13 octombrie 2023, Reșița, sala A2.2, Centrul Universitar UBB din Reșița / ora 11.30:
Expoziție și lansare carte „Fantezie și realitate / Phantesie und Realität“ a autorilor Doina & Gustav Hlinka și Klaus Fabritius, grafica: Eduard Duldner, carte apărută la Editura „Honterus” Sibiu, 2023.
13 octombrie 2023, Reșița, Centrul German „Alexander Tietz“ = Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ / ora 15.30:
Cea de-a 19-a Întâlnire a formațiilor muzicale și a corurilor germane în Banatul Montan
„Nostalgii din lumea sufletului”: Recital instrumental susținut de pianiștii Ștefania Vasiliu-Olaru și Doru Sascău din Bacău.
13 octombrie 2023, Reșița, Aula Magna „Eftimie Murgu“ a Centrului Universitar UBB din Reșița / ora 17.30:
Cea de-a 19-a Întâlnire a formațiilor muzicale și a corurilor germane în Banatul Montan
Concert cu participarea formațiilor și grupurilor muzicale: soliștii Marianne & Petru Chirilovici (Reșița), Mara Iliescu (Piatra Neamț), corul „Temeswarer Liederkranz“ din Timișoara, reprezentanții Asociației Culturale „Friedrich Schwartz“ din Bucovina (jud. Suceava), corul german „Drei Rosen” („Trei trandafiri”) din Vukovar / Croația, grupurile muzicale reșițene „Intermezzo“ și „Resicza“, precum și Corul „Franz Stürmer“, de asemenea din Reșița.
„Deutsche Kulturdekade im Banater Bergland“, XXXIII. Auflage
13. Oktober 2023, Reschitza, Saal A2.2 des UBB-Universitätszentrums / 11:30 Uhr:
Ausstellung und Buchpräsentation „Fantezie și realitate / Phantasie und Realität“ der Autoren Doina & Gustav Hlinka, Klaus Fabritius, graphische Gestaltung: Eduard Duldner, erschienen im „Honterus”-Verlag Hermannstadt, 2023.
13. Oktober 2023, Reschitza, Deutsches Jugend-, Dokumentations- und Kulturzentrum / Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek / 15:30 Uhr:
19. Musik- und Chortreffen der Banater Berglanddeutschen
„Nostalgie aus der Musik des Geistes“: Konzert mit den Musikern Ștefania Vasiliu-Olaru und Doru Sascău, beide zu Gast aus Bacău.
13. Oktober 2023, Reschitza, Aula „Eftimie Murgu“ des UBB-Universitätzentrums / 17:30 Uhr:
19. Musik- und Chortreffen der Banater Berglanddeutschen
Konzert mit den Gesangs- und Musiksolisten Marianne & Petru Chirilovici (Reschitza), Mara Iliescu (Piatra Neamț), dem „Temeswarer Liederkranz“, den Vertretern des „Friedrich Schwartz“-Kulturvereins aus dem Buchenland (Kreis Suczawa), dem „Drei Rosen”-Chor aus Vukovar (Kroatien), der Reschitzaer Musikgruppen „Intermezzo“ und „Resicza“ und dem „Franz Stürmer“-Chor, ebenfalls Reschitza.
Uniunea Ziariștilor Profesioniști din România s-a afirmat constant, în ultimii ani, ca o voce distinctă, din ce în ce mai puternică, de referință, pentru breasla noastră, în societate și în peisajul cultural românesc. Prezența Uniunii noastre la manifestări și evenimente de anvergură, la nivel național și internațional, inițiativele proprii de utilitate publică au fost tot mai vizibile, conferindu-ne un plus de recunoaștere, la variate niveluri. Deci, continuitate și ascendență – acestea consider că au fost caracteristicile principale ale activității UZPR, a filialelor noastre teritoriale. În context, îmi permit să remarc și să afirm că trendul lunar, din ultima vreme, al numărului de înscrieri în UZPR – circa 40 de adeziuni – reprezintă o dovadă concretă a interesului sporit pentru Uniunea noastră, pentru manifestările și acțiunile sale specifice. Mă bucură numărul mare al noilor noști colegi de vârstă tânără, în plină afirmare în structurile mass-media, care – cu siguranță – vor conferi un suflu nou, mai dinamic, activității UZPR, prezenței noastre în viața publică. Această înnoire, constituindu-se pentru noi ca un permanent deziderat, de actualitate, al acțiunilor Uniunii, reclamă ca obligatorie crearea unui cadru normativ îmbunătațit, mai funcțional, adaptat condițiilor și realităților actuale. Din perspectiva anului electoral 2024, care va marca și pentru UZPR inaugurarea unor noi structuri funcționale – deci, noi alegeri ale organelor noastre de conducere – apare ca necesară re-citirea și re-considerarea unora dintre principalele acte normative care direcționează activitatea Uniunii noastre – Statutul UZPR, Regulamentul Comisiei de etică, cel al Comisiei de atestare. Astfel, la nivel central, am constituit mai multe colective, alcătuite din colegii cu vechi state în UZPR, dar nu numai dintre aceștia, care au ca misiune principală adaptarea normelor actuale la realitățile cu care ne confruntăm în activitatea noastră astăzi, pentru a le asigura acestora o funcționalitate maximă, pentru a conferi o mai mare putere de administrare și de decizie – dar și mai multe obligații! – filialelor noastre locale, ca și pentru a întări respectarea principiilor democratice de la nivelele de bază până la cele de la vârful Uniunii. Ne propunem ca alegerile viitoare din cadrul Uniunii noastre să se desfășoare pe baza acestor norme înnoite și îmbunătățite. Desigur, feedback-ul pe care îl asteptăm din partea filialelor din teritoriu este definitoriu în luarea unei atari decizii în ceea ce privește cursul viitor al activității Uniunii. În acest sens, cu ceva timp în urmă ne-am adresat, făcând un apel în acest sens, tuturor colegilor noștri din filiale și așteptăm reacțiile din teritoriu. Un principiu de bază trebuie să fie clar, obligatoriu: larga consultare a membrilor UZPR, a tuturor filialelor acesteia! Este de la sine înțeles că fiind o Uniune care cuprinde peste 4.500 de membri, ne-am însușit, precum un statut implicit, obligația de a lua în considerare variate opinii și poziționări, existența multor orgolii. Ca o normă obligatorie a unei activități colective, aceste diferențe de puncte de vedere trebuie respectate, trebuie să existe acea voința comună de a ne asculta și a ne înțelege reciproc, de a ne respecta. Adoptarea oricăror soluții este obligatoriu să fie făcută ținând seama de toate normele democrației. UZPR trebuie să fie și să rămână continuu o structură asociativă deschisă, neîmpiedicând pe nimeni să acceadă la aceasta, desigur, cu respectarea strictă a Statutului nostru. Respectul față de toți colegii, față de ascultarea tuturor opiniilor trebuie să fie însușit ca o normă obligatorie a breslei noastre jurnalistice, cu atât mai mult pentru cei care, vremelnic, sunt în fruntea acțiunii de gestionare a existenței Uniunii. Libertatea de opinie, a cuvântului trebuie să existe în primul rând prin noi înșine, prin fapta și exemplul fiecăruia dintre noi!
Am avut onoarea să am un dialog cu profesoara și publicista Maria Radu Novac din Reșița.
O cunosc de mult timp pe minunata doamnă Maria Radu Novac, i-am simțit spiritul puternic, m-am bucurat și mă bucur în prezent de patriotismul din sufletul ei, trăim într-o lume în care puțini oameni au curajul să spună lucrurilor pe nume, ori această extraordinară doamnă mi-a insuflat încrederea în mine. Din partea părinților mei am primit cadou valorile care m-au ghidat încă din copilărie, iar astăzi, pe drumul vieții mele, am cunoscut oameni care se bazează pe integritate, perseverență, dragoste de neam și țară, adevăr, dar cel mai mult prin muncă. Stimata doamnă profesoară, jurnalistă, a dovedit prin toate activitățile sale cât de mult contează să îți ți linia vieții drept și convingător, să ai sâmburele de credință în suflet și omenescul în inimă, a dovedit că într-adevăr are rădăcini și aceste rădăcini sunt atât de puternice, sunt sănătoase și nemuritoare. Cum puțini oameni sunt sinceri, modești, solidari și iubitori, dialogul de mai jos cu doamna Maria Novac îmi spune că nu suntem pierduți, speranța trăiește în oameni și acești oameni sunt chiar în fața noastră, să-i apreciem și să-i îmbrățișăm!
Q1. Bună ziua, doamna Maria Radu Novac. Ce ne puteți spune despre locurile natale? De unde ați primit sâmburele de fericire, bucuria? R. În primul rând, și ceea ce mă face fericită, este faptul că am rădăcini puternice în județul meu, păstrez casa părintească din Ticvaniu Mic și tot ceea ce aparține de ea. Mai pot spune că sunt o persoană pragmatică, calitate care a făcut să fiu aleasă ca lider din primii ani de școală.
Q2. Îmi puteți spune, vă rog, cum erau oamenii după război? Aveți amintiri legate de ceva special? R. Da. ”Claca”…pot spune despre felul cum oamenii din comunitate se ajutau între ei. Părinții mei au ridicat o casă mare cu 3 apartamente și au adus „gragea” din pădure cu ajutorul sătenilor. Gragea este materialul lemnos ce se pune pe acoperiș. Cu o zi înainte ai mei au sacrificat o oaie, iar în timp ce bărbații erau la pădure, mama, ajutată de alte femei, au pregătit bunătăți în ceaun, frumoase vremuri.
Q3. Așa este, alte vremuri, aveți dreptate, îmi povestea bunica despre țăranii români care se ajutau între ei, chiar dacă erau obligați să facă clacă pe pământul stăpânului moșiei pentru lotul de pământ primit în folosință de acesta. R. Știi, dansurile noastre sunt în ADN- ul meu ca și apa Carașului nostru. De mică am învățat hora de la Oravița, brâul, am recitat la serbări, am dansat. Mama m-a învățat cântecele patriotice. ”Mi-e dor de mult de Caraimanul/ In veci acoperit de nori…” Ai mei au avut școală, mama a făcut după școala gimnazială, o școală de bune maniere și menaj la Oravița.
Q4. Vă amintiți prima lucrare apreciată? R. Da. Eram în clasa a V-a la Ticvaniu Mare, profesoara de limba română ne-a cerut să redactăm o compunere despre animalul nostru preferat. Eu am scris despre cățelul meu, Rexi, mi-l dăduse învățătoarea mea, era mic, mic, l-am băgat sub Clintus, o haină din piele de miel călduroasă. Profesoara mea de limba română a luat caietul meu și a citit compunerea în toate clasele. I-am dat numele după niște câini, ”Mexico și Tai”, dintr-un film pe care l- am văzut la gară.
Q5: Ce frumos! Spuneți-mi, erau vagoane amenajate special pentru proiecția filmelor? R: Toți copiii de pe stradă mergeam în grup, era un eveniment foarte important pentru noi și ne bucuram pentru filmele educative, filme care mi-au rămas în cutiuța cu amintiri pe care o port mereu cu mine.
Q6: Am citit în revistele literare că ați fost eleva ilustrului om de cultură, Petru Oallde, ce îmi puteți spune? R. Eu sunt ultima generație cu 7 clase la școală gimnaziala, 11 clase la liceu și prima generație cu 4 ani la Universitate. În clasa a VIII-a la Liceul din Grădinari, am avut norocul să fiu eleva profesorului de limba română Petru Oallde.
Q7. Veniți de pe băncile Facultății de Filologie din Cluj. R. Da, așa este. Și am venit cu entuziasmul debutantului. Profesorul nostru mi-a dat încredere în potențialul meu, am vorbit la întâlnirile cu scriitorii invitați la liceu, am scris, numele meu este în culegerile de obiceiuri ale locuitorilor din zona noastră, culegeri scoase de domnul profesor. La Bacalaureat am avut împreună cu celelalte licee din zona ”Centrul” la Oravița. Președinta de examen a ținut să mă cunoască, am avut cea mai bună lucrare dintre toți candidații, un 10 meritat pentru cele zece pagini despre contribuția lui Eminescu la dezvoltarea limbii și literaturii române. Din păcate, tatăl meu a decedat ; a fost bolnav de cancer la gât iar eu am lucrat un an.
Q8. Ați intrat la Facultatea de Filologie din Cluj în 1968, secția română – franceză, îmi spuneți vă rog câteva cuvinte despre această perioadă din viața dumneavoastră? R: Da, pot spune că am fost o studentă bursieră. Imediat am intrat într-un grup folcloric, unic pregătit de specialiști de la Institutul de etnografie și folclor, un grup care interpreta cântece vechi culese din zone ale Ardealului. In anul III am publicat reportaje, interviuri, articole de fond în ” Flamura” și în” Viața studențească”. In Cluj erau în vremea aceea mulți bănățeni în cultură și în alte sectoare, personalități puțin cunoscute în județ, dar care și-au deschis sufletul și au vorbit despre ei în articolele pe care le trimiteam la ziarul local. Profesorul Petru Oallde, încântat de tot ceea ce ajungea acasă m-a trimis la scriitorul Pavel Bellu, originar de la noi, de lângă Oravița, familie care m-a primit cu brațele deschise și cu tot sufletul. Clujul anilor 70 era un oraș înfloritor, frecventam opera, teatru, concerte de orgă, era ”Cafeneaua Scriitorilor”, timpuri excelente. Donna, așa cum îi spuneam eu soției scriitorului, m-a introdus în atelierele marilor artiști plastici la modă. Am publicat interviul lui Pavel Bellu despre ” Estetica lui Romul Ladea”, sculptor originar din comuna mea.
Q9: Am citit în revista” Reflex” articolul semnat de dumneavoastră doamnă Maria Radu Novac, despre întâlnirea dvs. cu familia scriitorului Pavel Bellu și soția lui, Viana Șerban, oameni de mare calitate care v-au deschis ușa casei și a sufletului. Îmi puteți povesti, vă rog? R. În 1972, scriitorul și soția lui aveau publicate mai multe volume de poezii. Romanele lui Tata Pavel cum îi ziceam eu sunt proză poetică. Am descoperit în ” Focul rece” familia de patrioți, Mocioni, o mare familie de aromâni luptătoare pentru drepturile românilor în timpul imperiului dualist, luptă plătită cu viața de mulți dintre membrii familiei. Am aprofundat cercetările despre neamul Mocioni, am scris articolul „Tristețea castelului Mocioni din Vlaicovăț”, castel de mare valoare istorică, lăsat în paragină.
Q10. Adevărat, castelul Mocioni din Vlaicovăț este lăsat în paragină, trist! R. Articolul meu a fost publicat în Serbia prin grija omului de cultură de origine română, Lucian Marina, președintele Societății de limba română din Voivodina.
Q11. Ați publicat reportaje, articole de fond și interviuri despre minele și minerii din Moldova Nouă. R. În anul 1972 ,orașul Moldova- Nouă era în continuă dezvoltare și mulți oameni din zonele sărace veneau să lucreze. Am profitat de ultima mea vacanță ca studentă, înaintea prezentării la catedră la Reșița, am venit din Cluj ca profesor titular și am plecat să scriu despre minele și minerii din Moldova Nouă. A fost o experiență unică, eram și eu o tânără avidă de cunoaștere, mă fascinau minele, minerii și salinele. Oameni de mare omenie, mă așteptau la intrarea în mina Florimunda, mi- au dat costum de protecție. Am coborât în mină pe suitor, au fost momente emoționante. M-au condus și la flotație. Totul este acum în ruină. Am realizat interviu cu inginera minieră Maria Tismănaru, „Adâncurile, fie ele cât de adânci, nu mă sperie”. Le caut și le introduc în viitoarea mea carte de interviuri. Renumita era atunci brigada lui Dragoș Derevleanu.
Q12. Articolele dvs. sunt publicate de reviste scoase de comunitățile românești din Canada, Serbia etc. R. Există români plecați de mult, dar care duc dorul țării. Am scris în Canada despre” Regele cristalelor”, despre Teatrul ” Mihai Eminescu” din Oravița și alte subiecte. Redacția mi-a trimis revistele.
Q13. Serbia??? R. Știți că noi avem cea mai lungă frontieră cu Serbia; dincolo de frontieră sunt bănățenii noștri păstrători ai graiului bănățean, ai tradițiilor și obiceiurilor noastre. Scriu cu sufletul la mai multe publicații din Banatul istoric.
Q14. Se vede că scrieți cu sufletul și pentru asta vă apreciez mult. Să rămânem la legăturile dvs. cu comunitatea română din Banatul istoric. R. Răspund cu începutul: Am dezvoltat acțiuni cu ei din 2006 când m-am implicat la o întâlnire în cadrul proiectului” Întoarcere la rădăcini” . Am fost ajutată de școala mea în primul rând pentru că au venit copii de la secția română din Torac din asociația” Folomoc” a doamnei Mariana Lelea. Orchestra „Lira” a concertat pe scena sălii ”Lira” din Reșița. Au venit mulți scriitori care scriu în graiul bănățean. Eu am fost invitată cu elevii mei de Paște ca să cunoaștem obiceiurile lor păstrate cu sfințenie, ca și graiul și costumele populare… Am publicat eu în ” Tibiscus” și în „Floare de latinitate” dar a scris și poetul Ionel Stoit de care mă leagă o prietenie sinceră. La pensie, în calitatea mea de președintă a Comisiei de femei de la Liga județeană a pensionarilor, am primit invitația domnului Daniel Răduț de a merge la ei, la San- Ianas/ Barice, în 2020,la „Sărbătoarea mărțișorului „. De atunci am organizat activități comune pe mai multe planuri.
Q15. Nu pot să nu vă întreb de perioada pandemiei, ați colaborat online? R. Nici pandemia nu a putut opri colaborarea noastră: colegele mele cadre didactice au trimis materiale online și au fost premiate. Eu am inițiat două concursuri de creație literară și am promovat lucrările participanților pe canalele de socializare. De cealaltă parte a punții era Mariana Stratulat, directoarea Casei de Presă și Editură „Libertatea” din Panciova. Primul concurs dedicat ”Dragobetelui”- Sărbătoarea iubirii la români, a arătat copiii românilor din Serbia și intelectualii de origine română mulți școliți în România. Succesul primului concurs ne-a încurajat sa extindem concursul dedicat femeii, „Femeia- eterna poveste” în tot Banatul istoric, deci Ungaria, Serbia și România. Din Ungaria a întrat în proiectul transfrontalier, doamna Eva Simon, redactor- șef la „Foaia românească” de la Jula.
Q.16 V- ați implicat și în concursul de desene inițiat de Forumul German. R. Sunt membra veche și activă în cadrul Forumului German din Banatul de Munte. Am găsit înțelegere și ușa deschisă la președintele Forumului German, domnul Erwin Țigla, un om de omenie și de partaj care mi-a propus să reprezint legătura cu Forumului cu Serbia. În urmă cu 3 ani concursul „Cinste ție, copilărie” a trecut granița și la copiii români din Serbia, cu tema” Banatul meu drag”. Aceleași premii au primit copiii din județul nostru și cei din Banatul Sârbesc, premiați în 2021 la Vârșeț, în 2022 la Sân- Mihai iar anul acesta, de 1 Iunie ne-am deplasat la Plandiște. La festivitatea de premiere organizată în sala mare de cinema de la Casa de Cultură, o sală arhiplină, au venit români de pe tot spațiul Serbiei, excepțional! Pe noi, cei trei din mica delegație, ne-a impresionat faptul că primarul comunei Pandiște a spus în cadrul festivității, public, că este pentru prima dată când ei sărbătoresc 1 Iunie, ce mai pot să zic…emoționant!
Q17: A devenit o tradiție această sărbătoare de suflet, împreună cu românii din Banatul istoric, Ziua Banatului. R. Știm cu toții că, la 21iulie 1718, s-a semnat Pacea de la Pojarevat, în Serbia de Nord, pe Morava, între Imperiul Habsburgic și Imperiul Otoman. În istorie este cunoscută ca ”Pacea de la Passarovitz”. Anul acesta, 2023 este al treilea an al sărbătoririi „Zilei Banatului”; în anii precedenți am organizat la Reșița, la Biblioteca Germană, cu mulți invitați din instituțiile județului. Anul acesta am fost invitați noi la Casa de Presă și Editură din Panciova.
Q18: Colaborați la „Săptămânalul Libertatea”, ziarul românilor din Serbia, vă urmăresc pe rețelele de socializare și din acest punct de vedere vă felicit! R: Pot spune că am trimis zeci de articole, interviuri cu personalități, reportaje pentru „Universul femeii”, pentru ” Omul și natura”, etc. Am publicat și în ziare bilingve, româno-sârbe, în revista „Logos” a Societății de Limba Română din Voivodina. Q19: Despre reportajul de călătorie ce puteți să ne spuneți? R. Trebuie să merg cu mulți ani în urmă…Aveam vreo 15 ani atunci, profesorul Petru Oallde mi-a dat sarcina de a fi instructor al copiilor din satul natal. Am început cu drumeții, excursii, ca profesoară și dirigintă organizam excursii săptămânale. Apoi, ca președintă la Ligă, pot vorbi de sute de excursii colective, private, croaziere pe mările continentului. Revista ” Practic idei” avea pagini pentru călătorii. Redacția m-a premiat pentru cel mai bun reportaj despre Paris, cel mai bun reportaj despre Franța și multe altele… Să știți că am cunoscut oameni de mare calitate prin intermediul revistei, oameni cu care țin legătură și acum. Q20. De mare impact și originalitate este proiectul inițiat de dvs, „Întoarcere la rădăcini”. R. Ce reprezintă rădăcinile…știm cu toții. Nu este o noutate că am în neamul meu artiști; nepoata cea mică, Ana, a terminat arhitectura, dar trăiește din pictură. Am scris despre artiștii plastici de la Reșița, am organizat expoziții de pictură împreună. Mi-am propus să aduc la Reșița personalități originare din județul nostru ca să-și prezinte realizările și să revină acasă. Anul trecut am inițiat expoziția pictoriței Gabriela Oprea, născută la Steierdorf, cu mulți invitați, chiar din Germania și Anina natală. Am scris despre ea în revista „Revoluționarul” lui Nicolae Toma la Timișoara. De la expoziție, drumul ei și experiența s-au amplificat; voi avea un interviu proaspăt în „Arcadia” lui Mihai Chiper la Anina. Q21. Ați scris foarte mult despre artiștii reșițeni. R. În „Bocșa culturala” și în „Libertatea” din Serbia am publicat reportajul despre Livia Frunza, ”Doamna culorilor la ceas aniversar”. Fiecare artist plastic are maniera lui de lucru, aparține unui gen: Ovidiu Iovănel și Ioana Mihăescu pictează în acuarelă, Tatiana Tibru sculptează și face pictură naivă, am scris și despre arta textilă. O admir pe tânără Maia Truțulescu și nu ratez vernisajul ei…
Q22. Sunteți solicitată să trimiteți articole la reviste, cum puteți să faceți atât de multe lucruri? R. Regret că nu pot onora cererile colegilor; am rămas să pregătesc un material despre poetul Gheorghe Azap pentru Anina, cerut de Mihai Chiper. Sunt foarte exigentă, mă documentez mult și îmi redactez cu grijă întrebările pentru interviuri. Acum public la revistele: „Reflex” la Reșița, la „Theatrum civitatis” la Lugoj, „Arcadia” la Anina, „Confluente” la Oravita, „Logos” la Vârșet, am publicat în „Bocșa culturală”. În Voivodina public în revista plurilingva „Logos”, reportaje despre obiective sârbești și interviuri. La ziare trimit articole în Serbia la „Libertatea” de la Panciova și ” Tibiscus” de la Uzdin. În țară scriu la” Revoluționarul” de la Timișoara.
Q23. La ce cărți lucrați acum? R. Vreau să-mi adun interviurile într-un volum, să scot o carte de reportaje și să termin romanul ”Tristețea nucului bătrân”, un roman autobiografic…
Q24. Despre toate aceste proiecte, despre activitatea în spațiul francofon și dragostea dvs. pentru natură vom discuta în alt interviu. Deocamdată, mii de mulțumiri pentru timpul acordat, mă bucur să vă am alături, vă doresc spor în tot ce faceți. Sunteți un om puternic, un om care respectă țara și frumusețile ei, un om prietenos și iubitor de cultură, dar cel mai important este că duceți mai departe obiceiurile și tradițiile poporului român, mult succes!
„Există oameni risipitori din fire, veșnic călători, ce strălucesc fulgerător în fiecare loc în care se opresc. Vera Lungu face parte dintre ei. Plecată din România la începutul anilor ’70, a știut să-i cucerească, prin talentul, farmecul și pofta ei de viață, pe toți cei care au găzduit-o. Nemții i-au acordat burse literare, englezii s-au bucurat să-i traducă și să-i publice poemele scrise în România, francezii, fascinați de desenele și picturile ei, s-au grăbit să le compare cu ale lui Francis Bacon…” (Dia Radu în Divanul imaginar). Poeta Vera Lungu s-a născut în 9 octombrie 1938 la Straja, Banatul Sârbesc, și este sora vitregă a scriitorului Ioan Cărmăzan. „M-am născut în Banatul sârbesc, dintr-o mamă sârboaică și un tată român. Din Iugoslavia am plecat însă devreme, într-un orășel de lângă Reșița (Bocșa, n.n.) Am crescut liberă, prin grădini, pe stradă, cu Patrocle, care mă ducea și mă aducea de la școală. Când copiii cu care mă jucam păzeau gâștele la gârlă, părinții mi-au luat și mie gâște, doar ca să fiu cu ei. Tata era învățător, mama profesoară de literatură rusă. Erau citiți amândoi. Poate de la ei să fi moștenit și eu ceva.” (Dia Radu, Divanul imaginar) A absolvit studii filologice la Bucureşti. În 1971 este invitată la un congres al poeţilor în Irlanda de Nord şi nu se mai întoarce în ţară. Obţine o bursă și trăieşte o vreme în Anglia, apoi în Germania şi în cele din urmă se stabileşte la Paris. Pasionată de artă şi desen, frecventează cursurile unei şcoli de design din Londra şi se angajează la arhiva fotografică a celebrei reviste de modă “Vogue” din Paris. Scrie şi pictează, desenează. Debutul literar s-a produs în 1961 cu poezie, în revista “Contemporanul”. „Poezie am început să scriu devreme. În Bocșa Montană trăia un poet popular, cu barbă alba, care obișnuia să-și vândă cărțile la târg. Îl cunoștea toată lumea. Tata Oancea i se spunea. Într-o zi m-am dus să-l vizitez, fiindcă și eu aveam veleități literare. Când am intrat pe ușă, Tata Oancea a zis: «Azi noapte am visat că o prințesă slavă vine să mă viziteze» M-am împrietenit cu Tata Oancea, care nu avea din ce trăi. N-avea pensie. Trăia dintr-o vacă. Și atunci, la paisprezece ani am plecat la București, m-am dus la revista „Contemporanul” să-i obțin pensie lui Tata Oancea. I-am obținut. Dar ipocriții de acolo m-au întrebat: «Bine, Vera, dar tu nu scrii?» «Ba, scriu!» Și, uite-așa, m-au debutat.” Mărturisește Vera Lungu în interviul realizat de Dia Radu în 2017. Apoi îi apar volumele: Amiaza mării. Bucureşti. 1965; Poezii. Bucureşti. 1968; Moralizând fără glorie. Bucureşti. 1970; Alexandros. Bucureşti. 1971; Alexandros. Londra. 1979. Iar referințe găsim în: Diaspora în direct în: Revista Formula AS nr. 418/ 2000; Lumea românească/ Dia Radu în Formula AS. Nr. 1039/ 2012; Biblioteca, între datorie și pasiune/ Gabriela Șerban, Reșița: TIM, 2013 (Bocșa, istorie și cultură (30); http://arhiva.formula-as.ro/2012/1039/lumea-romaneasca-24/vera-lungu-asta-e-exilul-adevarat-ca-nu-mai-visez-romaneste-15631; Divanul imaginar: lumea românească în 18 interviuri/Dia Radu.- București: Editura Trei, 2017, p. 124 – 137; Bocșa, un oraș ca o poveste (2 vol.)/ Gabriela Șerban.- Reșița: TIM, 2023 Vol. II: Oameni, locuri, fapte din Bocșa de ieri și de azi, p. 227 (Bocșa – istorie și cultură; 64) De curând, regizorul Ioan Cărmăzan s-a aflat la Bocșa, cu prilejul organizării celei de-a III-a ediție a Festivalului de Film, și, depănând amintiri, am ajuns la poeta Vera Lungu, amintindu-ne împreună că aceasta împlinește o vârstă rotundă și nobilă. Astfel, Ioan Cărmăzan l-a adus în discuție și pe Nichita Stănescu, pe care l-a cunoscut datorită surorii sale, Vera, și cu care a petrecut momente de neuitat. De asemenea, Nichita Stănescu este poetul care i-a scris Verei Lungu recomandarea de intrare în Uniunea Scriitorilor, precizând că poeta „se impune ca o prezență de prim rang în poezia noastră feminină”. Personal, mi-ar fi plăcut să-i aniversez împreună pe acești oameni extraordinari, înzestrați cu talent și har creativ, -Ioan Cărmăzan, la 75 de ani, și Vera Lungu, la 85 de ani -, aici, la Bocșa în „orășelul de lângă Reșița”, pe acești „cetățeni ai lumii”, după cum se declară Vera Lungu, pentru care acasă înseamnă „între cei patru pereți, unde printre scoarțele mele țărănești, printre blidare și vasele de lut trimise de mama, cândva, mă simt ca la Bocșa Montană, în Banat.” (mărturie în interviul luat de Dia Radu). Astăzi, la ceas aniversar, din Bocșa bănățeană, trimitem poetei și artistei Vera Lungu, gânduri bune și urări de bine! Și închei cu câteva versuri din volumul „Amiaza mării” și, evident, cu tradiționala urare de La mulți ani! „Apele tulburi n-or să mă-ngenunche. Nu mă voi pleca. Valurile sparte Își vor zbuciuma neputința, Pentru că, alături de mine, Nu voi îngădui lucrurilor Niciodată formele moarte.”
Sâmbătă 7 octombrie, localitatea cărășeană Șopotul Vechi a găzduit cea de-a doua ediție a ,,Conferinței istoricilor din Banatul istoric„. Organizatorii acestei manifestări au fost: Primăria și Consiliul local Dalboșeț, Asociația Culturală ,, Țara Almăjului,”- Timișoara, Asociația Publiciștilor Presei Rurale din Banatul Istoric, Asociația Culturală BANATCULT – Almăj, Revista de cultură ,,Almăjul” .
Lucrările conferinței au fost precedate de alte câteva manifestări ce au constat în: dezvelirea unei plăci comemorative dedicate preotului Ion Velcotă (1958-2020) din Șopotul Vechi, iar deschiderea propriu-zisă a conferinței s-a produs printr-o slujbă de mulțumire, un Tedeum oficiat de către părintele protopop Iosif Frenț, protopop de Băile Herculane și parohul local preotul Sorin-Ioan Horescu. Cu această ocazie, părintele protopop a transmis și cuvintele de binecuvântare ale Preasfințitului Lucian, Episcopul Caransebeșului. Slujba a fost oficiată în incinta Bisericii Ortodoxe din localitate. Cu acest prilej, la finalul slujbei, s-a produs o specială ceremonie de decernare domnului Gheorghe Rancu a ordinului ,,Astra Arădeană -1863 ” în semn de mulțumire și apreciere pentru întreaga sa activitate pe tărâmul cultural istoric tradițional. Deosebita distincție a fost conferită de dr. Doru Sinaci, subprefectul județului Arad, care i-a oferit cărturarului din Șopotu Vechi, Ordinul ,,Astra Arădeană-1863” . Cu această ocazie, au dorit să adreseze cuvinte de apreciere și gratitudine o parte dintre participanți, cunoscători desăvârșiți ai sârguinței lui Gheorghe Rancu, a preocupărilor sale multivalente implicând promovarea valorilor patrimoniului cultural al Văii Almăjului. În ordinea luărilor de cuvânt, aceștia sunt: Iosif Velcotă, viceprimarul comunei Dalboșeț, dr. Doru Sinaci, subprefectul județului Arad, Miodrag Staniov, viceprimarul comunei Pecica, jud. Arad, prof. dr. cercetător Ioan Hațegan, membru al Academiei Române – filiala din Timișoara, poetul Vasile Barbu din Uzdin, Serbia, prof. Ioan Traia, muzeograf, cercetător al istoriei, președintele Asociației Publiciștilor Presei Rurale din Banat, cunoscutul scriitor Ion-Marin Almăjan, supranumit și maestru al cuvintelor, fiu al acestor meleaguri și dr.istoric Dacian Rancu, fiul domnului Gheorghe Rancu. După derularea solemnului și emoționantului moment, desfășurat integral în incinta Bisericii Ortodoxe, următoarea manifestare a fost inaugurarea ,,Muzeului presei bănățene”, dedicat creației jurnalistice aparținând ținutului bănățean, a Banatului Mare, deci și al celui istoric de peste Dunăre. Această realizare reprezintă un demers unicat care se datorează preocupării și implicării active a profesorului Gheorghe Rancu – Bodrog, membru al ,,Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România”, și vicepreședinte al ,,Asociației Publiciștilor Presei Rurale din Banat„, recunoscut nu numai ca jurnalist ci și ca un remarcabil și neobosit izvoditor al istoriei Țării Almăjului, muzeul fiind primul de acest gen înființat în Banatul Montan. Se constată o participare sporită la acest moment, grație implicării pentru promovare a domnului Josef Țigla, de- asemeni membru al ,,Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România” a cărui prezență la respectivul moment a fost însoțită de un grup numeros de vizitatori sosiți din toate colțurile țării, inclusiv din Chișinău – Republica Moldova. Josef Țigla a prezentat asistenței personalitatea și realizările profesorului Gheorghe Rancu – Bodrog, dezvăluind totodată truda care a stat la baza ineditei și unicei realizări care conferă locului o deosebită prestanță și o distinctă individualitate privind interesul și implicarea pentru promovarea valorilor cultural tradiționale ale Banatului.
În continuare, conferința și-a desfășurat lucrările pe trei secțiuni, în trei locații diferite:
• Istorie – Sala 1 Cămin Cultural
• Biserică și școală – Biserica Ortodoxă
• Tradiții și obiceiuri- Sala 2 Cămin Cultural
Organizatorii intenționează ca și la această a doua ediție să publice într-un viitor volum, valoroasele contribuții susținute de către participanți, pe fiecare dintre secțiuni.
Având ocazia de a participa la această deosebită manifestare, oferindu-mi-se șansa de a evalua dimensiunea, amploarea și importanța ei, la finalul acestei prezentări nu pot să nu remarc într-un mod interogativ constatarea lipsei desăvârșite a participării reprezentanților din media audiovizuală și a reprezentanților instituțiilor culturale ale statului, aducând o nemeritată particularizare a acestei înalte manifestări.
Proaspăt ieșită din tipar, publicația-etalon a Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România revine cu o ediție de forță și de substanță, care reflectă deopotrivă preocupările extinse ale membrilor UZPR, cei care îi asigură conținutul la cele mai înalte standarde, precum și starea actuală a presei din România.
Publicațuia se deschide cu discursul președintelui Sorin Stanciu, care punctează din nou faptul că „UZPR trebuie să fie și să rămână continuu o structură asociativă deschisă, desigur, cu respectarea strictă a Statutului nostru”. Sunt ilustrate apoi, pe rând, reuniunea regională a UZPR, de la Carei, continuare a seriei de întâlniri regionale prin care conducerea Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România dezbate, împreună cu șefii de filiale din țară, problemele presei și ale organizației, manifestările dedicate limbii române, universul infinit al jurnaliștilor din România, sunt marcate personalități ale presei ca George Coandă, Ion Medoia sau Florea Firan, este punctată starea actuală a breslei, a profesiei și a Uniunii, în materiale de opinie semnate de Paul Ulieru, Claudius Dociu sau Florenț Mocanu.
Nu lipsesc cărțile semnate de membri ai UZPR, ziarele din toate vremurile, ca niște martori ai trecerii știrii prin toate epocile, evenimentele culturale și publicistice care îi au ca principali promotori pe jurnaliștii din țară și din Diaspora membri ai UZPR, luări de poziție, abordări frontale, analize, reportaje.
O dată mai mult, sumarul Revistei UZP, creație exclusivă a membrilor Uniunii, este dovada versatilității de excepție pe care o presupune această profesie căreia i s-au dedicat atâția oameni valorși, întorși cu fața spre adevăr, spre informarea publicului și spre corecta scară a valorilor din societate. Revista UZP nr. 31/2023 are nerv, are ritm, cuprinde pasiunea specifică jurnaliștilor, acei curajoși care pun lumii oglinda în față, are densitate și profunzime, lasă pe gânduri și îndeamnă la acțiune, surprinde prin diversitatea temelor abordate și face o binevenită punte între trecutul fast al gazetăriei și prezentul său complex, care reverberează într-un viitor de netăgăduit. (Roxana Istudor)
Banca Națională a României a avut de-a lungul vremii la cârmă doi mehedințeni, doi titani care au făcut cinste neamului românesc. Ioan G. Bibicescu (n. 8 noiembrie 1849, Cerneți, Mehedinți – 2 mai 1924, București) Dimitrie Burileanu (1927-1931). Primul a fost guvernator într-o perioadă extrem de grea pentru România (1916 – 1921), după ce în anii 1914-1916 fusese viceguvernator. Atunci a avut loc primul război mondial și Marea Unire, evenimente majore în viața Țării. După încetarea mandatului de guvernator, Ioan G. Bibicescu a fost numit guvernator onorific, expresie a manierei în care înaintașii noștri au recunoscut eforturile și meritele depuse în slujba instituției băncii centrale și a poporului român. La fel de apreciat a fost Dumitru Burileanu care a condus destinele BNR în intervalul 1927-1931 când întreaga planetă intra în criza economică de supraproducție.
Ca un arc peste timp, în 5 mai 2023, în aceeași clădire, alți doi mehedințeni au onorat județul natal primind din partea ultimului reprezentant al unei familii de nobili cu blazon din Grecia premiu pentru o carte scrisă în anul 2022. Este vorba de Ileana Mateescu și fiul său, Marcel Mateescu, autori ai cărții „Amintiri din Câmpia Bărăganului”, Ed. Fundației Memoria. Familia care a sponsorizat acest premiu se numește Krissoveloni, Strămoșii lui Jean Chrissoveloni, greco-români, aveau în perioada interbelică o avere uriașă și fundaseră una dintre cele mai puternice şi moderne bănci din acea perioadă. Au pierdut toată averea într-o singură noapte, la naționalizarea dictată de comunişti în 11 iunie 1948. După Revoluţie, Jean Chrissoveloni s-a întors în ţară să recupereze şi să redea viaţă şi capital afacerilor părinților și bunicilor săi. Are 77 de ani, este puternic din toate punctele de vedere și dornic să redea strălucire numelui pe care cu mândrie îl poartă. Pentru început, J. Chrissoveloni a devenit proprietarul unei clădiri impresionante din Centrul Vechi al Capitalei, care acum găzduieşte cea mai mare librărie din ţară. În ziua când s-au deschis porţile, au fost cozi de sute de metri cu oameni care voiau s-o vadă. Acest lucru l-a impresionat pe Jean, care afirma că, „eu coadă la librărie, cu toată modestia, n-am mai văzut”. Este iubitor de carte și a dorit să joace rolul de Mecena pentru cei doi mehedințeni, ambii membri ai Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România. Premiul acesta îi onorează și îi obligă în egală măsură pe cei doi.
(ne vorbește căpitan Murguleț Denis Luiza, purtătorul de cuvânt al Inspectoratului de Jandarmi Județean Hunedoara)
Inspectoratul de Jandarmi Județean Hunedoara a sărbătorit recent 22 de ani de la înființarea Jandarmeriei Montane prin organizarea unei acțiuni de ecologizare în masivul Retezat, zona Stâna de Râu. La acțiune au participat jandarmi din cadrul Inspectoratului de Jandarmi Județean Hunedoara, jandarmi montani din cadrul Posturilor Montane Nucșoara și Râu de Mori, rangeri din cadrul Parcului Național Retezat, pădurari din cadrul Ocolului Silvic din comuna Pui, precum și copiii acestora. Acțiunea a fost realizată în cadrul campaniei Inspectoratului General al Jandarmeriei Române denumită „Echipa Munților Curați” și a avut ca scop colectarea deșeurilor din zona montană, curățarea și protejarea mediului înconjurător. La nivel național, în cadrul campaniei au fost colectate în total aproximativ 2 tone și jumătate de deșeuri. Jandarmeria Montană este structura specializată a Jandarmeriei Române destinată menţinerii ordinii publice în staţiunile montane şi pe traseele turistice, fiind permanent prezentă în mijlocul turiștilor. În structura Inspectoratului de Jandarmi Judeţean „Decebal” Hunedoara există 12 posturi montane, jandarmii montani fiind echipați și pregătiți în permanență să intervină în sprijinul cetățenilor. La mulți ani, jandarmilor montani!
Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR
(ne vorbește ec. Giorgică BĂDĂRĂU, Președintele Federației Naționale „OMENIA”a C.A.R.P.- urilor din România și al Asociației C.A.R.P. „OMENIA” București)
Giorgică BĂDĂRĂU
În casele de ajutor reciproc ale pensionarilor (C.A.R.P.), educația pe parcursul întregii vieți este unul dintre principiile valoroase care ne ghidează în activitatea noastră și, în același timp, o inițiativă care oferă seniorilor oportunități de creștere personală continuă și dezvoltare a abilităților. Există programe care includ o gamă largă de activități, cum ar fi cursuri de limbi străine, artă, muzică/dans, tehnologie, sport și multe altele ce promovează angajamentul social, stimularea cognitivă și bunăstarea generală în rândul seniorilor, îmbunătățindu-le calitatea vieții. Desigur, nu toate casele de ajutor reciproc ale pensionarilor afiliate Federației Naționale „OMENIA” a C.A.R.P.-urilor din România (peste 120 de astfel de asociații) reușesc să ofere membrilor seniori oportunități, cele mai comune fiind: educația financiară intergenerațională; educație pentru seniori în calitate de consumatori de bunuri și servicii; educație pentru sănătate, abilități practice și alte activități de îmbătrânire activă. România este în prezent țara cu cea mai mică rată de alfabetizare în rândul adulților din Uniunea Europeană (aproximativ 22%). Cifrele sunt și mai îngrijorătoare cu cât adulții depășesc vârsta de 60 de ani, acest lucru contribuind adesea la o vulnerabilizare în fața diferitelor tipuri de escrocherii financiare și fraudă. Seniorii sunt adesea vizați de fraudatori din cauza lipsei de cunoștințe financiare și a deprinderilor în utilizarea bancomatului și a gadget-urilor. În acest sens, casele de ajutor reciproc ale pensionarilor au accesibilizat dintotdeauna serviciile financiare, oferind împrumuturi seniorilor cu venituri mici și foarte mici, utilizând proceduri simplificate și explicate pe înțelesul oricărui vârstnic. Mai mult decât atât, prin intermediul casierilor zonali, în cele mai multe situații, seniorii din mediul rural nu trebuie să se deplaseze la sediul C.A.R.P., ci împrumutul este adus la domiciliu. Începând cu anul 2023, seniorii, membri ai caselor de ajutor reciproc ale pensionarilor, au la dispoziție un ghid de educație financiară intergenerațională (poate fi utilizat de către orice membru al familiei) prin care își îmbunătățesc cunoștințele despre cum se construiește un buget, diferențele dintre casele de ajutor reciproc ale pensionarilor și bănci, principalii termeni financiari, utilizarea cardului și cum se pot feri de escrocherii în mediul digital. Seniorii reprezintă un segment important pentru industria de bunuri și servicii, de aceea educația privind drepturile consumatorilor pentru persoanele vârstnice este esențială pentru a le oferi acestora cunoștințele și abilitățile de care au nevoie pentru a se proteja în diferite tranzacții. Acest tip de educație acoperă de obicei subiecte precum: înșelătoriile și prevenirea fraudei, siguranța produselor (educarea seniorilor cu privire la modul de identificare a produselor și serviciilor sigure și modalitatea de raportare a oricăror probleme), evitarea risipei de alimente/energie electrică etc. Seniorii bine informați și educați înseamnă copii și nepoți mai bine pregătiți, consumatori responsabili de bunuri și servicii. Aceste activități educaționale s-au desfășurat prin ateliere, publicații și site-uri proprii, de cele mai multe ori în parteneriat cu InfoCons, o organizație neguvernamentală de prestigiu cu care Federația Națională „OMENIA” colaborează de mai bine de 15 ani. Un rol important au jucat în acest sens revista „OMENIA” publicație trimestrială a Federației Naționale „OMENIA” și ziarul „OMENIA” publicație lunară a Asociației C.A.R.P. „OMENIA” București. De-a lungul timpului, Asociația C.A.R.P. „OMENIA” București a colaborat cu mai multe școli și grădinițe. Evenimentele s-au desfășurat în cadrul Centrului de Zi unde elevii Școlii Gimnaziale Nr. 141, ai Școlii Gimnaziale Nr. 143, ai Liceului Dinu Lipatti, din Capitală, împreună cu vârstnicii au interacționat cu ocazia diverselor inițiative. Elevii au manifestat un deosebit interes față de vârstnici și de preocupările lor, precum și de activitățile desfășurate la Centrul de Zi. Activitățile găzduite de centrele de zi, bibliotecile și cluburile caselor de ajutor reciproc ale pensionarilor sunt printre cele mai dorite de către seniori. Sunt numite generic „terapii ocupaționale” și în funcție de resursele fiecărei case de ajutor reciproc a pensionarilor pot avea o frecvență săptămânală sau uneori punctuală. Cursurile de limbi străine, în mod deosebit cele de limbă engleză începători și avansați, au contribuit la o mai bună comunicare a bunicilor cu nepoții, în special cu cei plecați, alături de părinți, peste graniță. Limba engleză a constituit un suport pentru „bunicii internauți” care în cadrul acestui cerc și-au dezvoltat abilitățile de utilizatori a e-mailului, a platformelor de socializare și a motoarelor de căutare a informațiilor, toate acestea aducându-i pe cei dragi mai aproape. Nu de puține ori această învățare s-a desfășurat împreună, bunici, copii și nepoți în cadrul centrelor de zi și cluburilor care ființează în casele de ajutor reciproc ale pensionarilor. Tot împreună s-au desfășurat și activitățile în cercurile „seniorii ecologiști”, care s-au manifestat sub diferite forme în cadrul comunităților locale. Putem aminti, de asemenea, de workshop-uri pentru abilități practice (croșetat, realizare de decorațiuni pentru diverse sărbători, origami etc.), cercuri literare și de dezbateri, activități sportive (Thai-Chi, dans, aerobic, atletism, plimbări ghidate), activități culturale (vizite la muzeu, teatru, operă), workshop-uri cu diverse teme pentru bunăstarea personală la care sunt invitați lectori precum psihologi, medici de familie, cardiologi, diabetologi, nutriționiști etc.). Toate aceste activități regăsite în casele de ajutor reciproc ale pensionarilor sunt demersuri care pornesc de la nevoile reale întâlnite printre membrii noștri și pe care vom continua să le desfășurăm pentru a sprijini independența seniorilor, sentimentul de utilitate socială, dar și educația la orice vârstă ca instrument de incluziune socială.
Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR
9 octombrie 2023, Timișoara, „Pepiniera.1306 plante pentru Timișoara” din Piața Victoriei / între orele 13.30 și 15.00:
„Decada Culturii Germane în Banatul Montan“, ediția a XXXIII-a
Timișoara – Capitala Europeană a Culturii, 2023
Membri ai Cercului de pictură „Deutsche Kunst Reschitza” al Forumului Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin pictează sub privirile vizitatorilor proiectului.
9. Oktober 2023, Temeswar, „Baumschule. 1306 Pflanzen für Temeswar“ am Sieges-Platz im Stadtzentrum / 13:30 – 15:00 Uhr:
„Deutsche Kulturdekade im Banater Bergland“, XXXIII. Auflage
Temeswar – Kulturhauptstadt Europas, 2023
Mitglieder des Kreises „Deutsche Kunst Reschitza“ des Demokratischen Forums der Banater Berglanddeutschen (Koordination: Doina und Gustav Hlinka) malen in der Anwesenheit der Besucher.
Expoziție de artă plastică, cu lucrări realizate de membrii Cercului de pictură „Deutsche Kunst Reschitza“ (coordonatori: Doina și Gustav Hlinka) al Forumului Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin. Participă Viorica Ana Farkas (Reșița), Livia Frunză (Reșița), Adina Ghinaci (Reșița), Flavia Beatris Grădinaru (Reșița), Doina & Gustav Hlinka (Reșița), Eleonora & Gabriel Hoduț (Reșița), Nik Potocean (Bocșa) și Tatiana Țibru (Reșița).
Vernissage der Kunstausstellung mit Arbeiten des Kreises „Deutsche Kunst Reschitza“ des Demokratischen Forums der Banater Berglanddeutschen (Koordinatoren: Doina & Gustav Hlinka). Es stellen aus: Viorica Ana Farkas (Reschitza), Livia Frunză (Reschitza), Adina Ghinaci (Reschitza), Flavia Beatris Grădinaru (Reschitza), Doina & Gustav Hlinka (Reschitza), Eleonora & Gabriel Hoduț (Reschitza), Nik Potocean (Bokschan) und Tatiana Țibru (Reschitza).
9 octombrie 2023, Timișoara, Sala „Karl Singer” a Casei „Adam Müller-Guttenbrunn“ / ora 16.30:
„Decada Culturii Germane în Banatul Montan“, ediția a XXXIII-a
Timișoara – Capitala Europeană a Culturii, 2023
Profesorul, scriitorul și etnograful Alexander Tietz (*9 ianuarie 1898, Reșița – † 10 iunie 1978, Reșița): 125 ani de la naștere și 45 de ani de la trecerea în eternitate
Vernisajul unei expoziții documentare, dedicate lui Alexander Tietz.
Amintiri, evocări, proiecte dedicate lui Alexander Tietz.
9. Oktober 2023, Temeswar, „Karl Singer“-Saal im „Adam Müller-Guttenbrunn“-Haus / 16:30 Uhr:
„Deutsche Kulturdekade im Banater Bergland“, XXXIII. Auflage
Temeswar – Kulturhauptstadt Europas, 2023
Der Lehrer, Schriftsteller und Ethnologe Alexander Tietz (*9. Januar 1898 – † 10. Juni 1978): 125 Jahre seit der Geburt und 45. Todestag
Vernissage der Dokumentationsausstellung, Alexander Tietz gewidmet.
Erinnerungen, Würdigungen, Projekte, Alexander Tietz gewidmet.
8 octombrie 2023, Ciclova Montană, Biserica Romano-Catolică de pelerinaj „Maria Stâncii“ / ora 16.30:
„Decada Culturii Germane în Banatul Montan“, ediția a XXXIII-a
Pelerinajul germanilor din Banatul Montan. Sfântă Liturghie închinată Maicii Domnului de la Ciclova, celebrată de mons. Johann Dirschl, vicar general (Timișoara).
8. Oktober 2023, Deutsch-Tschiklowa, Wallfahrtskirche „Maria Fels“ / 16:30 Uhr:
„Deutsche Kulturdekade im Banater Bergland“, XXXIII. Auflage
Banater Berglanddeutsche Wallfahrtsmesse, mit Generalvikar Johann Dirschl (Diözese Temeswar).
8 octombrie 2023, Anina, Centrul Cultural Muzeistic / ora 13:30:
„Decada Culturii Germane în Banatul Montan“, ediția a XXXIII-a
305 de ani de la colonizarea Banatului Montan și cu germani (1718 – 2023)
Expoziție de artă plastică a artiștilor plastici Doina & Gustav Hlinka și Viorica Ana Farkas, membri ai Cercului de pictură „Deutsche Kunst Reschitza” al Forumului Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin.
8. Oktober 2023, Anina, Museistisches Kulturzentrum / 13:30 Uhr:
„Deutsche Kulturdekade im Banater Bergland“, XXXIII. Auflage
305 Jahre, seit das Banater Bergland auch mit Deutschen kolonisiert wurde, 1718 – 2023
Besichtigung der Kunstausstellung von Doina & Gustav Hlinka und Viorica Ana Farkas, Mitglieder des Kreises „Deutsche Kunst Reschitza“ des Demokratischen Forums der Banater Berglanddeutschen.
6 octombrie 2023, Reșița, curtea Centrului Universitar UBB din Reșița / ora 16.00:
„Decada Culturii Germane în Banatul Montan“, ediția a XXXIII-a
Vernisajul expoziției „Viața cotidiană a germanilor din Banat în secolul XX în fotografii de familie”, în parteneriat cu Institutul de Istorie „George Barițiu” al Academiei Române din Cluj-Napoca. Introducere în expoziție: subsecretarul de stat Thomas Șindilariu, din partea Departamentului pentru Relații Interetnice din cadrul Secretariatului General al Guvernului României.
6 octombrie 2023, Reșița, foaierul Centrului Universitar UBB din Reșița / ora 17.00:
„Decada Culturii Germane în Banatul Montan“, ediția a XXXIII-a
Inaugurarea expoziției filatelice interjudețene cu participare internațională „Etnic 2023 / Un panou”.
6 octombrie 2023, Reșița, foaierul Centrului Universitar UBB din Reșița / ora 18.00:
„Decada Culturii Germane în Banatul Montan“, ediția a XXXIII-a
Vernisajul expoziției „Samuel von Brukenthal – un european timpuriu”. Introducere în expoziție: subsecretarul de stat Thomas Șindilariu, din partea Departamentului pentru Relații Interetnice din cadrul Secretariatului General al Guvernului României.
6. Oktober 2023, Reschitza, Hof des UBB-Universitätszentrums / 16:00 Uhr:
„Deutsche Kulturdekade im Banater Bergland“, XXXIII. Auflage
Eröffnung der Ausstellung „Die Alltagsgeschichte der Deutschen im Banat im 20. Jahrhundert in Fotos aus Familiensammlungen“ in Zusammenarbeit mit dem Institut für Geschichte der Rumänischen Akademie der Wissenschaften in Klausenburg. Einführung in die Ausstellung durch Unterstaatssekretär Thomas Șindilariu, von Seiten des Departements für Interethnische Beziehungen innerhalb des Generalsekretariats der Rumänischen Regierung.
6. Oktober 2023, Reschitza, Foyer des UBB-Universitätszentrums / 17:00 Uhr:
„Deutsche Kulturdekade im Banater Bergland“, XXXIII. Auflage
Festliche Eröffnung der philatelistischen kreisübergreifenden Ausstellung mit internationaler Beteiligung „Etnic 2023“.
6. Oktober 2023, Reschitza, Foyer des UBB-Universitätszentrums / 18:00 Uhr:
„Deutsche Kulturdekade im Banater Bergland“, XXXIII. Auflage
Eröffnung der Ausstellung „Samuel von Brukenthal – ein früher Europäer“. Einführung in die Ausstellung durch Unterstaatssekretär Thomas Șindilariu, von Seiten des Departements für Interethnische Beziehungen innerhalb des Generalsekretariats der Rumänischen Regierung.
6 octombrie 2023, Reșița, Muzeul Banatului Montan / ora 11.30:
„Decada Culturii Germane în Banatul Montan“, ediția a XXXIII-a
Vernisajul expoziției „Pandemiile și epidemiile trecutului – provocări de comunicare multilingvă”, în parteneriat cu Departamentul pentru Relații Interetnice din cadrul Secretariatului General al Guvernului României. Introducere în expoziție: subsecretarul de stat Thomas Șindilariu.
6. Oktober 2023, Reschitza, Museum des Banater Montangebiets / 11:30 Uhr:
„Deutsche Kulturdekade im Banater Bergland“, XXXIII. Auflage
Eröffnung der Ausstellung „Die Pandemien und Seuchen der Vergangenheit – Herausforderungen für die mehrsprachige Kommunikation“ in Zusammenarbeit mit dem Departement für Interethnische Beziehungen innerhalb des Generalsekretariats der Rumänischen Regierung. Einführung in die Ausstellung durch Unterstaatssekretär Thomas Șindilariu.
UZPR CARAS SEVERIN 