Pentru strălucita sa activitate juridică și publicistică, de peste 45 de ani, la Gala Celebrităților 2022, desfășurată într-o atmosferă hollywoodiană la Autentic Events, din București, domnul George Vlaicu, doctor în Drept și scriitor, avocat în Baroul București, redactor-șef adjunct al revistei „Cronica Timpului”, publicație a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, a primit Trofeul Gala Celebrităților 2022, constând într-o superbă statuetă aurită.
George Șt. Savu
scriitor și publicist
Comuna Boșorod cunoscută și apreciată datorită hărniciei oamenilor și frumuseților peisagistice a locurilor, pe zi ce trece își schimbă înfățișarea urmare a unor lucrări de investiții pe diverse segmente.
Există aici șansa pentru o autentică dezvoltare pe baza unor noi proiecte finanțabile.
Pe acest fond edilul comunității, Ioan GRECU, un om sobru și hotărât ne-a punctat în exclusivitate câteva din recentele obiective finalizate.
• Terminarea lucrărilor pentru modernizarea drumului comunal Boșorod – Târsa – Prihodiște, cât și a celui comunal Boșorod – Luncani – Piatra Roșie;
• Modernizarea stadionului din Boșorod și a spațiilor de joacă pentru copii, la Chitid;
• Reparații la Căminul cultural din Boșorod și modernizarea de străzi la Chitid, Boșorod și Bobaia.
De notat că s-au depus și aprobat proiecte pe axa „Anghel Saligny” urmând astfel modernizarea și extinderea alimentării cu apă în satul Bobaia, modernizarea dispensarului și grădiniței din Boșorod.
La acestea se adaugă modernizarea drumului județean 668 de pe raza comunei și introducerea gazului metan.
Au consemnat Ioan Vlad, Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR
În cadrul ,,Întâlnirilor de Luni” la sediul Filialei UZPR ,,Valeriu Braniște” din Timișoara, ziariști, scriitori, poeți și iubitori de cultură au avut prilejul de a se bucura de prezența în miljlocul lor a două personalități marcante ale vieții social-culturale din Banat, și nu numai. Dr. preot – și membru UZPR – Valentin Bugariu, parohia din Birda, județul Timiș, care a prezentat o temă inedită: „Elie Miron Cristea, patriarh și prim-ministru al României într-o perioadă controversată. Contribuții la dezvoltarera culturii române”. Dr Miron Cristea, dincolo de înfăptuirile la nivel național, relevante sunt și realizările ca episcop al Caransebeșului, spațiu în care s-a ancorat serios, convins că munca și credința sunt cele două virtuți importante ale vieții și omului, iar ele trebuie să constituie,,evanghelia viitorului” pentru neamul românesc. ,,Rolul său în renașterea națională bănățeană la timpul respectiv a fost determinant, prin sprijinirea culturii române, prin înființarea de școli noi publice, a învățământului teologic și primar românesc și încadrarea a 300 de învățători, a credinței străbune prin sădirea în sufleteșle educatorilor tinerei generații a iubirii de neam și biseriocă”.
Complementar, preot Horia Țâru remarcă faptul că dr. Elie Miron Cristea a fost cel dintâi care a lansat în spațiul cultural sintagma eminesciană ,,Luceafărul poeziei românești”.
… Și domnul prof. univ. dr. Dumitru Mnerie, membru UZPR, ne-a captivat atenția cu un emoționant documentar – secvențial deocamdată – despre viața și activitatea jurnalistului-poet Marin Beșcucă, referitor la Trilogia care cuprinde următoarele titluri; Hanul răzeșilor – Letopisețul lui Marin Beșcucă, Balada lui Asaftei și Mlădia Hangița. Toate aceste lucrări inspirate dintr-o realitate tulburătoare dintr-un timp trecut, prezent și viitor cotropit, ca și autorul, de griji și întrebări, reprezintă oglinda fidelă a unui mare om de cultură, pasionat și dăruit comunității în care supraviețuiește, el fiind și scut și spadă între iubire, blestem și suferință, dar și podul de lacrimi ce ne unește cu Dumnezeu. Marin Beșcucă, ajuns la vărsta la care visează cu ochii deschiși la întâlnirea cu Dumnezeu, a rămas vertical pe baricadele culturii române și cu toate încercările vieții, scrie despre oameni, despre istoria unui popor (ne)fericit și în același timp gândind „La steaua polară” învață să (mai) și trăiască.
Și de-acolo, din templul străjuit de cuvinte, El, depozitarul de patrimoniul românesc, ne (mai) transmite un sincer mesaj, ca un semn de solidaritate și credință.
„Cinstite, Cetitorule!
DUMNEZEU e totdeauna Bun, numai DUMNEZEU
Nimic și Niciodată fără DUMNEZEU!
ilumină-mă Lumina, întru LUMINĂ”!
Dumitru BUȚOI/ UZPR Timiș
Participând cu emoție, de Ziua Națională a României, la Casa Armatei din Baia Mare, la spectacolul literar-muzical-artistic dedicat acesteia, la simpozionul dedicat lui Vasile Lucaciu și Întregitorilor Neamului Românesc, la lansarea volumului ”Vasile Lucaciu – Erou al Națiunii Române”- autor col. (r) Gavril Babiciu din Șișești, am constatat că România nu va putea fi ștearsă de pe harta pământului niciodată. Atâta timp cât sunt oameni ca cei care au participat la acest eveniment și spun cu toată ființa: ”Te salut, te iubesc și te respect Românie” în fiecare zi, atâta timp cât drapelul nu este numai pe insignele din piept sau fularele din jurul gâtului ci și în inimă, atâta timp cât armata și biserica sunt piloni ai acestui neam, România va dăinui și va MAMA bună tuturor românilor.
Toți cei care au venit în 29 noiembrie la Casa Armatei, au mai venit pentru ceva sfânt. Să aducă ofrandă, recunoștință și prinos marelui Tribun VASILE LUCACIU. Pentru mine ceea ce face col. (r) Gavril Babiciu este de admirat și ținut minte generații de azi și generații ce vor veni! Destinul a făcut ca acest mare patriot să se fi născut la Șișești iar una dintre datoriile lui a fost și este să fie legat ombilical de cel mai cunoscut înaintaș care a trăit pe aceste meleaguri binecuvântate. Gavril Babiciu, pe banii lui, pe truda și neodihna Domniei sale scrie cărți despre faptele ”Leului din Șișești”, adună documente, petrece zile în arhive, studiază Istoria neamului, îl face cunoscut pe Eroul Națiunii Române Vasile Lucaciu în țară și peste hotare, se implică total la Complexul muzeal din Șișești, ceea ce mă îndeamnă să mă gândesc că poate fi numit un erou al zilelor noastre, zile tot mai apăsătoare datorită războiului ruso-ucrainean, crizelor politice și economice ce le resimțim.
De altfel, în editorialul semnat de Gheorghe Pârja în Graiul Maramureșului cu o zi înainte, prezent și Domnia sa la această manifestare, a scris: ”Gavril Babiciu a adunat cu migală și reverență dovezile care l-au înveșnicit pe marele patriot. Statui, busturi, lucrări de pictură, instituții care-i poartă numele, lucrări privind viața și activitatea lui Vasile Lucaciu fac parte din recunoștința unui veac.”
Despre cartea document ”Vasile Lucaciu – Erou al Națiunii Române” au vorbit în termeni elogioși dr. Teodor Ardelean, directorul Bibliotecii Județene ”Petre Dulfu” Baia Mare, dr. Ilie Gherheș, istoric, dr. Ștefan Vișovan, conf. univ. ș.a.
Au prezentat materiale, adevărate lecții de istorie col. (r) Mircea Fechete, col. (r) Gavril Costin, actorul Claudiu Pintican ne-a recitat și îngândurat, poeții Radu Botiș,UZPR, și col. (r) Iacob Oniga au recitat poeme patriotice din creația proprie iar prof. Alexandru Leonard Pop a lansat, în colaborare cu Poșta Română emisiunea filatelică ”100 de ani de la moartea Leului de la Șișești”.
Corul ”Armonia Chioreană” din Ciolt, dirijor Eugen Indre, la invitația col. (r) Ioan Marchiș ne-a delectat și emoționat cu vechi cântece patriotice, inclusiv ”Pe-al nostru steag e scris Unire” dar și cu câteva colinzi vechi, de pe vremea bunicilor noștri.
Un moment special a fost când pe scenă au urcat fiică și tată și au fost premiațide către col. (rtg.) Ioan Bota. Eleva Maria Breban, elevă în clasa a IX-a la Colegiul de Arte Baia Mare ne-a fermecat cu a ei vioară, cu modestia și frumusețea ei. Înclin să cred că cele mai mari emoții le avea col. (r) Romică Breban, tatăl ei, cel care ne-a oferit spre încântarea ochiului și inimii o expoziție în toată regula cu ”ciotele” sculptate de el, dar și cu picturile Domniei sale, încât, te întrebi de unde atâta energie?
Pentru cele câteva ore în care m-am simțit mai român ca niciodată, se cuvine să aducem calde mulțumiri organizatorilor, dl. col. (r) Ioan Ceterchi, să nu uităm că Șișeștiul este ”Alba Iulia Ardealului de Nord” și că aici, la Șișești este a ”Doua Catedrală a Reîntregirii Neamului Românesc”.
Trăiască România Mare! Vivat! Crescat! Floreat!
Gelu Dragoș, U.Z.P.R.
MOTTO: ,,Merită să lupți pentru a câștiga încrederea lor, căci inima lor e mai prețioasă decât o comoară, mai fragilă decât o floare , mai bogată decât întreaga avere a lumii. Merită să fii alături de ei mereu”!
Recent, Biblioteca Județeană ,,Sorin Titel” Secția de Arte ,,Deliu Petroiu” din cadrul Complex Bastion Maria Theresia din Timișoara, a fost gazda generoasă a vernisajului, expoziție de artă plastică, la care au participat numeroși iubitori de artă și cultură, cu genericul ,,Un alt fel de colind”unde au expus copii-elevi , lucrări de mare sensibilitate și talent , despre care cu certitudine vom mai auzi, ai Fundației ,,Siguranța pentru Copii României”cu sediul în comuna Checea județul Timiș. Pentru strădaniile lor merită să le reținem numele; Alexandru Gabriel Dorobanțu, Florica Maria Negoț, Ciprian Marius Negoț, Școala Gimnazială Checea, Cosmina Florica Negoț, Liceul Tehnologic Jimbolia, Iancu Alexandru, Daniel Cristian Nițu, Liceul Tehnologic Gheorghe Atanasiu Timișoara, Masria Larisa Zaysik, Liceul de Arte Plastice Timișoara. Ciprian Dragoș Rogoveanu și Maria Sarah Rogoveanu, copii-elevi ai căror ,,părinți” sociali respectiv familia Rogoveanu, absolvenți de licee și facultăți de specialitate le oferă și asigură tuturor șansa de a visa frumos într-un spațiu plin de miracole, de a crea la rândul lor bucurii pentru comunitate și nu numai.
Amfitrionii acestui inedit eveniment de suflet și iubire pentru semeni, au fost doamnele; Veronica Jeanina Rogoveanu, curatorul expoziției și coordonatorul atelierului de pictură, prof. Lavinia Răducanu, coordonator Grup Vocal al Școlii Gimnaziale ,,Sorin Leia” din Tomești-Timiș, Zoe Nicorici, Maria Casima Rusu, colinde, Anamaria Nicoleta Bogdan, Antonia Elena Bogdan, dans popular și modern, instructor de la Asociația Cultural Sportivă ROK ART, Daniela Jicherean, Laura Constantin, Biblioteca Județeană Timiș, domnul Daniel Ioan Bugarschi, președintele Fundației și nu în ultimul rând familia Marianne și dr. Hans Ludwig Herbold din Germania care sprijină logistic și financiar Fundația. Această organizație nonguvernamentală s-a înființat în anul 1999, are personalitate juridică, dispune de cont în bancă, este constituită pe principiul voluntariatului cu un profund caracter social umanitar cu prioritate pentru copii de la 3-4 ani la 17-18 ani, aflați în nevoi, dar și pentru persoanele vârstnice neajutorate.
De-a lungul timpului Fundația Siguranța pentru Copii în România a avut colaborări benefice cu instituții precum; Primăria Checea, Primăria Jimbolia, Primăria Timișoara, Consiliul Județean Timiș, Facultatea de Arte și Design Timișoara, Consiliul Tinerilor Instituționalizați din România, a participat la multe competiții și manifestări cultural-artistice și sportive expoziții de pictură la care au obținut numeroase premii, ca un semn al recunoașterii pasiunii și dăruirii acestor copii minunați dar și implicării celor ce și-au asumat cu bună credință rolul de a-i educa și pregăti pentru lupta cu viața și împreună merită să-i felicităm sincer.
Dumitru BUȚOI/ UZPR Timiș
Recent, în cadrul „Întâlnirilor de luni”, sediul Filialei UZPR ,,Valeriu Braniște” Timiș din Timișoara a fost gazdă generoasă pentru invitatul nostru special, domnul Constantin Mărăscu, poet, publicist, scriitor, membru al Uniunii Scriitorilor din România, filiala Timișoara și un remarcabil om de televiziune, cu care participanții, numeroși ziariști, dar și iubitori de cultură, au generat un dialog cultural-jurnalistic de notorietate și ținută artistică, referitor la prezentarea volumului de poezie, ,,Nopți de nuntă de demult”, apărut în Editura „Eubeea” Timișoara și respectiv „remember-ul” activității de peste 50 de ani a distinsului autor Constantin Mărăscu în slujba culturii române și a comunității.
Poetul cu o serie de referințe din partea unor personalități culturale reprezentative în domeniu – Corneliu Ungureanu și Eugen Dorcesu – ne-a surprins plăcut prin arhitectura poemelor, prin limbajul ironic subtil, dar și prin forța cuvântului ce exprimă elemente relevante dintr-o lume (a)normală, în care, ca toți poeții, supraviețuiește și își plătește în continuare cotizația de romantism în amintirea unui timp în care scria(m) cu fața la zid.
Să nu mă atingă nimeni/ sunt bolnav de o lepră ciudată/ care-mi fură cuvintele./ M-așteaptă amurgul/ în care sarea va înflori în palme/și de pe câmpia străină/ nici un munte nu-mi va fi aproape de buze,/doar cuvintele ciuntite vor rămâne/ ca urme nevăzute tropotind/ înspre zare, ne spune poetul în acest volum, ca o filosofie de viață, ca un protest în fața Catedralei din sufletul său, ca un strigăt în pustiu.
În partea a doua, domnul profesor Gheorghe Lungu, membru UZPR Timiș, a ținut să ne reamintească faptul că pe 29 decembrie a.c. se vor împlini 501 ani de la primul text românesc, respectiv ,,Scrisoarea lui Neacșu din Câmpulung Muscel către judele Brașovului Hans Beckner”, din anul 1521. În această scrisoare, „Neacșu ot Dlagopole” îi trimite multă sănătate cinstitului Hanăș ot Brașov. De asemenea, îi dă știre domniei sale „za lucrul turcilor”, adică despre mișcările armatei otomane, care intenționa, la timpul acela, sub Mahamed-beg, un „lotru”, să treacă Dunărea în „Țara Românească” și de acolo mai departe. Îl atenționează că nu știu mulți oameni despre vestea aceasta și că doar el, „Hans este ,înțelept și să se păzească așa cum știe el mai bine”. Încheie dorindu-i veselie din partea lui Dumnezeu „Amin”.
În concluzie, a fost o zi plină de învățăminte, dar și de suspans, întreținută cu obiecțiuni bine argumentate din partea istoricilor Ștefan Tat, Dumitru Mnerie, Alexandru Gyuris, Ioan I. Ionescu și, nu în ultimul rând, al poetelor Mirela Cocheci, Sylvia Constanța Hârceagă și a seniorului presei din Banat, colegul nostru Ioan Medoia.
Dumitru Buțoi/ UZPR Timiș
În cadrul festivității de decernare a Premiilor Academiei Române pe anul 2020, „Distincția Culturală” i-a fost acordată, alături de alte trei personalități, și jurnalistei de radio Mădălina Corina Diaconu, secretar general al Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România, pentru proiectul „Poveștile Academiei”. Onoranta distincție primită din partea forului științific de prim rang al României vine să puncteze anvergura și profunzimea unei emisiuni de radio care o singularizează pe Mădălina Corina Diaconu printre profesioniștii mass-media.
Reporter pursânge, dedicată întreaga viață profesională radioului, ca într-o misiune de cea mai mare importanță, și un împătimit promotor al presei, Mădălina Corina Diaconu este, în același timp, un susținător fervent al valorilor naționale și al menținerii jurnalismului românesc ca parte cu identitate proprie a unui întreg global, dând voce publică unui mare număr de personalități din țară și de peste hotare și informând publicul la cele mai înalte standarde. Seriile sale de emisiuni de la Radio România Cultural au în spate un frumos renume, iar povestea lor continuă.
În același timp, Mădălina Corina Diaconu a pornit și gestionează cu dăruire un proiect cu care Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România se mândrește – Radio UZP. Jurnalista a reușit ce și-a propus încă din primul an de la debutul acestui podcast unicat – să reflecte valențele jurnalismului, centrând întreaga desfășurare pe reflectarea muncii profesioniștilor din domeniu și a performanțelor lor, precum și pe imaginea unor personalități de top ale presei, din țară și de peste hotare, cu care a realizat interviuri remarcabile.
Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România o felicită pe Mădălina Corina Diaconu pentru distincția onorantă primită din partea Academiei Române și o consideră o recunoaștere a muncii îndelungate, bogate și meritorii a unuia dintre jurnaliștii de radio care demonstrează, cu fiecare nou proiect, că vocația nu are limite.
Posted On07 dec. 2022
La Spitalul Municipal din Brad o pacienta în vârstă de 48 ani avea o patologie genitală complexă şi cu o particularitate a cazului, suferea de un fibrom uterin voluminos şi de prolaps genital. În situaţia dată trebuiau rezolvate ambele patologii existente. S-a născut provocarea de a se rezolva ambele patologii în aceeaşi şedinţă cu eficienţă maximă alegând tehnica cea mai sigură şi cea mai minim invazivă pentru pacientă.
Aşa că echipa operatorie condusă de Ali Iacob Alin (foto) – medic primar obstetrică-ginecologie şi formată din Bold Viorel Toma – medic primar obstetrică-ginecologie, Muntean Ionuţ Traian – medic primar ATI şi asistenta Dobârcau Cristina a decis să practice o histerectomie vaginală asistată laparoscopic. În felul acesta s-au putut rezolva ambele patologii, cu efect minim invaziv pentru pacientă.
Intervenţia a fost dificilă tehnic datorită volumului fibromului şi a aderenţelor existente ale intestinului la uter şi anexa stângă, dar cu toate acestea, intervenţia s-a finalizat cu succes şi cu o recuperare rapidă a pacientei care a fost externată în 72 ore.
Au consemnat Ioan Vlad, Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR
În viața culturală hunedoreană am consemnat evoluția biografică a Teodorei MUNTEAN, profesor de limba și literatura română la Liceul Teoretic „Traian Lalescu” din orașul de pe Cerna.
S-a afirmat și câștigat adeziunea celor care îi citesc poeziile pentru că acestea au o notă comună: originalitate, o viziune luminoasă, echilibrată și trăiri spiritual afective.
De notat este sensibilitatea discretă, dar profundă a autoarei, originalitatea expresivă, frumusețea și puterea de atracție.
LUI EMINESCU
Eminescu, idol al lumii,
Tu prefaci cenuşa-n aripi.
Peste marginile vremii,
Eşti la fel de preţios.
N-am puterea să-ţi vorbesc,
Căci cuvintele sunt goale.
Peste ţărmul românesc
Tu ai devenit un soare.
Cel ce-ar încerca să spună,
Ce-ai vrut tu ca să gândeşti,
S-ar poticni în răspunsuri
Făr-a şti ce-ai fost şi eşti.
Stea de mare preţ pe cer,
Cu-a ta privire luminoasă,
Îţi reverşi mereu măreţ
Razele asupra noastră.
Cântăreţ neobosit al iubirii
Celei pure pe pământ!
Orfeu împătimit al amintirii!
Veşnicul îndrăgostit!
CLEPSIDRA
Înaltă, pură, graţioasă,
O cernere de alb nisip
Împrăştie-ntr-un gol de sticlă
Argintul albicios şi fin.
Într-un cuvânt e-atâta zbor,
E doar alunecare lină.
Mereu, mereu, ca un izvor,
Un fâşâit, dar în surdină.
E doar o ramă de tablou.
E doar imagine şi sunet
Neascultat , ci doar pictat,
Pe ochii noştri încrustat.
Un cerc imaculat şi strâmt,
O undă caldă de lumină,
Un pescăruş căzut din zbor
Şi înălţat din nou pe-un nor.
Au consemnat Ioan Vlad, Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR
Ziua Națională a României, 1 Decembrie 2022, a adus românilor din Marea Britanie anunțul unui nou proiect editorial destinat românilor care trăiesc pe teritoriul regatului britanic, realizat de jurnalista Alice Năstase Buciuta cu sprijinul Departamentului pentru Românii de Pretutindeni și în parteneriat cu Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România – Filiala Marea Britanie. „Inimile vorbesc românește” este numele proiectului care a adunat o serie de cinci interviuri, realizate de Alice Nastase Buciuta, jurnalistă și scriitoare cu experiență vastă pe tărâmul scrisului românesc, realizatoare recunoscută de interviuri de impact, lector asociat al Facultății de Jurnalism a Universității din București și președintă a filialei britanice a celei mai mari asociații profesionale de creație publicistică și jurnalistică a ziariștilor din România și din comunitățile românești de peste hotare, Uniunea Ziariştilor Profesionişti din România.
Proiectul a adunat o serie de cinci interviuri, realizate de Alice Năstase Buciuta, jurnalistă și scriitoare cu experiență vastă pe tărâmul scrisului românesc, realizatoare recunoscută de interviuri de impact, lector asociat al Facultății de Jurnalism a Universității din București și președinte al filialei britanice a celei mai mari asociații profesionale de creație publicistică și jurnalistică a ziariștilor din România și din comunitățile românești de peste hotare, UZPR.
„Inimile vorbesc românește” este locul de întâlnire cu personalități românești care trăiesc sau au proiecte profesionale în Marea Britanie, un spațiu virtual al mărturisirilor oneste legate de dificultățile – și avantajele – relocării într-un alt spațiu geografic, social și cultural, al confesiunilor despre dorurile românești care pot și trebuie să fie transmutate în forță creatoare, în vibrație românească dăruită lumii întregi.
„Proiectul s-a născut din dorința mea de a afla cum să-mi folosesc dorurile pentru a-mi lua avânt în noua viață pornită aici, la Londra, cum să fac să păstrez în mine, nealterată, splendoarea limbii române, chiar dacă, zi de zi, sunt nevoită să vorbesc în altă limbă, cum să-mi țin fericită inima care iubește și vorbește românește, într-o lume care vorbește englezește. După o experiență radiofonică de un an întreg, la un post de radio românesc din Londra, am simțit nevoia să merg mai departe cu apropierea de comunitatea noastră printr-un proiect jurnalistic modern și de impact, un video-podcast cultural care să aducă tuturor celor care trăiesc departe de casă și inspirație, și alinare, și sprijin, și bucurie, și doze consistente de curaj. Și, neapărat, conținut editorial de calitate, materiale într-o limbă română care să ne țină aproape de poezie, de vis, de noblețea limbii în care am crescut și în care continuăm să visăm oriunde ne-am afla pe acest pământ. Sunt bucuroasă că am primit sprijin de la Departamentul Românilor de Pretutindeni pentru realizarea primelor cinci episoade, sunt recunoscătoare că am parteneriate nobile cu asociații puternice din țara-mamă și din lume, știu și simt că locul acesta de întâlnire va crește și va aduna multe inimi care vorbesc românește”, a declarat Alice Năstase Buciuta.
Pe http://www.inimilevorbescromaneste.com puteți găsi video-podcasturi cu români de valoare și materiale care să readucă în fiecare dintre cei care trăiesc în țară sau în străinătate bucuria de a vorbi limba română. (uzpruk.com)
Foto: Paul Buciuta/ UZPR Marea Britanie
În data de 4 decembrie, atât în calendarul ortodox cât și în cel catolic se comemorează Sfânta Barbara sau Varvara, cunoscută fiind ca patroana spirituală a minerilor. Ea este considerată totodată printre altele și patroana geologilor, a arhitecților și a prizonierilor.
Sfânta Barbara s-a născut în secolul al III-lea în Nicodemia, astăzi Turcia, ea fiind considerată de ambele biserici creștine, de rit bizantin și de rit roman, fecioară martiră. A fost înscrisă în calendarul creștin în secolul al XII-lea.
În această zi importantă pentru ei, minerii își sărbătoresc patroana spirituală prin participări la ceremonii religioase și culturale. Și în județul nostru, în centrele miniere, Sfânta Barbara sau Varvara este cinstită și venerată de toți aceia care sunt angrenați în această muncă grea. De-a lungul anilor, sărbătorirea Sfintei Barbara / Varvara și-a avut un loc bine conturat în viața minerilor.
Numele sfintei a fost dat înainte multor nou născuți, ceea ce astăzi se întâmplă tot mai rar. Foarte mulți coloniști de limbă germană, cehă sau italiană, care s-au așezat pe meleagurile Banatului Montan, au adus cu ei un cult deosebit dedicat acestei sfinte. În foarte mult biserici romano-catolice ale sud-vestului României se găsesc altare laterale sau picturi dedicate Sfintei Barbara. De asemenea a fost adus și un obicei care se perpetuează și astăzi: în ziua de 4 decembrie se pun ramuri dintr-un pom fructifer într-o vază cu apă. Aceste ramuri înfloresc chiar în ziua de ajun, pe 24 decembrie. Ramurile înflorite decorau înainte masa de Crăciun, deoarece nu se puteau cumpăra flori naturale în mijlocul iernii, pentru a înfrumuseța masă de sărbători.
În Biserica Romano-Catolică „Maria Zăpezii” din Reșița se găsește un altar lateral, dedicat Sfintei Barbara. Aici, conform tradiției, în urmă cu mulți ani a fost aprinsă în această zi o lampă de miner, în memoria minerilor căzuți la datorie.
Erwin Josef Ţigla
În anul 2006, la un eveniment organizat la Reșița de către Biblioteca Județeană „Paul Iorgovici” Caraș-Severin, regretatul jurnalist Doru Dinu Glăvan, drag și apropiat colaborator al bibliotecii bocșene, inițiator și director al Radioului Reșițean, mi-a prezentat cu bucurie și generozitate un prieten al său, coleg de la radioul bucureștean, prezent la Reșița pentru lansarea unei cărți.
M-am împrietenit imediat cu scriitorul Adrian Georgescu, iar colaborarea noastră nu a întârziat să se întâmple. Mai ales că-i aveam alături pe Doru Dinu Glăvan și pe Florin Safer, oameni iubitori de oameni valoroși! Cei doi au sprijinit sau au înlesnit de multe ori întâlnirile bocșene cu Adrian Georgescu. Mai târziu, acestora li s-au alăturat doctorul Octavian Apahideanu și ieromonahul Ioanichie (dr. Ionel Petrică) de la Mănăstirea „Sf. Ilie”de la Izvor, Vasiova, cu toții constituind e veritabilă echipă de promovare a cărților lui Adrian Georgescu în câteva turnee de lansare prin Banatul nostru drag.
Anii au trecut, din păcate unii dintre prietenii-colaboratori s-au stins, dar și scriitura lui Adrian Georgescu s-a transformat în timp, acesta devenind un foarte talentat și dăruit scriitor al unei literaturi de factură religioasă.
Iar prietenia cu Bocșa, cu biblioteca de aici și oamenii cărții, a rămas, a continuat și a devenit tradiție. Adică, în fiecare 8 septembrie, de hramul Bisericii „Nașterea Maicii Domnului” din Vasiova, în preambulul Rugii de la Vasiova lui Tata Oancea, iubitorii de lectură și enoriașii vasioveni sunt invitați la o lansare de carte semnată de Adrian Georgescu de la București. Și, cu fiecare întâlnire, ne amintim oameni și evenimente din trecut, dar realizăm și noi colaborări cu oameni din prezent.
„Ce repede trec anii/ ca frunzele pe vânt/ Ce vis și ce părere/ Sunt toate pe pământ!…” spune poetul[1] și iată, s-au făcut 16 ani de la prima întâlnire cu scriitorul și jurnalistul Adrian Georgescu, care astăzi se află la ceas aniversar! Împlinește o vârstă rotundă, o vârstă a maturității depline și a înțelepciunii – 70! Iar gândurile nostre bune și urările de bine se îndreaptă spre acest fidel prieten, spre acest harnic scriitor și vrednic creștin!
Adrian Georgescu s-a născut în 4 decembrie 1952 și este un binecunoscut om de radio, lucrând o viață întreagă la Societatea Română de Radiodifuziune București, dar și un important prozator român, semnatar a peste 40 de volume de proză, cele mai recente de inspirație religioasă.
Debutează literar în 1968, cu poezie, în revista ”Amfiteatru”, publică în ”România literară”, apoi urmează o perioadă de tăcere, până în anul 2002 când apare romanul ”Rebutarea omenirii” (București. Amurg Sentimental, 2002, două ediții; ed. a III-a, 2005; ed. a IV-a, Sieben Publishing, 2006; ed. a V-a, 2009), o carte interesantă, cu un impact deosebit asupra cititorilor, ceea ce a dus la apariția mai multor ediții: ”datorită stilului, aspru, complicat, cu o sintaxă năucitoare din care predicatul și subiectul își pierd funcțiile clasice și sunt investite cu valori noi, în care punctuația lipsește aproape cu desăvârșire, lăsând cititorului deplina libertate de a conferi frazei punctuația, accentele și respirația pe care el le simte a fi necesare.”precizează Veronica Anghelescu în prefața celei de-a IV-a ediții a romanului.
Apoi, cărțile prozatorului Adrian Georgescu încep să ”curgă”, scoțând la iveală un scriitor prolific, talentat și deosebit de interesant, scriitura sa situându-se în permanență, după cum observa Titus Vâjeu, ”între păcat și virtute”.
”Uleiul din candelă” (București. Amurg sentimental, 2002 și ed. a II-a, 2005), ”Crime” (București. Amurg sentimental, 2004 și ed. a II-a, 2007), ”Țărmul”- ed. a II-a revizuită a romanului „Sfântu-Gheorghe. Un jurnal” (București. Amurg sentimental, 2004 și ed. a II-a, 2011), ”Căpățâna unei păsări de apă” (București. Amurg sentimental, 2004 și ed. a II-a, 2007), ”Romanul îndrăgostirii de mama” (București. Amurg sentimental, 2005 și ed. a II-a, 2005), ”Conversație” (București. Mentor Macro, 2005), ”Întrutotul eu totul” (București. Mentor Macro, 2005), ”Unul și el însuși” (București. Sieben Publishing, 2006, ed. a II-a, 2008), ”Carte” (București. Sieben Publishing, 2006, ed. a II-a, 2007),”Nu-i așa?” (București. Sieben Publishing, 2007), ”Hagigadar” (București. Sieben Publishing, 2007, ed. a II-a, 2009),”Atentatele” (București. Sieben Publishing, 2008), ”Iubi-te-voi!” (București. Sieben Publishing, 2008),”Eu sunt și vreau!” (București. Sieben Publishing, 2008, ed. a II-a, 2008),”Anul putorii” (București. Sieben Publishing, 2009, ed. a II-a, 2012), ”Sfânt” (București. Sieben Publishing, 2009),”Câți oameni sunt eu?/How Many People Am I?” (antologie. (București. Sieben Publishing, 2009, ed. a II-a, 2011, ed. a III-a, 2011), ”5” (București. Sieben Publishing, 2010), ”Sosirea spre Dumnezeu” (București. Sieben Publishing, 2010, ed. a II-a, 2011), ”Moartea spionului” (București. Criterion Publishing, 2010, ed. a II-a Sieben Publishing, 2011),”Opera dezvăluită” (București. Sieben Publishing, 2011),”Descensio” (București. Sieben Publishing, 2012, ed. a II-a, 2012, ed. a III-a, 2012, ed. a IV-a, 2013, ed. a V-a, 2015),”Chilii” (București. Sieben Publishing, 2012, ed. a II-a, 2012, ed. a III-a, 2013, ed. a IV-a, 2014, ed. a V-a, 2015), ”Anastasis” (București. No 14 Plus Minus, 2013, ed. a II-a, 2013, ed. a III-a, 2015), ”Rugăciunile” (București. No 14 Plus Minus, 2013, ed. a II-a, 2014, ed. a III-a, 2014, ed. a IV și a V-a, 2015), ”Dulcea sărutare” (București. No 14 Plus Minus, 2014, ed. a II-a, 2014, ed. a III-a, 2016),”Monahul lăuntric” (București. No 14 Plus Minus, 2015, ed. a II-a, 2015),”Iisuse, lauda bătrâneților mele” (București. No 14 Plus Minus, 2016), ”Tabor” (București. No 14 Plus Minus, 2013, ed. a II-a, 2016), ”Morții să-și îngroape morții lor”, 2017, ”Iisus Hristos în inima mea” (București. Cavallioti, 2017),”Iată fiul tău” (București. Cavallioti, 2017), „Viața mea de după moarte” (București: Cavallioti, 2018), „Izvorul în Trei Lumini” (București. Cavallioti, 2018), ”Domnul meu și Dumnezeul meu” (București. Cavallioti, 2019), „Focul” (București. Cavallioti, 2019), „Întâmpinarea Domnului” (București. Stefadina, 2020), „Aștept învierea morților” (București. Stefadina, 2020), ”Iisus Hristos în inima mea” (ed. a 2-a, reviz. București. Stefadina, 2020), „A înviat Domnul” (București. Stefadina, 2020), „Bucuria de a muri” (București. Stefadina, 2021), „Bucuria mântuirii” (București. Stefadina, 2021), ),”Iată fiul tău” (ed. a II-a, reviz. București. Stefadina, 2021), „Iertate îți sunt păcatele – un jurnal de bucurie” (București: Stefadina, 2021), „Alba de Lumină”. Canoanele Preasfintei Născătoare de Dumnezeu”.( ed. I și II-rev. București: Stefadina, 2022) sunt titlurile cărților semnate de Adrian Georgescu, iar despre unele dintre acestea, mai precis, despre primele zece, George Irava scrie într-un volum monografic, apărut în 2007, intitulat ”Adrian Georgescu în zece cărți”.
”Cărțile lui Adrian Georgescu sunt precum societatea: bulversante, aparent dezorganizate, alienante – omul are nevoie de repere ferme pe care – asemeni cititorului cărților sale – nu le poate găsi nicăieri. Singura coerență a universului (literar), a lumii, a societății – este dată de prezența/manifestarea lui Dumnezeu – așa cum și inserțiile cultice, preluate din ritualul creștin-ortodox, conferă și cărților lui Adrian Georgescu punctele de echilibru.”scria Veronica Anghelescu în anul 2006.
Începând cu anul 2010 și cu volumul ”Sosirea spre Dumnezeu” ”inserațiile cultice preluate din ritualul creștin-ortodox” sunt tot mai pregnante, autorul mărturisind ”adevăruri”: ”Fără dragostea lui Dumnezeu nu pot face nimic”, ”Fără dragostea lui Dumnezeu ce rost are creația mea scindată de creația sa”, ”Trebuie să ne rugăm la Dumnezeul creației pentru că existăm la umbra a tot ceea ce el a creat” și altele.
Iată că, pas cu pas, Adrian Georgescu se îndreaptă spre acea formă de literatură duhovnicească mărturisitoare. Cu volumul ”Descensio”, apărut în 2012, pornește seria cărților de factură religioasă, mărturisitoare, a ”jurnalelor duhovnicești”, a ”fragmentelor de psalmi și rugăciuni pe care le trăiește tânjind ascensiunea spre Domnul” după cum observa pr.prof. Nicolae Bordașiu.
Urmează ”Chilii”, ”Anastasis”, ”Rugăciunile”, ”Dulcea sărutare”, ”Monahul lăuntric”, ”Iisuse lauda bătrâneților mele”, ”Tabor”, ”Morții să-și îngroape morții lor”, ”Iisus Hristos în inima mea”, ”Iată fiul tău”, ”Viața mea de după moarte”, ”Izvorul în Trei Lumini”, cărți care pot fi așezate, după cum menționa pr.dr. Ionel Petrică, ”la loc de cinste atât în literatura română postmodernă, cât și în literatura duhovnicească.”
”Nădăjduind că mărturisitorul Adrian Georgescu va rămâne o ”chilie” în care să odihnească veșnic Dumnezeu, chiar dacă există într-o lume a relativismului și a relativității einsteniene, smeritul vorbitor despre carte și autor se bucură de o asemenea întâlnire duhovnicească, întâlnire care a născut o prietenie în Iisus Hristos.” afirmă preotul dr. Ionel Petrică în postfața celei de-a III-a ediții a volumului ”Anastasis”.
Aceste „prietenii în Iisus Hristos” s-au înmulțit în timp, Adrian Georgescu devenind, datorită relației cu biblioteca bocșeană, prieten al unor preoți de excepție precum dr. Boris Tasici (Reșița), dr. Daniel Crecan (Bocșa), dr. Doru Melinescu (Timișoara), pr. Valentin Costea (Bocșa), dar și prieten al unor inimoși oameni de cultură precum dr. Ionel Bota (Oravița), Mihai Chiper (Anina), Erwin Josef Țigla și Gheorghe Jurma (Reșița). Astăzi, Adrian Georgescu este și „al nostru”, al celor care slujesc, într-un fel sau altul, pe tărâmul cultural al acestui mirific colț de țară numit Banat.
La mulți ani, Adrian Georgescu! Mulți frumoși și sănătoși ani, alături de familie, de prieteni și de Dumnezeu! Căci la Dumnezeu sunt toate și la Dumnezeu totul este posibil!
[1] Traian Dorz
Iată dragi prieteni un mesaj ce dăinuie de trei decenii, și a copleșit inimile românilor de pretutindeni ! Titanul muzicii ușoare românești, veșnic tânărul trubadur al iubirii GHEORGHE GHEORGHIU îndrăgostit incurabil de marea cea albastră și de tot ce înseamnă frumos ne-a onorat cu prezența la UNIVERSUM VIP studios!
Am depănat amintiri despre frumoasa și bogata carieră artistică de peste patru decenii! Muzica marelui artist a fost și rămâne ca un balsam pentru sufletul a milioane de români, un liant ce unește suflete și inimi amorezate, dar le și mângâie tandru protector atunci când au fost rănite de spinii iubirii.
De la frageda vârstă de 6 anișori a fost remarcat de un juriu pentru aptitudinile sale muzicale,a început să studieze chitara și vioara moment în care a început ascensiunea spre cele mai înalte piscuri pe versantul muntelui ce adăpostea inestimabila comoară ale melodiilor de dragoste ce urmau să-i devină destinul vieții.
Născut în inima Carpaților la Brașov iubește muntele, dar adoră marea și a rămas îndrăgostit pe veci de valurile ei.Studiază muzica cu cea mai mare seriozitate, dar în egală măsură se dedică și practică diferite sporturi unul foarte apreciat de tânărul Gheorghiu fiind gimnastica, practicând cu dăruire această ramură, adaptându-și modul de viață, la aceea expresie milenară ”men sana in corpore sano”cu mare succes.
În anul 1975 la doar 21 de ani participă și câștigă marele premiu la Festivalul Național de Muzică Folk iar din toamna aceluiași an debutează și cântă alături de marii folkiști ai națiunii române în Cenaclul Flacăra, până în anul 1980. Ulterior cântă la Serbările Scânteii Tineretului. După 1990 susține nenumărate concerte dincolo de granițele țării în diferite țări ale lumii printre care se numără,Germania,Austria,Italia,Israel,SUA și desigur Canada unde mereu revine cu mare drag, să încânte pe toți cei îndrăgostiți de șlagărele marelui nostru artist.
Și pentru că așa cum aminteam mai sus despre practicarea diferitelor sporturi individuale sau de echipă, sportul rege îi este la fel de aproape inimii și se implică trup și suflet ,astfel în anul 1992 joacă în celebrul meci amical dintre echipa cântăreților fotbaliști și cea a jurnaliștilor fotbaliști, ce a avut loc la Sala Polivalentă în prezența a 4000 de spectatori, arbitrat fiind de celebrul internațional Nicolae Rainea (supranumit și Locomotiva din Carpați) și comentat de cel mai renumit comentator sportiv al tuturor timpurilor regretatul Cristian Țopescu. Un lucru important de menționat este faptul că domnul Gheorghiu a compus imnul propriei echipe, al cărui refren prin mesajul transmis, este mai de actualitate ca niciodată și voi reda câteva rânduri din el în cele ce urmează:
” Să învățăm să fim mai buni mai curați
Să încercăm să fim mai demni, mai bărbați
Să învățăm să luăm din viață ce-i mai bun și-adevărat
Să încercăm mereu alături să fim
Să învățăm mai mult să iubim
Și lumii,noi speranță să dăruim
Și-n inimi vom păstra mereu
Acest refren al meu și al tău
Flacără vie ce în timp va lumina.”
Versuri cu un mesaj deosebit de profund și veridic care conțin în esența lor o crâmpeie de divinitate, însă nu sunt surprins, doar un suflet luminos și plin de iubire, cum este al maestrului Gheorghiu poate transpune în versuri și exterioriza noblețea și frumusețea sufletului iar în opera artistului se oglindește frumusețea interioară. In anul care urmează fondează Asociația Cântăreților Fotbaliști din România și devine vicepreședinte al asociației.
Dar vă invit să revenim la muzică, la melodiile de dragoste ce i-au definit întreaga carieră muzicală și i-au pecetluit destinul muzical pentru totdeauna. Voi aminti câteva dintre melodiile ce au devenit hituri și voi începe cu faimosul șlagăr ce l-a și consacrat,în anul 1993 lansându-l în topul celor mai ascultați cântăreți ai vremii, „Unde dragoste nu e,nimic nu e”! un mesaj extrem de profund, care a marcat destinele multora pe plan sentimental și amoros.A fost succedat de alte minunate melodii precum, ”Mă gândesc la tine”, ”Doi ochi căprui caut și acum”, ”Eu sunt nebunul care te iubește”, ”Și cât te-am iubit”, ”Aș vrea să te întorci”, ”Aveai doar 16 ani”, ”Visul meu”, ”Alergăm după un tren”, ”A venit iarna”, ”O iubire-ți schimbă viața”, ”Și totuși”, ”Steaua mea”,” Să nu mă-ntrebi”, ”Trifoiul”,” Vei fi icoana mea”, ”Prima iubire”, ”Ultimul tren”, ”Să nu mă minți”, ”Este toamnă iar”, ”Vine vara”,”Trenul spre sud”, ”Poveste veche”, ”Să vină primăvara”,”Săraca fată săracă”, ”O iubire schimbă viața”, ”La malul mării”, ”Ninge peste părul tău”, ”Să nu mă-ntrebi de ce”, ”Îndrăgostește-mă de tine”, ”Cred că te iubesc”, ”Din vina ta”,”Iarba mare iarba”. Sunt melodii ce vor rămâne ”evergreen” aidoma sentimentului de iubire și dragoste eternă, purtat în inimă de marele artist!
Desigur la o panoplie atât de bogată, a fost ceva firesc așezarea lor în albume și imprimarea unor discuri ce poartă numele unora dintre șlagărele anterior amintite. Le voi aminti în ordine cronologică și anume, în anul 1984 se naște primul album intitulat ”Să fii tânăr”, urmează în 1988 ”Pentru dragoste”, 1993 este lansat albumul ”Unde dragoste nu e,nimic nu e ! ‘‘denumit după mega hitul cu același nume.1996” Doi ochi căprui caut și acum” urmat în 1997 de ”Mă gândesc la tine”. Anul 1998 se arată unul prolific și apar două albume noi ”Ultimul tren” respectiv ”Vei fi icoana mea”. Iată în 1999 apare primul ”Best of Gheorghe Gheorghiu” volumul1 după care în 2001 se naște al doilea volum ”Best of Gheorghe Gheorghiu”.În 2003 este imprimat în SUA ”Vine vara”. Anul 2004 aduce o frumoasă surpriză, un album superb de colinzi intitulat ”Noi umblăm și colindăm”, tot pe tărâm american în anul 2005 este imprimat albumul ”Dulce și amară” iar trei ani mai târziu în 2008 un super album ”Best of Gheorghe Gheorghiu”.
Mereu activ și prezent în viața artistică culturală și cu idei proaspete și inovative în 2009 se alătură companiei artistice Mix Music și alături de Marius Gavrilă și Victor Mihalache înființează prima televiziune online pentru copii TV DE PICI urmat de un post de radio cu același nume.Pentru impresionanta discografie, în anul 1997 i-a fost acordat Premiul Pentru Perpetuarea Șlagărului Românesc de către Președinția României. Fiind un artist extrem de popular și iubit de publicul larg este prezent într-o largă varietate de evenimente socio-culturale și nu refuză nici o invitație, desigur dacă programul îi permite, pentru că îndrăgitul artist în sezonul estival este prezent pe litoralul românesc la Perla Venusului pe întreaga perioadă a verii unde este implicat în diferite activități culturale și artistice ce cooptează copiii și tinerii aflați pe litoral cu precădere din stațiunea Venus.
Am avut deosebita onoare să-l cunosc personal cu ani în urmă și să stăm de vorbă aici pe tărâm canadian la un super concert organizat la Hamilton și vă mărturisesc că am rulat cei 1500 de km dus-întors de la Montreal pentru unicul motiv că suntem îndrăgostiți de melodiile lui și am convingerea că alte milioane de suflete românești simt la fel. Este o persoană caldă, divinul l-a înzestrat cu un suflet frumos plin de iubire ce o simți atunci când te afli în preajma lui, căldură și iubire ce se reflectă cu desăvârșire în melodiile și atitudinea domniei sale. Revine cu mare drag în Canada pentru că este adorat de public, dealtfel sentimentul este reciproc!
Cel mai apropiat eveniment după mega show-ul din Montreal: urmează să susțină un concert în New York pe data de 8 decembrie în faimosul Trump Tower din metropola americană iar în funcție de previziunile meteo are șanse mari să cânte cu ”capul în nori” festivitatea desfășurându-se la etajul 87 al renumitului edificiu.
Artistul Gheorghe Gheorghiu se află într-o formă de zile mari, fiind mereu implicat în frumoase proiecte artistice așadar ne-a declarat că ”bătrânețea nu-l găsește niciodată acasă”. Un povestitor desăvârșit, cu un timbru cald și un simț debordant al umorului am fost fascinați de la începutul dialogului, iar ca atmosfera să fie absolut magică, în timpul emisiunii fulgi uriași de nea au început să cadă din înaltul cerului spre a decora ambianța de poveste, alături de trubadurul iubirii eterne!
Dragii mei vă invit în curând să urmăriți emisiunea SALUT ROMÂNESC DIN MONTREAL unde veți avea plăcerea să descoperiți o poveste de viață trăită pe note și refrene de amor!Vă aștept cu mare drag!
A consemnat
Johnny Ciatloș Deak, jurnalist, membru al Uniunii Jurnaliștilor Independenți din România
senior editor Globart Universum Publishing House, Montreal, Canada,
realizator al emisiunii Salut Românesc din Montreal
UZPR CARAS SEVERIN 