• UZPR

Ion memoriam Gheorghe Rancu-Bodrog (02.04.1946-19.10.2023).

Contingentul de dascăli pe care Liceul Pedagogic din Arad i-a pregătit pentru școlile românești, sub conducerea distinsului director dr. Vasile Popeangă se subțiază. Au fost generații de învățători, învățați cu pasiunea pentru cunoaștere și cu devotamentul pentru elevi. Elevii pedagogiști au venit din sate spre a se reîntoarce să-i învețe pe copiii țăranilor cu buna cuviință, să deprindă citirea, scrierea și socotelile, să devină „domni” și să alcătuiască noua intelectualitate românească. Școlile primare românești din ținuturile Arad, Timiș și Caraș au devenit „mici cetăți de virtute”, luminate de „flacăra țichindeliană”, servite de învățători crescuți sub supravegherea unor distinse puteri didactice, purtând numele Popeangă, Roșuț, Găvănescu, Popa, Crispai, Ivașcu, Crep, Emandi, Pârvu, Pascu, Sfârâilă, Marcu și alți câțiva profesori.

Între aceștia a fost și GHEORGHE RANCU, venit din satul Bodrog, prin anii 1960, cel risipit de inundațiile Mureșului. Am fost colegi în ani diferiți. Fabrica de învățători, prin profesorii pomeniți, ne-a învățat să iubim părinții, să respectăm munca, să prețuim copiii, să iubim țara, satul natal și/ sau adoptat, să adorăm credința, dar mai ales „să ardem” pentru viitorul copiilor. Deși învățători, mulți colegi au convertit diploma de învățători în diplomă de licență, deși au învățătorit în continuare, sădind educație în sufletele micilor aspiranți la gloria înțelepciunii. Mi-i amintesc pe Ghiță, devenit istoric, Romică, devenit filozof, Doru, devenit doctor în istorie, Doru’s, doctor în istorie, Ioan, doctor academician, Mitruț, devenit profesor de muzică, dr. Chimu, devenit biolog universitar, Licu, Nelu, Alina, Gabi, Ileana, Carolina, Elena Sorina și alții care au onorat cariera didactică. Mulți scriu și luminează trecutul. Ghiță a rămas învățător în satul Șopotu Vechi, deși a fost solicitat să se orășenizeze.

GHEORGHE RANCU s-a transformat în amintire. Iar amintirile recuperează faptele înălțătoare ale prietenului, omului, soțului, părintelui și bunicului, dar și ale intelectualului, dascăl devotat științei, culturii, școlii și copiilor. A pornit din Bodrogul Vechi și s-a oprit, orizontal, în pământul din Șopotu Vechi din Țara Almăjului. În satul acela, așezat pe colinele almăjane, în apropierea Bozovici-ului, s-a ocupat de creșterea și educația generațiilor de copiii, care îi poartă o vie și respectuoasă imagine. A pus satul său, Șopotu Vechi (ce coincidență, de la Bodrogu Vechi la Șopotu Vechi!!!) pe harta culturală a țării, scriind despre localitate, biserică, elaborând publicația de cultură rurală și istorie grănicerească cu titlul Almăjul. Acea oază de spiritualitate românească, păstrându-și numele de ”țară”, a căpătat dimensiune culturală, grație unor prieteni adunați, cu nume de Panduri, în jurul istoricului Ghiță Rancu. Tot ceea ce trecea dincolo de granițele obișnuinței și atingea excepționalitatea a devenit subiect de scriere pentru acești urmași ai grănicerilor almăjani. Preoți, generali, ofițeri, dascăli, economiști, istorici au devenit personaje în articole din revistă lui Rancu (și cărțile sale), apărută prin grija sa chiar în satul acela, cu acces pe un drum pietruit și prăfuit, dar poleit cu spirit cultural și cu aura unui OM devenit „șopotean”. De aici și-a îndreptat interesul către românii din Serbia, din Uzdin și Vârșeț, citindu-le istoria împreună cu Groza Dela Codru ori Vasile Barbu.

Acest dascăl ales, purtând raglan și pălărie neagră, totdeauna cu o ținută eleganță, alcătuită din costum, cămașă albă și cravată în culori discrete, avea gândul și privirea întoarsă spre copilăria din satul său natal, Bodrogu Vechi, de lângă Pecica. Și-a adăugat la nume, ca semn nativ, Bodrog, semnând Gheorghe RANCU-BODROG. Apoi, devine, ca fiu al satului, alături de alți bodrogani – mi-o amintesc pe profesoara Delia CHEVEREȘAN – organizator al Zilelor Bodrogului, un fel de întâlnire a Fiilor satului, cu intenția de a revigora ruinele unui sat înghițit de ape și strămutat pe celălalt mal al Mureșului. Prin grija acestor fii, a lui Ghiță, Bodrogu Vechi a renăscut pe harta județului Arad.

De ieri, Ghiță a intrat în amintire. Amintirea sa va crește în intensitate, răsfoindu-i cărțile scrise, rememorând întâlnirile cu intelectualii arădeni la sesiunile de comunicări ori la neprețuitele vizite la celebrul Muzeu etnografic din propria casă în Șopotu Vechi, unde – alături de soția Elena, de iubiții săi copiii, deveniți intelectuali cu doctorate, și nepoții – te întâmpina cu zâmbet și bucurie. Astăzi, Ghiță cel care a luminat imaginea a două sate – cel natal așezat pe marginea unei ape nemiloase și cel adoptat, de la liziera dealurilor almăjane -, azi Domnul Profesor, Domnul Învățător, poate heiniza la câte ar mai fi dorit să facă pe acest pământ pentru oameni, pentru familie, pentru nepoți și pentru spiritualitatea românească.

//„N-a știi lumea că m-am dus/ Numai m-or vedea că-s dus/

Sus e cerul, largă-i lumea/ Bine c-a-nfrunzit pădurea/

Hai, hai, haidi, dihai, dihai/ Pe sub flori mă legănai…//

Ghiță Rancu – Bodrog – odihnă în pacea divină și veșnică pomenire pământească. Om frumos, harnic și iscoditor!

Prof. univ. dr. Anton ILICA, Arad

Duminică, 22 octombrie 2023, a fost înmormântat în localitatea Șopotu Vechi prof. Gheorghe Rancu. Slujba a fost oficiată de un sobor de 12 preoți în frunte cu preaonoratul protopop de Herculane, Iosif Frenți. La slujba de înmormântare au participat în număr foarte mare, personalități din tot Banatul.
Cu peste 50 de ani în urmă, dascălul Gheorghe Rancu a fost trimis cu misiune în Țara Almăjului pentru a învăța copiii meseria de om, scrisul și cititul conștient. A transmis meșteșugul de om la copii și părinți, luptând cu toată ființa sa împotriva ignoranței și ignoranților, care dezumanizează și demonizează.
Cu pricepere și pasiune a făcut să fie cunoscută și păstrată Sfânta Tradiție Românească, pentru adevăr și a înfierat pervertirea valorilor moral-creștine. Pentru aceasta a scos reviste, a scris articole și eseuri, pentru presa din țară și din afară, a scris cărți. A luptat pentru păstrarea limbii române – acel ”fagure de miere”, Patria Noastră, așa cum au spus Eminescu și Nichita Stănescu. Calitățile sale de om și de intelectual au făcut să fie ales în numeroase asociații culturale fiind vice-președinte la Asociația Publiciștilor Rurali, condusă de prof. Teolog Ion Traia. Numeroasele manifestări multi-culturale organizate de Gheorghe Rancu la Șopotu Vechi au făcut din această localitate o oază de spiritualitate românească, un focar de cultură a neamului.
Dascălul Gheorghe Rancu s-a însurat cu cea mai frumoasă fată din Șopotu Vechi, Elena, prin Sfânta Taină a Cununiei. Au crescut doi copii ca doi îngeri, Dacian Rancu și Adi Rancu care la rândul lor au două fete ca două flori. Prea bunul nostru prieten, Gheorghe Rancu a fost un izvor de energie și credință, o torță de lumină, un simbol al dăruirii de sine, un model de umanitate. A ars ca o lumânare până s-a topit ceara și și-a îndeplinit misiunea.
Ne rugăm la Bunul Dumnezeu să-l așeze între sfinți!

Foto: Constantin Vlaicu

Într-un peisaj de toamnă, cu soare zâmbitor, la domiciliul din orașul Hațeg al doamnei Lucia GIURONI, într-un spațiu anume amenajat sub boltă de vie cu miros de struguri, a avut loc un inedit eveniment, o întâlnire colegială a 11 doamne (din patru județe ale țării), toate pensionare, foste colege ale primei promoții de învățătoare-maistre a Liceului Pedagogic Arad.
Toate cele 11 foste colege au activat și s-au afirmat în munca la catedră, având adevărate mulțumiri sufletești, pe măsura efortului și a dragostei față de meseria aleasă. Ele se numesc: Carmen Lupulescu (Timiș), Monica Boszormenyi (Arad), Viorica Vîrtopeanu (Caraș Severin), Lucia Giuroni, Rodica Elischer, Marița Popescu, Maria Antal, Maria Burza, Cornelia Șerban, Angelica Micloșoni și Georgeta Cizmaș (Hunedoara).
Se potrivește să adaptăm acestui moment creionări din „Florile gândului” ale Adinei Enăchescu. La Hațeg s-au trăit momente de neuitat, s-au depănat amintiri, în sufletul fiecăreia dintre participante zbătându-se râuri de gânduri fără punți și s-a creat un poem compus din lacrimi ale bucuriei, un poem al inimii, remarcându-se parcă cum fuge timpul pe frunzele pădurii și cum trece tinerețea sfioasă în lumină.
Nu a lipsit o masă plină cu bucate, preparate specific zonei, naturale și gustoase, ca de altfel cântecele din anii tinereții, în timp ce gândul fiecăreia din cele prezente pogora parcă dintr-o stea prin pânzele bucuriei.

Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR

Căminul cultural din frumoasa localitate hunedoreană Cinciș-Cerna, în organizarea Asociației „Cincișenii” (președinte prof. univ. dr. ing. Victor Vaida), cu sprijinul Primăriei Teliucu Inferior, a fost gazda unui reușit eveniment cultural.
Activitatea a debutat cu vizitarea muzeului în cadrul căruia nu au lipsit fotografii cu casele din satele strămutate (Cinciș, Cerna, Valea Ploștii, Moara Ungurului, Bălana și Baia lui Crai), prezentarea sportivilor din zonă cu performanțe la nivel național și internațional, o varietate de obiecte țărănești specifice locurilor.
Interesantă a fost desfășurarea simpozionului cu tema: „Cultura și educația la Cinciș-Cerna” în cadrul căruia s-au putut consemna referatele Istoria școlii din Cinciș-Cerna, Rolul civilizator al culturii și al educației, Tradiție și inovație în cultura satului Cinciș-Cerna, Mișcarea artistică de amatori la Cinciș-Cerna, Proiecte educaționale și activități cultural sportive la Cinciș-Cerna și Necesitatea unui muzeu în satul Cinciș-Cerna.
Tot cu această ocazie a fost lansată cartea „Șaptezeci de ani de la înființarea Școlii Medii Mixte din Hunedoara”, autor fiind prof. univ. dr. ing. Victor Vaida.
Atenția celor prezenți a fost atrasă și de prezentarea de către prof. Romulus Urs, secondat de Lucia Tănase, directorul Bibliotecii municipale Hunedoara, a filmului etnofolcloric „Cultura tradițională și școala în satul Lăpugiu de Sus”.
Aplaudat a fost momentul înmânării din partea Asociației „Cincișenii” a Diplomei de excelență domnilor Vaida Ioan (fost primar al comunei Teliucu Inferior) și Modîrcă Mircea (actual viceprimar al comunei).

Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR

Școala Gimnazială „Aron Densusianu” structură a Liceului Teoretic „Ion Constantin Brătianu” Hațeg – după cum ne spunea prof. Mihaela Groza în calitatea sa de director – a fost înființată în anul 1981. Funcționează în aceeași locație care este bine întreținută. Curtea școlii a fost reamenajată. A fost refăcut covorul de asfalt, investiție care a presupus un cost destul de ridicat și le mulțumim pe această cale atât domnului primar Pușcaș Adrian, cât și consiliului local. Cadrele didactice și elevii au dat curții culoare și au amenajat zona verde.
După amenajare, elevii și-au dorit un teren de fotbal sintetic. O parte din suma aferentă terenului a provenit din proiectul „Târg de Crăciun” – ediția 2022, unde elevii și cadrele didactice au vândut produse confecționate de mânuțe dibace. În spijinul atingerii țelului propus au venit mai multe societăți comerciale. Astfel, punând mână de la mână, am reușit să îndeplinim dorința copiilor.
Considerăm că elevii au acum parte de un spațiu sigur și atractiv în care să se joace, să interacționeze, să socializeze.
În cadrul școlii activează profesori implicați care pun un accent deosebit pe educarea elevilor atât prin activități instructiv-educative, cât și prin activități nonformale. În acest sens școala noastă este implicată în organizarea și derularea unor proiecte educaționale locale, naționale și internaționale.
Pe parcursul vacanței de vară 15 cadre didactice au participat la programul de mobilitate Erasmus+ în Pafos – Cipru și în Paris – Franța cu scopul de a dobândi competențe digitale necesare pentru a încuraja experiențe interactive și eficiente de învățare.
La începutul acestui an școlar am fost gazde pentru elevi și profesori din Grecia, Portugalia, Spania, Islanda, Cipru, Italia, Olanda în cadrul Proiectului Erasmus+ „Astr@ctiv”, care are ca tematică învățarea elementelor de astronomie îmbinate cu mișcarea.
Un alt proiect recent este „Bucurie în mișcare”, derulat în parteneriat cu Asociația 11, Primăria Orașului Hațeg, Asociația de Turism Retezat și Geoparcul Internațional UNESCO Țara Hațegului. Scopul acestei acțiuni este construirea unei comunități mai sănătoase, mai unite, mai motivate să urmeze un stil de viață activ și sănătos pe termen lung.
De notat că, Primăria și Consiliul Local Hațeg sprijină tot mai mult școala. Unitatea noastră este beneficiara a încă două proiecte importante: Creșterea Eficienței Energetice – Proiect AFM, Dotarea cu mobilier, materiale didactice și echipamente digitale – Proiect PNRR.
Impactul pozitiv al proiectelor derulate ne determină să găsim noi provocări motivându-i pe elevi să-și însușească într-un mod plăcut, interesant și interactiv cunoștințe și deprinderi, să colaboreze și să vină cu plăcere la școală.

Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR

Duminică, 22 octombrie 2023, la Șopotu Vechi (Caraș-Severin), ne-am luat rămas bun de la dascălul, publicistul, scriitorul și cercetătorul Gheorghe Rancu-Bodrog (2 aprilie 1946 – 19 octombrie 2023).
Mulțime de oameni sosiți din întreg Banatul istoric, tot satul și un sobor de 12 preoți l-au condus pe ultimul drum pe cel care, pe parcursul celor 77 de ani de viață, și-a înmulțit talanții cu care a fost hăruit de Dumnezeu în cele mai frumoase feluri și atractive activități: dascăl, publicist, cercetător, colecționar.
Într-o zi frumoasă de toamnă, prieteni și colaboratori, de aproape și de mai departe, ne-am reîntâlnit la Șopotu Vechi pentru a-l revedea, pentru ultima dată, și a depăna amintiri legate de personalitatea celui plecat în veșnicie: Gheorghe Rancu-Bodrog.

În anul 2006, la unul dintre evenimentele organizate în colaborare cu regretatul prozator Nicolae Danciu Petniceanu, alături de ceilalți invitați, de aproape și de mai departe, se afla și profesorul Gheorghe Rancu de la Șopotu Vechi. Numele îmi era cunoscut, despre calitățile și hărnicia dascălului și cercetătorului Gheorghe Rancu de pe Valea Almăjului auzisem, doar că nu ne întâlniserăm până atunci. De acest lucru s-a îngrijit scribul de Banat, Nicolae Danciu Petniceanu, cel care l-a adus la Bocșa pe Gheorghe Rancu, tocmai în ideea de a ne cunoaște și colabora în importante proiecte dedicate Banatului și oamenilor de aici.
Există în popor zicala „cine se aseamănă se adună”. Vreau să cred că așa s-a întâmplat și în cazul nostru. Mânați de aceleași preocupări și pasiuni pentru carte, pentru literatură, pentru actul cultural de calitate, pentru istorie, tradiție, artă și, evident, dragostea de oamenii făuritori și dăruitori de toate acestea, colaborarea nu a întârziat să apară.
Nu puține sunt evenimentele la care am participat împreună, bucurându-mă de prietenia și sfaturile colegiale (chiar părintești!) ale dlui. Rancu. Nu puține sunt momentele de discuții, unele aprinse, cu privire la diferite subiecte, pe diverse teme, cu argumente pro și contra de ambele părți, ca, în final, să găsim numitorul comun, iar eu, întotdeauna, să învăț câte ceva din toate acestea!
Harnic și pasionat, dl. Gheorghe Rancu a înființat un excepțional muzeu la Șopotu Vechi, un muzeu deschis tuturor celor care vor să vadă pe viu cum s-a scris istoria Văii Almăjului și care conține peste 3000 de piese, de la cioburi preistorice, până la obiecte din sec. XX.

La capitolul „carte și tipărituri” am contribuit și noi prin dăruirea câtorva numere din revista „Vasiova”, „foaia” de cultură realizată de scriitorul țăran Petru E. Oance (Tata Oancea) în perioada 1929 – 1947, dar și cu revista, mai nouă – „Bocșa culturală”, înființată în anul 2000.
Prin devotamentul și dăruirea sa ca dascăl, prin hărnicie și pasiune ca cercetător și scriitor, prin dragostea pentru oameni și respectul pentru înaintași, Gheorghe Rancu a pus Șopotu Vechi pe harta culturală și istorică a Banatului!
Născut pe plaiuri arădene, și-a dorit să păstreze cu sine leagănul copilăriei, adăugând numelui său cognomenul Bodrog (care vine de la localitatea Hodoș-Bodrog). De altfel, cu sufletul nu s-a îndepărtat niciodată de plaiurile natale, iar multele proiecte scriitoricești și de cercetare, dedicate unor oameni, fapte, locuri, instituții din această zonă, dovedesc acest lucru.
Domnul Gheorghe Rancu-Bodrog este fondatorul și redactorul-șef al revistei „Almăjul”, revistă de cultură , credință, școală, limbă și istoria neamului. De asemenea, semnează câteva volume importante, pe teme istorice, și sute de articole în reviste și publicații din țară și străinătate.
Este omul care a acordat sporită atenție Bisericii Ortodoxe din Almăj, întocmind câteva cărți privind istoria acestora; dar care, ca îngrijitor de ediții, a scos la iveală monografii ale Bodrogului Vechi, jurnale de război sau dascăli și scriitori importanți și cu vocație.

Din păcate, timpul nu a mai avut răbdare, iar dl. Gheorghe Rancu-Bodrog de la Șopotu Vechi s-a stins subit și mult prea devreme! În urma sa au rămas proiecte nedefinitivate, pe care, cu siguranță, Dacian, pasionat și harnic precum tatăl său, le va continua și desăvârși.
Iar noi, ceilalți, prin plecarea acestui emblematic dascăl și cercetător, am pierdut un veritabil sfătuitor și colaborator. Acum, vorbele sunt sărace și oricât de talentat ar fi cineva în alegerea cuvintelor, tot nu ar fi suficient de capabil să cuprindă complexa personaliate a acestui modest Dascăl de Țară!
Mulțumesc lui Dumnezeu că l-am cunoscut! Că am avut onoarea și bucuria să-i fiu adesea în preajmă! Că am beneficiat de povețele și discuțiile interesante și atractive, dar, mai ales, atât de necesare!
Dumnezeu să-l ierte și să-l odihnească! Sincere condoleanțe familiei sale, o familie frumoasă și unită!
Rămas bun, domnule Gheorghe Rancu!

Gabriela Șerban
și echipa „Bocșa culturală”

O zi atât de frumoasă de toamnă, dar atât de tristă, a fost ziua de 22 octombrie 2023. În Șopotul Vechi s-au adunat oameni de cultură, colegi, prieteni, rude, locuitori ai satului, foarte mulți oameni care l-au cunoscut, l-au stimat și l-au apreciat pe domnul profesor Gheorghe Rancu, toți au venit pentru a-și lua rămas bun de la acest om extraordinar, pe care l-am denumit, cu mult timp în urmă, ”Omul tuturor timpurilor”. Și într-adevăr așa o să rămână în sufletele multora.
Tot într-o zi frumoasă de toamnă l-am cunoscut acum 15 ani, fusesem invitată în stațiunea Băile Herculane, la un eveniment extraordinar dedicat scriitorului Ion Florian Panduru, era un simpozion omagial cu numele „Ion Florian Panduru” organizat cu sprijinul primăriei Mehadia, Liceului ”Hercules” din stațiunea Herculane, regretatul scriitor Nicolae Danciu Petniceanu și Societatea Literar-Artistică Sorin Titel din Banat. Au participat mulți oameni dedicați culturii, oameni care iubesc cu adevărat literatura, istoria, credința, unii dintre ei au venit de la sute de kilometri depărtare, fiecare având un cuvânt de spus despre liderul evenimentelor din anul 1989 în orașele de la poalele Domogledului, scriitorul de pe Valea Cernei, profesorul Ioan Florian Panduru. În cadrul acelui eveniment l-am cunoscut pe domnul profesor Gheorghe Rancu. Din primul moment, acest om calm, sigur pe el, un dascăl desăvârșit, mi-a transmis un gând de prietenie, am simțit respectul cu care trata simpozionul, dar și pe oamenii din jurul său. Simplu, onest, cu demnitate în ochi, domnul profesor Rancu mi-a oferit o zi plină de istorie și cultură, dar ce m-a făcut să-mi doresc a-l întâlni cât mai repede a fost povestea sa despre muzeul pe care mi-a spus că îl deține în localitatea Șopotul Vechi, județul Caraș-Severin. Dar nu a trecut mult timp și îndreptându-mă spre comuna Topleț, localitatea copilăriei mele, împreună cu soțul, Daniel Rogobete, am hotărât să mergem să vizităm muzeul domnului profesor Gheorghe Rancu. Valea Almăjului este foarte frumoasă, este „perla natură” oferită de Dumnezeu pământenilor. Ajunși în Șopotul Vechi, am bătut la ușa unei case pe care stătea zâmbind, ca o chemare, numele: -Colecție privată de etnografie și arheologie „Almăjul”-, am simțit că apăruse dintr-o dată în fața noastră un loc în care trecutul își scria memoriile. Cu zâmbetul său frumos pe față și cu multă bucurie, ne-a primit în casă, de fapt în muzeul care ne-a uimit, mi-am spus în gând: ”Doamne Dumnezeule, aici locuiește trecutul!” Acest om minunat, din prima clipă ne-a oferit speranța că totuși mai există români curați la suflet, români harnici peste măsură, adevărați. Am început să privim în jur și am fost fascinați de exponatele dispuse în cele patru încăperi ale acestei case, exponate care ne-au trimis din prima secundă în adâncul vremurilor, în acest loc binecuvântat de Dumnezeu erau adevărate colecții din gospodării țărănești, toate aranjate pe meserii și îndeletniciri specific, aici am găsit istoria poporului român, fiecare lucru în parte avea suflet, oameni buni, toate acele exponate astăzi sunt vii și vorbesc datorită domnului profesor, acolo locuiește sufletul acestui om. Așadar, am trăit momente unice în mijlocul unei colecții cu peste 2000 de obiecte, înscrisuri, documente, costume populare, felurite feluri de mobilier, zeci de icoane pe sticlă, obiecte de uz gospodăresc, obiecte de cult, moșteniri și înscrisuri de familie, cărți rare, am văzut o expoziție a revistelor de cultură sătești, aici am regăsit istoria Primului Război Mondial, o istorie atât de vie. Mă uitam la gesturile acestui domn, cu câtă bucurie ne prezenta obictele vechi, parte din neamul românesc, din ființa noastră, aici se măcina timpul, în această zonă care acum este împânzită de mori de apă, războaie de țesut, șpălțacuri. În jurul meu prindeau viață toate clipele, eram doar noi și istoria care ne prezenta un film cu trecutul. Cu inima deschisă și sufletul curat, colecționarul Gheorghe Rancu ne plimba prin aceste încăperi în care toate parcă trăiau în pace și prosperitate lăudând țăranul roman, apreciind țara românească. Trebuie să ai suflet mare ca să oferi istoriei ani, zeci de ani din viață, pentru a colecționa obiecte ce rămân la loc de cinste în viața tuturor românilor. Într-adevăr domnul profesor, colecționarul, omul de cultură, ziaristul Gheorghe Rancu, membru UZPR, a trăit în mediul sătesc, desfășurându-și activitatea peste 50 de ani, implicându-se în viața satului atât ca dascăl cât și ca cetățean, dar foarte important este că și-a luat numele și de Bodrog pentru a nu-și uita rădăcinile, oare câți români au făcut așa ceva? Am fost onorați să îl avem ca invitat de seamă în localitatea Topleț, atunci când am organizat lansarea de carte a poetului Gheorghe Băltean, dar și în orașul Lugoj la diferite evenimente. Vizitele sale la Teatrul Municipal ”Traian Grozăvescu” Lugoj au făcut o mare bucurie actorilor lugojeni, mai ales doamnei Maia Voronca, actriță și regizoare a Teatrului ”Traian Grozăvescu”, toți actorii având un deosebit respect pentru domnul profesor Rancu.
Spun cu fermitate, spun sincer și cu bucurie nemăsurată: la Șopotul Vechi, Gheorghe Rancu a scris o pagină de istorie în societatea românească, o pagină de istorie în care se oglindesc patru încăperi unde am putut să admir obiecte importante pentru poporul român, lucruri care mi-au rămas în minte pentru totdeauna, fiind un muzeu aparte în care fiecare exponat are povestea lui, iar diversitatea acestuia este uimitoare: râșnițe, pietre de râșnițe, obiecte personale ale episcopului Iosif Traian Bădescu, printre care brichetă de birou gravată și aurită. Perioada turcească ilustrată la Muzeul din Șopot, multe și minunate sunt tainele ce le ascund meleagurile de pe Valea Almăjului. De la monede romane la flori de mină, de la costume populare la fragmente din epoca bronzului, de la unelte agricole la sute de fotografii și cărți, au fost toate adunate într-o viață de om, dar cu câtă dragoste și pasiune!
Mă bucur că l-am cunoscut pe ”Omul tuturor timpurilor”-Gheorghe Rancu Bodrog, acest om nemaipomenit de binevoitor care a dat speranță tuturor celor care i-au împărtășit ideile culturale, iar ca român, mă bucur enorm că am avut ocazia să intru în lumea unui trecut, o lume care mi-a oferit tot ceea ce am crezut că am pierdut, sau am uitat, sau a dispărut și anume: VALOAREA, să ai un lucru important și să-i dai valoare înseamnă foarte mult pentru existența noastră ca popor. Mă întreb, cu câtă dragoste a muncit acest om pentru Almăj, pentru oameni, pentru familie, pun această întrebare gândindu-mă la întreaga activitate a sa, la nopțile nedormite, la zile, luni, ani, chiar zeci de ani trăiți sub semnul căutării acestor obiecte de o foarte mare importanță, câtă muncă de lămurire cu sătenii și nu numai, câte drumuri, intervenții, chiar și bani oferiți acelora care dețineau obiectele. Oare câți români au fost și mai sunt în țara noastră de talia domnului Rancu? Oameni dedicați istoriei, tradiției, credinței, culturii noastre. Întotdeauna: Omul sfințește locul!
Într-adevăr, ”Omul tuturor timpurilor”, Gheorghe Rancu –Bodrog- a sfințit locul în care a trăit, a pus pe harta țării noastre importanța unui sat care strălucește atât prin frumusețea dată de la Dumnezeu cât și prin activitățile, realizările acestui domn minunat, un om care și-a dedicat viața meseriei de dascăl, un colecționar ce a îndrăznit să deschidă poarta Colecției de etnografie și arheologie „Almăjul” organizând pe parcursul anilor expoziții la nivel local, județean, interjudețean, national și international. Minunatul domn profesor Gheorghe Rancu a fost adus pe pământ cu un scop și acest scop ne definește pe noi ca oameni care iubesc viața, poate de aceea facem lucruri benefice societății, iar activitatea sa competentă atât în plan profesional cât și în aceea de scriitor, publicist, monografist a arătat un caracter puternic, frumos, demn. Îi vom păstra vie memoria în gândurile și inimile noastre! Dumnezeu să-l odihnească în pace pe domnul profesor Gheorghe Rancu Bodrog!

Maria ROGOBETE 23.10.2023 Lugoj Membru UZPR

L-am cunoscut pe profesorul Gheorghe Rancu când aveam cu puțin peste 20 de ani și acum am ajuns la aproape 75 de ani, când încep să evoc câteva momente din acest segment de viață, în care omul apare măreț în modestia și calda lui omenie, pătruns de înaltă demnitate umană.
Născut la 2 aprilie 1946 în localitatea Bodrog, județul Arad, din părinți harnici și plini de înțelepciune. A fost crescut într-o morală a binelui, a adevărului, a dreptății, a frumosului, a iubirii de neam și suprema iubire de Dumnezeu.
La absolvirea Institutului Pedagogic din Arad, în anul 1966 este repartizat ca învățător în Țara Almăjului, la școala din Stăncilova, comuna Șopotu Nou. După câțiva ani se transferă la școala din Șopotu Vechi. Aici o întâlnește pe colega mea, doamna Elena, una dintre cele mai frumoase fete din Almăj, cu care, prin Sfânta Taină a cununiei formează o frumoasă familie, în care apar doi copii ca doi îngeri.
S-a oprit în această minunată vale pentru că a găsit aici atmosfera aceea tainică, încărcată de spiritualitate profundă și pură, ce dă sensuri umanitare cu caracter temeinic românesc, cât și sacralitatea familiei.
Fire complexă, se implică de la început în viața așezării din apropierea râului Nera, Șopotu Vechi, cu pasiune și simț de răspundere. Alături de activitățile didactice, se preocupă de acțiunile culturale ale școlii, ale Căminului Cultural, dovedindu-se un înzestrat animator cultural. Astfel și-a făcut un ideal din ridicarea culturală a satului și a lumii lui mirifice.
Ajuns om al școlii, prin vocație și didactică eficientă, a pregătit generații de cetățeni onești și iubitori de adevăr, care apreciază munca și rosturile ei ca valori supreme ale existenței. A căutat să facă din elevi oameni mai buni, mai înțelegători, mai deschiși la suferințele celor din jur, umplându-le sufletele de iubire și bucurie. Calitățile de om și dascăl l-au recomandat pentru Universitatea din Băile-Herculane, ca profesor și ca director administrativ, pe parcursul existenței sale. Aici a păstorit câteva generații de absolvenți ai învățământului pedagogic și universitar.
În Țara Almăjului a găsit poate taina orizontului spațial blagial al esențelor de suflet, o flacără pururea nestinsă. Loc străbătut de râul Nera, ce adună în albia sa pâraiele repezi, spumoase și bogate în păstrăvi, ce duce în valuri, spre Dunăre și mare tristețile și bucuriile almăjenilor. Printre dealurile line ale Almăjului sunt poteci ce duc spre așezări preistorice, care au luminat viețile strămoșilor în clipe de restriște. Vetre care mai păstrează încă lumina și căldura dătătoare de viață.
Permanentele și profundele meditații ale firii, acuta nevoie de comunicare, îi cer noi mijloace de exprimare, astfel că pe lângă activitatea didactică și de animator cultural, începe cercetarea trecutului istoric al românilor almăjeni, scormonind pământul și arhive locale și naționale. Cercetează biserici ortodoxe, el însuși fiind un credincios al ortodoxiei.
Am constat, la Gheorghe Rancu, încă din tinerețe și toată viața apoi, o sete arzătoare de a cuprinde cât mai mult și mai adânc din tot ce ține de popor, oameni, obiceiuri, limbă, cântec și port. Trebuia însă pornit de la istorie, de la specificul spiritual românesc, de origine țărănească, de la ideea de a ne apropia tot mai mult de origini, pentru a fi în stare să evidențiem mai clar esențele, ,,lamura”. Astfel, ca la Nichifor Crainic, pe linia lui Heidegger, găsește pe drept, în trecut, în stare mult mai pură, esența ortodoxismului nostru, ca lege strămoșească. El iubește acest trecut pentru că este al nostru, este devenirea noastră, face parte din ființa noastră, dă românului sentimentul străvechimii, al întâietății, al autohtoniei și al stăpânirii asupra lui.
Crezul cercetătorului Gheorghe Rancu este că numai păstrarea ,,Sfintei Tradiții” românești și creștine se poate opune, cu succes, tăvălugului marii globalizări. În acest scop, a adunat toată viața piese și obiecte de arheologie și etnografie, întemeind un muzeu minunat și o expoziție permanent în propria casă. Din scrierile sale reiese că iubirea trecutului și a eroilor săi dă nimbul de frumusețe și măreție istoriei românești și ridică, în oamenii almăjeni, bărbăția la înălțimea munților Almăjului și Semenic.
În Gheoghe Rancu se completează armonic cercetătorul, dascălul, omul de reflecție și atitudine spirituală, cel care vede în ortodoxie ,,un element de originalitate organică”, cum spunea Mircea Eliade. În el am surprins întâlnirea frumosului cu adevărul, ce stă la originea echilibrului sufletesc. Este aici o tainică corespondență între sfințenia și miracolul vieții, între divin și uman, între terestru și cosmic. În ce a făcut și face se simte puterea Duhului Sfânt, care învăluie ocrotitor sufletul omului, în neliniștea vremurilor actuale. Aici sufletul găsește liniștea și echilibrul țăranului român.
După ce l-am cunoscut mai bine s-a creat între noi o relație spirituală, bazată pe respect reciproc. Am început să-l prețuiesc tot mai mult. Mă atrăgea la el bunătatea-i primară, o bunătate ce venea din adâncul firii sale, din felul cum privește dimensiunile complexe ale vieții în care se implică generos și profund, cum profund își iubește familia, soția și copiii, de asemenea prietenii. Întâlnim la el un cult al prieteniei.
Nu este eveniment cultural mai important, în județ, în țară și afară, la care să nu participe cu fapta și cu vorba. Este membru a numeroase asociații culturale. Participă la întâlniri și simpozioane de la Arad, Timișoara, Reșița și Caransebeș, Mehadia și Turnu-Severin, în Serbia (Uzdin). A organizat și organizează numeroase manifestări culturale în Țara Almăjului. Este izvor de energie și credință în desăvârșirea idealurilor pe care și le-a propus. Întâlnim la el un simț special al descoperirii și valorificării documentului istoric. A fost și este un stâlp de temelie al școlii și satului, unde a înțeles să fie prezent cu lumina sa călăuzitoare. Sufletul și conștiința românească are nevoie de asemenea personalități. Lucrarea profesorului Gheorghe Rancu nu poate fi considerată altceva decât o biruință a adevărului, a binelui și frumosului.
Peste tot, pe cărările purtate de destin, în școală, la diferite examene cu elevii și studenții, în cadrul acțiunilor culturale, în relațiile interumane a dus cu el omenescul și grija pentru semeni.
Bilanțul celor 77 de ani de viață și peste 40 de ani de dăscălie este încărcat de împliniri în munca la clasă, în scris și în sumedenia de alte activități, dând imaginea unui om al gândului sacru, cu suflet de creștin, un model de viață și creație.
Acum când a fost chemat la viața veșnică – 19 oct. 2023 – ne rugăm la Bunul Dumnezeu să-i asigure liniște și pace printre îngeri și ceilalți sfinți din cer. Să-l ierte Dumnezeu pe bunul nostru prieten și să-i dea odihnă veșnică. Condoleanțe familiei!

Profesor Pavel PANDURU

În perioada 18 octombrie – 5 noiembrie a.c. – după cum ne-a informat căpitan Murguleț Denis Luiza (foto) în calitate de persoană de contact a Inspectoratului de Jandarmi Județean Hunedoara – tinerii care doresc să devină jandarmi se pot înscrie pentru a participa la concursul de admitere în instituţiile de învățământ postliceal ale Jandarmeriei Române. Sunt disponibile 700 de locuri pentru sesiunea octombrie 2023 – februarie 2024, după cum urmează: Şcoala Militară de Subofiţeri Jandarmi „Grigore Alexandru Ghica” Drăgăşani: 350 locuri (din care 3 locuri pentru romi şi 3 locuri pentru alte minorităţi); Şcoala Militară de Subofiţeri Jandarmi „Petru Rareş” Fălticeni: 350 locuri (din care 3 locuri pentru romi şi 3 locuri pentru alte minorităţi).
Cererea-tip de înscriere precum şi, după caz, consimţământul privind solicitarea extrasului de pe cazierul judiciar de către unitatea de recrutare (modelele sunt postate pe site-ul I.J.J. Hunedoara) se completează de către candidat în mod lizibil, se semnează și se transmit, exclusiv în format electronic, la adresa de e-mail resurseumane@jandarmihunedoara.ro, până la data de 05.11.2023, inclusiv în zilele de sâmbătă și duminică.
Data limită pentru depunerea dosarelor în volum complet este 24 noiembrie 2023.
Informaţii suplimentare se pot obține la reşedinţa Inspectoratului de Jandarmi Județean Hunedoara sau la numărul de telefon 0254/228910, interior 24407.
Mai multe detalii se regăsesc pe site-ul Jandarmeriei Hunedoara: https://www.jandarmihunedoara.ro/ la secțiunea „Carieră”, precum și pe site-urile fiecărei instituții de învățământ: Școala Militară de Subofițeri Jandarmi ,,Petru Rareș” Fălticeni, http://www.jandarmeriafalticeni.ro; Școala Militară de Subofițeri Jandarmi ,,Grigore Alexandru Ghica” Drăgășani, http://www.scoaladragasani.ro.

Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR

Având în vedere obiectivele specifice ale Inspecției Muncii stabilite atât prin lege, cât și prin Programul Cadru de Acțiuni al Inspecției Muncii pentru anul 2023, Inspectoratul Teritorial de Muncă Hunedoara – după cum ne spunea Cristina Creț în calitatea sa consilier CRP (foto) – a desfășurat recent campania națională privind verificarea modului de respectare de către beneficiari a prevederilor Legii nr. 52/2011 privind exercitarea unor activități cu caracter ocazional desfășurate de zilieri, republicată, cu modificările și completările ulterioare și a normelor metodologice de aplicare ale acesteia, prin acțiuni de control cu caracter inopinat.
În cadrul acestor acțiuni de control, s-a urmărit modul în care beneficiarii aplică și respectă cerințele prevederilor Legii nr. 52/2011 din domeniul relațiilor de muncă, referitoare la durata activității ocazionale care poate fi exercitată în temeiul prevederilor prezentei legi, înființarea, completarea și prezentarea registrului de evidență a zilierilor, dovada plății remunerației cuvenite zilierului și folosirea zilierilor pentru alte activități decât cele expres reglementate de lege.
Scopul campaniei a fost de a diminua consecințele sociale și economice negative rezultate din nerespectarea de către beneficiarii din domeniile controlate și determinarea beneficiarilor de a respecta obligația de a înființa, completa și prezenta registrul de evidență a zilierilor și de a transmite un extras al acestuia la Inspectoratul Teritorial de Muncă în raza căruia se află sediul societății.
În cadrul acestor acțiuni de control, s-a urmărit creșterea gradului de conștientizare a beneficiarilor și a zilierilor care desfășoară activități cu caracter ocazional în domeniile stabilite de către legiuitor, în ceea ce privește necesitatea aplicării și respectării prevederilor legale în domeniul relațiilor de muncă, stipulate de Legea nr.52/2011.
Cu ocazia acestei campanii, Inspectoratul Teritorial de Muncă Hunedoara a efectuat controale la un număr de 24 de beneficiari din județul Hunedoara, pentru care desfășurau activitate un număr total de 595 zilieri, din care 278 femei, 317 bărbați și 14 tineri sub 18 ani.
Pentru neconformitățile identificate, inspectorii de muncă I.T.M. Hunedoara au dispus 17 măsuri de remediere a acestora și au aplicat 5 sancțiuni contravenționale.
Având în vedere complexitatea relațiilor de muncă, considerăm că acest tip de controale tematice reprezintă un cadru legal, coerent și preventiv de acțiune în vederea respectării legislației specifice de către toți angajații și angajatorii.

Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR

• UZPR

Suferințele generate de „democrație” capătă un fenomen deosebit de complex, de masă, în timpul oricărei crize. În opinia mea, acest regim democratic nu evoluează programat. Mai mult, are momente când stă pe loc, când dă înapoi, iar uneori merge doar înainte.

În perioadele de criză cetăţenii resimt toată răutatea și neomenia așa-zisei „democrații” – căci noi, făcătorii de presă regională, privim atent la ce ni se întâmplă acum. În ciuda unui context posomorât, ziarul  tradițional (pe hârtie) a  rezistat. Inima lui mai poate bate mulți ani de acum înainte, nefiind nicidecum mâncată de carii. Ei bine, ne aflăm în  faţa unui obstacol enigmatic – dincolo stând prevestitorii. Ei spun că în câțiva ani nu vor mai exista ziare tipărite. Ceea ce observăm sunt numai urmele lăsate de picioarele timpului. Dar şi urmele celor care vor să stăpânească lumea…

Astăzi  noţiunea de internet a  intrat în uzul comun. Să nu uităm că scrisul românesc a fost pus  neîntrerupt  în slujba naţiunii, fără  nicio instrucţiune venită din exterior. Suntem îndreptăţiţi să spunem că scrisul românesc a fost un mod de a ne exprima ca naţiune, ca  popor – nu numai de când există îndeobşte cunoscut scrisul. Noi suntem primul popor din lume care a inventat scrisul. Avem dovezile care arată că există dinainte de Mesopotamia!  Este foarte necesar să ne menținem scrisul – deoarece este un mijloc unde ne-am exprima existența.

Cu un cuvânt, noi trebuie să mergem singuri către viitor. Presa tipărită este condamnată, dar există încă. Subliniez cu multă justificare întristatul fenomen privind decăderea civilizației – simțită prin rezultatele nesatisfăcătoare ale situației  actuale. Trăim într-o atmosferă ostilă – refractară faţă de tot ce reprezintă progres. Sunt posibile toate erorile de la calea dreaptă a culturii autentice. Când privim lumea cu ochii noştri, fiecare dintre noi are un orizont îngust, un câmp vizual redus, ținând cont că  orizontul întregii lumi este infinit. Dar trebuie să știm să privim. Pe măsură ce planul se înrăutățește, situația devine din ce în ce mai clară. 

Generația mai tânără preferă formulele electronice de comunicare, acest lucru nefiind un dezavantaj – dar astăzi putem constata că fenomenul de substituire a profesionalismului cu amatorismul (social media) este în plină ascensiune. În această lume vie, plină de schimbare, nu oricine  are acces să  scrie într-un ziar tipărit. Însă oricine își poate construi un blog sau un site web. Unele site-uri se citesc și se admiră  între ele. Nu mai contează informația reală, deci verificată – ci știrea șocantă. Este posibil ca  presa tipărită să devină o resursă  aproape aristocratică de informație și să fie preluată treptat și de cei inteligenți care comunică electronic, adică să devină mai mult o sursă credibilă pentru mulțime. 

În concluzie, menținerea presei tipărite depinde de factorii care vor influența societatea în viitor.

Florenţ Mocanu / UZPR

senior editor şi redactor şef al ziarului regional „Gazeta Munteniei”

(Revista UZP, nr. 31/2023)

• UZPR

Pe 19 octombrie, la TVR Internaţional debutează un nou proiect editorial dedicat comunităţilor româneşti din afara graniţelor, realizat cu sprijinul Departamentului pentru Românii de Pretutindeni.

 Echipa TVR Internațional – formată din Mihaela Iamandei, jurnalist și realizator, și Claudiu Petringenaru, director de imagine – a străbătut Voivodina, prin sate și orașe precum Vârșeț și Torac, considerate centre de cultură și spiritualitate românească în această peninsulă de latinitate din Republica Serbia. O radiografie a comunității istorice de români din Provincia Autonomă Voivodina este surprinsă în primele patru episoade ale noii serii de reportaje prezentate de postul TVR destinat românilor din diaspora sub genericul „Prezențe românești” în Banatul sârbesc.

În reportajele pe care TVR Internaţional le va difuza în zilele de 19, 20, 21 și 22 octombrie, de la ora 19.30, telespectatorii vor afla despre activitatea instituțiilor culturale – publicații, evenimente, construcții -, precum și despre personalități românești recunoscute la nivel internațional.

În contextul în care populația de origine română scade vertiginos și numeroase sate se depopulează, iar școlile și alte instituții își închid porțile, aflăm cum și unde se învață în limba română în Voivodina, în noua serie de la TVR Internaţional. „Anual, se editează între 20 și maximum 40 de manuale. Asta în primul rând pentru că tot mai puțini elevi se înscriu la școlile cu predare în limba română. Manualele sunt cumpărate de către familiile elevilor și urmăresc strict programa ministerului sârb al educației, diferită de cea din România”, explică Anișoara Țăran, redactor de carte în limba română, Institutul pentru Manuale.

 Tot în reportaje de la TVR Internaţional vom cunoaște oameni care pot deveni vectori de imagine pentru aceste comunități, dar și pentru România, așa cum este doctorul Ioan Sfera, de la Spitalul din Vârșeț. Ion Sfera este poate cel mai cunoscut medic de origine română din Serbia, după ce a fost premiat de Uniunea Europeană pentru un proiect revoluționar de Telemedicină, implementat simultan, între 2010 și 2012, în Serbia, la Spitalul general din Vârșeț, și în România, la Spitalul Județean din Reșița. „Am primit premiul în calitate de cetățean al Serbiei, proiectul fiind româno-sârb. Am fost chemat la Bruxelles pentru a ridica acest premiu, de fapt, o diplomă de recunoaștere a succesului proiectului de Telemedicină pe care l-am implementat în România și la Vârșeț. Am mers la Bruxelles cu bani din România, din Serbia mi s-a spus că nu sunt bani. Acum proiectul este în impas pentru că banii s-au terminat. Telemedicina nu se mai face în prezent decât în interiorul celor două spitale și între cele două spitale. Nu mai putem consulta medici din alte țări”, a declarat echipei TVR dr. Ion Sfera, medic de Medicină Internă, Spitalul General din Vârșeț, R. Serbia.

În ce măsură circulația turistică include cultura românească din Banatul sârbesc și susține economic și cultural mica Românie rămasă în afara Cetății, în Serbia, vom afla de asemenea din filmele echipei TVR Internaţional.

Poveştile românilor din Voivodina vor putea fi urmărite sub genericul „Prezenţe româneşti” în Banatul sârbesc, la TVR Internaţional şi pe platforma tvrplus.ro, în perioada 19 – 22 noiembrie, la ora 19.30 (joi-duminică).

Acest proiect a fost realizat cu sprijinul Departamentului pentru românii de pretutindeni.

„Decada Culturii Germane în Banatul Montan”, ediția a XXXIII-a, a devenit istorie… În perioada 1 – 17 octombrie 2023, cel mai important ciclu de manifestări culturale ale etniei germane din acest spațiu s-a desfășurat în 10 zile calendaristice și a demonstrat că, chiar dacă trăim cu toții timpuri complicate, dacă există voință, se găsesc și soluții pentru a merge mai departe. Căci numai împreună vom reuși să mergem mai departe…
Organizatorii principali și ai acestei ediții au fost Forumul Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin și Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților Reșița.
Anul acesta au fost organizate 48 de manifestări în 11 localități ale județelor Caraș-Severin și Timiș. Având sprijinul oferit constant de Ministerul Culturii, al Bibliotecii Județene „Paul Iorgovici” Caraș-Severin, al Departamentul pentru Relații Interetnice, precum și al altor instituții și organizații, manifestarea de răsunet în mediul cultural de limbă germană din spațiul estic și central european, „Decada Culturii Germane în Banatul Montan”, ediția 2023, s-a dorit a fi, ca și cele din anii precedenți, o punte de legătură între ceea ce a fost și ceea ce va fi de acum înainte.

Erwin Josef Țigla