Jurma, Erwin Josef Ţigla, Reșița, Forumul Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin, Editura Banatul Montan, 2009, p. 66; Tableaux d’une exposition par de poètes roumains de la province de Caraș-Severin […] Traductor: M. A. Christi / Pictures in an Exibition by Romaniajn Poets in Caraș-Severin County, Reșița, Editura Tim, 2011, p. 20-21; Poeți din Banat. Cele mai frumoase poezii. Antologie de Marian Oprea, [Timișoara], Brumar, 2011, p. 99-104; Orașul cu poeți. Antologie reșițeană realizată de Gheorghe Jurma, Reșița, Editura Tim, 2011, p. 30-38; Porțile Poeziei. Caietul festivalului Internațional de Poezie Caraș-Severin – România ediția I, 2011, ediția a 2-a, Reșița, Editura Tim, 2012, p. 197-202, ediția a III-a, 2013 și edițiile 2014, 2015, 2016, 2017, 2018; Se-nalță gândul frunților plecate. Poezie religioasă din Caraș-Severin, Antologie și note de Anton Georgescu, Prefață și note de Gheorghe Jurma, Reșița, Editura Tim, 2014, p.104-108; Pesnickimeridiani Spedereva, XIV Medjiunarodni Festival Poezie, Smederevo, 2014, p. 95-97; Almanah Sintagme literare, 2015 (Almanah editat de revista Sintagme literare, Timișoara, Editura Eurostampa, 2015), p. 109-110 și 2016; Sexul frumos. Poezie de dragoste, Antologie de Marian Oprea, Timișoara, Brumar, 2015, p. 120; Academia Română, Filiala Timișoara, Institutul de Studii Banatice „Titu Maiorescu” și Societatea Enciclopedică a Banatului, Enciclopedia Banatului. Coordonator general: Crișu Dascălu. Comitetul general de coordonare: Daniel Alic, Nicolae Bocşan, Doina Bogdan-Dascălu, Stevan Bugarski, Ioan David, Păun Ion Otiman, Costa Roşu, Dumitru Tomoni, Timișoara, Editura David Press, 2015 (articolele, semnate O. D., despre Olga Neagu, Ion Florian Panduru și Vasile Pistolea) și ediția a II-a, revăzută și adăugită, 2016; Marian Oprea, Peisaj în devenire. O panoramă a poeziei din Banat de Marian Oprea. Lector: Eugen Bunaru, Timișoara, Brumar, 2017, p. 285; Marcu Mihail Deleanu, Memorial literar, Reșița, Editura Tim, 2018 (Epistole și dedicații / Întâmplările și colaborările cu Octavian Doclin…/ p. 230-253); Oltart 2012 – 2018, Cuvântul care unește. Volum aniversar de poezie, coordonator: C. Voinescu, Slatina, Editura Hoffman, 2019, p. 103-106; Smederevsca Pesnicica Iecen, Pesniciki Meridiani Smedereva, Smederevo, Newpress, 2019, p. 80-82; Antologie de poezie. Echivalente. Traducător / prefațator: Daniel Onaca (în limba suedeză), București, Editura Bifrost, 2021, p. 93-105; Simion Dănilă, Antologie a poeziei sepulcrale românești, Timișoara, Editura Eurostampa, 2021, pag. 391-396;
11. Debut absolut: 1968, revista Vîrste cărășene a Liceului din Grădinari, an I (1968), nr. 1 (cu grupajul de versuri „Trei teme despre meșterii lutului”, semnat Oct. Chisăliță), p. 8; în revista Orizont, Timișoara, an XXI (94), nr. 6, iunie 1970 (semnează pentru prima dată cu numele literar adoptat de atunci, Octavian Doclin), cu poezia „Galilei”, p. 58 (Atelier poetic); 12. Debut editorial: Ritmuri din Țara lui Iovan Iorgovan. Culegere de versuri îngrijită de Petru Oallde. Prefață de Pavel Bellu, Reșița, 1970;
13. Opera tipărită: 1. Neliniștea purpurei (poeme), Timișoara, Facla, 1979, 60 p. (prezentări pe coperta a IV-a, de Anghel Dumbrăveanu și Gheorghe Grigurcu) 2. Ființa tainei (poeme), Timișoara, Facla, 1981, 52 p. 3. Muntele și Iluzia (poeme), Timișoara, Facla, 1984, 56 p. 4. Curat și nebiruit (poeme), București, Cartea Românească, 1986, 109 p. 5. Cu gândul la metaforă (poeme), București, Editura Eminescu, 1989, 86 p. (prezentări pe coperta a IV-a, de Petre Stoica și Cornel Ungureanu) 6. Metafore gândite-n stil pentru când voi fi copil, Reșița, Editura Semenicul, 1991; ediția a doua, adăugită; traduceri în limba engleză de Ada D. Cruceanu. Cu o Postfață de Ion Marin Almăjan și o prezentare de Gheorghe Jurma, Reșița, Editura Timpul, 1999; ediția a treia, adăugită; traduceri în limba engleză de Ada D. Cruceanu. Cu o Prefață de Gheorghe Jurma și o Postfață de Ion Marin Almăjan, Reșița, Editura Tim, 2007 7. Ceasul de apă. Antologie, selecție și postfață de Lucian Alexiu, Timișoara, Hestia, 1991, 96 p. 8. A te bucura în eroare (poeme), Timișoara, Hestia, 1992, 72 p. (prezentări pe coperta a IV-a, de Cornel Ungureanu și Al. Cistelecan) 9. În apărarea poemului scurt (poeme), Timișoara, Hestia, 1993, 52 p. 10. Climă temperat continentală. Poeme / Temperate Continental Climate. Poems. Antologie și versiune în limba engleză de Ada D. Cruceanu. Cu o Postfață de Lucian Alexiu, Timișoara, Hestia, 1995, 68 p. 11. Agresiunea literei pe hârtie. Poeme. Grafica volumului: Iulian Vitalis Cojocariu. Portretul autorului, de Mircea Ciobanu, Timișoara, Hestia, 1996 (Colecția Biblos), 48 p. 12. Esau (33 poeme). Cu o Postfață de Adrian Dinu Rachieru, Reșița, Editura Timpul, 1997, 54 p. 13. 47 Poeme despre Viață, Dragoste și Moarte. Cu un portret al autorului de Iulian Vitalis Cojocariu, Reșița, Editura Timpul, 1998, 56 p. / 47 Poems about Life, Love and Death. An English Version by Ada D. Cruceanu, Reșița, Editura Timpul, 1998, 56 p. 14. Poeme duminicale, Reșița, Editura Timpul, 1998, 64 p. (prezentări pe coperta a IV-a, de Al. Cistelecan, Valentin F. Mihăescu și Geo Vasile) 15. Între pereți de plută sau Moartea după Doclin, Timișoara (poeme), Editura Marineasa, 1999, 42 p. 16. Dubla eroare (poeme), Timișoara, Editura Marineasa, 1999, 48 p. (cu un portret al autorului, de Marin Sorescu) 17. Poemele dinaintea tăcerii, Reșița, Editura Timpul, 1999, 48 p. 18. Urma pașilor în vale (poeme), Timișoara, Hestia, 2001, 44 p. 19. Nisip, ape de odihnă (poeme). Însoțite de o Scrisoare a lui Cornel Ungureanu. Postfață de Adrian Dinu Rachieru (coperta: Doru Bucur, Germania), Timișoara, Editura Marineasa, 2002, 48 p. 20. Carte din iarna mea, poeme. Cu o interpretare critică de Olimpia Berca, Timișoara, Editura Marineasa, 2003, 52 p. 21. Pîrga (poeme). Cu o Fișă de Dicționar de Cornelia Ștefănescu și două „Agrafe galbene” de Sorin Cârjan, Timișoara, Editura Marineasa, 2004, 50 p. 22. Pîrga II, poeme, Postfață de Ela Iakab, Reșița, Modus P. H., 42 p. 23. 55 de poeme (antologie). Selecția textelor: Ada D. Cruceanu (coperta: Petru Comisarschi), Reșița, Modus P. H., 2005, 76 p. 24. Locomotiva și vrabia (antologie). Ediție sentimentală alcătuită de Ion Cocora, prefață de Mircea Martin (coperta: Tudor Jebeleanu), București, Editura Palimpsest, 2006, 186 p. 25. Pîrga III, poeme. Poetul în Pârgă (Prefață) de Mircea Martin (coperta: Doru Bucur, Germania), Reșița, Modus P. H., 2006, 33 p. 26. СЬЭРЯВАНЕ (Pîrga, poeme), traducere (și aparat critic) în limba bulgară de Margarita Kovalenko, Sofia, Editura Bolid, 2006, 48 p. (Cu o Fișă de dicționar de Cornelia Ștefănescu. Coperta: PAPI – Emilian Roșculescu, Germania) 27. Pîrga (I, II, III), Poeme (cu un Argument al autorului), Reșița, Modus P. H., 2007, 122 p. (Coperta și ilustrația volumului: Ion Stendl) 28. Golf în retragere (55 de poeme) / Golf im Rückzug (55 Gedichte), Antologie de / Auswahl: Ada D. Cruceanu, Traducere de / Übersetzung: Hans Dama, Timișoara, Anthropos, 2008 (Colecția / Sammlung Poesis), 142 p. Prezentare pe coperta a IV-a: Mircea Martin 29. Urna Cerului. Poeme, Timișoara, Anthropos, 2008 (pe coperta I: reproducere după o lucrare dedicată lui Octavian Doclin de pictorul Silviu Oravitzan; pe coperta IV: prezentări de Mircea Popa și Cristian Livescu), 43 p. 30. Aquarius. Poeme, Timișoara, Editura Marineasa, 2009 (cu o Prezentare de Zenovie Cârlugea; pe coperta IV: text de Valentin Chifor), 46 p. 31. Sălașe în iarnă. Antologie de Lucian Alexiu. Cu un Cuvânt înainte de Gheorghe Grigurcu și prezentări de Lucian Alexiu, Petre Stoica, Mircea Martin și Cornel Ungureanu, Timișoara, Anthropos, 2010, 220 p. 32. Docliniană (55+5 poeme), Cluj-Napoca, Editura Dacia XXI, 2010, 98 p. (Colecția „Scriitorii la ei acasă”) 33. Firul cu plumb / The Plummet. Poeme, Varianta în limba engleză: Ada D. Cruceanu, [Timișoara], Anthropos, 2011 (Colecția Poesis) 34. Nata-Ioana vrea păpuși. Versuri pentru copii [versiuni în limba engleză: Ada D. Cruceanu], Reșița, Modus P. H., 2011, 40 p. 35. 20 + 1 poeți din Banatul Montan (județul Caraș-Severin); Antologie realizată de Octavian Doclin, Cluj-Napoca, Dacia XXI, 2011, 128 p. 36. Octavian Doclin și Ada D. Cruceanu, Față în față. Publicistică. Atitudini, anchete literare, portrete sentimentale, interviuri, mărturisiri, Timișoara, Editura Marineasa, 2012, 200 p. 37. Octavian Doclin și Ada D. Cruceanu, Față în față (2). Publicistică. Atitudini, anchete literare, portrete sentimentale, interviuri, restituiri, comentarii, cronici literare și plastice, Timișoara, Editura Marineasa, 2013, 245 p. 38. Nata-Ioana-i școlăriță. Versuri pentru copii, Timișoara, Editura Marineasa, 2014, 50 p. 39. Sînge de vișin. Poeme, cu un Studiu introductiv de Valy Ceia, Timișoara, Editura Marineasa, 2014, 116 p. 40. Octavian Doclin și Ada D. Cruceanu, Față în față (3). Publicistică. Atitudini, anchete literare, portrete sentimentale, interviuri, restituiri, comentarii, cronici literare și plastice; Gabriela Șerban, Bibliografia revistei Reflex (2000 – 2014), Timișoara, Editura Marineasa, 2014, 324 p. 41. Baletul de noapte. Poeme. Cu o Prefață de Marcel Pop-Corniș, Timișoara, Editura Gordian, 2015, 96 p. (Texte critice: Marian Odangiu, clapa 1; Alexandru Ruja, clapa 2) 42. Sărbătorile. Poeme, Cu un Studiu introductiv de Gheorghe Mocuța, Timișoara, Editura Gordian, 2016, 96 p. (Texte critice: Paul Aretzu, clapa 1, Zenovie Cârlugea, clapa 2, Constantin Cubleșan, coperta a IV-a) 43. Răsaduri. Poeme. Prefața: Ion Pop, Timișoara, Editura Gordian, 2017, 78 p. (Texte critice: Marian Popa, clapa 1, Adrian Dinu Rachieru, clapa 2, Alexandru Ruja, coperta a IV-a) 44. Poeme libere (din cartea Subteranei, Reșița, 2017 – 2018), Prefață de Mircea Bârsilă, Postfață de Tudorel Urian, Timișoara, Editura Gordian, 2018 (Texte critice: Maria Bologa (clapa 1), Maria Nițu (clapa 2), Mircea Martin (coperta a IV-a) 45. și punct. și de la capăt. Poeme. Prefață de Marian Odangiu, Timișoara, Editura Gordian, 2019, 114 p. (interpretări critice; Gabriel Coșoveanu, Nicolae Oprea, Ioan Nistor, pe coperta a IV-a, Victoria Milescu) 46. Slobodne pesme / Poeme libere. Traducere din română: Slavomir Gvozdenovici, selecție: Ada D. Cruceanu, Slavomir Gvozdenovici, Meridiani, 2019 (Smederevo’s Poet Autumn), Smederevo Newpress /, 80 p. 47. O sută și una de poezii. Antologarea poeziilor, selecția reperelor critice și nota bio-bibliografică de Ada D. Cruceanu. Prefață de Zenovie Cârlugea, București, Editura Academiei Române, 2020 48. Privirea peste umăr (…și cu cît mai mult mă uit în urmă). Poeme 2018 – 2019; Elogiu poemului liber și mîinii care-l gîndeşte la ieșirea din Subterană pentru ultima oară. Prefață de Al. Cistelecan, Timișoara, Editura Gordian, 2020 49. Poezii, ediție bilingvă româno-macedoneană, traducerea în limba macedoneană: Aliki Telescu, cu o prefațăde Zenovie Cârlugea, Reșița, Editura TIM, 2023
Închei cu o poezie pe care am citit-o la o manifestare fără Tavi, după ce l-am petrecut pe ultimul său drum, în Cimitirul nr. 3 din Reșița, de unde, de sus de unde se află, poate „privi” ORAȘUL SĂU IUBIT, de sus…
JOCUL
Aseară a trecut pe la mine moartea provocându-mă la o partidă de pocher (afară ploua în casă era întuneric) odată jocul început ne supravegheam mișcările la lumina intermitentă a fulgerului (suficientă totuși să observ cum adversarul miza pe o carte ascunsă inabil în mâneca stângă): cip – și simții cum un șarpe îmi trece peste picioare venind tocmai din ascunzătoarea lui din bibliotecă pas parol – și mâna îmi îngheță în aer ca inelele din trunchiul copacului blaint – și lumina orbitoare a fulgerului îmi desprinse varul de pe ochi care zornăi pe masă mai tare ca banii noaptea era pe sfârșite moartea plecase iar eu acum după ce am trăit și transcris toate acestea ca un sărut ce se retrage obosit și discret în colțul buzelor plec să mă culc în interiorul poemului închizându-i toate ușile și spunându-vă sincer și binedispus bună dimineața odihniții mei jucați în numele meu revanșa.
(din vol. Octavian Doclin: O sută și una de poezii. Antologarea poeziilor, selecția reperelor critice și nota bio-bibliografică de Ada D. Cruceanu. Prefață de Zenovie Cârlugea, București, Editura Academiei Române, 2020, pag. 40)
Și în acest an Biblioteca Orășenească „Tata Oancea” din Bocșa, Caraș-Severin, s-a alăturat proiectului #ZICI (Ziua Internațională a Cititului Împreună) cu #CIR (Citește Împreună România) pentru o sesiune de lectură cu voce tare în mijlocul copiilor. Pentru această a IX-a ediție ZICI am ales un partener de nădejde – Liceul Teologic Baptist Reșița, locația Bocșa – partener în diverse astfel de frumoase proiecte legate de carte și lectură. Ziua Internațională a Cititului Împreună (en: World Read Aloud Day) este o zi în care se sărbătorește puterea de a citi cu voce tare, împreună. Astfel, copiii și adulții sunt încurajați să ia o carte, să găsească audiență și să citească cu voce tare. Evenimentul este celebrat în toată lumea, în peste 100 de țări, de 15 ani, iar în România de aproape 9 ani. Inițiatoarea acestui frumos proiect, Brandi Anderson Bates, ne transmite un mesaj optimist și colegial: „În această zi, marcată pentru prima dată în urmă cu 15 ani de către LitWorld, milioane de oameni din toată lumea se vor aduna pentru a citi împreună, unindu-și astfel eforturile de a arăta lumii cât de important și cât de frumos este să citim cu voce tare copiilor în fiecare zi din an. Cum să creșteţi un cititor? Citiți împreună. 20 de minute în fiecare zi. Indiferent de vremea de afară și din interior. De când se naște copilul și mult după ce va învăța să citească singur.Vă dorim o ZICI minunată! Spor la Citit Împreună, azi și în fiecare zi!” Urmând acest îndemn, Biblioteca Orășenească „Tata Oancea” din Bocșa a apelat la un voluntar care să citească pentru copiii de la Liceul Teologic Baptist Reșița, locația Bocșa. Astfel, Cristiana Bold, elevă a Liceului Teoretic „Tata Oancea”din Bocșa a întruchipat pentru o oră Prințesa Poveștilor și a citit pentru cei mai mici ascultători de la Liceul Teologic Baptist, povestea „Steaua bunicului” scrisă tot de o fetiță, Rafaela Nemeth-Gyuris și ilustrată de Radu Clețiu. Lectura a fost însoțită de proiecția ilustrațiilor pentru a fi mai atractivă, dar și pentru a respecta, într-un fel, tema propusă: benzi desenate. Și această a IX-a ediție ZICI a fost una reușită prin prezența Prințesei Poveștilor și prin vocea sa caldă și frumoasă care a rostit povestea, dar și prin excepționala organizare din partea partenerilor noștri, care au pregătit diverse însemne ale evenimentului, precum și un cadru propice lecturii. #ZICI2024 la Bocșa s-a încheiat cu diplome și multe fotografii alături de Cristiana, Prințesa Poveștilor!
Fășang 2024. Expoziția „Carnavalul Culorilor” (ediția a XVI-a) a Cercului de pictură „Deutsche Kunst Reschitza” din cadrul Forumului Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin, Reșița (coordonatori: Doina și Gustav Hlinka). Expun: Viorica Ana Farkas, Livia Frunză, Niculina Ghimiș, Adina Elena Ghinaci, Flavia Beatris Grădinaru, Doina & Gustav Hlinka,Nik Potocean, Gabriela Surugiu, Maria Tudur și Tatiana Țibru.
7. Februar 2024, 16:30 Uhr, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:
Kunstausstellung: Doru Modoacă (Holzschnitzerei) und Tatiana Țibru (Malerei).
Musikalische Einlagen: George Gassenheimer – Geige (Reschitza).
8. Februar 2024, 12:00 Uhr, Galerie der Kreisbehörde für Kultur Karasch-Severin, Reschitza:
Fasching 2024. Ausstellung „Karneval der Farben“ (XVI. Auflage) des Malerei-Kreises „Deutsche Kunst Reschitza“ (Leitung: Doina und Gustav Hlinka) des DFBB Reschitza. Mit der Teilnahme der Künstler: Viorica Ana Farkas, Livia Frunză, Niculina Ghimiș, Adina Elena Ghinaci, Flavia Beatrice Grădinaru, Doina & Gustav Hlinka, Eleonora & Gabriel Hoduț,Nik Potocean, Gabriela Surugiu, Maria Tudur und Tatiana Țibru.
6 februarie 2024, ora 16.30, Centrul German „Alexander Tietz“ = Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:
Ce frumoasă-i prietenia!
In memoriam Doru Dinu Glăvan (*7 iunie 1946, Timișoara – †31 octombrie 2021, Reșița) & Oana Maria Cenan-Glăvan (*17 iulie 1973, Reșița – †17 noiembrie 2023, București): Rememorări.
O manifestare organizată în parteneriat cu Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România, Filiala „Ștefan Naciu” Caraș-Severin și cu Societatea pentru Cultură „Metarsis” – activități și servicii de cultură urbană și artă contemporană, Reșița.
Când am avut onoarea de a scrie, alături de eminescologul reșițean Gheorghe Jurma, cartea-album „Monumentele Mihai Eminescu”, o carte care face cinste Banatului Montan, ea fiind prezentată în toate centrele universitare importante din țară, în alte spații literare din țară și chiar în capitala Republicii Moldova, la Chișinău, aminteam faptul că la Reșița nu există nici un însemn public care să-l omagieze pe poet. După anul jubiliar reșițean 2021, Primăria organiza o întâlnire de bilanț, în cadrul căreia menționam, printre altele, același lucru, amintind și faptul că „Dna Ada Cruceanu a venit cu propunerea să realizăm un monument dedicat Luceafărului. … Atât dumneaei, cât și eminescologul Gheorghe Jurma susțin că ar trebui ridicat un monument dedicat poeziei eminesciene, mă refer aici la capodopera Luceafărul, pentru că aceasta a fost tradusă pentru prima dată în limba germană aici, la Reșița, de Ludwig Vinzenz Fischer, cel care a publicat-o în revista Romänische Revue, revistă ce a apărut și în urbea de pe Bârzava și care avea o vastă suprafață de difuzare, până departe spre centrul Europei, și prin intermediul căreia a fost cunoscut și poemul Luceafărul în spațiul european. Ne dorim un astfel de monument și avem încrederea că artiștii plastici ar putea realiza un astfel de însemn după cerințele actuale ale artei plastice monumentale, încercăm doar să atragem atenția că ne-am dori, o parte din oamenii de cultură și cred că nu s-ar opune nimeni, ca la Reșița să avem un astfel de loc în care să îl cinstim pe Eminescu, să-i cinstim poezia“. Mass-media a preluat ideea și a mediatizat-o corespunzător. După o perioadă de timp, un grup de inițiativă reșițean a reluat ideea, întâlnindu-se pentru prima oară la Biblioteca Germană „Alexander Tietz” în data de 26 aprilie 2023. Din acesta au făcut parte atunci: Gheorghe Jurma, dr. Ada Cruceanu-Chisăliță, prof. univ. dr. Gheorghe Popovici, dr. ing Vasile Romulus Ioan, Victor Ioan și Erwin Josef Țigla. Cu acest prilej, la sugestia celor care au urmărit, la Reșița, expozițiile plasticianului, dr. ing. Romulus Ioan l-a prezentat pe artistul plastic Alexandru Podea, inginerul hunedorean, devenit, datorită dragostei sale pentru artă, sculptor în metal, recunoscut pe plan național și internațional pentru realizările sale artistice, președinte al filialei Hunedoara a Uniunii Artiștilor Plastici din România. Se dorea la Reșița un monument Eminescu aparte, ceva nou în plan național și internațional, chiar putem vorbi despre o inovație în acest sens… Și ideile venite de la cei prezenți, puse cap la cap, au contribuit la reușita inițiativei. Grupul de inițiativă a găsit drept cel mai bun amplasament pentru acest nou monument al Reșiței, curtea interioară a Centrului Universitar UBB din Reșița, adecvată și pentru organizarea unor evenimente culturale, care să-l pună în prim plan pe Mihai Eminescu și creația sa precum și contribuția traducătorului reșițean la cunoașterea operei sale. A urmat calea găsirii unei finanțări, căci fără aceasta, totul ar fi devenit un castel de nisip… Aici a intervenit cu toată implicarea dăruită consecvent prof. univ. dr. Gheorghe Popovici, cel care a abordat, alături de conducerea Centrului Universitar UBB din Reșița, conducerea universitară din Cluj-Napoca. Având acordul rectorului, prof. univ. dr. Daniel David, pasul următor a fost găsirea finanțării la Facultatea de Științe Economice și Gestiunea Afacerilor (FSEGA) din Cluj-Napoca, cea care are la Reșița Departamentul de Administrare a Afacerilor (DAAR) cu programe de studii economice în cadrul Centrului Universitar de aici. Domnul decan FSEGA, conf. univ. dr. Răzvan Valentin Mustață, împreună cu colegii săi, a făcut posibil acest sprijini financiar, astfel că inițiativa a primit culoar deschis spre realizare. Artistul plastic Alexandru Podea a purces la drum, monumentul dedicat Luceafărului a prins contur în atelierele Întreprinderii de Construcții Siderurgice Hunedoara (ICSH), cu tabla oferită de Artrom Steel Tubes Reșița. În data de 5 ianuarie a.c., a fost turnată fundația monumentului în curtea Centrului Universitar UBB din Reșița, sub atenta supraveghere a artistului. Amplasamentul din curte a fost decis de conducerea Centrului Universitar UBB din Reșița, dir. conf. univ. dr. Andrade Bichescu, și a dir. adm. adj., conf. univ. dr. Nătăliţa Mihaela Frumușanu. Concretizarea proiectului a avut loc în data de 2 februarie 2024, când, în prezența artistului plastic, prin sprijinul acordat de dr. ing. Romulus Ioan, prin Artrom Steel Tubes Reșița, a fost ridicat monumentul. Monumentul „Mihai Eminescu & Luceafărul” din curtea Centrului Universitar UBB din Reșița prezintă următoarele particularități: este realizat prin decupare a înscrisului și imaginii în tablă (oțel corten), având forma unei cărți deschise. Pe pagina întâi a cărții se află decupat chipul Poetului din fotografia de tinerețe, 1869, sub acesta, semnătura sa emblematică precum și anii de viață și numele. Pe pagina din dreapta, alăturată, se găsesc decupate două strofe din poemul „Luceafărul” în limba română, urmate de aceleași strofe traduse în limba germană de către reșițeanul Ludwig Vinzenz Fischer, apărute în publicația „Romänische Revue” în anul 1889. La baza monumentului este decupată următoarea inscripție: „Sculptură finanțată din fondurile Universității Babeș-Bolyai din Cluj prin Facultatea de Științe Economice și Gestiunea Afacerilor”. Monumentul este singurul de acest gen ridicat în cinstea poetului și reprezintă o noutate în inventarul operelor de artă plastică dedicate lui Mihai Eminescu. Ne vom bucura a-l prezenta în cadrul unei noi ediții, reînnoite și întregite, a cărții-album „Monumentele Mihai Eminescu”, care va apărea anul viitor, 2025. În încheierea acestei scurte prezentări se cuvin mulțumirile noastre artistului plastic Alexandru Podea, rectorului Universității clujene, prof. univ. dr. Daniel David, decanului, conf. dr. Răzvan Valentin Mustață, directorului Centrului Universitar reșițean, conf. univ. dr. Andrade Bichescu, și dir. adm. adj., conf. univ. dr. Nătăliţa Mihaela Frumușanu, directorului Artrom Steel Tubes Reșița, dr. ing. Vasile Romulus Ioan, echipei de la ICS Hunedoara și celei de la Artrom Steel Tubes Reșița, și nu în ultimul rând celor din grupul de inițiativă, care au crezut în idee și în reușita acesteia, conform vorbei: ÎMPREUNĂ REUȘIM! Inaugurarea oficială a Monumentului „Mihai Eminescu & Luceafărul” din curtea Centrului Universitar Babeș – Bolyai din Reșița va avea loc în prezența artistului plastic Alexandru Podea și a tuturor acelora care au contribuit la realizarea acestuia, sâmbătă, 15 iunie 2024, când se vor împlini 135 de ani de la trecerea în eternitate a poetului. Să ne bucurăm împreună de această realizare comună pentru cultura Reșiței!
Un subiect ce merită a fi abordat în presa românească e cel legat de sănătatea noastră de zi cu zi, respectiv „marea magazie” de medicamente – farmacia, ce distribuie neîncetat medicamente în tratarea diverselor boli, afecțiuni, etc.
După anul 1989, farmaciile au devenit indispensabile traiului nostru de zi cu zi, răspândirea lor, înmulțirea lor a luat un avânt de nedescris.
Înainte de Revoluție, în Timișoara îmi amintesc de existența a 3-4 farmacii. Astăzi, Timișoara este împânzită de farmacii. Farmacia a devenit o „industrie” în sens peiorativ. Se pare că mulți oameni sunt bolnavi.
În acest context, mi-am propus a evidenția aspecte legate de oamenii ce lucrează în acest domeniu, de instituția ca atare a farmaciei, mic istoric, profesia de farmacist, cod deontologic, principii, concepții.
1) Profesia de farmacist
Legea 95/ 2006, reactualizată (completată, modificată), definește profesia de farmacist ce are ca drept scop promovarea și ocrotirea sănătății publice prin mijloace de cercetare, producere, control și distribuție precum și eliberarea medicamentelor și altor produse de sănătate. Farmacistul informează și consiliază populația în materie de sănătate.
Farmacistul decide în actul său profesional pe baza inteligenței, cunoștințelor, abilității și competenței sale, fără a se lăsa influențat de factori externi de orice natură ar fi.
Aptitudinile și calitățile sale rezidă în profesionalism, devotament, corectitudine, disponibilitate și respect față de persoana căreia i se adresează pentru obținerea serviciilor farmaceutice necesare iar jurământul lui Hipocrate îl însoțește mereu.
2) Codul deontologic al farmacistului
Cuprinde o serie de principii, concepții care asigură succesul garantat al acestei profesii. Astfel, pot fi enumerate următoarele coordonate:
– adeziunea la etica drepturilor omului și farmaciei europene;
– obligația furnizării către pacient a serviciilor farmaceutice în cazări speciale, de urgență;
– dreptul la tratament și îngrijire se subdivide prin dreptul de a primi îngrijire adecvată nevoilor de sănătate, inclusiv cea de prevenție, de a preveni îmbolnăvirea;
– accesibilitatea echitabilă, fără discriminare și dreptul la continuarea serviciilor;
– dreptul de a-și alege și schimba medicul, farmacistul sau orice alt furnizor de asistență de sănătate;
– dreptul colectiv la o formă de reprezentare, la fiecare nivel al sistemului de sănătate;
– dreptul la demnitate în sistemul de sănătate, adică la respect ca ființă umană, inclusiv respectul la integritate și identitate umană;
– dreptul la informare și consimțământul informat pentru actul medical;
– dreptul la intimitate și confidențialitate (secret profesional);
– dreptul la calitatea serviciilor de sănătate;
– exercitarea drepturilor de către pacienți.
3) Istoria farmaciei române (succint prezentată)
În anul 80 î.e.n., Deceneu, marele preot al dacilor merge de tânăr în ținuturi îndepărtate, unde învață pe lângă multe altele și arta de a prepara medicamentele și otrăvurile.
În anul 1954 s-a descoperit la Grădiștea Muncelului o trusă chirurgicală (din anii 105-106 d. H., într-o locuință distrusă de războiul dus de împăratul Traian), ce conținea printre altele și cenușă vulcanică întrebuințată ca antihemoragic și astringent.
În 1292 este înființat la Sibiu un spital comunal al sașilor. Medicul era și farmacist preparând singur medicamentele bolnavilor.
1412 – Piperul, șofranul și zinziberul fiind cele mai căutate, întrebuințate medicamente și alimente. Ele sunt amintite pe timpul domniilor voievozilor Dan al II-lea (1422), Vlad Dracul (1437) în condițiile vremii la care se mai adaugă bumbacul și scorțișoara (1460 – Ștefan cel Mare).
1495 – Ia ființă farmacia orășenească din Sibiu, condusă de farmacistul Martinus Flashner (venit din Germania, cu un salariu de 10 florini/ an).
În 1512 este atestată farmacia orășenească din Brașov, amintit fiind farmacistul Johannes (venit din München?)
În 1538, voievodul Petru Rareș cere de la Veneția otravă (aconit) pentru a scăpa de unii dușmani.
În anul 1561 voievodul Alexandru Lăpușneanu cere bistrițenilor să-i trimită șofran pentru 100 de ducați de aur și vată de cânepă.
În 1572 este atestată documentar existența unei farmacii la Cluj.
În 1632 la Făgăraș printre medicamentele de casă se foloseau apele de trandafir de câmp, de fragi, flori de soc, tei, mentă.
În 1660 scriitorul călător turc Evliya Celebi descrie amănunțit starea de lucruri din Timișoara și împrejurimi, ocupate de osmani, amintind de existența unor dughene cu plante medicinale.
În anul 1720 prima farmacie publică din Oradea iar în 1732 cea din Sighișoara.
În 1722 – farmacie la Orăștie, în 1727 farmacie publică Timișoara.
1730 – farmacie la Craiova, 1733 – farmacie la Târgu Mureș, 1737 – farmacie la Baia mare, 1738 – farmacie la Făgăraș.
În anul 1737 este atestată la Timișoara Farmacia Călugărilor Mizericordieni iar în 1740 existența Farmaciei publice la Timișoara. În 1741 existența a patru farmacii la Brașov.
4) Istoric Farmacii în lume (secvențe)
– India antică, luptătorii răniți erau transportați în locuri adăpostite, apoi bandajați.
– În Egipt, locurile adăpostite erau numite șatre. Asistența răniților era în sarcina chirurgilor (relatează istoricul Diodor).
– În Grecia antică, secolul IV î.e.n. era atestată forma de prim ajutor asigurată de chirurgi și terapeuți, spune Hipocrate.
– În Roma antică sunt amintiți chirurgii militari, ce extrăgeau săgețile din trupul victimelor, apoi pansau rănile, folosind diverse plante tămăduitoare. Erau atestate spitale rudimentare (Balsamuri) ce vindecau o rană în 5 zile. S-au găsit pansamente, medicamente ce erau ținute în cutii (casete). Medicul și farmacistul erau una și aceeași persoană.
– Feudalism – ajutorul bolnavilor, răniților era pe seama preoților, apoi medici, de regulă, arabi, armeni.
În secolele al XV – XVI-lea, este dovedită existența medicilor și chirurgilor militari, (1493-1541), erau folosite substanțe chimice, anorganice, extracte și tincturi.
Atestate spitale militare: Franța, Spania, Germania, Suedia, Anglia, Italia, Polonia, Ungaria.
Primele farmacii de călătorii și război erau formate dintr-o ladă înaltă, un dulap portativ, cu uși lucrate de artă, cu sertare, compartimente interioare dotate cu sticle, borcane, așezate pe mărimi, înzestrate cu cumpene de mână.
Ca și medicamente erau amintite: terebentină, ceruza, pulbere astringentă, pulbere de China, ceara, colofoniul, mierea, opiul, precipitat rasa de mercur, emeticul, piatra infernală, sublimatul corosiv, alaunul etc.
BAN ANDREEA CRISTINA – Farmacistă Reprezentantă de seamă a instituției anterior evocate, farmacista Andreea Cristina Ban se pare că a fost școlită în privința profesiei ce și-a ales-o cu drag. Am cunoscut-o în urmă cu câteva luni, prilej cu care mi-am achiziționat diverse ceaiuri tămăduitoare. Prima impresie m-a fascinat prin eleganța, amabilitatea, decența și răbdarea acesteia. Calmul desăvârșit, dorința de a informa corect pacientul cu privire la prospectul produselor, însemnătatea, menirea, rolul său, efectul, rolul terapeutic mi-au creat o senzație confortabilă dincolo de interesul manifestat de medicament. Astfel, discuția a continuat desfășurându-se dincolo de granița obiectivului medical. Am apreciat interesul acesteia în general pentru public, în concepția căreia se reflectă dragostea pentru profesie vis-a-vis de tratamentul aplicat oamenilor în general; amploarea farmaciilor față de trecut cât și greutățile ce se întâmpină azi fie de partea furnizorilor de medicamente fie a pacienților. Discuțiile derulându-se confortabil, cu interes spiritual reciproc, cu bună credință, fulgerător mi-a trecut prin minte dorința de a realiza un reportaj în legătură cu profesia acesteia, de altfel acceptat din start. Mi-a servit ulterior un curriculum vitae, la care s-au adăugat și discuții complementare, adiacente. În acest context am realizat un portret îmbrăcat într-o haină de eseu din care am rezumat câteva coordonate biografice. Andreea Cristina Bam s-a născut în 7 iulie 1979 în Timișoara. Aici și-a petrecut copilăria și școala elementară, provenită fiind dintr-o familie modestă, tatăl – mecanic auto, iar mama – muncitoare. Este absolventă a unei școli postliceale „Ana Aslan” din Timișoara. Îndemnul spre această profesie a venit din partea mamei, care din nefericire, astăzi nu mai este în viață. Andreea se află în continuarea studiilor, la Facultatea de Medicină, în anul V. Are o vechime de 22 de ani în profesia de farmacistă. În prezent lucrează la Farmacia Sanofam din Timișoara. O caracterizează: calmul, modestia, sârguința, devotamentul față de profesia sa, de valorile tradiționale, seriozitatea, cutezanța, munca asiduă pentru obținerea succesului real. Într-o societate ancorată în valori pozitive dar și negative spiritul său de a discerne opțiunea unui verdict real, bazat pe solide cunoștințe educativ științifice, o situează pe o treaptă superioară, unde se află adevărul și dreptatea, profesionalismul și buna cuviință. Astfel de valori trebuie promovate, trebuie scoase la iveală, popularizate, spre a servi tinerilor talentați și dornici a accede pe treptele progresului social. Sunt convins că și alte bresle, instituții de bază în societatea noastră au creat valori spirituale, ce trebuie scoase la iveală și cu titlu de exemplu ele trebuie afișate public, constituind o trambulină de lansare a unor adevărate personalități ce zac ascunse din diferite motive, ele fiind de real folos societății.
Ex magistrat Ionescu Ioan/UZPR Timiș Bibliografie Legea 95/ 2006 republicată
Scriitorul, jurnalistul, editorul, directorul Editurii „TIM” din Reșița, redactorul-șef al revistei de literatură, artă și cultură „Semenicul”: iată multiplele valențe ale unuia dintre cei care își dedică viața culturii caraș-severinene precum nu mulți o fac, și se pot mândri cu aceasta – Gheorghe Jurma, cel născut în urmă cu 79 de ani, la 5 februarie 1945, în satul Bobda, județul Timiș. Alte repere importante în viața sa: în 1956 s-a mutat la Timișoara, din 1970 s-a stabilit la Reșița. Puțini știu probabil că, după școala primară (cl. I – IV) în satul natal, apoi după absolvirea școlii gimnaziale la Timișoara, a urmat, începând cu anul 1959, Liceul de Muzică și Arte Plastice din Timișoara, secția arte plastice (având ca profesori nume celebre de atunci și de astăzi, precum Iulius Podlipny, Victor Gaga, Gabriel Popa, Constantin Flondor, Ştefan Bertalan, Simion Mărcuș). După absolvirea acesteia s-a înscris la Facultatea de Filologie a Universității din Timișoara, unde iluștri profesori precum Gheorghe I. Tohăneanu, Ștefan Munteanu, Eugen Todoran, Iosif Cheie, Victor Iancu, Nicolae Ciobanu, Gheorghe Ivănescu, Lucia Jucu Atanasiu, Traian Liviu Birăescu, Ileana Oancea i-au pecetluit destinul până în ziua de astăzi. După terminarea studiilor și efectuarea stagiului militar a fost angajat redactor al ziarului „Flamura” (1970 – 1989) din urbea noastră, proaspătă reședință de județ. Din anul 1970, destinul său se interferează așadar, cu destinul oamenilor și al diferitelor instituții și organizații din sud-vestul țării, din județul Caraș-Severin. Cariera publicistică, cea care l-a format și transformat, a început-o în ultimul an de facultate, când a participat la apariția revistei studențești „Forum” a Universității timișorene, în calitate de redactor-șef adjunct. În perioada 1970 – 1989 a fost redactor la ziarul „Flamura“, pentru probleme de cultură și învățământ. De la înființarea ziarului „Timpul“, din 4 ianuarie 1990, a fost redactor-șef al acestuia și director al S.C. „Timpul” S.R.L. până în 1993. Din 1993 este director al Editurii „Timpul” (azi „TIM”) din Reșița. A înființat și a condus o mulțime de publicații, printre care: „Semenicul“ (din 1971), „Caraș-Severinul“ (din 1972), apoi „Almanahul presei și tiparului”, Reșița, 1984; „Momente din istoria tiparului românesc la Caransebeș”, Caransebeș, 1985; „Zilele Culturii la Reșița” (caiet-program – redactor la mai multe ediții, între 1974 și 1984), „Permanențe reșițene” (caiet-program al „Zilelor Culturii la Reșița”, 1985 – 1989); numeroase alte titluri de mai lungă sau scurtă durată înainte de 1989 și după 1989 („Bistra“, „Şcoala cărăşeană“ etc.). A contribuit la apariția revistelor „Almăjana“ Bozovici, „Bocșa culturală“ Bocșa, „Jurnal de liceu“ Oravița și altele. Din 2013 este în colectivul de redacție al revistei „Nedeia“. Este, de asemenea, director al mai proaspetei reviste „Reşiţa literară“. În timpul facultății a activat la cenaclul Casei de Cultură a Studenților din Timișoara, debutând cu proză în 1968. Din 1970 activează la Cenaclul literar „Semenicul“ din Reșița, căruia îi este coordonator din 1971 până astăzi şi despre care a scris volumul „Amintiri de la Cenaclul Semenicul” (2019, la 70 de ani de la înfiinţarea acestuia). A înființat revista „Semenicul” în 1971, întâi sub forma unor caiete șapirografiate, iar din decembrie 1972 ca revistă tipărită. Aceasta a avut apariții intermitente, pe măsura cutumelor ideologice și posibilităților financiare ale vremurilor. După 1990, revista a apărut în mai multe formate, din 2001 stabilizându-se sub formă de carte, în ultimii trei ani, 2021, 2022 și 2023, apărând 2 numere pe an. Domnul Jurma este și astăzi redactorul-șef al revistei „Semenicul“. A colaborat cu critică și istorie literară la publicațiile: „Orizont”, „Semenicul”, „Steaua”, „Forum” (studențesc), „Transilvania”, „Tribuna”, „Luceafărul”, „Drapelul roșu”, „Flamura”, „Caraș-Severinul”, „Studii de limbă, literatură și folclor”, „Generații”, „Bocșa culturală”, „Almăjana”, „Reflex” ș.a. Gheorghe Jurma a fost redactor al celor mai multe dintre culegerile și antologiile apărute între anii 1970 și 1989 pe plan reșițean sau județean, începând cu volumul „Prinos“, o culegere de poezie a membrilor cenaclului „Semenicul”, iar după 1990, la multe alte volume. De-a lungul anilor, Gheorghe Jurma s-a ocupat de cenaclurile literare de adulți, dar și de școlari sau de tineret din Reșița, asigurând succesiunea generațiilor și valoarea creatorilor. A organizat manifestări culturale în Reșița și în alte orașe ale țării, întâlniri cu scriitori importanți din țară, a inițiat și promovat concursuri literar-artistice municipale și județene (interjudețene), a susținut artiștii plastici, dascălii cu preocupări umaniste, instituțiile de cultură. Pentru a aminti toate cărțile publicate de Gheorghe Jurma, mi-ar trebui multe pagini. M-am decis doar la o selecție a titlurilor, care sunt considerate de mine drept importante: „Mic dicționar al personalităților culturale din Caraș-Severin” (1976); „Presa și viața literară din Caraș-Severin” (1978); „Banatul și Eminescu” (1989); „Descoperirea Banatului” (1994); „Întâmplări cu Afilon” (1995), „Reșița” (album, 1996); „Caraș-Severin” (album, 1996, în colaborare); „Istorie și artă bisericească. Biserici din Protopopiatul Ortodox Român Reșița” (2000, în colaborare cu Vasile Petrica); „Sadoveanu sau lupta cu balaurul” (2002); „Cu Editura Timpul, peste timp” (2004); „Mircea Eliade și modelul tinereții” (2005); „Monografia Casei de Cultură a Sindicatelor din Reșița” (2006); „Amintiri din pagini de ziare” (2008, al doilea volum în 2009); „Momente de istorie culturală. Caraș-Severin, 1944 -1989” (2008); „Literatură și istorie” (2008); „Constantin Lucaci – simfonia fântânilor” (2009); „Istorie și cultură” (vol. 1, 2010); „Dicționarul localităților din Caraș-Severin” (vol. 1. A – C, 2011); „Biblioteca și oamenii cărții” (2012); „Molineştii” (2012); „Trifoiul cărășean” (2012), „Nicolae Iorga şi Banatul” (2010, ediţia a II-a în 2020), „Pavel Bellu” (2016), „O carte pe zi” (2020), „Scriitori din Banat” (primul volum, 2020), „Ioan Munteanu, primul poet de la Bobda” (2021), „Diaconovici” (2023). Împreună cu subsemnatul, a lansat în anul 2009 un ciclu de „viziuni” ale celor mai importante localități ale județului Caraș-Severin. Astfel au apărut până în prezent următoarele cărți-album: „Reșița: Viziuni / Reschitza: Visionen” (2009), „Anina – Steierdorf: Viziuni – Visionen” (2012), „Bocşa – Viziuni / Bokschan – Visionen” (2014), „Oravița: Viziuni – Visionen” (2017), Caransebeș: Viziuni / Karansebesch: Visionen” (2020), „Reșița: Viziuni 2 / Reschitza: Visionen 2” (2021) și Oțelu Roșu – Valea Bistrei: Viziuni / Ferdinandsberg – Bistra-Tal: Visionen” (2022), în parte distinse de filiala Timișoara a Uniunii Scriitorilor din România. În anul 2018 am editat împreună cartea-album „Monumentele Mihai Eminescu”, o carte de referință în arealul cercetărilor legate de poetul național. Ca o continuare a acestei cărți-album se poate numi și apariția editorială „Ecouri eminesciene” apărută la Reșița printr-o colaborare a editurilor „TIM” și „Banatul Montan”, în anul 2021. De asemenea, împreună am realizat cartea-album „Muzeul de locomotive cu abur Reșița = Das Dampflokomotivenmuseum Reschitza = The Railway Steam-engines Museum of Reșița = Le Musée des Locomotives à vapeur de Reșița”, apărută anul trecut la Reşiţa, în cadrul Editurii „Banatul Montan”, an în care s-au sărbătorit cei 150 de ani de la fabricarea aici a primei locomotive cu aburi pe teritoriul de astăzi ai României. De fapt, acestui jubileu, dar și celui de 250 de ani de istorie industrială la Reșița, din anul 2021, editorul Gheorghe Jurma le-a dedicat mai multe apariții editoriale, care toate au contribuit la recunoașterea primatului industrial reșițean. Să amintim aici cele semnate Romulus Vasile Ioan și Nicolae Sârbu. O carte specială semnată de scriitorul Gheorghe Jurma este și cea dedicată fântânii cinetice din centrul municipiului de pe Bârzava („Constantin Lucaci: Fîntîna din Centru”), apărută 2021. Numele lui Gheorghe Jurma a apărut în foarte multe apariții colective. Să amintesc aici doar câteva: „Efigii” (Timișoara, 1968); „Atelier al cercurilor literare (antologie)” (Timișoara, 1977); „Caraș-Severin: monografie” (București, 1981); „Orașul cu poeți” (1995; ed. a II-a revăzută și adăugită 2011); „Nichita. O carte gândită și realizată de Gheorghe Jurma” (ediția I – 1996; ediția a II-a – 1998, ediția a III-a – 2003); „Camera de Comerț, Industrie și Agricultură Caraș-Severin la 10 ani de activitate” (2001); „Cuvinte pentru urmaşi. Modele şi exemple pentru Omul Român” (Bucureşti, 2005), „Istoria jurnalismului din România în date. Enciclopedie cronologică” („Polirom”, 2012), „Bănăţeni pentru viitorul României” (Timişoara, 2019), „Enciclopedia Banatului. Literatura” (Timişoara, 2016). Cel sărbătorit de noi astăzi a inițiat și susținut proiectul „Orașul cu poeți“ prin colecția de la Editura „Timpul” (azi „TIM”), în care au apărut multe cărți ale poeților reșițeni, care au propulsat pe plan național Reșița ca spațiu literar specific și numele scriitorilor de aici. Gheorghe Jurma a îngrijit de asemenea în cadrul Editurii „Timpul” (azi „TIM”), sau la alte edituri, peste 700 de volume de poezie, proză, critică și istorie literară etc., la multe scriind prefețe, postfețe ș.a.m.d. În aceeași măsură a susținut consecvent promovarea Reșiței în circuitul național de valori și, respectiv, recunoașterea, acasă, a celor deja cu largă notorietate; a tipărit cărți ale unor reșițeni (precum acad. Mircea Martin, Dan Farcaş, Toma George Maiorescu), monografii dedicate întreprinderilor, instituțiilor, personalităților care trăiesc în țară sau străinătate, ca, spre exemplu, „Istoria uzinelor din Reșița (1771 – 1996)” și „Istoria locomotivelor și căilor ferate din Banatul Montan” de Dan Perianu; „225 de ani de siderurgie la Reșița”; „Hoinărind prin Reșița pierdută” de Dan Farcaș; „Reșița filologică” de Marcu Mihail Deleanu; „Viață și memorii” de Mircea Popa; „Reșița de altădată”, un album de Gheorghe Jurma și Arsenie Boariu; romanul reşiţean al lui Vasile Bogdan „Cumpăna”; monografii despre Dr. Corneliu Diaconovici, Sabin Pautza și multe altele. De asemenea a organizat multe expoziţii de carte la muzeul reşiţean şi în alte locaţii. Despre activitatea şi orientările sale aflăm detalii în volumul „Ce lăsăm în urma noastră. Gheorghe Jurma în dialog cu Titus Crişciu” (2015). Deosebit de importante sunt pentru cultura Banatului Montan volumele sale: „Reșița literară” (2015, 2016), „Reșița muzicală” (2015), „Panorama presei din Caraș-Severin” (2018), dar și colaborarea sa la „Enciclopedia Banatului” editată la Timișoara, sau la alte dicționare și lucrări de referință în domeniile literare în special și culturale în general („Şcoala Populară de Arte şi Meserii «Ion Românu» Reşiţa la 70 de ani”, 2018, cu Mariana Dănescu). Un proaspăt volum este „O retrospectivă subiectiv-obiectivă a revistei «Semenicul»” (2024). Are în lucru un volum despre „Reşiţa culturală“. Pe plan național, Gheorghe Jurma a lansat colecția „Eminescu“, publicând, în ultimul sfert de secol, 19 titluri ale unor autori din țară, făcând din Reșița „un adevărat centru de cunoaștere și cercetare eminesciană“, cum spune prof. dr. Mircea Popa din Cluj-Napoca. Pentru această colecție şi pentru cărţile proprii, Gheorghe Jurma a fost distins în anul 2000 cu Medalia comemorativă „Mihai Eminescu“. În această colecţie au apărut şi cărţile sale dedicate poetului: „Eminescu – gând şi cânt” (1998), „Vreme trece, vreme vine” (2007), „Cartea care deschide lumea“ (2010), „Expoziţii eminesciene“ (2023). Lui Gheorghe Jurma i s-au acordat diferite premii locale, între care Marele Premiu al Bibliotecii Județene „Paul Iorgovici“, titlul de Senior al culturii cărășene, cele primite din partea Teatrului Vechi „Mihai Eminescu” din Oravița sau cele din partea Bibliotecii Județene „Paul Iorgovici” Caraș-Severin din Reșița și a celei Orășenești „Tata Oancea” din Bocșa etc., de asemenea, premii speciale ale Uniunii Scriitorilor, Filiala Timișoara. În ianuarie 2023 i s-a acordat, din partea Episcopiei Caransebeşului, ordinul „Crucea «Episcop Elie Miron Cristea» clasa a II-a pentru mireni.” Este Cetățean de onoare al municipiului Reșița din 15 decembrie 2009, Cetățean de onoare al județului Caraș-Severin din 27 ianuarie 2015 și Cetățean de onoare al orașului Bocșa din 31 martie 2022. Este, totodată, membru de onoare al Asociației Germane de Cultură și Educație a Adulților Reșița, din 5 februarie 2020. Nu există manifestări literare / culturale de referință care se organizează la Reșița, la care să nu fie invitat, Gheorghe Jurma aducându-și contribuția la reușita acestora. Iată doar câteva succinte spicuiri din activitatea unui om care s-a pus în slujba culturii caraș-severinene prin tot ceea ce a făcut de-a lungul timpului. Ad multos annos, Gheorghe Jurma, la împlinirea a 79 de ani de viață dedicată, în primul rând, Banatului!
,,Cultura izvorăște din popor și aparține poporului”
Recent, la Lugoj, orașul cultural-artistic și viitor centru al jurnalișmului din Banat a avut loc prima întâlnire de suflet, iubire și simțire românească a ziariștilor din Timișoara și Lugoj, în cadrul unei noi filiale. În continuare Eminescu va veghea la ,,creșterea” noastră a celor ce am consimțit a ne uni eforturile în demersul solitar jurnalistic de informare, a cetățenilor, cunoaștere, dezbatere și implicare în dezvoltarea și dinamizarea activității social-civică, în toate ipostazele sale. Pentru că; ,,Noi suntem armata de fluturi uniți în slujba cuvântului scris/ cu Eminescu printre spade și scuturi/ drumul spre gloria străbună ne este deschis”. Dincolo de problematica inerentă a fiecărui început, au fost creionate desfășurarea unor evenimente și proiectele viitoare care cu certitudine vor polariza atenția și interesul comunității din Zona de Vest și nu numai. În acest context de uniune și solidaritate de breaslă au fost prezentate în sumar de către colegii prezenți, conținutul revistelor și publicațiilor din arealul cultural-artistic-jurnalistic al Banatului, România și Diaspora. Edițiile săptămânale ,,Actualitatea de Lugoj” Nicolae Toma, Redeșteptarea, Nicolae Laiețiu. Tibiscus – Uzdin, ediție lunară, Serbia. Revistele trimestriale ,,Theatrum Civitas” Maria Rogobete, Ioan Ionescu, Luceafărul de Vest, Grigore Mâinea,Timișoara, VIP Seniorii, Ștefan Tat, Timișoara, toate cu ISSN, publicații print de interes general și utilitate publică, editate, multe dintre ele în regie proprie din pasiune și empatie pentru cei ce doresc a fi bine informați și a-și vedea încununarea eforturile creatoare în slujba comunității în pagina de ziar. Prin accesul direct la viața la zi, prin tot ceea intreprindem noi, jurnalistic și prin alte evenimente cultural-artistice-socializare, ajutăm semenii noștri să poată evada benefic, fie și temporar din contemplarea unui corporatism cotidian (dez)amăgitor și incertitudinea zilei de mîine. Pentru că; ,,Noi suntem armata de fluturi / cu sufletul curat ca floarea de cais / cu Eminescu printre spade și scuturi/ uniți prin cuvânt, cu spiritul încă tânăr și liber/ pentru patria de rouă și nectare/ vom face tot ceea ce am promis”! Și nu în ultimul rând Revista UZPR numărul 32/2023, publicație de excepție editată de Uniunea Ziariștilor din România, 56 de pagini, format A 4, color în care sunt înserate materiale diverse, reprezentative, semnate de jurnaliști, oameni cu notorietate și sufletul risipit prin presa și cultura română. Menționăm doar câteva dintre cele relevante; Gala Premiilor UZPR, Mesaj din inimă adresat de către domnul Sorin Stanciu, președinte UZPR, la început de an 2024, tuturor celor ce sunt în slujba cuvântului scris ori vorbit și a Uniunii noastre. Jurnalismul contemporan între deontologia profesiei și manipulare de George Coandă. Rigorile Gazetarului de Florenț Mocanu (red.șef. Gazeta Munteniei). Ce este metajurnalismul? de Andrei Suman, UZPR ,,Pan Vizirescu”Olt. Recuperarea unei reviste: ,,Semenicul”de Alexandru Ruja. Limbă și identitate culturală. Scriitori din Montreal, de Marian Nencescu. 170 de ani de la nașterea lui Ciprian Porumbescu, și Presa în urmă cu un secol, de Tanța Tănăsescu. Luceafărul eminescian și-ar da eternitatea pentru o sărutare, de Anton Ilica. Mediatizarea emigranților– 0 oglindă deformată a realității sau o necesitate? de Daniela Guman, UZPR. În memoriam, Ion Marin, de Roxana Istudor. Interviu cu acad. Ioan Aurel Pop, președintele Academiei Române de Maria Stanciu. Interviu cu Al. Florin Țene, președintele LSR , de Ion Nălbitoru, UZPR. și altele. Dar nu pot lăsa nemenționat unul dintre materialele ce m-a emoționat la gândul frumos că Premiul Nobel pentru Pace pe anul 2023 i-a fost acordat unei jurnaliste iraniene” o jurnalistă curajoasă și apărătoare a drepturilor omului, material semnat de Emilian M. Dobrescu. În concluzie o revistă fanion și un reper de moralitate a presei din România.
UZPR CARAS SEVERIN 