4 decembrie 2023, ora 17.00, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:
Prezentare de carte în limba română, în prezența autorului, dr. Franz Metz (München / Germania): „In E-Dur. Otto Sykora und die heitere Musikgeschichte des Banater Berglands“ = „În mi-major. Otto Sykora și istoria muzicală a Banatului Montan”, apărută la Edition MUSIK SÜDOST München, 2023. La prezentare va participa și prof. dr. Damian Vulpe (Timișoara).
Participă Corul „Franz Stürmer“ (dirijoare: prof. Elena Cozâltea).
Buchpräsentation in rumänischer Sprache: „In E-Dur. Otto Sykora und die heitere Musikgeschichte des Banater Berglands“, erschienen bei Edition MUSIK SÜDOST München, 2023, mit dem Autor Dr. Franz Metz (München). Als Gast kommt nach Reschitza auch Prof. Dr. Damian Vulpe (Temeswar).
Mit der Teilnahme des „Franz Stürmer“-Chors (Dirigentin: Elena Cozâltea).
Gheorghe Azap, un mare poet din Banat și din România, s-a născut la 26 iulie 1939 în satul Ticvaniu Mic, județul Caraș Severin. A urmat cursurile școlii generale la Oravița, în apropierea satului natal, iar liceul, secția serală, la Anina. Nu și-a putut continua studiile din cauza sărăciei, iar cultura – remarcabilă, după cum ne-o dovedește creația sa – și-a însușit-o prin resurse proprii. A exercitat diverse profesii: vopsitor, expeditor forestier, voiajor comercial, învățător suplinitor, pictor de firme, muncitor necalificat (1959-1971); revine în satul natal (1972). Colaborează la: „Caraș-Severinul literar și artistic”, „Flamura”, „Timpul”, „Luceafărul”, „Orizont”, „Drapelul roșu”, „România literară”, „Semenicul”, „Steaua”, „Transilvania”, „Tribuna” etc. A debutat în 1958 în presa timișoreană și a re-debutat în revista clujeană „Tribuna”. Editorial, numele îi apare pentru prima data în antologia „Uneori zborul” (șapte poeți tineri), apărută în 1973 la Facla. Placheta „Roxana, Roxana, Roxana” i-a fost premiată de Asociatia Scriitorilor din Timișoara.
Volume de versuri: Maria-o caterincă zbuciumată, Timisoara, Editura Facla, 1975; Bocceluța cu plăpânde, București, Editura Albatros, 1977; Roxana, Roxana, Roxana, Bucuresti, Editura Albatros, 1978; Etetera, Timisoara, Editura Facla, 1979; Cântece ștrengărești, București, Editura Cartea Românească, 1981; Cuibușorul nostru de nicicând, Timișoara, Editura Facla, 1982; Ultimul exemplar, București, Editura Cartea Românească, 1987. Vreo carte (Curriculum vitae), versuri, Timișoara, Editura Marineasa, 1995; Tereremul ocarinei, versuri, Timișoara, Editura de Vest, 1995; Una sută de catrene drese-n damf de damigene. Pagini din viața mea cu popas lângă canea, Reșița, Editura Modus P.H., 2001. Volume colective: La cota fierbinte. Culegere de versuri a cenaclelor literare, Reșița, 1972; Uneori zborul: șapte poeți tineri Timișoara, Editura Facla, 1973; Purtând în noi eterna Românie, Reșița, 1975; Toată bucuria gliei, Reșița, 1977. Premii: Premiul Uniunii Scriitorilor din România, Filiala Timișoara (1995), Diploma de excelență (1999); Premiul special pentru întreaga operă (2001). Sursa: poeziile.com, poezie.ro
Maria Radu Novac, colega mea la redacția ziarului „Revoluționarul”, născută și ea la Ticvaniu Mic, l-a cunoscut pe poetul Gheorghe Azap și prin cuvintele ei vom stârni memoria să-l aducă iarăși în fața noastră pe acest mare poet, pe nedrept uitat.
Maria Radu Novac: L-am cunoscut pe Gheorghe Azap. A fost cu 10 ani mai mare și chiar mi-a dedicat poezii. Am toate cărțile lui cu dedicație și le apreciez că poeziile lui erau originale și aproape de sufletul meu. Poetul a fost foarte legat de Oravița, de oaza de cultură din acest vechi oraș. În biografia lui nu sunt multe informații despre familie și vremurile acelea. Au fost vremuri tulburi și grele. În 1940 a început războiul, mulți din tinerii satului, ca și tatăl meu au fost trimiși pe front, unii nu s-au mai întors… Apoi comuniștii ne-au luat pământul și animalele la CAP. Tatăl scriitorului, Gheorghe Azap a fost tâmplar, a făcut sculptură în lemn… iar mama, Elena, a făcut croitorie și broderie. Lucrările ei au fost opere de artă. În sat i s-a spus „PIȚA” de la pictat… a fost o artistă a lucrului cu acul. În vremea aceea exista respect în comunitatea satului… noi, tinerii le spuneam „sărut- mâna”, vârstnicilor, mama lui Azap era „mama Lena” iar tatăl, „Uica Gheorghe”. Așa m-au educat părinții mei… nu conta că eram studentă sau profesoară. Acesta era mediul în care s-a dezvoltat talentul și personalitatea poetului. Casa părintească a poetului era vizavi de Căminul cultural al satului… era fanfară, cor, pregăteam spectacole, teatru, am jucat piesele clasicilor români… Se organiza și joia tineretului… veneau studenții acasă la tatăl meu că să mă invite la dans. Era respect. Din clasa a 5- a la Ticvaniu Mare, la gimnaziu, aveam pian in sala de clasă. La noi încă dinainte de al doilea război mondial, erau țărani liberi cu avere… dovadă sunt cărțile funciare de pe vremea imperiului. Cei înstăriți și-au trimis copiii la facultate, cum ar fi și socrii Liei Lucia Epure. Și noi cei născuți după război am mers toți la studii superioare… După 1974 când m-am căsătorit cu un coleg, profesor de sport, Adam Ioan, l-am vizitat des pe Ghiță AZAP, la Casa părintească. Avea o cameră separată de restul casei înțesata de cărți, reviste și ziare care erau lumea lui pentru că era la curent cu tot ceea ce a apărut la edituri, cu cronicile literare… Era abonat la revistele literare și la ziarul local… faptul că locuia la sat nu l-a izolat de fenomenul literar. Am păstrat cărțile lui cu autograf și știu data când l-am vizitat; făceam provizii de cafea pentru vizită ca să stăm să despicăm firul poeziei… La Ghiță Azap te izbeau ochii lui albaștri, un albastru intens, ochii unui om inteligent. Te fixau ca o menghină… Am făcut studii superioare filologice la Universitatea clujeană și am studiat scriitorii rusi. Unii l-au comparat pe Azap cu Esenin, un poet deprimant. Azap avea acoperiș deasupra capului, era cu părinții, mama Lena îi gătea… era un boem însurat cu Poezia, îmi asum când spun că nu era un poet deprimat.
Poetul a folosit cuvintele regionale pentru a da culoarea locală și a-și nuanța ideile… „Sa nu m-aștepți în gară, singur vin, iau taxiul și pic la tine-n noapte aduc și o vadra, din Ticvan, cu vin, că te-oi fi lihozit de zăr cu lapte.”
Gheorghe Azap – Scrisoare din tren.
Gheorghe Azap a debutat editorial destul de târziu. În 1975 apare volumul de poezie „Maria – o caterincă zbuciumată” la Editura Facla din Timișoara. Referitor la muza poetului pentru această carte pot să spun că satul meu e mic, iar toți ne cunoașteam bine. La acea vreme, consăteana mea, Epure Maria, era muza poetului, era o domnișoară dulce, studentă la Filologie… În repetate rânduri, poetul i-a împrumutat cărțile pentru bibliografia cerută la facultate. În sat i se spune Lia a lu Balu. Balu era un supranume, o poreclă din bătrâni, cum de altfel aveam toți din sat, care te individualizează ca familie. Neamul lor este blond cu ochii albaștri dar Lia este șatenă… Actualmente, muza poetului se numește Ignea Maria și locuiește la Timișoara. Al treilea volum de poezie a fost „Roxana, Roxana, Roxana”. Fata care l-a inspirat, Roxana, a venit la Ticvaniu numai în vacanță… ea locuia la Constanța. Era din familia Mariei… prima muză, acolo au fost toate fetele frumoase! Într-o revistă, nu-mi amintesc numele, o doamnă scria că poetul a iubit studentele de la Cluj. Am găsit în volumul „Etetera” o strofă din poezia
Desigur că odată va fi ca niciodată
” TE duci: – să bei din Someș un bolovan de Lethe; – să mă trezești în racla uitării vehemente; Și-mi iei din sat pistruii celei mai bune fete, Și serile parcurse cu dânsa-n farniente”
Cum eu am fost singura studentă la Cluj din sat, am citit doar… și am zâmbit. Nu ma fălesc cu poezii pentru ca nu am știut ca sunt muză. Eu mi-am văzut de carte… Am corespondant cu poetul care-mi urmărea parcursul jurnalistic și mă felicita pentru articolele publicate. Păstrez câteva scrisori cu scrisul lui elegant, caligrafic. La moartea poetului, din 9 noiembrie 2014, a rămas a rămas în pământul satului natal … În memoria lui, poetul Costel Simedrea a scris:
„Nea Ghiță mi-a fost tată, frate, prieten, dar tot nu știu cine mi-a fost… Știu cine nu e… Omul acesta nici măcar nu e mort. El este doar plecat într- un cer și poate acolo este fericit”
Costel Simedrea vine des la mormântul poetului la Ticvaniu Mic, de cele mai multe ori e însoțit cu alți colegi și recită din poeziile lor pentru cel care a fost un mare poet, Gheorghe Azap. Gheorghe Azap a lăsat o lume plină de amintiri frumoase și undeva în cer bucură îngerii cu poeziile lui. Odihnă veșnică, dragă Ghiță Azap!
Cărțile lui Gheorghe Azap
Maria Radu Novac recitând versurile lui Gheorghe Azap la Oravița, 24 noiembrie 2023.
Fotografii la înmormântarea lui Gheorghe Azap oferite de Dorina Enuica.
În 3 decembrie, credincioșii catolici de rit apusean (latin) intră în perioada numită Advent. În organizarea actuală a liturghiei romane, Adventul se plasează la începutul anului bisericesc. Anul liturgic începe cu prima duminică a Adventului, deoarece totul începe în Biserică cu venirea lui Cristos. Termenul latin „adventus” înseamnă „sosire” și semnifică o perioadă de pregătire dinaintea Crăciunului. Cei care cunosc obiceiurile tradiționale ale catolicilor de rit apusean știu faptul că în această perioadă ei își pun în casă o coroniță din brad cu patru lumânări, de cele mai multe ori de culoare roșie. Cele patru lumânări reprezintă cele patru duminici de Advent. În fiecare duminică se aprinde câte o lumânare în plus, în așa fel încât, în ultima duminică, vor arde toate cele patru lumânări. Acest obicei cu coronița de advent se regăsește și în multe case catolice din Banatul Montan.
Ziua de 1 Decembrie este Ziua Naţională a României. Deci este şi ziua românilor basarabeni. Fiindcă România este şi ţara noastră, cu care ne leagă aceeaşi limbă, istorie, aceleaşi tradiţii şi dureri.
1 Decembrie nu este doar sărbătoarea, cum afirmă unii conaţionali de-ai mei, a ţării de dincolo de Prut, dar a tuturor românilor, indiferent unde s-ar afla aceştia, pentru că suntem un singur popor – român.
În momentul actual, Basarabia este ca un copil orfan, care continuă să rătăcească pe străzile întunecate ale istoriei. Şi, obosit de atâta căutare, vrea să fie recunoscut, îmbrăţişat şi să se întoarcă acasă. Dar, din păcate, încă nu-şi poate găsi drumul, pentru că a fost înstrăinat prea multă vreme.
Iar la această rătăcire contribuie propaganda rusească, care în ultimii ani e mai agresivă ca niciodată. Pe reţelele de socializare, şi nu numai, se duce o luptă acerbă contra noastră. Tot felul de indivizi plătiţi promovează moldovenismul şi ne inventează o altă istorie, încercând să ne convingă că moldovenii şi românii nu sunt aceiaşi.
Ei ne învăţă cum să ne urâm pe noi înşine şi cum să ne urâm propria ţară şi identitate. Mă bucur că în acest an s-au închis mai multe posturi de televiziune ruseşti. Ele trebuiau să fie anihilate încă acum 30 de ani. Iar, în locul lor, să avem cât mai multe posturi româneşti, unde să se vorbească despre suferinţa acestui neam. Cât mai multe emisiuni ca „Lecţia de istorie”, moderată de Victor Munteanu la TVR – Moldova, şi care ar fi bine să fie difuzată pe toate posturile naţionale, ca să ne amintim cine suntem. Fiindcă mulţi dintre basarabenii noştri, cu regret, sunt încă uşor de manipulat de cei care nu se mai satură de pământ, iar ei nu-şi dau seama.
Anul trecut, aflându-mă împreună cu o delegaţie de la Bucureşti în Cimitirul Ortodox Central din Chişinău, la mormântul tatălui meu, care şi el a visat dintotdeauna reîntregirea ţării, aşa cum şi-au dorit-o şi Grigore Vieru, Leonida Lari, Dumitru Matcovschi şi mulţi alţii care au luptat pentru identitatea noastră, o cerşetoare m-a întrebat:
– Domnii aceştia sunt români?
– Da, îi zic.
– Iaca, n-am mai văzut până acum niciun român.
Ei, ca această femeie gândesc încă mulţi basarabeni, care se află mereu într-o căutare de sine. Şi nu ştiu că la 1 decembrie 1918 strămoșii noştri s-au adunat la Alba Iulia ca toţi românii să fie într-o singură ţară.
Îmi doresc să vină un alt 1 Decembrie, în care să aibă loc o altă Mare Adunare Naţională, şi Alba Iulia să se mute la Chişinău.
Nu ştiu în care an va veni, dar sper că într-o zi acel 1 Decembrie să se întoarcă, iar noi să ne trezim acasă, acolo unde ne este locul. Iar până atunci, nu pot decât să spun: La mulţi ani, neamule drag! La mulţi ani, popor român!
Privind judecarea contestaţiei împotriva încheierii penale a Tribunalului Sibiu pronunțată în „Dosarul jafului de la Sibiu”, Cosmin Muntean (foto), în calitatea sa de expert superior al Biroului de informare şi relaţii publice, ne-a informat: – Pe rolul Curții de Apel Alba Iulia s-a aflat judecarea contestației formulată de inculpatul M.M.C. prin avocat ales împotriva încheierii penale nr. 105/19.11.2023, pronunţată de judecătorul de drepturi şi libertăţi din cadrul Tribunalului Sibiu, în dosarul cunoscut opiniei publice ca „Dosarul jafului de la Sibiu”, prin care a dispus arestarea preventivă în lipsă a celor 3 inculpați acuzați de săvârșirea infracțiunilor de omor calificat și tâlhărie calificată. Având în vedere că, potrivit informaţiilor primite la dosarul cauzei, inculpatul contestator M.M.C. a fost identificat şi încarcerat pe teritoriul Regatului Unit al Marii Britanii, iar potrivit prevederilor legale prezenţa acestuia este obligatorie, Curtea de Apel Alba Iulia a dispus amânarea judecării contestaţiei pentru data de 06.12.2023, pentru când se emite cerere de asistenţă internaţională către autorităţile judiciare din Marea Britanie în vederea obţinerii eventualului acord pentru videoconferinţă şi de realizare a videoconferinţei sau a acordului de judecare în lipsă în prezenta apărătorului ales. Potrivit informațiilor existente la dosarul cauzei inculpații M.M.C. și G.L. au fost identificați și arestați în baza mandatului european de arestare, procedura de predare a acestora fiind în curs de desfășurare.
Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR
Amfiteatrul elegant al Universității Ecologice din București a găzduit festivitatea de acordare a Premiilor Uniunii Ziariștilor Profesioniști din România – ediția 2023 – „Împreună pentru pace”.
Evenimentul, devenit o tradiție, a distins și onorat personalități ale presei din România, jurnaliști care au participat la concursul „Împreună pentru pace”, lansat de UZPR, membri ai Uniunii, personalități publice de referință.
Premiile UZPR, stabilite de un juriu alcătuit din profesioniști în domeniu, au fost acordate unor jurnaliști care s-au remarcat prin materialele de presă în toate segmentele domeniului – presă scrisă, online, radio, tv, carte de presă, publicistică. De asemenea, a fost acordată distincția „Opera omnia” pentru întreaga activitate unor personalități care s-au remarcat, de-a lungul unei cariere notabile, prin impactul asupra societății și opiniei publice.
Rând pe rând, au primit distincțiile UZPR, susținuți de un „Laudatio” din partea colegilor de breaslă, condeie redutabile, jurnaliști cu o îndelungată experiență de presă și tineri care s-au remarcat în breaslă și care s-au distins prin efortul de a relata pentru public la cele mai înalte standarde: Tudor Barbu, Sofia Șincan, Pavel Constantin, Mircea Mitrofan, Neculai C. Muscalu, Simona Mihuțiu, Dan Constantin Mireanu, Eveline Păuna, Bogdan Chirieac, Ruxandra Săraru, Daniela Șontică, Șerban Cartiș, Laurențiu Rădulescu și Costi Pahonțu, precum și două instituții care au susținut dinamic și constant presa în anul 2023 – Comisia Națională a României pentru UNESCO și Muzeul Național al Literaturii Române.Premii „Opera Omnia” le-au fost acordate Sofiei Șincan și lui Adrian Vasilescu.
S-a vorbit, în dreptul celor premiați, despre vocația pe care o implică profesia de jurnalist, despre trecerea ștafetei spre cei tineri, s-a vorbit despre corespondența de război, despre publicistică, despre mentori în ale gazetăriei, despre forța necesară slujitorilor presei și publicului, despre trecut, prezent și viitor ale unei bresle ca nicio alta și ale unei uniuni profesionale de esență tare.
Gala Premiilor UZPR a premiat de-a lungul edițiilor precedente personalități de primă mărime ale jurnalismului și publicisticii din România, gazetari, realizatori de emisiuni, redactori, reporteri, caricaturiști de presă, editorialiști, precum și publicații, volume de referință în domeniu, producții media de top și entități media relevante pentru profesie și cu impact în societatea românească; ediția 2023 nu a făcut excepție.
Gala Premiilor UZPR s-a constituit, o dată în plus, într-un eveniment de marcă al jurnalismului românesc, coagulând energiile unei bresle fundamentale pentru societatea din România. Evenimentul, care a prilejuit și o binevenită reîntâlnire a colegilor care s-au revăzut cu bucurie și și-au strâns mâinile cu căldură, a fost transmis pe larg de mass-media. (Roxana Istudor) Foto: Tanța Tănăsescu
Duminică, 26 noiembrie 2023, după Sf. Liturghie, la Biserica Ortodoxă „Pogorârea Sfântului Duh” Bocșa Montană a avut loc un „popas cultural” care l-a avut în atenție pe protopopul Mihail Gașpar la 94 de ani de la plecarea în veșnicie și cei 100 de ani de la înființarea gazetei „Drum Nou” la Bocșa.
De asemenea, pr. paroh Daniel Adam a dorit ca prin această zi specială să cinstească cei trei ani de la hirotonirea sa ca preot și slujire în această parohie în care, cu peste 100 de ani în urmă, a slujit și protopopul Mihail Gașpar. Așadar, în prima parte a zilei credincioșii au asistat la o discuție despre viața, activitatea și opera scriitorului și protopopului Mihail Gașpar, moment susținut de Gabriela Șerban, documentarist și diriguitor al Bibliotecii Orășenești „Tata Oancea”Bocșa, precum și de profesorul și istoricul dr. Mihai Vișan, realizatorul mai multor lucrări dedicate Bocșei și protopopului Gașpar; în cea de-a doua parte a zilei credincioșii au fost invitați să urmărească filmul „Mâini de aur: povestea lui Ben Carson”, un film-provocare, din care învățăm a oferi semenilor și a jertfi din timpul și din comoditatea noastră. Iată că, în acest post al bucuriei, credincioșii din Bocșa Montană au beneficiat de o duminică înălțătoare atât din punct de vedere spiritual, prin participarea în smerenie și rugăciune la Sfinta Liturghie, prin împărtășirea unui număr mare de credincioși cu sfântul trup și sânge al Domnului și prin participarea la Acatistul Sfântului Cuvios Stelian, ocrotitorul pruncilor și al familiei, cât și din punct de vedere cultural, readucându-l în memoria colectivă pe vrednicul de pomenire protopop și scriitor Mihail Gașpar, dimpreună cu opera sa literară și jurnalistică. Când vorbim despre presă în Banat, nu putem să nu-l amintim pe prozatorul, dramaturgul, publicistul, traducătorul, editorul, omul politic, protopop Mihail Gașpar, născut în 12/24 ianuarie 1881 la Gătaia, jud. Timiș, și plecat la cele veșnice în 27 noiembrie 1929 la Bocșa Montană, jud. Caraș-Severin. Preot în perioada 1903-1911 și protopop al tractului Bocşa Montană în perioada 1911 – 1929, Mihail Gașpar a fost un mare patriot și un activ om de cultură, dar și unul dintre cei mai importanți scriitori și publiciști ai Banatului. La Bocşa Mihail Gaşpar a pus bazele publicaţiei „Drum Nou”, care a apărut ca gazetă locală între 1923 şi 1929, sprijinită financiar de Uzinele de Fier şi Domeniile din Reşiţa. Gazeta „Drum Nou” se ocupa de o gamă largă de probleme sociale şi culturale. În coloanele periodicului se găsesc noutăţi locale, comentarii la viaţa politică a ţării, probleme cultural-artistice şi mai ales creaţii literare semnate atât de autori bănăţeni, cât şi de colaboratori de prestigiu: Nicolae Iorga, Ion Pillat, Victor Eftimiu, Liviu Rebreanu, Felix Aderca, Cincinat Pavelescu și alții. După moartea scriitorului şi protopopului Mihail Gaşpar gazeta îşi sistează apariţia, ea reapărând la Oraviţa, între 1930 – 1933, sub conducerea lui Ilie Russmir cu menţiunea „Fondator Mihail Gaşpar”, precum şi la Craiova. Din catalogul periodicelor de la Biblioteca Centrală Universitară „Lucian Blaga” Cluj-Napoca, reiese că „Drum Nou” – „organ pentru toate interesele românești” – a avut cel puțin trei locații de apariție: Bocșa Montană (1923 – 1929), condusă direct de protopopul Mihail Gașpar; Oravița (1930 – 1933) sub coordonarea lui Ilie Rusmir, cu mențiunea „Fondator M. Gașpar”; Bocșa Montană (1934 – 1938) sub conducerea lui Ionel M. Gașpar, redactor Ioan Târziu, apoi, din motive economice, dar și prin dispariția prematură a lui Ionel Gașpar, ziarul va fi translatat la Craiova (în perioada 1946 – 1947). La inițiativa pr. Ciprian Costiș, în 8 iunie 2014 apare, sub egida Parohiei Ortodoxe din Bocșa Montană, primul număr dintr-o serie nouă a gazetei „Drum Nou”, din păcate revista nu are viață și, după 13 numere, apariția sa încetează (iunie 2015). Mihail Gașpar este unul dintre scriitorii și gazetarii cei mai cunoscuți și prețuiți ai Banatului în primele decenii ale secolului nostru; a fost „ultimul mare scriitor al Banatului ” până la 1918 – cum scrie I.D. Suciu în istoria dedicată literaturii de până la Unire; „unul dintre cei mai vioi intelectuali bănățeni, autor al mai multor romane și nuvele” îl descrie Camil Petrescu în 1921în revista „Țara”de la Timișoara; era un „sprinten mânuitor al condeiului și un bun orator” – nota despre el în 1931 Ion Breazu; „om de mare talent în vorbă, capabil însuși să încerce a învia pe pagini de roman epoca lui Ștefan cel Mare” – cum și-l amintea Nicolae Iorga, iar toate acestea și multe altele sunt prezentate de către Gheorghe Jurma în volumul „Panorama presei din Caraș-Severin” (Reșița: TIM, 2018). Mihail Gașpar s-a stins în 27 noiembrie 1929 la Timișoara; a fost adus la Bocșa Montană, depus în Biserica pe care o păstorise și înmormântat în Cimitirul Ortodox din Bocșa Montană. În curtea acestei Biserici – cu hramul „Pogorârea Sfântului Duh – se află bustul protopopului Mihail Gașpar, realizat de sculptorul bănățean Romul Ladea și dezvelit în 27 iunie 1943. În orașul Bocșa memoria importantului om de cultură Mihail Gașpar a rămas vie peste timp nu doar prin scrierile sale, prin bogata sa activitate, ci și prin casa impunătoare care încă există pe strada care astăzi îi poartă numele în Bocșa Montană. Din păcate, ea nu are statut de casă memorială, urmașii protopopului înstrăinând-o, însă, trecătorii prin acest orășel bănățean pot citi pe o placă omagială că „în această casă a trăit și muncit scriitorul, gazetarul și patriotul Mihail Gașpar, protopresbiter al Tractului Bocșei-montane în perioada 1911 – 1929”, amintind de un eveniment important organizat de Biblioteca Orășenească „Tata Oancea” în anul 2011, la împlinirea celor 130 de ani de la naşterea scriitorului şi protopopului: confecţionarea şi amplasarea unei plăci comemorative pe casa în care a trăit şi muncit patriotul bocşean; realizarea unei cărţi – Mihail Gaşpar şi Nicolae Iorga în fondurile Bibliotecii „Tata Oancea” din Bocşa – şi existenţa unui DVD realizat de TVR Timişoara cu reportajul care redă evenimentul. Iată, la acestea se adaugă și evenimentul din 26 noiembrie 2023, duminică în care protopopul Mihail Gașpar a fost pomenit în rugăciuni în biserica pe care cu onoare și iubire a păstorit-o în Bocșa Montană, a fost elogiat în discursuri și reașezat, în scris, pe harta culturală a Banatului. Veșnica lui pomenire!
PS. Volume ale protopopului Mihail Gașpar: Japonia, Lugoj: editura Carol Traunfellner, 1905; În vraja trecutului, Lugoj: Editura Coloman Nemeş, 1908; Date monografice referitoare la comuna Bocşa Montană, Caransebeş: Tipografia Diecezană, 1914; Blăstăm de mamă şi Domnişoara Marta, Arad: editura Librăriei Diecezane, 1916; Fata vornicului Oană, Bucureşti: Editura Naţională S. Ciornei, 1929; Fata vornicului Oană, ediţie îngrijită şi studiu introductiv de George C. Bogdan şi Doina Bogdan Dascălu, Timişoara: editura Facla, 1974; Din vremuri de mărire, ediţie îngrijită şi studiu introductiv de George C. Bogdan şi Doina Bogdan Dascălu, Timişoara: editura Facla, 1982; D-ale vieţii / Mihail Gaşpar; ediţie critică, tabel cronologic, studiu introductiv şi note de pr. dr. Valentin Bugariu, cu o Precuvântare de P.S. Lucian Mic, Episcopul Caransebeşului.- Timişoara: Eubeea, 2008.- 2vol. Referinţe: Calendarul Românului, Caransebeș, 1925; Analele Banatului. Studii și cercetări din istoria și arta Banatului. Director Ioachim Miloia. Timișoara. Anul II. Iulie-decembrie. Fascicol 3, 1929; Bănăţeni de altă dată… vol. I.: 42 de figuri bănăţene – biografii şi fotografii/ dr. Aurel Cosma junior. –Timişoara,1933; Trei primăveri/ Camil Petrescu; ediție alcătuită de Simion Dima.- Timișoara: Facla, 1975; Presa şi viaţa literară în Caraş-Severin/ Gheorghe Jurma. Reşiţa, 1978; Întoarcerea numelui. Oraşul Bocşa în timp/ Ioana Cioancăş. Reşiţa. Timpul. 1997; Dicţionarul scriitorilor din Caraş-Severin./ Bitte Victoria, Chiş Tiberiu, Sârbu Nicolae. Reşiţa: Timpul, 1998; Istorie şi artă bisericească/ Gheorghe Jurma şi Vasile Petrica. Reşiţa. Timpul. 2000; 50 de ani de bibliotecă publică la Bocşa 1953-2003/ Gabriela Tiperciuc. Reşiţa: Timpul, 2003; Oameni şi locuri din Bocşa./ Cireşan-Loga Iosif, Popovici Tiberiu. Reşiţa: TIM, 2005; Protopopul Mihail Gașpar. Studiu monografic/ pr. dr. Valentin Bugariu; Precuvântare de G. I. Tohăneanu.- Timișoara: Eurostampa, 2007; Cărăşeni de neuitat II/ Petru Ciurea şi Constantin Falcă. Timişoara. Eurostampa. 2009; Mihail Gaşpar şi Nicolae Iorga în fondurile Bibliotecii „Tata Oancea” din Bocşa. Reşiţa: TIM, 2011; Istorie şi administraţie la Bocşa multiseculară/ Mihai Vişan şi Daniel Crecan. Timişoara: Mirton, 2011; ediția a II-a, revizuită și adăugită, 2013; ediția a III-a, revizuită și adăugită, Timișoara: David Press Print, 2019; Amintiri/ P. Nemoianu.- Timișoara: ArTPress, 2012; revista Bocşa culturală , Biblioteca, între datorie și pasiune. 60 de ani de lectură și bibliotecă publică la Bocșa/ Gabriela Șerban. Reșița: TIM, 2013 (Bocșa, istorie și cultură; 30); Istorie și semn religios/ Valentin Bugariu.- Craiova: Sitech, 2014; Mihail Gașpar într-o triplă ipostază: scriitor, cleric si politician ( în completarea medalioanelor din ”Cărășeni de neuitat”, partea a II-a, p. 43 si partea a XXVI-a, p. 82)/ Vasile Petrica, Restituiri literare, Reșița: Banatul Montan, 2012 În: Cărășeni de neuitat XXIX/ Constantin C. Falcă. Timisoara: Eurostampa, 2016; Cărășeni de neuitat, partea XXVIII-a/ Constantin C. Falcă. Timișoara: Eurostampa, 2016; Mihail Gaspar – O sfântă pasiune pentru Stefan cel Mare si sfânt/ Mircea Șerbănescu. În: Cărășeni de neuitat, partea XXX-a/ Constantin C. Falcă. Timișoara: Eurostampa, 2016, p. 98 – 101; Enciclopedia Banatului. Literatura. Ediția a doua, revăzută și adăugită. Timișoara: David Press Print, 2016; Cărășeni de neuitat XXXII/ Constantin C. Falcă. Timisoara: Eurostampa, 2017; Mihail Gașpar – un corifeu al culturii bănățene/ Mihai Vișan, Daniel Crecan.- Timișoara: David Press Print, 2016; Medalioanele Unirii. Jubileul 1918 – 2018/ Nicolae Danciu Petniceanu. Timișoara: Mirton, 2017; Biserică și comunitate în Protopopiatul Bocșei 1892-1950/ Mihai Vișan, Daniel Crecan, Ciprian Costiș.- Timișoara: David Press Print, 2018; Reprezentanți bocșeni la Alba Iulia la 1 Decembrie 1918/ Gabriela Șerban și Valentin Costea; prefață de Gheorghe Jurma.- Reșița: TIM, 2018; Panorama presei din Caraș-Severin/ Gheorghe Jurma. Reșița: TIM, 2018; Cărășeni de neuitat XXXV/ Constantin C. Falcă. Timisoara: Eurostampa, 2018; Cugetări în presa anilor 1926 – 1948/ Nicolae Brânzeu.- Timișoara: Triade, 2019; Mihai Vișan, Daniel Crecan. Istorie și administrație la Bocșa multiseculară. Ed. a III-a: Itinerariul metalurgiei bocșene la tricentenar.- Timișoara: David Press Print, 2019 (Studii și cercetări umaniste; Istorie și studii culturale); Nicolae Iorga și Banatul/ Gheorghe Jurma. Ediția a II-a revăzută și adăugită.- Reșița: TIM, 2020; Portrete de preoți și teologi ortodocși din Bocșa de ieri și de azi. Vol. 1/Gabriela Șerban și Valentin Costea.- Reșița: TIM, 2020 (Bocșa, istorie și cultură; 53); Gabriela Șerban. Protopopul Mihail Gașpar, slujbă de pomenire la 140 de ani de la naștere, în Biserica „Pogorârea Sfântului Duh” Bocșa Montană În: Bocșa culturală, Anul XXII, nr. 1(112)/ 2021, p. 6; Bocșa, un oraș ca o poveste. Vol. 2: Oameni, locuri, fapte, din Bocșa de ieri și de azi/ Gabriela Șerban.- Reșița: TIM, 2023 (Bocșa, istorie și cultură; 64).
Silvicultorii din România solicită Președintelui României și Avocatului Poporului să sesizeze Curtea Constituțională în cazul Proiectului de Lege privind sistemul public de pensii
(PL-x 727/2023)
Federația Silva, organizație sindicală și profesională reprezentativă la nivelul sectorului silvic din România, a solicitat intervenția Președintelui României, domnulKlaus Werner Iohannis, și Avocatului Poporului, doamna Renate Weber, pentru sesizarea Curții Constituționale a României, conform atributelor legale, cu privire la neconstituționalitatea Proiectului de Lege privind sistemul public de pensii (PL-x 727/2023) în privința inechităților pe care noua lege le aduce pentru personalul silvic încadrat în prezent în condiții speciale de muncă potrivit Statutului personalului silvic.
Prin cele două scrisori transmise vineri, 24 noiembrie 2023, Președintelui României și Avocatului Poporului de Federația Sindicatelor Silva, organizație care reprezintă peste 14.000 de silvicultori din întreaga țară, se solicită sprijinul singurelor două instituții care au, în această etapă, anterior promulgării legii, prerogativa legală de a sesiza Curtea Constituțională.
Proiectul de Lege privind sistemul public de pensii adoptat de Camera Deputaților – PL-x nr. 727/2023, abrogă în mod inexplicabil art. 20 alin (2), (3) și (4) din O.U.G. nr. 59/2000 privind Statutul personalului silvic, cu modificările ulterioare, fară nicio motivare în acest sens în Expunerea de motive, fără nicio analiză a condițiilor de muncă în domeniul silvicultură și fără nicio justificare pentru înlăturarea aplicabilităţii unei dispoziţii legale în vigoare, în condiţiile existenţei în continuare, în prezent şi pentru viitor, a aceleiaşi situaţii de fapt referitoare la condiţiile de muncă din domeniul silvicultură.
Criticile de neconstituționalitate sunt bazate pe faptul că:
– Prin Legea nr. 234/2019, Parlamentul României a adoptat o serie de modificări și completări la OUG 59/2000 – Statutul personalului silvic, inclusiv în materie de încadrare a unor locuri de muncă din domeniul silvicultură care presupun desfăşurarea a cel puţin uneia dintre următoarele activităţi: paza fondului forestier, a fondurilor cinegetice şi piscicole şi a ariilor naturale protejate; control silvic şi cinegetic; exploatări forestiere; construcţii forestiere; lucrări specifice de teren în activitatea de fond forestier şi împăduriri, în categoria locurilor de muncă în condiţii speciale, conform legii.
– Prin Decizia nr. 36/2023, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție – Completul pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, instanța supremă a statuat că “Locurile de muncă din domeniul silvicultură, în care se desfăşoară activităţile menţionate la art. 20 alin. (2) din Ordonanţa de urgenţă a Guvernului nr. 59/2000, se încadrează ope legis în condiţii speciale” fiind avute în vedere, în mod explicit, tocmai condiţiile de risc în care se desfășoară şi s-a desfăşurat şi anterior activitatea de către personalul silvic, condiţii ce au avut drept efect o erodare suplimentară a capacităţilor fizice ale acestor angajaţi, faţă de lucrătorii care muncesc în condiţii normale.
– Condițiile de risc în desfășurarea anumitor activități din domeniul silvicultură, avute în vedere în Expunerea de motive a Legii nr. 234/2019, constând în: efort fizic deosebit, desfășurat în condiții de teren accidentat, condiții atmosferice deosebite (temperaturi foarte ridicate sau foarte scăzute, ploi, ninsori, fenomene meteo extreme), condiții vătămătoare din partea factorilor biotici (atacuri ale animalelor sălbatice, precum și numeroase atacuri ale infractorilor surprinși de personalul silvic în pădure), care de multe ori, pun viața personalului silvic în pericol (în ultimii ani, 6 pădurari au fost uciși, iar peste 750 de silvicultori au căzut victime ale agresorilor surprinși în timp ce tăiau ilegal, sustrăgeau lemn sau la braconaj) nu s-au îmbunătățit și nici nu s-au modificat din luna noiembrie 2019, de când Legea nr. 234/2019 a fost adoptată de Parlamentul României și până în luna noiembrie 2023, când prin art. 168 alin. (1) lit. e) din Proiectul de Lege privind sistemul public de pensii, se propune fără nicio fundamentare, abrogarea art. 20 din O.U.G. nr. 59/2000 – Statutul personalului silvic modificat și completat prin Legea nr. 234/2019.
-Din statisticile existente la nivelul sectorului silvic din România, s-a constatat că speranța medie de viață în silvicultură nu depășește vârsta de 63 ani, fiind cea mai scăzută speranță de viață a profesiei de silvicultor din statele Uniunii Europene. Aceasta vârstă este inferioară vârstei standard de pensionare, de 65 de ani, prevăzută de Legea privind sistemul public de pensii.
Federația Sindicatelor Silva atrage atenția și pe această cale că abrogarea încadrării în condiții speciale a unor locuri de muncă din domeniul silvicultură, recunoscute odată cu intrarea în vigoare a Legii nr. 234/2019 privind modificarea și completarea Statutului personalului silvic, încalcă principiul protecţiei sociale a muncii, reglementat la art. 41 alin. (2) din Constituţia României, conform căruia: “Salariaţii au dreptul la măsuri de protecţie socială. Acestea privesc securitatea şi sănătatea salariaţilor, regimul de muncă al femeilor şi al tinerilor, instituirea unui salariu minim brut pe ţară, repausul săptămânal, concediul de odihnă plătit, prestarea muncii în condiţii deosebite sau speciale, formarea profesională, precum şi alte situaţii specifice, stabilite prin lege.”
Reamintim faptul că Federația Sindicatelor Silva, împreună cu Federația Transportatorilor Feroviari din Romania și Sindicatul Cadrelor Militare Disponibilizate, cu sprijinul Confederației Sindicale Naționale Meridian și al membrilor de sindicat din cadrul mai multor structuri sindicale din țară – polițiști locali, personal medical, mineri, funcționari publici, au susținut în data de 16 noiembrie 2023, în Piața Victoriei, la Guvernul României, un Miting de protest față de Proiectul Legii privind sistemul public de pensii și a Legii nr. 296/2023, privind unele măsuri fiscal-bugetare, la care au participat câteva mii de membri de sindicat din întreaga țară.
Federația Sindicatelor Silva va susține, în continuare, menținerea drepturilor lucrătorilor din domeniul silvicultură, prin toate mijloacele legale, inclusiv prin organizarea unor noi acțiuni de protest.
Un eveniment important pentru tot Banatul s-a desfășurat în data de 17 noiembrie 2023 în orașul Anina, un oraș ascuns printre munți tomnatici, dealuri ce vor parcă să ne stropească cu zeci de culori, doar pentru a nu fi uitate, iar frunzele căzute pe pământ vorbeau pentru fiecare trăitor, cunoscător al acestui loc, iubitor de neam și țară. La acest eveniment au participat scriitori, poeți, pictori, ziariști, foarte mulți iubitori de cultură. Din Bocșa au fost: Gabriela Șerban, Tiberiu Șerban; din Timișoara: Dumitru Buțoi, Gheorghe Lungu, Ion Ionescu; din Lugoj: Maria Rogobete, Tünde Petneházy, Gheorghe Oniga; din Oravița: Ionel Bota, Cristina Zainea, Gheorghe Chiran; din Reșița: Ada Cruceanu Chisăliță, Costel Simedrea, Gheorghe Jurma; din Anina: Rodica Zaberca Grigoriciuc, Mihai Chiper, Nicolae Marișescu, Busuioc Petraru, Dumitru Boboescu, Ion Rășinariu, aceștia au vorbit despre romancierul, publicistul Virgil Birou, dar și despre ultimele cărți publicate și reviste apărute. A fost o zi memorabilă, o zi în care marele scriitor al Banatului a fost prezent în gândurile tuturor celor de față, iar scrierile lui au renăscut în mii de cuvinte. Virgil Birou (1903-1968) s-a născut în Ticvaniul Mare, a urmat primele clase în comuna natală și apoi la Dumbrăvița, după care liceul la Lugoj și Oravița. A absolvit Politehnica din Timișoara în 1930, a fost colaborator al revistei ”Vrerea”, dar a colaborat și la alte reviste, precum ”Orizont”, ”Revista Fundațiilor Regale”, ”Vremea”, ”Scrisul bănățean”. A fost membru al Asociației Scriitorilor Români în Banat fiind ales în 1941 președintele acesteia. Așa cum am spus, scrierile lui Virgil Birou trăiesc în cuvintele noastre, trebuie doar să le hrănim, să nu le lăsăm să piară, pentru că acest mare iubitor de țară, neam si pământ strămoșesc a trăit pentru a cinsti Banatul, fiind primul scriitor al Banatului care a scris opere, creații literare de valoare națională, astăzi i se mai spune și Sadoveanu al Banatului (Nicoale Danciu Petniceanu). Iată că drumul lung de 65 de ani se continuă cu oameni care nu uită cine a fost acest mare scriitor, ce a scris pentru comunitatea în care a trăit. De aceea, minunații invitați de seamă s-au adunat într-un sâmbure de prietenie și l-au omagiat pe scriitorul Virgil Birou, o lume minunată desprinsă parcă din lumea fără cer a acestuia. Opera lui Virgil Birou este o mare valoare pentru țara noastră și trebuie să ținem vie memoria acestuia, suntem personajele din cărțile lui, noi putem să facem lucruri nemaipomenite în lumea noastră cu cer albastru românesc. A fost o întâlnire de prietenie, cu suflet si bucurie, toți participanții au căutat să spună câteva cuvinte despre viața și opera inginerului ce a îmbrățișat literatura. Profesiunea sa de inginer de mine l-a ajutat să cunoască mai bine oamenii, pământul atât la întindere, cât și la adâncime, peisajul mirific ce i se picta in ochi în fiecare zi, săptămână, lună, anotimp, scriitorul trăind la maxim clipe de viață, toate așezându-le în paginile sale. Amintind de romanul ”Lume fără cer” publicat in 1947, încă de la intrarea în orașul Anina am respirat frazele romanului văzându-mă acolo, în lumea lui Virgil Birou, printre oamenii din acea vreme, totul părea atât de real, natural, adevărat. Și într-adevăr, lumea aceea părea că nu are cer, dar în schimb avea iubirea, prietenia, devotamentul, umorul, dragostea de viață, avea demnitatea și curajul de a înfrunta orice moment dur, deasupra ori sub pământ, lumea aceea a existat și datorită lui Virgil Birou astăzi trăiește în romanele sale. Felicitări organizatorilor-Asociația Culturală „Arcadia”-Anina***Cenaclul de Literatură și Arte „Virgil Birou”, Anina-președinte Mihai Chiper. Felicitări, Mihai Chiper! Meriți din plin diploma primită de la scriitoarea, jurnalista Gabriela Șerban-manager al Bibliotecii „Tata Oancea” din Bocșa. ”Ne smulge cutuba, țipă el după ce se șterse cu mâneca pe față, coborând din cer un sobor întreg de sfinți și de praznice în știrea doctorului Maxim Krampfucek, care l-a făcut să ia, cu noaptea-n cap, drumul Oraviței, pe o vreme în care și de un câne ți-ar fi fost milă să-l ții afară” ( ”Lume fără cer”-Virgil Birou).
Valea Jiului, azi, numai plânge cum plângea într-un timp/ ce-a trecut peste trupul meu ca o diligență de seară, cu caii de fum tropot, tropot/ A rămas la poarta dintre întuneric și lumină, ca o efigie de iubire ascunsă în Olimp/ ca un steag al speranței ce flutură dincolo de zare ca o limbă de clopot. Hăituit de noapte și clipa nebună ce-mi bate la fereastră cu un fir de trandafir sculptat în cărbune/ cu spaima pe retină adorm cu tâmpla rezemată de muntele Parâng/ și-n somnul meu se-ntâmplă o minune, îmi vine să plâng dar numai plâng/ și scriu cu degete de rouă, scriu pe zare/ despre renașterea orașului obosit ca o pasăre cuibărită în sufletul meu, venit dintr-o istorie de turbă/ despre minerii cu sufletul curat și-nzăpeziți de stele ce trec spre noi orizonturi ca țăranii cu desaga în spate, în linie curbă! Petroșani 1978-2023, Arc peste un timp de cântec și poezie risipit prin amintiri. Sunt pentru a doua oară în orașul cu parfum de cărbune, Petroșani, județul Hunedoara. Prima oară am fost în 1978 în calitate de participant, la festivalul ,,Cântecul adâncului” organizat de Comitetul Uniunii Sindicatelor din România, Întreprinderile Miniere, Petrol, Geologie, Energie Electrică București. În acel timp eu eram muncitor la Schela de Extracție Timișoara, tânăr și entuziast și începător în ale poeziei și scrisului la ziarele vremii. Cu acest prilej a fost editată antologia ,,Cântecul adâncului” în care au fost publicați premianții dar și alți participanți printre care m-am numărat și eu. Așadar am debutat în acest volum colectiv cu poezie patriotică. De-atunci m-am ambiționat, frecventam cenaclurile literare din Timișoara, participam la diverse alte concursuri de creație organizate în țară. Am avut șansa de a cunoaște mulți iubitori de literatură, oameni cu notorietate în domeniul cultural-artistic dar și al presei de la care am învățat multe și iată, într-un timp de trudă și sacrificii am ajuns să fac parte din generația de oameni simpli care au devenit poeți, scriitori, ziariști, editori, doctori, istorici, profesori universitari, etc. creatori de bunuri spirituale benefice și mereu în slujba comunității. Se poate spune că am fost un norocos, nu știu ce să cred , eu m-am născut într-o familie lipsită de daruri și am plecat să cuceresc lumea dintr-un mediu în care sărăcia mi-a fost virtutea ce mi-a călăuzit pașii printr-un univers plin de incertitudine. Dincolo de acest remember emoționant, revin dezinvolt , la Petroșani unde în calitate de vicepreședinte al Filiale UZPR ,,Valeriu Braniște” Timiș, împreună cu colegul de breaslă Nicolae Toma, și scriitorul Ioan Nicolae Mușat, președinte ASCIOR, Buzău, am inițiat o întâlnire de suflet, iubire, credință și spirit românesc, Triplă lansare de carte, sub egida UZPR, la Teatrul Dramatic, I.D. Sîrbu, având ca parteneri generoși, Exclusiv Media Grup, director omul de presă,Tiberiu Vințan, Teatrul Dramatic I.D Sîrbu, manager doamna Irina Bodea Radu, un spirit tânăr și liber, Asociația ASCIOR, Buzău, Asociația Cultural Umanitară ,,Luceafărul de Vest”Timișoara, Asociația MNADOR, președinte Remus Știr. Înainte de a intra în miezul evenimentului, ne (de)conectăm, și limpezim privirea cu trecerea în revistă a tablourile expuse, într-o expoziție comună, a poetelor și pictorițelor Mirela Cocheci și Carmen Pinte, talente de referință și har creator uriaș, cu un generic sugestiv sub semnul ,,Culorilor de toamnă”, lucrări pline de expresivitate, armonie a culorilor, inspirate din cotidianul mirific al Văii Jiului dar și de dincolo de zare, care înfrumusețează și mai mult spațiul, Foaierul teatrului, în care timp de două ore vom respira liberi poezie și spirit românesc. În această atmosferă de sărbătoare, Foaierul teatrului, este luat cu asalt de numeroși iubitori de artă și cultură, domnul Tiberiu Vințan, un moderator cu vocație și implicare, în permanență un creator de zâmbete și bună dispoziție, deschide această (re)întâlnire inedită, creator și public, prin prezentările de carte, recent apărute. Nicolae Toma, cu volumul reprezentativ ,,Zece pași spre înțelepciune” un poet surprinzător ne propune o nouă abordare în stil modern, revoluționar, în a ne transmite stările sufletești în versuri încărcate de fior liric, meditație profundă, dar și mesaj cu iz de filosofie. Am privit cu spaimă/ Cum fiecare om e sărat cu foc/ Și fiecare jertfă acoperită apoi cu sare/ Hălăduim și nu ne mai găsim un rost/ Un spirit războinic ne-ndeamnă la plecare. (Pasul numărul trei) (D.B) Ioan Nicolae Mușat, eseuri de factură religioasă ,,Ergogetica Împărăției Cerurilor” redate nouă cu multă căldură și iubire de semeni, dar și credință în Dumnezeu.O carte care trebuie citită cu multă răbdare pentru a-i înțelege mesajul încătușat într-o comuniune de gânduri ca o punte de lacrimi între cer și pământ în contextul în care Planeta se clatină și Dumnezeu pare că s-a supărat pe noi! (D.B) Dumitru Buțoi ,,Spitalul de îngeri”un volum construit în regim de urgență, la temelia căruia autorul a pus cărămizi de sudoare și durere, într-un timp în care a fost pacientul grăbit, neliniștit, obosit al spitalului de îngeri, atunci când primăvara îi bătea la fereastră cu un buchet de iluzii. Un volum ce poate fi propus a fi primi ,,Premiul Nobel pentru singurătate” desigur, e o glumă reconfortantă. Sunt flacăra ce arde vertical și vă vorbește/ despre singurătatea poetului/ exilat într-o lacrimă/ și-adoarme cu tâmpla rezemată de vis/ undeva pe un pat de spital/ unde și umbra morții mă urmărește cu patimă! Călătoresc de undeva spre nicăieri pe un drum interzis/ Și simt flacăra ce mă arde/ precum metafora pe rugul poemului nescris! (Exilat într-o lacrimă).(D.N.) În aceeași notă de autentică și inedită sărbătoare culturală, domnul Dorel Neamțu, poetul ”Iubirilor albastre” și ziarist de notorietate în arealul hunedorean și nu numai, un critic literar de circumstanță dar foarte inspirat, un om cu sufletul risipit prin oameni, ne prezintă un expozeu plin de sensibilitate și prețuire pentru protagoniștii, Nicolae Toma, Dumitru Buțoi, (mai puțin Ioan Nicolae Mușat, absent din motive de sănătate, dar reprezentat de doamna Mirele Cocheci) care au onorat prin prezență și creațiile remarcabile un eveniment de excepție din viața cultural-artistică a Văii Jiului, dar și pentru ceilalți participanți implicați trup și suflet în fenomenul cultural, care ne-au răsplătit cu aplauze și au făcut coadă la autografe, dăruite cu generozitate de către autori. Cu mult respect și considerație reținem numele câtorva dintre aceștia, personalități de referință cum ar fi; Elisabeta Bogățan, membră a Uniunii Scriitorilor din România, Mariana Ghioc, viceprimar, primăria municipiului Petroșani, Ilie Păducel, fost primar, orașul Petrila, Irina Bodea Radu, manager și Claudiu Groza, secretar literar Teatrul Dramatic I.D.Sîrbu, Petroșani, Ilie Pintea, ziarist, poetele Janina Ulpia Cupșan, Ciolca Anca, Mariana Alexandru și scriitorul Ovidiu Rizoti, care la plecare mi-a oferit o carte despre care este necesar să revenim. Istoria realizării Coloanei Infinite la Atelierele centrale Petroșani, 2016, cu prilejul a 140 de ani de la nașterea geniului românesc Constantin Brâncuși. Și nu în ultimul rând prezența domnilor, Ovidiu Cocheci amfitrionul acestui eveniment, Remus Știr, președinte și Demeter Ștefan, comisar, din partea MNADOR Timișoara, oraș martir. Cu bucurie trebuie să menționăm și prezența unor tineri chiar dacă sunt și implicați în politică, cu care la ora de socializare, am inițiat ad-hoc un dialog interesant din care am reținut faptul că militează pentru perenitatea familiei, națiune, libertate, credință și apărarea valorilor spirituale ale poporului român. Evenimentul a fost mediatizat pe Tv HD 365, de către colega Patricia Graure. Felicitări și mulțumiri tuturor celor implicați în reușita acestui evenimente de excepție. Nădăjduim că astfel de întâlniri cultural-spirituale să constituie șansa renașterii Văii Jiului în toate ipostazele existenței sale, care, cu toate încercările timpului nu și-a pierdut fascinația. Dumnezeu să-i binecuvânteze pe toți!
Jurnalismul există pentru a împărtăși informații și a informa oamenii, dar și mult mai mult. De ce oamenii trebuie să fie informați în mod fiabil? Pentru că folosesc informațiile și cunoștințele pe care le obțin din mass-media ca bază pentru deciziile importante din viața lor.
Cel mai evident este pe cine să voteze. În Australia, de exemplu, Înalta Curte a recunoscut de mult timp că democrația necesită libertatea comunicării politice. Fără asta, oamenii nu au informații sigure despre cine ar trebui să-i conducă.
Dar marile decizii politice sunt doar vârful aisbergului. După cum scriu Stephan Lewandowsky și John Cook în The Conversation, dezinformarea despre schimbările climatice a întârziat răspunsurile politice cu decenii și a afectat astfel democrația. Această situație este agravată de modul în care disonanța cognitivă cu privire la schimbările climatice tinde să antreneze oamenii spre inacțiune.
Pagubele cauzate de informațiile false sau prea puține nu se limitează la schimbările climatice. Este nevoie de informații bune pentru a naviga într-o pandemie sau pentru a stabili cât timp pe ecran să le oferim copiilor noștri sau ce ar trebui să mâncăm pentru a rămâne sănătoși. Informațiile bune ne ajută să ne înțelegem concetățenii și cultura în care trăim și sunt cruciale pentru coeziunea socială.
Peste tot există semnele unor decizii greșite, furie și neîncredere alimentate de dezinformare. Aici intervine jurnalismul de calitate, astfel încât comunitatea să poată fi mai bine informată și cetățenii să poată lua decizii mai bune pentru viața lor. (redacția UZPR)
Decernarea Premiilor Revistei SPANIA LITERARĂ și lansarea numărului omagial la Ambasada Regatului Spaniei
Pe 29 noiembrie se va desfășura la sediul Ambasadei României din Regatul Spaniei, ceremonia de decernare a premiilor Revistei “Spania literară”, ediția 2023, în cadrul Serilor “Acasă la Ambasadă”, prilej cu care, se va lansa oficial numărul omagial al Revistei „Spania literară”, număr dedicat Zilei Naționale.
Este modul în care, Asociația Casa Română de Cultură Getafe, în parteneriat cu reprezentanții statului român la Madrid, onorează astfel, contribuția și realizările unora dintre cei mai reprezentativi membri ai mediului asociativ diasporean, oameni care, prin dedicație și efort susținut, au făcut ca proiectele implementate de organizația din Getafe să se transforme într-un punct de referință pentru toți cei care își doresc să se implice în activități socio-culturale ale căror obiective prioritare să fie păstrarea identității naționale și promovarea României în spațiul european.
Câștigătorii primei ediții sunt umătorii:
Marele premiu: Radu Botiș
Premiul I: Laura Catalina Dragomir
Premiul al II-lea: Marieta Coman
Premiul al III-lea: Mioara Baciu
Mențiune I: Vasile Bele
Mențiune II: Radu Munteanu
Premiile „Spania literară” se află la prima ediție și se dorește transformarea acestora într-o tradiție.
Laureații au fost selectați pe baza mai multor criterii: excelența și abordarea inovatoare în activitatea socio-culturala, relevanța activității pentru spațiul diasporean, potențialul candidatului (integrarea în rețele europene asociative, participarea la realizarea unor proiecte diverse).
Candidații la Premiile „Spania literară” pot fi cetățeni români, români cu domiciliul în străinătate sau cetățeni străini implicați activ în promovarea unei imagini de excelență a României.
Felicitări, atât premianților, cât și organizatorilor!
Recent, am fost martorii unor discuții a mai multor pacienți cu asistenta Bădărău Daiana, în fața Cabinetului de urologie a Policlinicii Spitalului Municipal „Alexandru Simionescu” din Hunedoara. Discuțiile erau firești, concrete și în mod deosebit laudative la adresa medicului urolog șef de secție, Ștefan Negoiță (foto), care prin calitatea activității sale, prin apropierea de pacienți și înțelegerii durerii acestora și-a cimentat valoarea profesională. Am notat câteva din părerile pacienților și anume: meseria medicului Negoiță cere o imensă responsabilitate. Este cu adevărat medicul aflat în slujba sănătății omului bolnav. Știe să implementeze cunoștințele sale profesionale dovedind o aplecare sinceră față de durerile pacientului, oferindu-i acestuia optimism pentru însănătoșire. Unul dintre pacienți ne-a rugat să-i consemnăm personal aprecierile față de medicul Negoiță. Se numește Dorin Gherman și ne-a declarat în exclusivitate: „Tangența mea cu medicul Negoiță m-a făcut să înțeleg că întregul său destin este o călătorie pornită pe cărările ce duc la însănătoșirea noastră, a bolnavilor. Este medicul care știe să dovedească în relația cu pacienții mult calm și răbdare, a adăugat Ioan Tănase. Se dovedește fire sensibilă, sociabilă și știe să transmită un adevărat sentiment de prețuire față de pacient, căruia îi acordă o atenție specială, prietenească”. … În final noi am concluzionat: medicul Negoiță poartă în inimă dorința de însănătoșire a pacienților, dreptul la sănătate, la viață al acestora.
Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR
UZPR CARAS SEVERIN 
