17 septembrie 2024, ora 17.30, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:
Prezentare de carte. Autorul prof. dr. ec. Liviu Spătaru își prezintă ultima apariție editorială: „Matriarhat“, apărut 2024 la Reșița.
17. September 2024, 17:30 Uhr, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:
Buchpräsentation. Der Reschitzaer Autor Prof. Dr. Liviu Spătaru stellt sein zuletzt erschienenes Buch „Matriarhat“, erschienen in Reschitza, 2024, vor.
Prognoza caniculară prelungită și oferta firmei de turism Christian Tour cu care UZPR a avut un parteneriat de promovare, am reușit să prindem un sejur turistic printre ultimele serii din septembrie a.c. Destinația aleasă a fost stațiunea Paralia-Katerini, unde am mai fost cu vreo doi ani în urmă și ne-am simțit bine. Așadar optimiști și înarmați cu toată artileria grea specifică turistului român de cursă lungă ne îmbarcăm în autocar la Timișoara, ora 17,00 și pornim la drum pe intinerariul Vama Moravița, Serbia, Bulgaria, Paralia Katerini-Grecia. După o noapte furtunoasă, ajungem la destinația mult dorită, ora 10,00. Debarcăm fiecare în zona hotelurilor-gazdă. Ne facem prezentarea la recepție și așteptăm până la 15,00 când vom fi cazați, adică vom primi camera rezervată.
Ce poate face un turist obosit de-atâta noapte decât să caute o locație adecvată , cu terasă, cu vedere la Marea Egee, pentru a-și reface forțele în compania unei cafele, ori să se plimbe prin stațiune în căutarea magazinelor cu oferte de toamnă târzie. Așa am pornit și eu, împreună cu soția. Undeva prin centrul stațiunii într-un parc populat deja de turiști cu o scenă încă în amenajare se aud ecouri de cântec popular, mă apropii și, ca orice ziarist neastâmpărat, întreb un tânăr cu un tricou deosebit, inscripționat cu numele firmei organizatoare, am fost inspirat, ce se întâmplă aici?
Mi-a răspuns că este vorba despre un eveniment-festival folcloric, care va începe la ora ,11.00, deocamdată invitații, respectiv, interpreți și ansambluri folclorice, fac repetiție. Mai este timp, mă documentez, mai schimb câte-o vorbă cu turiști aleși la întâmplare să aflu cât mai multe despre Paralia dar și despre evenimentul mult așteptat.
Paralia sau Paralia Katerinis care înseamnă ,,plajă”este un municipiu în partea de est a prefecturii din Pieria. Plaja este situată pe Riviera Olimpicului (Marea Egee, o mare caldă și curată) la cca 5-6 km de orașul Katerini, la 70 km de Salonic și de Aeroportul Macedonia Internațional.
Stațiunea Paralia este una dintre destinațiile preferate de turiști din toată lumea și din toate categoriile sociale, anual este vin aici peste 70-80 de mii de turiști. Ca o concluzie pot spune că aproape 50 la sută din turiștii veniți în stațiune vorbesc românește.
Stațiunea dispune de o diversitate de locuri de cazare, și oportunități de agrement, divertisment, excursii, și mai ales cumpărături de sezon și nu numai. De neratat croaziera pe Skyathos.
Aștept cu nerăbdare, ora 11.00, de la pupitrul de comandă o tânără din echipa de organizare, programe din Macedonia, anunță deschiderea reprezentației din ziua respectivă, Festivalul Internațional Folcloric 3-8 septembrie a.c. Word Festival Associacion WOFA Paralia Festival Days, continuă prin prezentarea unor suite de dansuri și jocuri tradiționale din mai multe țări europene. Cu bucurie și satisfacție am primit anunțurile care m-au mișcat sufletește, chiar și cu această izolare topografică, pentru câteva ore de spectacol, de jocuri, dansuri și cântece românești, m-am simțit ca la mine acasă, în România, am privit, ascultat și aplaudat frenetic, împreună cu mulți turiști veniți aici de pe plaiurile mioritice, cu care am vorbit, am socializat în dulce limba română.
Au prezentat programe de excepție inspirate din patrimoniul spiritual cultural-artistic autohton, ansambluri folclorice din Polonia, Bulgaria, Macedonia, Grecia și România, programe benefice cunoașterii, dezvoltării și promovării obiceiurilor tradiționale cu deosebită reverberație europeană.
Reținem cu mare plăcere participarea la acest dialog-schimb cultural, de referință pentru ansamblurile folclorice din România. ,,Mlădițe”din Berceni, județul Prahova, coordonator Gheorghe Marian ,,Zestrea Branului” din Bran, jud. Brașov , coordonatori Andreea Jitea, Marian Duicu, Liviu Vintilă ,,Ghiocelul” din Câmpina jud. Prahova, coregraf, Cristi Polegea ,,Țarina Arieșului” din Turda, jud. Cluj ,,Bratcuța”din Bratca jud. Bihor ,,Mugurașii” din Roznov, jud.Neamț, prof. Verona Boguș. Este de apreciat faptul că instituțiile din domeniul cultural și multe UAT-uri, se străduiesc să asigure cu eforturi deosebite logistica necesară participării în condiții rezonabile a celor înzestrați cu harul de a cânta, juca, dansa pentru a perpetua prin timp, pentru generații, spiritul încă tânăr și liber, aici și în diaspora al românului absolut.
Dumitru Buțoi, Filiala UZPR ,,Mihai Eminescu”Timișoara
.
.
Prima duminică după Înălțarea Sfintei Cruci. La Biserica Ortodoxă „Sfântul Spiridon” din orașul de pe Cerna – Hunedoara, era lume multă: tineri și vârstnici veniți pentru rugăciuni de pocăință și virtuți creștine, dornici ca prin mijloace duhovnicești să se curețe de rugina păcatelor.
Pe acest fond, sub egida Episcopiei Devei și Hunedoarei (episcop Preasfințitul Părinte Nestor), Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România (președinte Sorin Stanciu) și ziarul „Accent Media” (director Cornel Poenar) s-a implementat proiectul „Trăim în Dumnezeu și El trăiește în noi” în scopul promovării cântecului creștin ortodox.
Plini de dragoste față de Dumnezeu preoteasa Boboia Mihaela și tânărul Crăciunescu Dragoș Ioan au interpretat pricesne care îndemnau să iubești pe Dumnezeu din tot sufletul și inima în care trebuie să stea Crucea Mântuitorului drept steag de luptă și biruință a creștinismului.
Privind în ochi auditoriul simțeai cum trăia legea și credința strămoșească de slujire a lui Hristos.
Cei doi cântăreți au primit din partea organizatorilor Diploma de Onoare „DRAG DE DUMNEZEU” pentru promovarea prin cântec și trăire sufletească a învățăturii creștine, a Ortodoxiei – care este viață în Hristos, viață în duh și adevăr.
Preotului paroh, Boboia Nicolae Ioan, i s-a oferit Diploma de excelență din partea Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România pentru promovarea și păstrarea tradițiilor populare strămoșești în rândul tineri generații, a sentimentului de apartenență la istoria și glia strămoșească, permanent respect de suflet și credință pentru trecutul glorios al poporului român.
Partener la acest moment a fost și Asociația CARP „Speranța” Hunedoara. În acest context, consilierul Vili Orășan a oferit cântăreților, preotului, dar și participanților, interesanta revistă „Info CARP Speranța”.
… Așadar, am participat cu toții la un inedit moment cultural-religios și am notat din spusele în exclusivitate ale consilierului Vili Orășan: „Ascultând pricesnele l-am rugat pe Dumnezeu să vină în întâmpinarea slabelor noastre trăiri duhovnicești, să ne ajute pentru a ne putea păstra dreapta credință, să ne iubim mai mult între noi ca semeni și să contribuim din plin la întărirea dreptății și a bunei înțelegeri”.
Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR
16 septembrie 2024, ora 16.30, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:
La mijloc de Răpciune, sub semnul culturii (ediția a IV-a):
Expoziție de pictură Tatiana Țibru și a Cercului de Sculptură „Jakob Neubauer” al Forumului Democratic al Germanilor din jud. Caraș-Severin (coordonator: George Molin);
Expoziție de pictură Tünde Enikő Petneházy (Lugoj);
Prezentare de carte: „Mugur de Cruce, II“, autor: Costel Simedrea, apărută 2024 la Editura „Hoffman“ Caracal;
Prezentare: autoarea Mia Rogobete din Lugoj și cărțile ei;
Valorile de lângă noi: Ștefan Isac la 60 de ani de la debut și 60 de ani de la prima apariție televizată.
16. September 2024, 16:30 Uhr, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:
Mitte September im Zeichen der Kultur (IV. Auflage):
Kunstausstellung mit Tatiana Țibru (Malerei) und mit den Mitgliedern des Holzschnitzereikreises „Jakob Neubauer” des Demokratischen Forums der Banater Berglanddeutschen (Koordination: George Molin);
Kunstausstellung Tünde Enikő Petneházy (Lugosch);
Buchpräsentation: „Mugur de Cruce, II“, Autor: Costel Simedrea, erschienen 2024 im Verlag „Hoffman“ Caracal;
Buchpräsentationen mit der Autorin Mia Rogobete aus Lugosch;
Im Blickpunkt: Ștefan Isac, 60 Jahre seit dem ersten Auftritt – sein Debüt – und seit der ersten TV-Aufzeichnung.
Dragi colegi, îmi face mare plăcere să vă invit la o nouă întâlnire a Clubului Presei. Programul pe care îl propunem pentru luna septembrie îl aveți mai sus. Vă așteptăm.
Dorina SGAVERDIA
Condiția de om liber este probabil una dintre cele mai fragile condiții omenești. Ea durează doar atâta vreme cât libertatea este simțită ca necesitate, ca o condiție vitală și care dă sens și rost existenței.
Pentru ca libertatea să existe este necesară înțelegerea faptului că libertatea nu este obținută pe gratis, că obținerea ei înseamnă vigilența necontenită, că este o condiție care trăiește în lungul multor generații și că ea se câștigă prin sacrificiu. Iar sacrificiu înseamnă a dobândi un lucru pentru cei din jur cu prețul de a pierde acea izbândă, roadele ei, pentru ține. Cei care înțeleg acest lucru sunt luptătorii și eroii.
Țara Almăjului a trăit și existat sub semnul libertății, al neatârnării.
În Evul Mediu această libertate a fost dobândită de către locuitorii care au stat mereu sub arme, păzind vadul Dunării și vetrele lor. Mai apoi, în vremea otomană, această libertate s-a păstrat prin cei care sub pavăza pădurii, au stat ca oameni liberi, nesupuși altcuiva decât propriei conștiințe, au stat ca “lotrii”. Mai apoi aceiași Almăjeni și-au păstrat libertatea cu preț de sânge, ca “grăniceri”,”cătane negre”.
Setea de libertate a Almăjenilor nu s-a stins și ea s-a manifestat glorios și eroic în anii în care România a intrat sub stăpânire comunistă.
Oameni din Almăj, țărani și intelectuali, s-au tras în munți și, într-o încleștare de forțe în care erau copleșiți, au luptat, au căzut și au spus că sunt liberi și că pentru libertatea lor sunt gata să lupte și să moară.
Cei care stăteau în munți cu arma în mâna au putut să o facă fiind ajutați de oamenii din sate: cu alimente, cu informație și solidaritate. Cei care îi ajutau pe oamenii sub arme se expuneau la pericole enorme: arestări, torturi, pierderea familiilor și a bunurilor. Dar totuși destui Almăjeni au făcut acest lucru cu fruntea sus.
Între ei a fost și Mihai Imbrescu (Zamela) din Borlovenii-Vechi.
Casa lui se află chiar la ieșirea din sat spre luncă și spre Prigor.
Era o casă solidă, grănicerească și îmi aduc aminte că lipit de casă era, în anii 50 ai veacului trecut, o batoză. Semn al prosperității și bunei gospodăriri, a înțelegerii că progresul tehnic trebuie adoptat.
Mihai Imbrescu (și soția lui) au suferit arestări, iar el condamnare, tortură și prigoană ca urmare a faptului că a ajutat pe fugarii și luptătorii din munți.
În acea vreme aceste informații se transmiteau în șoaptă și în ascuns. Opresorii voiau să stingă și amintirea luptei pentru libertate. Totuși în 1969 am aflat despre acest luptător.
În acel an unchiul meu Vasile Valușescu (care a luptat ca partizan și apoi a stat patrusprezece ani în închisoare) a făcut un drum la Semenic și m-a luat cu el. (Era primul drum pe care l-am făcut pe Semenic.)
Un camion forestier din Prigor urmă să ne ducă până spre “Poiana Begului”. Acel camion urma să ne ia la intrarea drumului de la Prigor în Borloveni, deci lângă casa lui Mihai (Milă) Imbrescu.
Vasile Valușescu a mers la ușă și a fost primit cu enormă ospitalitate și dragoste. A fost primul lucru care m-a surprins. Almăjenii sunt politicoși dar nu sunt entuziaști, sunt mai degrabă reținuți, sobrii.
Pe gang, pe scaunul pe care l-au poftit, au pus o cergă și l-au îmbiat la o gustare. Nu era vreme de așa ceva și deci au vorbit doar câteva minute, până la venirea camionului. Am reținut o “vorbă “ lui Milă Imbrescu: ”o să treceți pe acolo?” Habar nu aveam ce va fi putut însemna acest “acolo”.
Urcând spre munte, dincolo de Balta Verde, unchiul Vasile Valușescu mi-a arătat un soi de grotă. Apoi mi-a spus că acolo a stat ascuns ca partizan vreme de aproape un an. Mi-a spus că a putut supraviețui datorită ajutorului pe care i l-a dat Milă Imbrescu. De fapt acela nu a fost “ajutor”, a fost diferența dintre viață și moarte.
Apoi am aflat despre chinurile prin care toată familia lui Milă Imbrescu a trecut: tortură, prigoane, închisoare. Și prin toate a trecut cu fruntea sus. A crescut copii vrednici, nepoți fruntași, a alcătuit o gospodărie prosperă și s-a stins în pace.
Acest luptător era un om obișnuit dar în care vibra conștiința unui trecut de om și oameni liberi și conștinta că sub nici o formă nu trebuie să uităm ceeace datorăm strămoșilor.
După închisoare viața lui a mers în cercuri și extinderi tot mai largi, timpul devenea tot mai uniform și în final acel timp a intrat în prezentul continuu, în acel “acum” care este vremea lui Dumnezeu.
Sunt convins că fost primit acolo cu bucurie.
Alexandru Nemoianu
Istoric
USA
În perioada 29-31 august 2024, românii din Timoc au sărbătorit Ziua Limbii Române la Podgoraț, județul Zajecar, Serbia prin cântec și dans populat românesc.
Festivalul a fost organizat de Asociația pentru cultura Românilor din Serbia „Ariadnae Filum” și Etno Club Podgorac cu sprijinul Ministerului fără portofoliu al Republicii Serbia responsabil cu diaspora și sprijinul Municipiului Boljevac și Asociației „Casa Maramureșană” din Baia Mare.
Pe lângă participanții la Festival din Serbia – Ansamblul folcloric „Podgorac”, Ansamblul folcloric „Tanda”, grupul de folclor „Valakone”, grupul etno „Timoceani”, au mai participat soliștii vocali și instrumentali Jela Marjanovici, Nikola Nikolici, Katarina Drugici, Teodosia Pastronevici, Filip Dlbokici, Aleksandar Brnzanović, Andrej Žurž, Mile Žikić, Novica Gvozdenovici,… printre care majoritatea tineri și copii.
Cu participarea lor, Festivalul a fost pus în valoare de oaspeții din străinătate:
Invitații Festivalului au fost:
Doamna Mioara Ștefan – Consul General al României în Republica Serbia
Domnul Sladjan Djimiš, Președintele Municipiului Boljevac
Părintele Anton Chera, Parohul Borului al Bisericii Ortodoxe Române în Serbia
Părintele Milan Milanović, parohul al Podgorțului al Bisericii Ortodoxe Sârbe
Doamna Ljubica Radović, Director al Centrului cultural din Boljevac
Președintele Partidului Neamului Românesc și coordonatorul Congresului Românilor din Serbia de la Bor, dr. Predrag Balašević
Coordonator al Congresului Românilor din Serbia, din Negotin domnul Dušan Prvulović.
Seara, la Podgoraț, un sat românesc cu 3000 de locuitori, a avut loc un spectacol realizat de Asociaţia pentru Cultura Românilor/Vlahilor din Serbia „Ariadnae Filum”, Primăria din Podgoraţ şi Protopopiatul Ortodox Român al Daciei Ripensis din Timoc.
Ansambluri folclorice de la nord, dar și de la sud de Dunăre au adus un omagiu limbii române în localitatea Podgoraț. „Noi știm că aici suntem români, vorbim românește, avem o cultură, avem obiceiuri românești. Ne rămâne numai aia că limba pe care pe care am vorbit-o să o vorbim în continuare, limba pe care au vorbit-o bunicile și mamele cu noi să o vorbim și noi cu copiii și cu nepoții noștri”, a declarat Zavișa Jurj, președintele Asociației „Ariadnae Filum”. La concert au participat mii de spectatori. Au fost prezenți reprezentanți ai Bisericii Ortodoxe Române, directorul Ariadne Filum – Zavisa Zurz, reprezentanți ai ONG-urilor românești din zonă. (afnews.ro)
După cum este cunoscut, la data de 1 septembrie 2024 a fost abrogata Legea 263/2010 privind sistemul public de pensii si a intrat in vigoare o noua lege a pensiilor , respectiv Legea 360/2023.
Actul normativ recent intrat în vigoare a fost emis cu scopul vădit de a pune un accent mai mare pe principiul contributivității în sistemul public de pensii și de a elimina inechitățile generate, în timp, de aplicarea neunitară a unor prevederi legislative conjuncturale. In conformitate cu legea intrata in vigoare la 1 septembrie, pensiile celor peste 4,7 milioane de pensionari din sistemul public au fost recalculate pe baza unui nou algoritm , acestea înregistrând variații de cuantum, pozitive sau negative.
Abrogarea legii 263/2010 a generat implicit dispariția noțiunii de valoare a punctului de pensie, funcție de care s-au stabilit pensiile pe legea anterioara și funcție de care se stabilește indemnizația de Lege 8/2006, respectiv jumătate din cuantumul pensiei aflate în plată.
Legea 8/2006 prevede la art 1 alin. 4 faptul că „cuantumul indemnizației se modifică ori de câte ori se modifică pensia titularului, ca urmare a modificării valorii punctului de pensie’’.
Ori, în noua lege, noțiunea de „valoare a punctului de pensie’’ nu mai există, ea fiind înlocuită cu noțiunea de „valoare a punctului de referință’’. Prin recalcularea făcută pe baza utilizării punctului de referință, cuantumul pensiilor s-a modificat de la 1 septembrie însă cuantumul indemnizațiilor a ramas neschimbat. Explicația acestei situații, corecte din punct de vedere legislativ, constă în faptul că punctul de referință, conform art.83 alin 1 din legea noua a pensiilor, reprezintă raportul dintre valoarea punctului de pensie la data intrării în vigoare a acestei legi (2032 lei la 1 septembrie) și nivelul mediu al stagiilor de cotizare prevăzute de legislația anterioară, respectiv nivelul de 25 de ani. Prin împărțirea la 25 a valorii punctului de pensie, de 2032 lei la 1 septembrie, s-a obținut o valoare a punctului de referință de 81 lei, valoare utilizată la recalcularea pensiilor în baza Legii 360/2024.
Se poate observa faptul că, în realitate, valoarea punctului de referință, definit de noua lege, a fost calculată utilizând valoarea punctului de pensie la momentul recalculării, adică valoarea identică cu cea de la 1 ianuarie 2024, respectiv 2032 lei.
Concluzia este că operațiunea de calcul a pensiilor prevăzută la art. 144 din legea 360/2023 nu afectează în niciun fel cuantumul indemnizației stabilite în baza legii 8/2006 întrucât nu s-a modificat valoarea punctului de pensie din ianuarie 2024 (cand a fost majorat cu 13,8%).
Practic, indemnizația rămâne nemodificată pana la data la care se va modifica valoarea punctului de referință, respectiv 01 ianuarie 2025, atunci când se prevede indexarea acesteia cu rata inflației și jumătate din creșterea procentuală a salariului mediu brut pe economie.
Trebuie precizat faptul ca, până atunci, Parlamentul României va trebui să facă modificările legislative care se impun, adică înlocuirea în Legea 8/2006 a noțiunii de valoare a punctului de pensie cu noțiunea de valoare a punctului de referință și a formulei de calcul a pensiilor. Până atunci, indemnizațiile beneficiarilor legii 8/2006 rămân neschimbate, cu toate ca pensiile s-au modificat de la 1 septembrie.
Ioan Pamparău
Președinte al Filialei „Aurel Mureșianu” Brașov-Covasna a UZPR
13 septembrie 2024, ora 17.30, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:
13. September 2024, 17:30 Uhr, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:
Orașul Bocșa tocmai a încheiat o săptămână de sărbătoare cultural-artistică, o săptămână în care instituții de cultură și-au dat mâna și au îmbinat armonios artele, promovând Cartea, Pictura, Filmul, Tradiția, Ținutul Natal, dar, mai ales, Oameni!
Spun „o săptămână” deoarece, în 2 septembrie 2024, la Biblioteca Germană „Alexander Tietz” din Reșița au avut loc o seamă de evenimente, între care și vernisajul lucrărilor de artă ale pictorului bocșean Nicolae Potocean (NIK). Am considerat că acest eveniment este sprijinul acordat de colegul Erwin Josef Țigla Festivalului de Film de la Bocșa, dând startul acestui proiect menit să îmbine într-un mod plăcut artele.
Mai mult, în 9 septembrie 2024, această sărbătoare a Bocșei a fost încheiată printr-un eveniment organizat tot de Biblioteca Germană „Alexander Tietz” Reșița în colaborare cu Biblioteca Orășenească „Tata Oancea” Bocșa prin prezentarea cărții „Întâmpinarea Domnului” a scriitorului Adrian Georgescu, la sediul bibliotecii reșițene, volum prezentat aici de Gheorghe Jurma, Gabriela Șerban și compozitorul Sabin Păuța, vechi prieten al autorului.
Iată că, într-un mod pur și simplu întâmplător, s-au legat lucrurile și evenimentele s-au bucurat de reușită!
În perioada 5 – 7 septembrie 2024 la Bocșa s-a desfășurat cea de-a patra ediție a Festivalului de Film, eveniment de interes cultural, literar și cinematografic pentru promovarea filmului românesc, a autorilor și realizatorilor de film, promovarea cărții și a scriitorilor, a bibliotecilor și a instituțiilor de cultură.
Și la această ediție, organizatorii și-au propus să pună accent pe fiii locului, să aducă acasă oameni de seamă ai Bocșei care trăiesc și își desfășoară activitatea în alte colțuri ale țării și chiar ale lumii.
Organizat în colaborare cu Uniunea Artiștilor și Realizatorilor de Film din România, Festivalul de Film de la Bocșa l-a avut în prim plan pe regizorul Ioan Cărmăzan, președintele acestei uniuni și fiu al Bocșei, precum și Cetățean de onoare al județului Caraș-Severin. Nuțu Cărmăzan a fost prezent la Bocșa pe toată perioada festivalului, lansându-și volumul „Simfonia Balcanică”, o carte de proze scurte, precum și cel mai recent film: „Viața unei singure femei”.
Despre personalitatea Ioan Cărmăzan, despre cărțile și filmele sale, au vorbit criticul și istoricul literar timișorean Cornel Ungureanu, jurnalistul și scriitorul timișorean Vasile Bogdan, dar și cărturarul reșițean Gheorghe Jurma.
Deschiderea oficială a evenimentului a aparținut primarului orașului Bocșa, dr. ist. Mirel Patriciu Pascu, domnia sa avându-l alături și pe viceprimarul Sorin Perian, ambii susținând și cea de-a IV-a ediție a Festivalului de Film de la Bocșa.
Oaspete al orașului Bocșa a fost și în acest septembrie scriitorul bucureștean Adrian Georgescu, cel care a propus publicului prezent două volume recente, apărute la Editura Stefadina din București: „Rugăciune pentru oprirea războiului” și „Întâmpinarea Domnului”, cărți de factură religioasă prezentate cu pricepere și talent de Protos. dr. Ioanichie Petrică de la Mănăstirea „Sf. Ilie de la Izvor” Vasiova.
Deoarece revista „Bocșa culturală” a pășit în cel de-al 25-lea an de apariție, a fost realizat de către Gabriela Șerban cel de-al IV-lea volum al „Bibliografiei revistei” pentru perioada 2019 – 2023. Tot cu acest prilej a luat naștere și cel de-al doilea volum intitulat „Să vorbim corect românește”, carte semnată de prof. Stela Boulescu, cea care de aproape 20 de ani susține această rubrică în paginile revistei „Bocșa culturală”. Ambele tipărituri au apărut sub atenta îngrijire a editorului Gheorghe Jurma, la Editura TIM din Reșița, domniei sale revenindu-i și sarcina de a prezenta volumele.
Criticul și istoricul orăvițan Ionel Bota, drag prieten al bibliotecii bocșene, a prezentat cel mai recent număr al periodicului „Acta Etnographiae et Historiae” (Anul I. Nr. 4-5 aprilie-mai și nr. 6-7 iunie-iulie 2024), precum și cele mai recente tipărituri ale sale, cărți apărute de curând la Editura TIM din Reșița: „Istoria primelor căi ferate din sistemul feroviar al României: Oravița – Baziaș, 1854; Oravița – Anina, 1863” și „Spectacolul poate începe. Despre o „poveste a textului” în scrisul lui Cornel Ungureanu”, două volume concentrate și consistente, deosebit de importante pentru istoria Banatului și pentru istoria literaturii bănățene.
Revista „Arcadia” apărută la Anina a fost prezentată de realizatorul ei, jurnalistul Mihai Chiper, iar muzicologul bănățean-bocșan Constantin-Tufan Stan a vorbit colegilor prezenți despre arta de a scrie, despre plăcerea lecturii și despre importanța studiului; despre proiecte cultural-istorice inițiate la Lugoj și prezentate în diverse colțuri ale țării, dar și ale Europei. Muzicologului-istoric dr. Constantin-Tufan Stan i s-a alăturat și muzicologul bocșan dr. Marius Manyov. A fost o reală bucurie întâlnirea unor astfel de personalități la Bocșa! Oameni excepționali, cu preocupări multiple, specialiști în domenii diferite de activitate, dar care au un numitor comun: Bocșa culturală!
Harnicul pr. dr. Valentin Bugariu de la Birda (Timiș) s-a alăturat prezentărilor de carte și publicații și a vorbit publicului prezent despre activitatea culturală din pridvorul bisericii, dar și despre revista de cultură și religie rurală „Arhanghelul” care apare cu regularitate de aproape 13 ani.
De la Biserica Ortodoxă „Sf. M. Mc. Gheorghe” Sânmihaiu Român (Timiș) pr. dr. Dan D. Gârjoabă, talentat poet și scriitor, a acceptat invitația și a venit la Bocșa împreună cu revista pe care realizează de peste zece ani, denumită „Anghelos”, o revistă culturală de meditație, informație și spiritualitate creștin-ortodoxă.
Scriitoarea Silvia C. Negru, membră a Uniunii Scriitorilor din România Filiala Timișoara, membră UARF și membră a Clubului de la Timișoara, club inventat și coordonat de regizorul Ioan Cărmăzan, dragă prietenă a bibliotecii bocșene, a fost prezentă la Festivalul de Film de la Bocșa dimpreună cu câteva dintre volumele sale recente: volumul de poezie „Razele durerii” (Editura David Press Print Timișoara, 2024) și un volum de versuri girat de poeta Ana Blandiana, intitulat „Fata cu șăpcuță” (Editura David Press Print, 2024).
Tot din partea Clubului de la Timișoara i s-au alăturat lui Ioan Cărmăzan scriitorii Nina Ceranu și Constantin Mărăscu, de asemenea membri ai Uniunii Scriitorilor Filiala Timișoara.
Seara primei zile de film de la Bocșa l-a avut în deschidere pe un tânăr regizor, ucenic al maestrului Ioan Cărmăzan, de asemenea fiu al Bocșei prin părinții și bunicii săi, este vorba despre cunoscutul deja regizor Sabin Dorohoi, prezent la această ediție cu un scurtmetraj de succes și bine primit de critica de specialitate, intitulat „Calea Dunării”. Familia prof. Gladeș din Bocșa Vasiova este cunoscută și prețuită, iar Sabin, nepot al dlui. prof. Gladeș, este foarte bine primit în comunitatea bocșană.
Cel de-al doilea film a fost unul nou, apărut de curând – „Viața unei singure femei” – un film regizat de Ioan Cărmăzan, un film care a lăsat publicul prezent fără grai! Am remarcat cu satisfacție că în timpul derulării ambelor filme parcul „Pescăruș” din Bocșa Română a devenit extrem de tăcut. Publicul nu a fost unul numeros, la prima vedere, dar a fost răsfirat în tot parcul, adică nu a fost public doar pe scaunele pregătite de organizatori, ci și pe băncile existente în parc. Cu toate acestea, ambele filme au beneficiat de atenție din partea publicului și, evident, la final, de aplauze. Trebuie să precizez că ambele filme au fost dramatice și extrem de actuale. Iar talentul regizorilor și al actorilor ne-au lăsat fără cuvinte!
Cea de-a doua zi a Festivalului de Film de la Bocșa a debutat cu un simpozion aniversar: bocșeanul Remus Crețan, scriitor, cercetător și profesor universitar, cu o activitate extraordinară, a fost sărbătorit la împlinirea celor 55 de ani de viață.
Despre personalitatea Remus Crețan a vorbit primarul orașului Bocșa, Mirel Patriciu Pascu, despre scriitorul Remus Crețan a vorbit criticul literar Gheorghe Jurma, cel care a prezentat și volumul de proză scurtă semnat Remus Crețan – „Puntea iubirii”, apărut la Editura Eikon din Cluj-Napoca, în 2004, cu o prefață semnată de Victor Cubleșan. De asemenea, prezenți la eveniment, au vorbit oameni care îl cunosc, foști colegi și prieteni din copilărie și a existat și o serie de întrebări adresate sărbătoritului din partea unor invitați precum istoricul dr. Mihai Vișan, pr. dr. Daniel Crecan și dr. fil. Ada D. Cruceanu Chiseliță.
O sărbătoare frumoasă a unui fiu al locului care, prin muncă și mult studiu, a reușit în viață având o carieră didactică de succes și o familie unită. Trebuie să precizez că soția lui Remus, Dana Crețan, este colega noastră de la Biblioteca Central Universitară „Eugen Todoran” Timișoara și mai trebuie să precizez că din această familie face parte și extraordinarul om de teatru și cultură Marinela Țepuș!
După simpozionul aniversar, au urmat prezentări de cărți și autori. Prof. Doina Gârboni s-a alăturat evenimentului cu cel mai recent volum de versuri – „Lumini în apusuri. Poemele înserării” – volum prezentat de dr. Ada D. Cruceanu, dr. Daniel Luca, poetul Nicolae Toma și prof. Ana Kremm.
Cea mai recentă carte semnată de ing. Vitor Creangă (o plachetă) marchează cei 50 de ani de RENK Reșița și a fost prezentată de editorul Gheorghe Jurma.
„Din Cuvânt, prin Cuvânt, spre cuvântare” se numește volumul semnat de protos. dr. Ioanichie Petrică apărut recent la editura timișorană „Nepsis” și a fost prezentat de prefațatorul Gheorghe Jurma (Reșița), dar și de scriitorul Adrian Georgescu (București).
Prof. Ana Kremm din Reșița și-a prezentat cel mai recent volum intitulat „Pe urmele Ținutului pierdut” apărut la editura timișoreană „Cosmopolitanart”; pr. prof. dr. Dorel Viorel Cherciu și-a prezentat un volum care se află la tipar și care aparține, prin subiect și personaj, Bocșei: „Iustinian Dalea din Bocșa Română, monahul «Glóbe Trotter»”, la editura Eubeea din Timișoara.
Dr. Ada D. Cruceanu, doamna culturii cărășene, a onorat acest eveniment de la Bocșa nu doar prin prezența domniei sale, ci și prin prezentările de excepție: criticul literar a avut în atenție poezia Doinei Gârboni, jurnalistul, editorul și istoricul literar a prezentat cel mai recent număr al revistei „Reflex”, iar criticul de artă a vernisat expoziția de pictură a Cristinei Bodnariuc.
Pe tot parcursul festivalului invitații au putut admira lucrările de artă realizate de bocșeanca Cristina Bodnariuc, expoziția fiind prezentată în cea de-a doua zi a festivalului de către dr. Ada D. Cruceanu Chiseliță. Expoziția a fost pata de culoare a Festivalului de film de la Bocșa, Cristina Bodnariuc fiind deja cunoscută pentru compozițiile sale cromatice!
Nu întâmplător, la Bocșa îmbinăm armonios lectura și cartea cu arta cinematografică, avându-i la îndemână și „în imediata noastră apropiere” pe regizorul și scriitorul Ioan Cărmăzan, dar și pe scriitorul și scenaristul Ionel Sporea (bocșean care locuiește în Canada).
Ionel Sporea, sub pseudonimul NoelIS, semnează un roman autobiografic în trei volume intitulat „Dincolo de iubire și ură” și, după discuții intense cu regizorul Ioan Cărmăzan – cel care îl îndrumă și dă și titlul filmului: „Omul fără linia vieții” – Ionel Sporea scrie scenariul acestui film, scenariu adaptat apoi de Adriana Vasilcov și Laura Grigore. Așadar, filmul „Omul fără linia vieții” este povestea de viață a bocșeanului Ionel Sporea, românul care a inventat lansatorul de mingi de tenis și are la bază romanul acestuia intitulat „Dincolo de iubire și ură”, apărut la Editura Ecou Transilvan din Cluj-Napoca în 2019.
Despre Ionel Sporea, despre cărțile sale și filmul ivit din aceste cărți a vorbit regizorul Ioan Cărmăzan și Gabriela Șerban, moderatorul evenimentului.
La această cea de-a IV-a ediție a Festivalului de film de la Bocșa am avut bucuria să-l avem alături pe Ionel Sporea, care a venit atât cu volumele care au stat la baza filmului, cât și cu lungmetrajul „Omul fără linia vieții”.
Trebuie să precizez că filmul a fost selecţionat pentru a fi proiectat în cadrul Hollywood Florida Film Festival 2023, eveniment care a avut loc în SUA în perioada 11-18 noiembrie 2023. Pelicula a fost proiectată la Regal Oak Cinema și a obținut trei premii: Best Feature Film, Best Director of the Feature Film și Best Actor of the Feature Film – Rareș Andrici.
Iată că, în cea de-a doua seară a Festivalului de Film de la Bocșa, a fost prezentat acest lungmetraj în prezența scenaristului și în prezența unui public numeros. Și de această dată parcul Pescăruș a fost tăcut, deși a fost plin de oameni. În timpul proiecției s-a lăsat liniștea, iar la final s-au auzit doar aplauzele. Și de această dată trebuie să precizez că vorbim despre un film dramatic, de o emoție copleșitoare!
Festivalul de film de la Bocșa s-a încheiat cu succes în seara de 7 septembrie 2024 cu un film de animație – „Motanul încălțat” -, o producție internațională, care a adunat aproape 200 de copii veniți să se bucure alături de părinți și bunici într-o seară frumoasă și caldă de început de septembrie!
Personajul principal – motanul încălțat – a fost prezent la eveniment, fiind întruchipat de prietenul nostru Darius Tălău, și a împărțit acadele tuturor copiilor, iar aceștia au imortalizat întâlnirea cu motanul prin nenumărate fotografii!
Am încheiat o reușită ediție a Festivalului de Film de la Bocșa, dar am rămas în sărbătoare, într-o sărbătoare a cărții și a tradiției, continuând cu Ruga de la Vasiova din 8 septembrie, prilej cu care, în Biserica cu hramul „Nașterea Maicii Domnului” Vasiova, la invitația pr. dr. Daniel Crecan, după Sfânta Liturghie am prezentat cartea scriitorului Adrian Georgescu, intitulată „Întâmpinarea Domnului”, un volum de factură religioasă, deja bine cunoscut și așteptat de bocșenii care se întâlnesc în fiecare an cu Adrian Georgescu și cărțile sale. Despre autor și carte au vorbit Gabriela Șerban, pr. dr. Daniel Crecan și ist. dr. Mihai Vișan.
Așadar, bocșenii au beneficiat de un veritabil eveniment cultural – „Bocșa Film Festival” – un eveniment amplu, care a îmbinat armonios artele – filmul, cartea, pictura -, un eveniment care a adus acasă bocșeni de seamă și care s-a încheiat cu o tradițională Rugă în straie de sărbătoare, îmbinând rugăciunea cu literatura și dansul popular.
Ca organizator al evenimentului „Bocșa Film Festival” nu pot să închei această detaliată prezentare fără a aduce mulțumiri:
În primul rând doresc să MULȚUMESC tuturor participanților la evenimentele din această perioadă! Invitaților de aproape și de mai departe, precum și publicului prezent! Ați fost extraordinari! Ne-ați onorat cu prezența și cu aplauzele voastre! Ne-ați umplut sufletul de bucurie!
Doresc să MULȚUMESC echipei de lucru: Ioan Cărmăzan, Mirel Patriciu Pascu și Ioan Cojocariu! Fără voi nu ar exista acest Festival! Colegului Tiberiu Șerban și prietenilor Mircea și Elias Rămneanțu! Și de această dată ați fost neobosiți! Colegilor de la SPG, lui Dani Nechita și doamnei de la curățenie! Pe tot parcursul festivalului o doamnă de la SPG a făcut curățenie și a păstrat parcul curat! Mulțumim! Se cuvin mulțumiri pentru colaborare poliției naționale și poliției locale! Mulțumim că ne-ați avut în atenție în permanență! Mulțumiri se cuvin și „motanului” nostru – Darius Tălău a fost cel care a dat viață personajului „motanul încălțat”. Mulțumim, Darius! Ai fost formidabil!
Nu în ultimul rând, mulțumiri se cuvin tuturor celor care, într-un fel sau altul, au contribuit la organizarea, promovarea și reușita acestui amplu proiect constituit din mai multe evenimente! Fiecăruia, în parte, un sincer MULȚUMESC! Erwin Țigla și Biblioteca Județeană „Paul Iorgovici”- Biblioteca Germană „Alexander Tietz” – ați fost și de această dată colegi-parteneri de nădejde! Mulțumim!
Pentru toate se cuvine să-i mulțumim lui Dumnezeu, dar mai ales pentru vremea extraordinară, prielnică unor astfel de evenimente!
În acest an s-au împlinit 115 de ani de la moartea sociologului Anton Golopenția. Născut în Prigor – 1909, mort la Jilava – București – 1950.
ANTON GOLOPENȚIA
Omul cu inepuizabile resurse de farmec și o frapantă originalitate, cu un spirit efervescent, plin de idei și de o mare delicatețe, Anton Golopenția s-a născut la 12 mai 1909, în localitatea Prigor, județul Caraș. A fost fiul lui Simion Golopenția, lucrător la Primăria Prigor, în această perioadă și a Emmei – Magdalena născută la Bozovici din familia Staschek. Tatăl lui a fost originar din satul Pecinișca – Băile Herculane. Era un om înteprinzător și cu mult spirit practic. Mama, o femeie independentă, inteligentă și sensibilă, cu mare dragoste pentru lectură, avea o memorie prodigioasă și darul de a povesti viu și colorat ne spune Ștefania Golopenția – soția.
De la bunicul din spre mamă, Anton Staschek, casier la Banca Almăjana din Bozovici, a moștenit principiile de viață ca: moralitatea și dăruirea pentru cei mulți. De bunicul Anton, al cărui nume îl purta, era foarte atașat. Anton Golopenția a iubit Almăjul, Prigorul unde s-a născut și Bozoviciul unde erau bunicii după mamă. Venea în Almăj cu mare bucurie și plăcere în vacanțele de vară și ori de câte ori găsea puțin timp pentru destindere.
Liceul îl începe la Cluj in anul 1920, unde lucra mama sa, la Liceul Bariț și l-a terminat la Timișoara, unde și-a trecut bacalaureatul în 1927. Studiile universitare le-a făcut la București luându-și în anul 1930 licența in drept, iar în anul 1933 pe cea în filozofie.
În anul 1930 obține postul de bibliotecar al Seminarului de Sociologie, Etică și Politică al Universității din București. Acum ia parte la cercetările monografice de sociologie rurală întreprinse de Institutul Social Român în colaborare cu Seminarul de Sociologie. Participă pentru prima oară la o campanie de monografiere sociologică a satului Cornova din Basarabia. Studiul întocmit în urma primei campanii de cercetări monografice a fost atât de pătrunzător și revelator încât a atras atenția lui Dimitrie Gusti și Școlii de Sociologie românească, cât și unor sociologi și economiști europeni asupra tânărului Anton Golopenția – un talent neașteptat cu o capacitate neobișnuită de observație, interpretare și conceptualizare.
Anton Golopenția a avut o minte deschisă, în bătălia sa de ”luminare” a spațiului bănățean și românesc. Mintea deschisă l-a făcut să fie numit de către Dimitrie Gusti șeful său de cabinet la Ministerul Instrucțiunii, Cultelor și Artelor și secretar particular. Să fie fondatorul, organizatorul și conducătorul unor organizații și reviste fundamentale pentru istoria noastră culturală, identitară și națională: Revista de Sociologie Românească (1937), director la Institutul Social Român (1937-1940), inspector la Fundația Regală ”Prințul Carol”. Director la Institutul de Statistică în perioada 1940-1948. O deosebită activitate a avut în Almăj înființând Asociația Culturală a studenților almăjeni ”Almăjul Tânăr”, care a funcționat în anii 1929, 1930 și 1931. Asociația a fost înființată din inițiativa studenților și elevilor mai mari cu scopul culturalizării satelor și a realizării contactului dintre studenții de diferite specialități. Avea un colectiv de conducere format din Iuliu Străin, Ilie Ienea și Anton Golopenția. Asociația Culturală a Studenților avea formații artistice precum: echipe de dansuri, teatru și corul care era condus de Ilie Ienea. Ea își desfășura activitatea vara, în vacanțe, când formațiile țărănești nu funcționau din cauza muncilor agricole. Cu aceste formații studenții susțineau spectacole în toate satele almăjene. Mergeau fie cu căruța, fie cu mașinile lui Lepși.
Anton Golopenția a fost un pasionat cititor. A trăit într-o beție a cititului. Îndemna tinerii colegi să meargă spre biblioteci și să aprecieze cartea spunând că pentru el ” bibliotecile sunt calmantul meu încercat”. Îi plăcea să învețe carte cum puțini o făceau. Învăța cu pasiune și uitare de sine. Aceasta l-a determinat să-și completeze studiile în Germania în perioada 1933-1936, obținând două burse. În toamna anului 1936 își trece la Leipzig doctoratul în filozofie cu teza ”Informarea Conducerii Statului și Sociologia Tradițională”. În perioada studiilor în Germania, de 3 ani, fără a veni în țară, l-a ajuns dorul de ”acasă”, locul unde s-a născut – Prigorul și locul unde a crescut – Bozoviciul din Almăjul lui drag. Acum recunoaște că înțelege și ”apreciază întoarcerea lui Taica Anton Stashek din lume. Poate ar fi ajuns mai bogat în alte părți, noi însă am fi fost mai săraci și mai părăsiți”, ne spune prof. dr. Sanda Golopenția – fiica sa.
Apreciind profesia nobilă de educator, în toamna anului 1937, ocupă postul de asistent pe lângă catedra de Sociologie, Etică și Politică a Universității din București.
Înțeleptul din Almăj Anton Golopenția este de talia generației de la 1848, o figură proeminentă și unică care rămâne în istoria noastră drept un luptător pentru păstrarea conștiinței de neam și a credinței ortodoxe.
Spirit enciclopedist, mare gânditor și cercetător a societăților umane de azi și de totdeauna, a fost printre fondatorii revistei Geopolitică și geoistorie. A fost trimis de către guvernul României la Conferința de Pace de la Paris. A fost numit de către conducătorul țării, Mareșalul Ion Antonescu, în fruntea comisiei care se ocupa de identificarea românilor de la est de Bug. Făcea parte din elita naționalistă, care căutau să ridice poporul apărând fondul sufletesc al neamului românesc prin întărirea creștinismului.
Anton Golopenția a fost măreț prin modestia și calda lui omenie. Este un uluitor model de viață și creație. Este modelul intelectualului plecat de la sat care și-a lăsat omenescul pe unde l-a dus viața.
Marele savant Anton Golopenția, figură de aristocrat stoic, a strălucit meteoric la început de secol 20. Despre Omul și faptele sale au scris mulți cărturari și mult, dar cel mai mult și mai complet a scris fiica sa Doamna prof. dr. Sandală Golopenția.
În anii 1950 a fost o infuzie de jertfă a marilor personalități românești arestate. Printre ei se afla și savantul Anton Golopenția. El a fost ridicat, la 16 ianuarie 1950, de către agenții securității din sala de lectură a Academiei Române și întemnițat. La cercetări, în fața procurorilor, spunea despre comunism că este o glumă, dacă îl prinde anul 2000, refuzând să adere la noua doctrină. A fost singurul întemnițat care a prevăzut destinele comunismului.
Crescut la sat, îl preocupa de copil dezvoltarea rurală și întocmește un plan în închisoare, pentru dezvoltarea satelor, ca salvare a națiunii. I s-a creat un regim de teroare fără a fi judecat și la 9 sept. 1951 moare la Jilava.
Pentru toate acestea dascălii, autoritățile locale, ansamblul Doina Prigoreană au organizat în anul 2001 o sărbătoare comemorativă cu prilejul împlinirii a 50 de ani de la moartea marelui savant. Am cinstit în Anton Golopenția nu numai pe cărturarul erudit, uluitor prin cunoștințele sale, pe creatorul polivalent care a deschis perspective noi în toate domeniile abordate, dar și pe patriotul care și-a pus știința și talentul în slujba propășirii și independenței patriei sale, pe omul din sufletul neamului nostru, pentru virtuțile unei inimi nobile, pe cărturarul care semna unele articole din presa vremii cu pseudonimul de George Prigoreanul.
La 15 septembrie 2001 ansamblul ”Doina Prigoreană” a prezentat un spectacol cu aspecte din viața strămoșilor noștri ce cuprinde principalele taine ale existenței la români: naștere, botez, nuntă, moarte. Acest spectacol a fost prezentat cu prilejul cinstirii memoriei savantului enciclopedist Anton Golopenția născut în satul nostru în data 12 mai 1909 și la 50 de ani de la moartea sa – în anul 1951 în închisoarea Jilava.
Prof. Panduru Pavel/UZPR
Tradiția slovei scrise la Mehadia este una foarte veche. Primul mânuitor al condeiului, aici la Mehadia, a fost Nicolae Stoica de Hațeg, cunoscutul istoric-cronicar, autor al Cronicii Mehadiei și a Băilor Herculane și a Cronicii Banatului.
,,Cronica Mehadiei” a fost scrisă de către Nicolae Stoica de Hațeg în anul 1829, fiind însă publicată mult mai târziu, după moartea autorului. Traducerea ei din limba germană, limbă în care a fost scrisă inițial de către cronicar, aparține istoricului Costin Feneșan, fiind publicată, într-o primă ediție, în anul 1984, la editura Facla din Timișoara. După Nicolae Stoica de Hațeg, la Mehadia nu au mai existat foarte curând astfel de preocupări, până în anul 1933 (aprilie), când la Mehadia se tipărește o primă publicație, cu apariție periodică, ce poartă titlul Grănicerul, se pare una dintre cele dintâi tipărituri în gen publicistic din mediul rural al Banatului de Munte. Recomandându-se pe frontispiciul său ca ,,Organ pentru apărarea tuturor intereselor locale”, publicația își propune ,,să ridice nivelul cultural al acestei regiuni mândre din granița bănățeană„.
Gazeta are ca director și proprietar pe Ioan Margetich – tatăl scriitorului Nicolae Margetich (Nicolae Mărgeanu – pseudonimul literar) din Mehadia. Cu o trudă imensă personală, Ioan Margetich fiind în același timp editor și tipograf, publicația apare neîntrerupt până în iulie 1936, pentru ca apoi, după o întrerupere de un an și două luni, să reapară la Timișoara, din anul 1937 (12 septembrie). De această dată apariția ei devine una sporadică, nereușind să producă decât câteva numere, datorită perioadei dificile din punct de vedere politic și economic, fiind cea premergătoare izbucnirii războiului.
Cunoscută și apreciată în întreg Banatul, publicația Grănicerul constituie unul dintre produsele superbei emulații socioculturale ce a cuprins întreaga societate românească aflată într-un plin avânt al dezvoltării în anii interbelici, frânată din păcate de izbucnirea celui de-al doilea război mondial, și apoi deturnată de instalarea regimului comunist.
Remarcabil este faptul că publicația Grănicerul făcea parte dintre foarte puținele publicații care funcționau în mediul rural în acea vreme. Aceasta a adus Mehadiei un binemeritat prestigiu și o anume reputație de centru cultural. Implicarea activă a gazetei în viața economică și culturală a comunității, a asigurat în același timp dinamica și evoluția ei, Ioan Margetich, directorul revistei fiind și unul dintre cei mai importanți membrii ai acesteia. Implicarea lui în viața culturală cât și în cea economică (Ioan Margetich a fost un activ producător și negustor al Mehadiei), îl legitimează ca unul dintre stâlpii comunității, fiind în același timp și un motor al dezvoltării ei.
În paginile publicației, cititorii vor descoperi acea parte din trecutul Mehadiei, dar și a localităților dimprejur, care a contribuit prin potențialul său uman la prosperitatea valorilor socioculturale indispensabile unei evoluții firești a societății. De asemenea, vor surprinde atmosfera acelor timpuri, cu bunele și mai puțin bunele ei laturi. Poate surprinzător, vor constata că multe dintre aspectele ei nu sunt chiar atât de diferite față de cele ce le trăim azi, așa cum ne-am aștepta având în vedere scurgerea a aproape o sută de ani de la producerea și evocarea lor.
Deschizând această prezentare cu amintirea cronicarului Nicolae Stoica de Hațeg, ca pionier al slovei scrise, voi încheia cu observația că și GRĂNICERUL poate fi considerat o cronică. Chiar dacă cronologia sa este mai puțin cuprinzătoare, ea conturează și face cunoscută prin articolele sale, cititorilor de azi, ambianța acelor vremuri. Pe lângă trezirea unor eventuale nostalgii, cititorii vor beneficia de cunoașterea unui episod al trecutului acestei comunități, elementele sale sociale putând fi considerate reprezentative tuturor comunităților rurale din acele vremuri.
În calitate de jurnalist, recunoscând și apreciind valoarea acestui timpuriu demers ziaristic, am considerat necesar ca această publicație să fie scoasă la lumină și făcută cunoscută tuturor. În acest sens, am apelat la bunăvoința descendenților familiei Margetich, pentru a-mi pune la dispoziție întreaga colecție. Recurgând la noile tehnologii care mi-au permis copierea publicației și editarea ei în format electronic, am construit o pagină electronică pe Internet pe care am postat în formatul PDF întreaga colecție a publicației. Mulțumim și pe această cale doamnei Eugenia Margetich, fiului și fiicei domniei sale: George, respectiv Ada, pentru consimțământul lor de a o prezenta public!
https://granicerulmehadia.wordpress.com/
Constantin VLAICU, redactor șef adjunct al publicației ,,Cronica Mehadiei”, membru al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, filiala Caraș Severin
Schimbările climatice sporesc vulnerabilitatea pădurilor lumii, care se confruntă din ce în ce mai mult cu presiuni legate de climă, cum ar fi incendiile și dăunătorii, a declarat pe 22 iulie 2024 Organizația Națiunilor Unite pentru Alimentație și Agricultură (FAO) într-un nou raport, care evidențiază rolul inovației în realizarea unui viitor durabil pentru sectorul forestier (https://news.un.org/fr/story/2024/07/1147251): raportul „State of the World’s Forests 2024” (”Starea pădurilor din lume 2024”) spune că există dovezi care sugerează că schimbările climatice fac pădurile mai vulnerabile la factori precum incendii și dăunători.
Intensitatea și frecvența incendiilor de vegetație este în creștere, inclusiv în zonele neafectate anterior. În 2023, incendiile au eliberat aproximativ 6.687 de megatone de dioxid de carbon în întreaga lume. Incendiile de pădure boreale au fost anterior responsabile pentru aproximativ 10% din emisiile globale de dioxid de carbon. În fiecare an din internalul 2021-2024, aceste incendii au atins un nou maxim, în principal din cauza secetei prelungite. Potrivit FAO, acest lucru a dus la o creștere a gravității incendiului și a reprezentat aproape un sfert din totalul emisiilor de carbon produse de incendiile forestiere.
Producția anuală globală de lemn este de 4 miliarde metri cubi
În general, schimbările climatice fac pădurile mai vulnerabile la speciile invazive – insecte, dăunători și agenți patogeni – care amenință creșterea și supraviețuirea copacilor. Nematodul pinului a provocat deja daune semnificative pădurilor native de pin din unele țări asiatice, iar unele părți ale Americii de Nord vor suferi daune devastatoare ale insectelor și bolilor până în 2027.
Producția mondială de lemn rămâne la niveluri record. După o scurtă scădere în timpul pandemiei de Covid-19, producția a revenit la aproximativ 4 miliarde de metri cubi pe an. Aproape 6 miliarde de oameni folosesc produse forestiere care nu sunt lemnoase, iar 70% dintre săracii lumii depind de animale sălbatice pentru hrană, medicamente, energie, venituri și alte utilizări. Proiecțiile indică faptul că cererea globală de lemn rotund ar putea crește cu 49% între 2020 și 2050.
Confruntat cu aceste provocări, raportul afirmă că inovarea în sectorul forestier este un factor esențial pentru progresul în atingerea Obiectivelor de Dezvoltare Durabilă.
Soluții inovative
Raportul enumeră cinci acțiuni care vor crește inovația în sectorul forestier: creșterea gradului de conștientizare, dezvoltarea abilităților, capacității și cunoștințelor de inovare, încurajarea parteneriatelor de transformare, asigurarea unei finanțări mai mari și accesibile universal pentru inovare și asigurarea unui mediu politic și de reglementare încurajator. Printre aceste inovații care pot consolida potențialul pădurilor de a face față provocărilor globale, FAO se bazează pe inteligența artificială. Acest lucru ar putea facilita astfel analiza automatizată a unui volum mare de date existente și viitoare colectate zilnic de drone, sateliți și stații spațiale.
Raportul FAO la care ne referim „ajută statele membre FAO și alte părți interesate să promoveze inovarea responsabilă, incluzivă și esențială în sectorul forestier pentru a consolida durabilitatea și reziliența sistemelor agroalimentare pentru o lume mai bună și un viitor mai bun pentru toți”, spune directorul general al FAO, Qu Dongyu în prefața raportului.
Documentul a fost publicat cu prilejul celei de-a 27-a sesiuni a Comitetului pentru Păduri (COFO), care s-a desfășurat în perioada 22-26 iulie 2027, la sediul FAO din Roma. COFO este principalul organism de conducere al FAO în domeniul forestier. Acesta este responsabil pentru identificarea problemelor de politică și tehnice emergente, căutarea de soluții și consilierea FAO cu privire la acțiunile de întreprins. Întâlnirea din iulie 2024 a avut tema „Accelerarea soluțiilor forestiere prin inovare”.
Emilian M. Dobrescu, UZPR
Edith-Mihaela Dobrescu, Institutul de Economie Mondială
Foto: pixabay.com
UZPR CARAS SEVERIN 