Inspectorii de muncă din cadrul Inspectoratului Teritorial de Muncă Hunedoara – după cum ne relata Cristina CREȚ, consilier CRP – vor desfășura campania națională de promovare a negocierii colective în întreprinderile mici și mijlocii.
Constituția României recunoaște la art. 40 dreptul de asociere în sindicate, patronate și asociații profesionale, cu definirea la art. 9 a misiunii acestora de reprezentare și apărare a drepturilor și intereselor, după cum la art. 41 alin. 5) recunoaște dreptul de negociere colectivă în muncă și de aplicare a convențiilor colective.
Decizia Inspecției Muncii are la bază modificările apărute în legislația specifică, respectiv art. 97 alin. 1 din Legea Dialogului Social nr. 367/2022 care prevede că negocierea colectivă este obligatorie la nivelul unităților care au cel puțin 10 angajați/lucrători. În cazul în care într-o unitate nu există contract colectiv de muncă, angajatorul sau orice altă persoană îndreptățită să participe la negocierea colectivă, conform prezentei legi, poate iniția negocierea contractului colectiv de muncă în orice moment (art.108, alin. 3 din Legea nr. 367/2022).
Drept urmare, obiectivul principal al acestei campanii este de a promova negocierea colectivă în întreprinderile mici și mijlocii, plecând de la principalele beneficii ale negocierii colective pentru angajați/lucrători și angajatori, respectiv:
Avantajele angajaților: mai multă justiție socială, drepturi superioare privind condițiile de muncă și de angajare, salariile, securitatea și sănătatea în muncă, aplocarea principiului egalității de șanse și de tratament, protecție suplimentară în exercitarea drepturilor legale, concilierea vieții profesionale cu cea de familie, locuri de muncă și venituri mai stabile, o influență mai mare la locul de muncă și participarea la procesele decizionale.
Avantajele angajatorilor: asigurarea păcii sociale și a unui climat de muncă favorabil performanței, productivitate și loialitate a personalului îmbunătățite, participare mai mare a forței de muncă la locul de muncă, eficacitate și planificare bugetară, rezolvare timpurie a litigiilor.
Având în vedere campania națională de promovare a negocierii colective în întreprinderile mici și mijlocii, I.T.M. Hunedoara prezintă fișa suport de informare și promovare a negocierii colective:
Angajaţi/lucrători
Dreptul de asociere sindicală; Cotizaţia sindicală; Egalitate de tratament în exercitarea drepturilor sindicale; Accesul la funcţii în organele de conducere ale sindicatelor; Activitatea sindicală; Dreptul de informare, consultare și participare a angajaților; Dreptul de negociere colectivă; Obiectul negocierii colective; Participarea la negocierea colectivă; Reprezentarea în negocierea colectivă: Procedura de negociere colectivă; Efectele contractului colectiv de muncă; Mecanism de extindere; Participarea la conflictul colectiv de muncă şi grevă.
Angajatori
Angajatorul este definit de Codul Muncii: persoana fizică sau juridică care, potrivit legii, angajează forţă de muncă; Asocierea patronală şi dreptul de organizare; Afilierea; Egalitate de tratament; Informarea, consultarea şi implicarea angajaţilor/lucrătorilor; Negocierea colectivă; Contractele colective de muncă; Conflictele individuale şi colective de muncă; Greva.
Totodată, Legea nr. 367/2022 prevede și sancţiuni pentru nerespectarea şi/sau împiedicarea exercitării drepturilor sindicale (drept de asociere/afiliere sindicală, drept de negociere colectivă şi de acţiune sindicală/grevă), inclusiv în caz de discriminare, hărţuire, intimidare în apărarea drepturilor legale şi din contractele colective incidente se sancţionează conform Codului Muncii şi Legii dialogului social cu amenzi ce pot merge până la 50.000 lei şi sancţiuni penale de până la 2 ani de închisoare. Prevederile se coroborează cu legile speciale, regimul general al sancţiunilor şi dispoziţiile codurilor civil şi penal, iar imixtiunile reciproce ale organizaţiilor în autonomia de organizare şi acţiune se sancţionează cu amendă de 30.000 lei.
Căi de sesizare şi atac: Autoritatea competentă cu prevenirea, controlul şi sancţionarea angajatorilor în materie de legislaţie a muncii este Inspecţia Muncii/Inspectoratele Teritoriale de Muncă. Inspecţia Muncii poate fi sesizată individual şi colectiv (organizaţii de reprezentare). Deciziile Inspecţiei Muncii pot face obiectul contestării în instanţă. În funcţie de obiectul litigiilor de muncă, pot fi sesizate şi alte autorităţi de anchetă şi verificare şi organismul naţional de egalitate, respectiv Consiliul Naţional pentru Combaterea Discriminării, autoritate cu competenţe de prevenire şi soluţionare a tuturor formelor de discriminare, care emite hotărâri cu caracter executoriu dacă nu sunt contestate în termenul legal.
Avocatul Poporului (ombudsmanul naţional) se poate autosesiza sau poate fi sesizat de către persoane fizice şi organizaţii în linie cu atribuţiile acestuia.
Soluţionarea conflictelor individuale şi colective de muncă (legate de încheierea, executarea şi terminarea contractelor individuale şi colective de muncă şi derularea relaţiilor juridice între organizaţiile sindicale şi patronale) intră în competenţa instanţelor judecătoreşti, fiind scutite de taxe judiciare şi judecate în urgenţă (maxim 15 zile fond şi 10 zile în apel).
Instanţa decide măsurile executorii de redresare şi reparaţii/daune, conform jurisdicţiei muncii.
Mecanisme alternative de soluţionare a conflictelor de muncă: soluţionare amiabilă conform celor stabilite de părţi prin contractele individuale şi colective de muncă.
Mecanisme instituţionale: proceduri reglementate de soluţionare amiabilă a conflictelor individuale (conciliere individuală conform Codului Muncii şi mediere conform Legii medierii) şi soluţionare alternativă instanţei a conflictelor colective de muncă prin conciliere obligatorie (ITM/Ministerul Muncii), mediere şi arbitraj extrajudiciar (Ministerul Muncii/Oficiul de Mediere).
Totodată, având în vedere obiectivele specifice ale Inspecției Muncii stabilite prin lege, la nivelul Inspecției Muncii și al inspectoratelor teritoriale de muncă, în perioada 01.02.2024 – 31.12.2024 se desfășoară Campania națională de informare și conștientizare a prevederilor Legii nr. 367/2022 privind dialogul social, cu modificările și completările ulterioare, act normativ care a suferit deja mai multe modificări.

Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR

Deja bine cunoscută și mult așteptată, Ziua Națională a Lecturii a fost și în acest an prilej de bucurie pentru copiii de la Grădinița cu Program Prelungit Bocșa, Caraș-Severin, cei care au așteptat nerăbdători întâlnirea cu Prințesa Poveștilor.
Și la această a treia ediție, organizatorii au apelat la voluntarul Maria Silviana Ferciug, elevă a Liceului Teoretic „Tata Oancea” Bocșa și apropiată colaboratoare a Bibliotecii Orășenești „Tata Oancea”, pentru a încânta pe cei mai mici dintre potențialii utilizatori ai serviciilor bibliotecii, prin lectură și poveste.
Ea însăși, ca desprinsă din basm, a bucurat copilașii, care au ascultat-o cu mare atenție, au urmărit-o cu interes și curiozitate și au interacționat cu mult curaj.
Ziua Națională a Lecturii, sărbătorită în toată țara în 15 februarie, a fost și în Bocșa bănățeană o zi de poveste, ziua în care, atât cei mici cât și cei mai mari dintre participanți au înțeles, încă o dată, că lectura este importantă, că poveștile sunt nemuritoare, iar cartea rămâne cel mai frumos dar și cel mai prețios prieten!
Evenimentul a fost organizat de Biblioteca Orășenească „Tata Oancea”, în parteneriat cu Grădinița cu Program Prelungit Bocșa, în cadrul unui proiect amplu dedicat cărții și lecturii.
De asemenea, pentru buna desfășurare a acestei zile dedicată lecturii, organizatorii au beneficiat de sprijinul primarului Mirel Patriciu Pascu, al Primăriei și Consiliului Local Bocșa, și nu în ultumul rând, de buna colaborare cu Liceul Teoretic „Tata Oancea”, prin profesorii dir. Dragoș Vasile și dr. Liana Ferciug.
Biblioteca Orășenească „Tata Oancea” va derula în continuare un proiect de promovare a lecturii și a cărții în toate instituțiile de învățământ și nu numai de pe raza orașului Bocșa, pentru a facilita copiilor și tinerilor întâlnirea cu poveștile, cu lectura și, de ce nu, cu autorii de cărți.

Februarie este cea mai bună prietenă a Primăverii, ea îi scrie lui Martie scrisori de dragoste de viață și prietenie în fiecare dimineață, iar când aceasta le citește, cu bucurie nemăsurată, îi răspunde în gânduri calde și înmiresmate, cu milioane de ghiocei și brândușe. Atâtea cuvinte de iubire sunt în paginile acestor dimineți de februarie încât oamenii se întrec în declarații de dragoste, în calde prietenii și mai ales în bunătate. Toți știm că bunătatea poporului român este nemăsurată, am dovedit-o de multe ori, chiar simt în fiecare secundă cum se cimentează această calitate în sufletele noastre pe zi ce trece, asta înseamnă că nu ne-am pierdut ca neam, ca țară, a fi om de omenie înseamnă a fi om adevărat! Un om bun, darnic, simplu, este un om câștigat, aceste calități unii oameni le au de la naștere, alții le primesc pe parcursul vieții. Valoarea românească este inestimabilă, este o virtute, românul nu abdică niciodată de la cele drepte și sfinte, tocmai, acestea ne croiesc cărarea vieții cu pași de înțelepciune și demnitate, cu gânduri bune și fapte extraordinare, benefice omenirii. Marți, 13 februarie 2024, începând cu ora 16.30, doamnele de la Clubul Lions „Ana Lugojana” au adus un gram de bucurie unor ființe dragi de la Centrul de Vârstnici „Anita Heim” din Lugoj, pe lângă darurile oferite și împachetate cu hârtia sufletului, cărțile oferite, poeziile scrise și recitate de poeta Maria Rogobete, precum și cântecele de muzică folk cântate de cantautorul Vasile Gondoci au cuprins inimile din încăperea atât de primitoare, iar zâmbetele, bucuria, armonia, au pus stăpânire pe acești oameni minunați, prieteni, părinți, bunici, iubirea și-a deschis aripile zburând până la nori unde a lăsat, pentru fiecare rimă cântată, o lacrimă de bucurie.
Înțelepciunea populară face diferența între reacție, trac emoțional și bunătate, facem bine nu doar când ne place, facem bine atunci când e nevoie, când omul de lângă noi este într-un impas, sau disperat, bolnav, neputincios. Atitudinea pozitivă, muzica, poezia, vorba dulce, zâmbetul, toate trăiesc în rezonanță cu fericirea, cu liniștea interioară, toate transformă câteva clipe triste în clipe de bucurie, regenerare. Și dacă putem să facem bine, dacă suntem în măsură să dăm culoare unei zile, de ce să nu o facem? „Să fii bun până unde se poate” spune un proverb românesc. Dar proverbele acestea nu sunt oare adevăruri grăite de bunicii noștri, eroii noștri, oameni demni și harnici? Da, sunt grăite de ei, cei care au avut grijă de noi, au luptat pentru identitatea poporului român, iar toate acestea le-am citit în ochii lor, marți, în lacrimile de bucurie, lacrimi parfumate cu viață, lacrimi ce se prelingeau pe obrajii brăzdați de greutăți, timp și soartă. Îmbrățișarea lor a fost pentru mine o veșnicie, iar pentru ei, sigur un nou început.
Dragi români, să ne iubim bunicii!
Maria ROGOBETE      Membru UZPR      Lugoj 14.02.2024

• UZPR

Deși, în mare parte, presa se arată deja conectată la tematica pre-electorală, membrii UZPR ai Filialei UZPR ,,Valeriu Braniște” din Timișoara, nu uită de aspectele legate de cercetarea și publicarea a unor lucrări, care să contribuie la dezvoltarea patrimoniului cultural. În săptămâna deja încheiată, la sediul Filialei s-a desfășurat o întâlnire interesantă prilejuită de lansarea cărții: „Publicistul Constantin Nedelcu și apropiații săi”, având ca autori pe Ioan TRAIA, Martin OLARU, Vasile IACOB și Titu PERVULESCU (Editura Eurostampa).

Nu surprinde calitatea de prim-autor al cărții, atribuită profesorului Ioan TRAIA, cunoscută-i fiind reputația de specialist al presei rurale contemporane, îndeplinind și funcția Președintele (fondator) al Asociației Publiciștilor Presei Rurale din Banat. În expunerea de prezentare a noii apariții editoriale, Ioan TRAIA a relatat despre momentul de inițiere a documentării în vederea scrierii celui de-al doilea volum despre publicistul Constantin Nedelcu. Acest moment de început s-a datorat, în mare parte cercetării conținutului unei cărți poștale scrise de prof. Constantin Nedelcu (aflat la București), adresate dr, Ioan Bosică din Timișoara, în care sunt amintite anumite mărturii despre Traian Vuia. Apoi, autorul a argumentat motivația scrierii, atât prin datele noi adunate de fiecare co-autor, cât și rolul cercetării directe și asidue a mai multor documente identificate ca fiind păstrate în arhivele statului. A evocat anumite momente istorice surprinse în carte, multe prezentate prin copii ale unor articole din presa vremii, semnate de Constantin Nedelcu. Acestea nu au fost consemnate ca simple mărturii, ci au fost luate în seamă chiar ca analize politice, respectiv interpretări pertinente ale unei persoane cu capacități deosebite de înțelegere a realităților prin care trecea societatea în perioada respectivă.

Născut în 20.10.1882, în județul Caraș-Severin, în satul Cacova, (denumit azi Grădinari), Constantin Nedelcu, avea să devină o eminență a publicisticii bănățene, o personalitate „extrem de dinamică, un bun organizator cultural, orator talentat”, un intelectual de marcă. S-a stins din viață în 19 august 1967, la București, înmormântat fiind la cimitirul Belu.

Cei patru autori au conlucrat exemplar, încercând să scoată în evidență, nu doar personalitatea individuală a lui Constantin Nedelcu, ci să dovedească valoarea culturală acestuia prin asociere cu personalități ale lumii culturale românești, cu care a colaborat: Ion NEDELCU (un erudit prefect al județului Caraș-Severin în anul 1926, respectiv 1944), Traian LINȚIA, (fruntaș al „Reuniunei învățătorilor Români” de la școlile greco-catolice din Dieceza Caransebeșului), George GÂRDA (jurnalist, secretar al Adunării deputaților din Primul Parlament al României Mari – 1920). În lista apropiaților sunt incluse personalități de prim rang, care nu mai necesită nicio prezentare: Octavian GOGA, Ioan LUPAȘ, Traian VUIA; Pet5ru GROZA, Andrei BÂRSEANU, Vasile GOLDIȘ; Aurel VLAICU, Ioan DIMĂNCESCU, Nicolae IORGA, Camil PETRESCU, Sabin DRĂGOI.

În cadrul discuțiilor, noul membru UZPR, Preotul Vasile SUCIU, a ținut să remarce legătura protagonistului cărții cu viața culturală, cu biserica. De asemenea a apreciat autenticitatea lucrării, personal fiind un bun cunoscător al mediului rural de care a aparținut Constantin NEDELCU. A mai vorbit despre impactul excepțional pe care l-a avut lansarea cu succes a acestei lucrări în comuna Jamu Mare (jud. Timiș). Bucuria și recunoștința față de autori a fost marcată de emoționante momente artistice ale elevilor din comună.

Prezent activ la dezbateri, co-autorul Titu PERVULESCU, a citat anumite pasaje din carte, aducând unele argumente care să susțină reprezentativitatea lui Constantin Nedelcu pentru întreaga regiune Banat.

Profesorul Ioan MEDOIA, a punctat în profilul lui C Nedelcu generozitatea manifestată, față de persoane și instituții ale localității sale natale (Cacova), implicarea sa și a familiei în organizarea rurală, acțiunile culturale, promovarea modernității societății, sprijinind existența școlii, bisericii, a unui hotel, gară, târg, oficiu poștal ș.a. A amintit de lucrarea „Plugarii condeieri din Banat” semnată de Gabriel Țepelea, în care există referiri la meritele Constantin Nedelcu. Au mai adus completări la aprecierile făcute, prof. Costel BALINT, ing. Andrei GORȘCOVOZ, Preot Horia ȚÂRU, prof.univ. Constantin FALCĂ, poeta Mara MÂNDROANE și publicista Constanța Sylvia HÂRCEAGĂ.

În finalul dezbaterilor, conf. univ. dr. Ioan DAVID, Președintele Filialei „Valeriu Braniște” Timiș a UZPR, director al Bibliotecii Academiei Române, Filiala Timișoara, a felicitat echipa de autori, recomandând continuarea cercetării, cu o abordare separată a remarcabilei activități jurnalistice desfășurate de Constantin NEDELCU. A apreciat nivelul ridicat al discuțiilor purtate pe marginea cărții, care au pus în valoare contribuția adusă de membrii UZPR Timiș la cercetarea din domeniul cultural. În același context se încadrează și acțiunea din 12 februarie, desfășurate tot la sediul UZPR „Valeriu Braniște”, situat în clădirea Bastionului Theresia din Timișoara, cu prezentarea cărților: „Albastru de Reșița”, „La o vânare de dinozauri”, „Cum am ajuns «conte de Ohaba»” (autor Nicolae Sârbu). De prezentarea creațiilor s-au ocupat Constanța Sylvia HÂRCEAGĂ, Constantin JICHIȚA, Gheorghe JURMA, Erwin ȚIGLA, Maria NIȚU. Pentru membrii Filialei „Valeriu Braniște” Timiș, susținerea și încurajarea cercetării științifice și a creației cu tematică culturală, a devenit o prioritate. Presa rămâne un furnizor foarte important de informații, cu potențial ridicat în asigurarea corectitudinii și interpretării cu obiectivitate a datelor referitoare la evoluția culturii naționale, îndreptate către publicul larg, menținându-și astfel rolul de promotor cultural în masă, în formă continuată.

a consemnat

Dumitru MNERIE

membru UZPR, Filiala „Valeriu Braniște” Timiș

• UZPR

Asociația Go Free, împreună cu Asociația pentru Dezvoltare Activă, caută 35 de tineri care își doresc să facă parte din viitoarea generație a tinerilor jurnaliști comunitari.

Pe parcursul anului 2024, tinerii vor intra într-un program de formare și practică în cadrul unei noi ediții a Școlii de Jurnalism Comunitar #înRITMrural. Da, ai auzit bine, au existat alte două ediții, însă pandemia ne-a forțat să luăm o pauză. Spre deosebire de edițiile anterioare, de această dată ne dorim să dezvoltăm împreună și Mica Redacție Rurală (MRR) – vezi pe Instagram @redactia.rurala – un loc unde știrile importante pentru tineri și adulți, exemplele de bună practică din rural, dar și injustițiile sociale să fie abordate în mod responsabil, fără ură, și cu grijă față de comunitate.

Credem că scrisul este un mod de acțiune, iar jurnalistul comunitar își asumă în echipă rolul de a deveni portavocea comunităților vulnerabile și a membrilor lor, dând vizibilitate nevoilor lor, dar și poveștilor pozitive, care nu sunt abordate de media tradițională.

Informații și înscrieri aici: https://europeanyouthvillage.eu/inscrie-te-la-scoala-de-jurnalism-comunitar-dam-vizibilitate-povestilor-din-sate/?fbclid=IwAR2ysaxU_5QkZLO603bb6i7cEGXeLJ16obYotheygMJB1fU_I3ag3e9ndfE

Ana Aslan s-a născut la 1 ianuarie 1897, la Brăila, fiind cea mai mică dintre cei patru copii ai Sofiei și ai lui Mărgărit Aslan, ambii intelectuali de origine armeană.
Urmează cursurile Colegiului „Romașcanu”, din orașul natal. La vârsta de 13 ani își pierde tatăl, după care familia se mută în București. În 1915, Ana absolvă Școala centrală din capitală iar la 16 ani dorea să devină pilot (zburând cu un mic aparat). În cele din urmă decide să devină medic, însă mama sa s-a opus. Ana protestează iar mama sa își reconsideră opinia. Astfel se înscrie la Facultatea de Medicină din București.
În anii Primului Război Mondial, Ana îngrijește soldații, studentă fiind. După întoarcerea la București lucrează alături de marele neurolog Gheorghe Marinescu. După trei ani absolvă Facultatea de Medicină din București. La examenul pentru ocuparea postului de medic intern se situează pe locul întâi din 32 de candidați.
Devine profesoară de Clinică medicală. Din anul 1958 și până la moarte (20 mai 1988) a condus primul Institut de Geriatrie din lume, aflat în România.
Profesoara, cum o numeau apropiații, era o femeie dedicată total muncii sale, de mare sobrietate și strictă exigență cu colaboratorii săi.
Academicianul Constantin Bălăceanu Stolnic și asistenta sa, Theodora Bărbulescu evidențiază exigența acesteia din postura de subalterni.
Doctorul Mircea Dumitru, medicul personal al Anei Aslan o caracteriza pe aceasta ca fiind o „mână de om”, de o sobrietate impecabilă, întotdeauna foarte bine și cu gust îmbrăcată, elegant, parfumată și coafată.
În ceea ce privește vestimentația avea haine numai de firmă, pe care le comanda din Italia. Când era tânără își dădea chiar salariul de internă pe o lună, pentru o rochie frumoasă. Fosta sa menajeră, Ioana Preda remarca faptul că Ana Aslan era atentă la siluetă, se îngrijea foarte mult și nu mânca pe săturate la masă, carnea de vită nu lipsea niciodată, mânca la ore fixe.
Și-a dedicat întreaga viață descoperirii în domeniul geriatriei. Muncea 12 ore pe zi, dar în același timp îi plăcea să fie și mondenă. Asculta muzică, mergea la spectacole de balet. Îi plăceau bijuteriile, băuturile fine, bucătăria franceză, italiană, admira picturile lui Salvador Dali. Știa să aibă un comportament social, să fie veselă, vorbea perfect limbile franceză, germană, italiană și putea conversa ușor în engleză, greacă, spaniolă, poloneză.
Presa vremii nu-i pronunța titlul de academician (din considerente politice, titlul era rezervat unei alte persoane, Elena Ceaușescu).
Foarte greu primea aprobare pentru plecare în străinătate, în interes de serviciu. Nu a fost căsătorită niciodată, nu a avut moștenitori astfel că la moartea sa, bunurile ce i-au aparținut au intrat în posesia statului. După o internare de o săptămână la spitalul „Elias”, Ana Aslan s-a stins din viață la 20 mai 1988, în vârstă de 91 de ani. Înmormântarea s-a desfășurat fără mare pompă, fără coroane, lumânări și preoți. La miezul nopții un anonim a pus pe pământul mormântului său o cruce de lemn inscripționată cu numele ilustrei defuncte.
Ana Aslan a devenit o somitate internațională, creditată cu performanțe unice în studiul și tratamentul îmbătrânirii. Utilizarea procainei în tratamentul simptomelor legate de îmbătrânirea prematură, a fost sclipirea de geniu a Anei Aslan, după cel de-al Doilea Război Mondial.
Medicul Ana Aslan se reprofilează dinspre neurologie și endocrinologie spre geriatrie. Aptitudinile speciale ale Anei Aslan au fost remarcate de marile somități ale Medicinei române. Colaborarea cu cardiologul profesor Danielopolu (iubirea față de acesta, dar neîmplinită), a constituit o noutate în știință.
Un alt mentor al Anei Aslan a fost profesorul Parhon, care i-a încredințat o clinică, numind-o șefă a secției de cercetări în Fiziologie experimentală. Aici Ana Aslan a sesizat că există o diferență între vârsta biologică și cea cronologică a unei persoane. Ana Aslan a arătat că e posibil ca o persoană vârstnică să ducă o viață sănătoasă și activă. Astfel, drumul Anei Aslan spre geriatrie a deviat în mod fericit. Ea a fost o vizionară, a prevăzut evoluția demografică, realizând că populația vârstnică va crește ca proporție în cea generală și va reprezenta la un moment dat o mare problemă socială.
Pentru cercetările sale legate de procesul de îmbătrânire, omul de știință Ana Aslan s-a inspirat din lucrarea unui cercetător care analiza procaina, substanță regăsită într-un anestezic comun.
La momentul respectiv nu existau anestezice de lungă durată și atunci se utiliza printre altele și procaina, în mod repetat pentru a avea efect de lungă durată. S-a constatat că se produc niște modificări interesante la persoanele care luau acest tratament.
Rezultatele cercetării sale au fost trimise Institutului Științific patronat de profesorul I. C. Parhon, cel mai vestit neurolog și endocrinolog, fost președinte al Prezidiului Marii Adunări Naționale. Astfel a luat naștere un consiliu științific format din: C. I. Parhon, Ana Aslan, Ștefan Nicolau, Hortolomei, Ștefan Milcu, E. Crăciun, Marcela Pitiș și alții. În anul 1958, Ana Aslan pune bazele unei secții de cercetare: Gerontologie Socială. Ea vine în întâmpinarea problemelor tot mai acute, ridicate de fundamentarea politicii sociale în favoarea vârstnicilor. Ea începe un experiment de lungă durată. Aslan a descoperit că procaina are efecte și asupra parkinsonului, tratând în clinica experimentală peste 100 de vârstnici. A mai tratat și paralizia unui accident vascular cerebral.
Cercetarea a cuprins și afecțiunile reumatice (artroze, artrite și poliartrite) ale unor pacienți. Rezultatele au fost notabil pozitive. Studiile s-au extins și asupra oamenilor aflați în câmpul muncii în domenii toxice.
În anul 1960, Ana Aslan începe cercetările pentru un nou produs entrofic, care va conține pe lângă procaină, un factor activator, antieterogen. Acest produs a fost în terapie pentru îmbunătățirea sistemului nervos și cardiovascular.
În anul 1980 obține brevetul de inventator pentru Aslavital împreună cu vechea sa colaboratoare Polovrăgeanu.
154 de țări au înregistrat Gerovital și Aslavital. În 1959 Ana Aslan înființează Societatea Română de Gerontologie și Geriatrie.
Crema Gerovital H3 a fost îmbunătățită, astfel dezvoltându-se o gamă complexă de cosmetice care poartă semnătura Anei Aslan.
Produsele se vând în multe țări: Japonia, China, SUA, Canada dar și în Europa: Grecia, Italia, Franța, Ungaria. Gerovitalul reprezintă medicamentul emblematic al prestigiosului Institut Național de Geriatrie și Gerontologie „Ana Aslan”.
Mari personalități ale vremii s-au tratat cu medicamentele Anei Aslan, precum: Iosif Broz Tito, Charles de Gaulle, Nichita Hrușciov, J. F. Kennedy, Indira Gandhi, Imelda Marcos, K. Adenauer, Charlie Chaplin, Kirk Douglas, Mao Zedong, Pablo Picasso, I. Shamir, Yasser Arafat, mareșalul Franco Suharto, Claudia Cardinale, Salvador Dali, dar lista poate continua.
Ecourile Gerovitalului au depășit cu mult așteptările și uneori și capacitatea logistică a Poștei Române. Ana Aslan a trimis și primit peste 130.000 de scrisori în peste 130 de țări.
A fost primită cu căldură, entuziasm, la diverse congrese și conferințe internaționale.
România se mândrește cu Ana Aslan, ca fiind figură remarcabilă și simbolică a medicinei românești.
Datoria noastră este de a o comemora ori de câte ori se ivește un eveniment și a-i purta prețuirea cuvenită de-a lungul generațiilor.
Bibliografie:
1 Ana Aslan și iluzia tinereții veșnice, Dan Silviu Boerescu;
2 Istoria Farmaciei Române în date, Vasile I. Lipan.

Ex. magistrat,
Ioan IONESCU/UZPR TIMIȘ

15 februarie 2024, ora 17.30, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:

Ziua Națională a Lecturii: 15 februarie 2024.

Personalitățile noastre: Rolf Bossert (*16 decembrie 1952, Reșița – † 17 februarie 1986, Frankfurt am Main / Germania), la 38 de ani de la trecerea sa în eternitate. O expoziție documentară.

O întâlnire cu scriitoarea timișoreancă Maria Nițu și cărțile ei.

 

 

15. Februar 2024, 17:30 Uhr, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:

Nationaltag des Lesens: 15. Februar 2024.

Unsere Persönlichkeiten: Rolf Bossert (*16. Dezember 1952, Reschitza – † 17. Februar 1986, Frankfurt am Main / Deutschland) – 38. Todestag. Eine Dokumentationsausstellung.

Begegnung mit der Temeswarer Schriftstellerin Maria Nițu und ihren Büchern.

 

15 februarie 2024, ora 11.00, Colegiul Național „Diaconovici – Tietz“  Reșița:

Ziua Națională a Lecturii: 15 februarie 2024.

Personalitățile noastre: Dr. Corneliu Diaconovici (*18 februarie 1859, Bocșa – † 17 august 1923, Reșița), 165 ani de la naștere.

Prezentare de carte: „Diaconovici“ a autorului Gheorghe Jurma. Participă elevii din ciclul liceal.

 

Într-un comunicat al Episcopiei Romano-Catolice de Timișoara, se arată că miercuri, 14 februarie, în calendarul Bisericii Romano-Catolice este marcată MIERCUREA CENUŞII, această zi fiind începutul Postului Mare, al timpului de pregătire pentru Solemnitatea Învierii Domnului – Sfintele Paști. Miercurea Cenușii este pentru credincioșii romano-catolici zi de post sever și abstinență, introducând Postul Mare ca un timp special de reculegere, împăcare și meditație. În această zi, în bisericile romano-catolice se celebrează un ritual special de binecuvântare a cenușii, care este apoi presărată pe fruntea credincioșilor, ca semn al pocăinței și întoarcerii de la păcat.
La Reșița, în cadrul Bisericii parohiale „Maria Zăpezii”, miercuri după-amiaza, începând cu ora 17.00, va fi celebrată o Sfântă Liturghie în limbile română, germană și maghiară, în cadrul căreia va fi sfințită cenușa de către preotul paroh Veniamin Pălie, arhidiacon al Banatului Montan, după care acesta o va presăra pe fruntea credincioșilor prezenți.

Erwin Josef Ţigla

Elevii Școlii Gimnaziale Densuș au participat, cu mic, cu mare, la o inedită activitate extrașcolară desfășurată în colaborare cu SAJ Deva.
Astfel, un echipaj medical de urgență din cadrul SAJ Deva, filiala Hațeg, s-a deplasat la sediul școlii, unde, pentru câteva ore, a desfășurat activități de prim-ajutor cu elevii din ciclurile primar și gimnazial.
Au fost prezentate tehnici și manevre de prim-ajutor, cu mâinile goale și cu aparatele din dotarea Serviciului, apelarea serviciului de urgență, informații despre cazurile în care este necesar să efectuăm acest apel și, nu în ultimul rând, la final a avut loc o sesiune cu întrebări adresate reciproc, urmate de răspunsuri.
… Considerăm că activitățile de acest gen sunt mai mult decât necesare, atât pentru elevi, cât și pentru cadrele didactice – a fost concluzia prof. Olimpia Andreia NEGRUȚIU (foto) în calitatea sa de director.

Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR

(dialog cu MANDA Nicolae-Marius – medic specialist chirurgie vasculară – Spitalul Municipal „Dr. Alexandru Simionescu” Hunedoara)

– Vorbiți-ne despre cele mai semnificative date biografice.
– Sunt născut în Municipiul Drăgășani, Jud. Vâlcea. Copilăria mi-am petrecut-o în comuna Scundu până la terminarea școlii generale. Studiile liceale le-am făcut la Liceul Sanitar „Antim Ivireanul” în Râmnicu Vâlcea, profilul fiind de științe ale naturii. Am ales să îmi completez studiile în frumosul oraș Timișoara urmând Facultatea de Medicină și Farmacie „Victor Babeș”.
În 2013 am început o nouă etapă a dezvoltării mele profesionale ca medic rezident chirurg vascular sub îndrumarea domnului profesor dr. Mihai Ionac, unde am avut marea șansă să învăț de la profesioniști precum: Dr. Țăranu Georgel, Dr. Andreea Rata, Dr. Sorin Barac, Dr. Anca Pop. În 2017 am finalizat și cei cinci ani de rezidențiat în chirurgia vasculară. A urmat o perioadă de ,,libertate” și am continuat să lucrez în mediul privat până în 2022 când s-a ivit oportunitatea de a-mi continua munca de chirurg vascular în cadrul Spitalului Municipal „Dr. Alexandru Simionescu”.

– De ce chirurgia vasculară?
– Am ales chirurgia vasculară pentru că în urmă cu mulți ani am pierdut o persoană dragă, aceasta a suferit o ischemie acută a membrelor inferioare… Nu a fost recunoscută patologia și din cauza aceasta a plecat dintre noi.

– Ce înseamnă pentru dumneavoastră pacientul?
– Pacientul pentru mine reprezintă motivul pentru care merită să mă trezesc în fiecare dimineață.

– Privind reușitele profesionale, ce ne puteți spune?
– Despre reușite… Fiecare pacient care pleacă din spital mai bine, reprezintă o reușită!

– Care vă este calitatea care vă caracterizează?
– Empatia este singura calitate care mă reprezintă.

– Legea compensatiei vă spune ceva?
– Legea compensatiei tinde să îmi domine viața, am ajutat, dar și înapoi mi s-a întors tot binele înzecit.

– Pacienții vă apreciază. Cum comentați?
– Cred că toți medicii sunt apreciați. Eu mai am de muncit să merit aprecierea pacienților. Dar cel mai mult contează cât de mulțumit mă simt la finalul zilei.

– Privind continua pregătire profesională, ce ne puteți zice?
– Continuarea pregătirii profesionale se va face prin participarea mea la diverse evenimente științifice precum congrese, conferințe etc.

– Gânduri de viitor?
– Îmi doresc să ajungem să tratăm pacienții arteriopați în Spitalul Municipal Hunedoara prin tehnici minim invazive acasă la ei, fără ca aceștia să ajungă în clinici universitare și bineînțeles îmi doresc colegi chirurgi vasculari să putem aborda o plajă mai vastă a patologiei arteriale.

– Ce transmiteți pacienților?
– Este important, ca toți pacienții care simt senzația de durere, parestezii sau schimbarea culorii membrelor inferioare sau superioare să vină la un consult înainte de a avea complicații ireversibile.

Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR

Inspectorii de muncă din cadrul Inspectoratului Teritorial de Muncă Hunedoara – după cum ne spunea consilier CRP, Cristina CREȚ (foto) – au desfășurat campania națională de control în domeniul sănătății și securității în muncă la angajatorii care își desfășoară activitatea în domeniul întreținerea și repararea autovehiculelor – cod CAEN 452.
În domeniul de activitate „Întreținerea și repararea autovehiculelor – cod CAEN 452”, lucrătorii sunt expuși la o gamă largă de riscuri de accidentare la locul de muncă, cum ar fi alunecările pe pardoseala umedă, ventilația insuficientă, temperaturile extreme, umiditatea excesivă, riscul de intoxicare cu substanțe chimice utilizate în cadrul procesului de spălare auto, perioadele lungi în care angajații stau în picioare, activitățile repetitive, stresul provocat angajaților datorită unui comportament neadecvat al clienților, echipamentele de muncă electrice incorect utilizate în mediul umed, pericolul de accidentare prin manevrarea necorespunzătoare a autovehiculelor în incinta spălătoriilor, riscul de electrocutare și utilizarea echipamentelor de muncă specifice (instalații de ridicat și recipiente sub presiune – supuse procedurilor de autorizare ISCIR).
În cadrul acestei campanii de control, inspectorii de muncă au verificat 21 de agenți economici. Pentru încălcarea legislaţiei în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, au fost aplicate 38 de sancţiuni contravenţionale, fiind dispuse 38 de măsuri pentru remedierea neconformităților constatate și respectarea prevederilor legale.
Prin fiecare acțiune de control, I.T.M. Hunedoara urmărește creșterea gradului de conștientizare a angajatorilor și a lucrătorilor în ceea ce privește necesitatea respectării prevederilor legale referitoare la sănătatea și securitatea în muncă, diminuarea consecințelor sociale și economice negative care derivă din nerespectarea prevederilor legale și eliminarea neconformităților constatate în domeniul securității și sănătății în muncă în activitățile specifice ale societăților comerciale din domeniile de activitate vizate în acțiune.

Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR

Motto: Nu devii bătrân fiindcă ai trăit un număr de ani, devii bătrân, când ai dezertat de la idealul tău. Anii ridează pielea, dar renunțarea la ideal ridează sufletul ”! (G. Enescu)

Sub semnul de-nțelepciune și meditație profundă, că doar meditația ne mai salvează din contemplarea unui timp plin de incertitutini și griji apăsătoare, cu energia noastră (ne)bună, pentru o clipă ne-am propus a nu renunța și de a da viață unui proiect de suflet și iubire pentru semeni, acum, când o boare subțire primăvăratică ne mângâie obrajii, semn că un alt anotimp așteptat cu nerăbdare ne bate la fereastră, cu voluptatea cu care ghioceii ,,survolează” văzduhul. A venit primăvara, cu pașii specificii seniorilor, străbatem matinal străzile orașului,Timișoara, care miroase a renaștere în toate.
Sosim la timp, la intrarea în locația rezervată, terasa ,,Celentano”ne întâmpină un aer proaspăt cu parfum de studenție. Ziariști, scriitori, poeți, oameni iubitori de cultură, artă dar și sport așteaptă plini de curiozitate lansarea în arealul bănățean și nu numai a unui proiect de viitor cu un generic inedit și provocator ,,Universitatea vârstei a treia”este doar un generic simbolic, în care toate activitățile desfășurate cu seniorii-cursanți, au la bază principiul voluntariatului.
Un proiect curajos, de sensibilitate și prețuire umană pentru generația care dorește să îmbătrânească frumos și în continuă activitate. Un proiect de educație permanentă și socializare, după modelul francez, pus în operă de Universitatea ,,Dunărea de jos” din Galați, care, în octombrie 2016 a deschis într-un moment festiv pentru prima oară în România, anul universitar pentru bobocii de peste 55 de ani, dornici de a crea și produce valori cultural-spirituale, de utilitate publică în diverse domenii ale vieții, de a fi mereu în slujba comunități. ,,U3A, este înainte de orice un adevărat laborator al provocărilor”!
Printre cei ce și-au exprimat părerea despre acest proiect am reținut alocuțiunile următorilor; Astfel domnul conf. univ.dr. ing. Vichentie Maniov, care pe lângă alte sugestii benefice despre care cu certitudine vom ține cont , ne-a propus o altă abordare respectiv, utilizarea formulei ,,Academia persoanelor vârstnice”mi se pare o alegere potrivită pentru panelurile de discuții, deoarece sugerează o abordare academică și prestigioasă a activității, care poate atrage și motiva vârstnicii să se implice. De asemenea reflectă scopul educațional și formativ al panelurilor, care nu se limitează la o simplă conversație, ci vizează dezvoltarea competențelor și a cunoștințelor vârstnicilor. În plus, denumirea recunoaște valoarea și rolul vârstnicilor ca membri activi și contributivi ai societății, care pot oferi învățăminte și exemple celorlalți.
Complementar ne-a prezentat pe scurt o carte de analiză și succes ,,Antreprenoriat inovativ dincolo de limitele cunoașterii” scrisă în română și engleză, împreună cu Paul Bock din America. Despre Proiect, au mai vorbit; domnii; Nicolae Toma, Ioan I.Ionescu, Ștefan Tat, membri UZPR Timiș, Zorica Dan și Aurel Bancu, publiciști.
În partea a doua a întâlnirii noastre s-au acordat premii unor participanți la Concursul internațional de creație, desfășurat sub egida UZPR ,,Eminescu, un vis în așteptare” ediția 2022-2023, finalizat recent. Astfel; Premiul unu pentru poezie în grai, Maria Mândroane,Timișoara, Premiul unu, poezie religioasă, Mirela Cocheci, Petroșani, județul Hunedoara, Premiul trei, Aurel Constantin Muntoiu , Lugoj-Timiș. Diplome de excelență, Vichentie Maniov, Andrei Mihai Pogany, Aurel Bancu, Ana Maria Lazăr, Timișoara.
Dar momentul de suspans l-a constituit decernarea Premiului trei la secțiunea proză, volum manuscris, autorilor; prof. Viorica Vancu, Andreea Vancu și Alexandru Vancu, mamă și copii, ce fericită comuniune, elevi pasionați de literatură și dornici de deveni slujitori ai cuvântului. Doamna profesor a recitat din creația proprie un poem emoționant, cu un profund mesaj și spirit românesc.
De asemenea premierea sportivilor prezenți la acest eveniment cu Diploma ,,Meritul Sportiv” acordat de Asociația Cultural Umanitară ,,Luceafărul de Vest ”Timișoara, a fost întâmpinată cu ropote de aplauze, respectiv: Ionel Bungău și Mirosav Giuchici, pentru o viață în slujba fotbalului bănățean și românesc. Pentru verticalitatea cu care trec, cotidian pe sub ,, Arcul de Triumf”al unui timp de incertitudini. Au mai primit Diploma, Nicușor Tanasoglu, Ovidiu Candet, Neluțu Lăutaru, Viorel Călugăru, fotbaliști Old Boys, arbitri.
În concluzie, fascinația vârstei a treia nu este doar o emoție trecătoare, este virtutea înțelepciunii ce ne-a călăuzit viața și chiar dacă vârsta este doar un număr, necunoscut, nu poate constitui niciodată un impediment în evoluția și dezvoltarea noastră viitoare, cât spiritul ne este încă tânăr și liber, print tot ceea ce am clădit trainic și frumos în panteonul iubirii de țară și neam, am făcut și vom face ca (in)vizibilitatea seniorilor de colecție să fie văzută și apreciată.
P.S. Cu acest prilej de adevărată sărbătoare au fost prezentate de către Grigore Mâinea, redactor șef adjunct, tehnoredactor, membru UZPR, recentele apariții print ,,Luceafărul de Vest” și ,,VIP Seniorii”Timișoara, format A 4, 32 de pagini, parțial color, în care semnează diverse materiale, poeți, scriitori și ziariști din Timișoara, Lugoj și din țară. Și nu în ultimul rând Revista UZPR, numărul 32, o publicație fanion a presei din România în paginile căreia întâlnim condeie de notorietate și excepție în domeniu. Le mulțumim tuturor pentru colaborare.

Dumitru BUȚOI/ UZPR Timiș
.

Revista „Bocșa culturală” a pășit cu încredere în cel de-al 25 – lea an al existenței sale!
Ca orice întâmplare frumoasă, are în spate o istorie pe care noi, inițiatorii și slujitorii acesteia, o povestim ori de câte ori se ivește ocazia.
Însă acum, în următoarele rânduri, nu vom destăinui întreaga poveste, ci doar etape, urmând ca întregul complex de evenimente care a dus la apariția „Bocșei culturale” să fie detaliat într-o tipăritură de referință pentru presa din Bocșa.

Ideea înființării unui periodic la Bocșa a venit de la ing. Victor Creangă, primar al orașului Bocșa în perioada 1996 – 2000. Acesta își dorea un soi de buletin informativ pentru a comunica mai bine, mai eficient, cu cetățenii urbei. „Un buletin cu caracter informațional, venit în sprijinul cetățeanului preocupat de grijile existenței de zi cu zi, o punte de legătură între locuitorii orașului și oamenii aleși să-i reprezinte. În acest fel vor fi făcute publice hotărârile primăriei, intențiile acesteia ca instituție, dar și dorințele cetățenilor, sugestiile și opiniile lor.[…]” („Bocșa 2000”, nr. 1 din 30 septembrie 1997).
Așadar, periodicul se numea „Bocșa 2000” și avea apariție lunară; era realizat sub egida Bibliotecii Orășenești „Tata Oancea” în coordonarea bibliotecarei Gabriela Tiperciuc și apărea la Editura „Timpul” din Reșița. Colegiul redacțional era constituit dintr-un grup de tineri inimoși precum: Claudia Udoviță, Patricia Stoica, Mircea Sorin Laslo, Laura Ion, Rodica Țene, Gheorghe Vesa, Ioana Cioancăș, alăturându-se, mai târziu, Marius Tötös și Daniel Melcescu.
Mai trebuie precizat că, încă de la început, echipa „Bocșa 2000” l-a avut alături, ca îndrumător și editor, pe maestrul Gheorghe Jurma. Gabriela Tiperciuc, cea care avea misiunea realizării unui periodic, habar n-avea de modul în care acesta se realiza, iar colaboratorii cei mai apropiați la fel. Așadar, a apelat din start la profesionalismul jurnalistului și editorului Gheorghe Jurma și de atunci această colaborare s-a dovedit a fi rodnică și de succes.                                                                                   

Bineînțeles că orașul Bocșa nu se afla la prima încercare de editare a unui periodic. În volumul „Presa și viața literară în Caraș-Severin” (Reșița, 1978) și, mai târziu, în volumul „Panorama presei din Caraș-Severin”(Reșița, 2018) Gheorghe Jurma prezintă un istoric al presei bocșene, precum și importanța acestei localități ca centru de presă, de tipar, în Banat și sunt amintite publicații seriale, ziare și reviste precum: „Privighetoarea” (1882), Gazeta Bocşei (1920), Drum nou (1923),  Lumina Caraşului (1929), Curentul nou (1935), Gura lumii  (1927), Vasiova ( 1929), Deşteptarea (1930), Calendarul Lumina Poporului (1934), „Pământ bănăţean”(1935).
După 1990 în  Bocşa n-au apărut  decât câteva periodice şi cele mai multe dintre ele cu o existenţă scurtă. S-a încercat reeditarea revistei Vasiova ca o gazetă social-cultural  independentă, refondată în 1990 (primul număr apare în 8 februarie 1990), editată de Asociaţia culturală “Tata Oancea” Bocşa, tipărită în Reşiţa ; se dorea un periodic bilunar, însă acest lucru n-a fost posibil din motive financiare. Au apărut 10 numere în perioada 1990-1991; Humanitas: ziar informativ pe teme social-caritative (1998) ; Puls: publicaţie lunară finanţată de Uniunea Europeană prin programul Phare LIEN în cadrul proiectului ”Meseria la timpul prezent”, editată de Asociaţia culturală “ Tata Oancea”Bocşa, apărută în noiembrie 1997 până în mai anul 2000 ( 10 numere).
În acest context apare, în 30 septembrie 1997 primul număr din ziarul Bocşa 2000: buletin informativ, înfiinţat de Biblioteca Orăşenească “Tata Oancea”şi Primăria oraşului Bocşa; periodic lunar, văd lumina tiparului 9 numere în perioada 1997-1998.
Concomitent,  apare un fel de  supliment cultural intitulat  Ramuri: revistă culturală, editată de Biblioteca Orăşenească “Tata Oancea” şi Primăria  oraşului Bocşa. Apare sporadic între 1997-2000 ( 5 numere), paginare computerizată şi xeroxat, cu texte în limba română.
Cuprinde fapte şi evenimente culturale, creaţii literare semnate atât de autori bocşeni, cât şi de mari scriitori naţionali. Din  martie 2000 îşi schimbă  denumirea în Bocşa Culturală.   
Bocşa Culturală, la începuturi cu apariție lunară, redactată de Biblioteca Orăşenească “Tata Oancea” şi Primăria oraşului Bocşa, apare din martie 2000 sub aceeaşi denumire, însă cu modificări de frontispiciu, redactată pe calculator apoi xeroxată, parţial color.
Revista s-a născut ca un mod de informare culturală a utilizatorilor bibliotecii, de publicitate şi de comunicare a colecţiilor şi activităţii bibliotecii. În timp, prin colaboratorii săi, revista şi-a extins aria, de la simpla  informare s-a ajuns la redactarea unor articole pe teme de cultură şi istorie locală, dar şi naţională, pe teme religioase, unor biografii, recenzii  de carte, creaţii literare ale bocşenilor şi nu numai, autori consacraţi sau doar debutanţi.
Revista oferă  secvenţe din istoria Bocşei, omagiază personalităţile şi evenimentele culturale ale oraşului (actuale şi retrospective), oferă informaţii de interes public pentru comunitatea locală, promovează tinere talente şi se vrea un punct de atracţie a populaţiei spre carte şi cultură, spre bibliotecă în special; oferă informații de interes public pentru comunitatea locală și este cuprinsă în activitatea de informare a utilizatorilor bibliotecii, de animație culturală și comunicare a colecțiilor, de atracție a nonpublicului spre lectură; Adună în paginile sale istoria locului, oglindește activitatea instituției și promovează oameni și fapte care fac cinste comunității. Este o oglindă a activității bibliotecii, dar și o contribuție originală la construcția spirituală a zonei dovedindu-se, în timp, a fi o foarte bună sursă de informare pentru cercetători, scriitori, utilizatori angrenați în elaborarea unor lucrări de referință cu privire la istoria și cultura locală, la personalitățile locului, la fapte și evenimente de importanță locală,zonală sau națională. Dincolo de faptul că adună în paginile ei întreaga activitate a unei instituții, revista ”Bocșa culturală” promovează actul cultural și lectura, valorile locale și zestrea spirituală locală, stimulează creativitatea și talentul.
Revista ”Bocșa culturală” este structurată conform câtorva rubrici permanente: Editorial; Să ne prețuim valorile. Omagieri. Aniversări. Comemorări; Viața cărților (recenzii, cronici, prezentări); Literatură (proză,  poezie, critică și istorie literară); Etnografie și folclor; Dascăli de frunte; Pagini de istorie; Pagini de religie; Educație și celebra rubrică Să vorbim corect românește; Turist în țara mea; Evenimente; Muzică; Sport.  Prin rubricile permanente deținute, revista promovează tinere talente, turismul (local, zonal, național și internațional), activități literare,  sportive și educaționale, arta, profesionalismul, talentul și excelența.
Apare de la bun început sub coordonarea bibliotecarei Gabriela Tiperciuc Şerban, director al Bibliotecii Orășenești „Tata Oancea”,  cu sprijinul câtorva oameni iubitori de cultură. Echipa Bocşei Culturale ar putea fi redusă la patru oameni : iniţiatorul – Victor Creangă ; realizatorul – Gabriela Şerban ; editorul – Gheorghe Jurma ; susţinătorul – Mirel Patriciu Pascu, primarul oraşului Bocşa din 2002 până azi. Totuşi, echipa este mai mare, deoarece câţiva oameni i-au fost alături realizatorului încă de la început, între care:  Laura Ion Piperiu, Dimitrie Costa, Stela Boulescu, Tiberiu Șerban.
Din iunie 2003 apare în format tipărit, copertat, dar cu periodicitate trimestrială; a intrat în cel de-al 25-lea an de apariţie; se bucură de aprecieri din partea comunităţii şi administraţiei locale. Este mândria bibliotecii şi constituie o pagină în istoria culturală a localităţii. (ISBN 1582-9375)
Cea mai consistentă și longevivă publicație este „Bocșa culturală” și-a sărbătorit  fiecare sumă rotundă de ani de existență așa cum se cuvine, alături de colaboratori, de prieteni și de alte publicații importante din Banat; revistă care și-a sărbătorit numărul 100 (în anul 2018, an al aniversării centenarului Marii Uniri, Biblioteca Orășenească ”Tata Oancea”, Caraș-Severin, se afla în mijlocul a două evenimente importante, care se cereau marcate: cei 65 de ani de bibliotecă și lectură publică la Bocșa și apariția numărului 100 al revistei trimestrială ”Bocșa culturală”).
În seria „Bocșa – istorie și cultură” au văzut lumina tiparului (până acum, februarie 2024) 65 de cărți, iar șase dintre acestea au izvorât din paginile revistei: cele trei volume „Bibliografia revistei Bocșa culturală”(2000 – 2009, 2009 – 2013 și 2014 – 2018); „Să vorbim corect românește”, carte semnată de prof. Stela Boulescu (Reșița: TIM, 2019),  volumul „In memoriam înv. Elena Mureșan” (Reșița: TIM, 2019), volum care deschide o nouă colecție în cadrul seriei „Bocșa – istorie și cultură”, colecție intitulată „Dascăli de frunte ai orașului Bocșa” și volumul In memoriam prof. Ioan Cătană (Reșița: TIM, 2021).
Fiecare dintre aceste lucrări își găsesc originea, rădăcina, în paginile revistei „Bocșa culturală”.
Iată că, în cei aproape 25 de ani de apariție, revista „Bocșa culturală”, precum alte importante reviste de cultură, își demonstrează eficiența și rolul informativ aducând în atenția publicului informații și detalii despre diverse teme, despre diverși oameni și, mai ales, stocând informații și concepții ale unei generații despre lume și viață, construind o necesară istorie culturală locală, și nu numai.
„Prin informațiile și atitudinile pe care le promovează, prin circuitul de idei la care este deschisă permanent și pe care ea însăși îl stimulează, prin participarea afectivă declanșată în rândul cititorilor (interes, curiozitate, compasiune, indignare, mândrie etc.), prin emularea pe care o provoacă, prin contactele pe care le facilitează între toate zonele unei regiuni ca și între acea zonă și viața cultural-artistică și politică națională, prin persistența acțiunii sale etc., presa constituie un puternic factor de mobilizare și coeziune pentru populația unui județ sau a unei țări” scrie același Gheorghe Jurma în volumul dedicat presei din Caraș-Severin. Iar „Bocșa culturală” s-a străduit ca, în cei aproape 25 de ani, să adune în paginile sale o arhivă esențială de informații cu valoare de document istoric local, zonal, regional și, de ce nu, național.
În paginile acestei reviste se regăsesc nume importante ale literaturii române, nume esențiale ale unor personalități culturale, aici au debutat tineri care, în timp, au devenit nume cunoscute în varii domenii, în paginile acestei reviste se regăsesc mărturii ale unor clipe importante, care, după cum spunea Gheorghe Jurma, „așa cum sunt, doar clipe, ar putea sprijini eternitatea…”
Acum, când pășim pragul celor  25 de ani de apariție neîntreruptă a revistei „Bocșa culturală” adresăm eterne mulțumiri celor care, într-un fel sau altul, sunt parte din această fărâmă de istorie locală, din această minunată întâmplare numită „Bocșa culturală”!
La mulți ani, Bocșei cu tradiție în gazetărie! La mulți ani, presei bocșene! La mulți ani, „Bocșa culturală”! La mulți ani, tuturor colaboratorilor noștri, de ieri și de azi!

PS. Pe parcursul întregului an 2024 așteptăm mesajele cititorilor și colaboratorilor noștri cu privire la cei 25 de ani de revistă culturală la Bocșa, pentru ca, în anul următor, 2025, să cinstim această frumoasă „întâmplare” printr-o nouă tipăritură: „Bocșa culturală 2000 – 2025”.