Eveniment aniversar: 100 de ani de la declararea orașului Oravița ca reședință a județului Caraș, 1 ianuarie 1926 – 18 iunie 1951.
Expoziție Flavia Beatris Grădinaru (Reșița), membră a Cercului de pictură „Deutsche Kunst Reschitza”.
5 februarie 2026, ora 14.30, Centrul Cultural Muzeistic Anina:
Fășang 2026. Expoziție Doina și Gustav Hlinka (coordonatori ai Cercului de pictură „Deutsche Kunst Reschitza” din cadrul Forumului Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin, Reșița).
5 februarie 2026, ora 17.00, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:
Fășang 2026.
Expoziție de fotografii „Fasching Celnic / Anina: 2023 – 2024 – 2025”, autor: Petre Dalea (Reșița), artist al Federației Internaționale de Artă Fotografică (FIAP).
Prezentare de carte: „Ghid de artă stradală neascunsă – Un Hidden Street Art Guide”, apărută în anul 2025 la Editura „Save or Cancel” București, co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național – AFCN, autori Cristina Popa și Andrei Racovițan.
5. Februar 2026, 13:00 Uhr, Kulturzentrum und musealer Komplex „Altes Theater Mihai Eminescu“ – Sitz des Museums für Ethnographie, Ethnologie und Folklore „Vasile Tudor Crețu – Iosif Crețu“ Orawitza:
Jubiläumsveranstaltung: 100 Jahre seit der Erklärung der Stadt Orawitza zum Sitz des Kreises Karasch, 1. Januar 1926 – 18. Juni 1951.
Ausstellung Flavia Beatris Grădinaru (Reschitza), Mitglied von „Deutsche Kunst Reschitza“.
5. Februar 2026, 14:30 Uhr, Museales Kulturzentrum Anina:
Fasching 2026. Ausstellung der Künstler Doina und Gustav Hlinka (Koordinatoren des Malerei-Kreises „Deutsche Kunst Reschitza“).
5. Februar 2026, 17:00 Uhr, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:
Fasching 2026. Foto-Ausstellung „Fasching in Tschelnik / Anina: 2023 – 2024 – 2025“, Autor: Petre Dalea (Reschitza), Mitglied der Internationalen Föderation der Kunstfotographie (FIAP).
Buchpräsentation: „Un Hidden Street Art Guide“, erschienen 2025 im Verlag „Save or Cancel“, Bukarest, mitfinanziert von AFCN (= Verwaltung des Nationalen Kulturfonds), Autoren: Cristina Popa und Andrei Racovițan.
Eveniment aniversar: 100 de ani de la declararea orașului Oravița ca reședință a județului Caraș, 1 ianuarie 1926 – 18 iunie 1951.
Expoziție Flavia Beatris Grădinaru (Reșița), membră a Cercului de pictură „Deutsche Kunst Reschitza”.
5 februarie 2026, ora 14.30, Centrul Cultural Muzeistic Anina:
Fășang 2026. Expoziție Doina și Gustav Hlinka (coordonatori ai Cercului de pictură „Deutsche Kunst Reschitza” din cadrul Forumului Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin, Reșița).
5 februarie 2026, ora 17.00, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:
Fășang 2026.
Expoziție de fotografii „Fasching Celnic / Anina: 2023 – 2024 – 2025”, autor: Petre Dalea (Reșița), artist al Federației Internaționale de Artă Fotografică (FIAP).
Prezentare de carte: „Ghid de artă stradală neascunsă – Un Hidden Street Art Guide”, apărută în anul 2025 la Editura „Save or Cancel” București, co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național – AFCN, autori Cristina Popa și Andrei Racovițan.
5. Februar 2026, 13:00 Uhr, Kulturzentrum und musealer Komplex „Altes Theater Mihai Eminescu“ – Sitz des Museums für Ethnographie, Ethnologie und Folklore „Vasile Tudor Crețu – Iosif Crețu“ Orawitza:
Jubiläumsveranstaltung: 100 Jahre seit der Erklärung der Stadt Orawitza zum Sitz des Kreises Karasch, 1. Januar 1926 – 18. Juni 1951.
Ausstellung Flavia Beatris Grădinaru (Reschitza), Mitglied von „Deutsche Kunst Reschitza“.
5. Februar 2026, 14:30 Uhr, Museales Kulturzentrum Anina:
Fasching 2026. Ausstellung der Künstler Doina und Gustav Hlinka (Koordinatoren des Malerei-Kreises „Deutsche Kunst Reschitza“).
5. Februar 2026, 17:00 Uhr, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:
Fasching 2026. Foto-Ausstellung „Fasching in Tschelnik / Anina: 2023 – 2024 – 2025“, Autor: Petre Dalea (Reschitza), Mitglied der Internationalen Föderation der Kunstfotographie (FIAP).
Buchpräsentation: „Un Hidden Street Art Guide“, erschienen 2025 im Verlag „Save or Cancel“, Bukarest, mitfinanziert von AFCN (= Verwaltung des Nationalen Kulturfonds), Autoren: Cristina Popa und Andrei Racovițan.
Eveniment aniversar: 100 de ani de la declararea orașului Oravița ca reședință a județului Caraș, 1 ianuarie 1926 – 18 iunie 1951.
Expoziție Flavia Beatris Grădinaru (Reșița), membră a Cercului de pictură „Deutsche Kunst Reschitza”.
5 februarie 2026, ora 14.30, Centrul Cultural Muzeistic Anina:
Fășang 2026. Expoziție Doina și Gustav Hlinka (coordonatori ai Cercului de pictură „Deutsche Kunst Reschitza” din cadrul Forumului Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin, Reșița).
5 februarie 2026, ora 17.00, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:
Fășang 2026.
Expoziție de fotografii „Fasching Celnic / Anina: 2023 – 2024 – 2025”, autor: Petre Dalea (Reșița), artist al Federației Internaționale de Artă Fotografică (FIAP).
Prezentare de carte: „Ghid de artă stradală neascunsă – Un Hidden Street Art Guide”, apărută în anul 2025 la Editura „Save or Cancel” București, co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național – AFCN, autori Cristina Popa și Andrei Racovițan.
5. Februar 2026, 13:00 Uhr, Kulturzentrum und musealer Komplex „Altes Theater Mihai Eminescu“ – Sitz des Museums für Ethnographie, Ethnologie und Folklore „Vasile Tudor Crețu – Iosif Crețu“ Orawitza:
Jubiläumsveranstaltung: 100 Jahre seit der Erklärung der Stadt Orawitza zum Sitz des Kreises Karasch, 1. Januar 1926 – 18. Juni 1951.
Ausstellung Flavia Beatris Grădinaru (Reschitza), Mitglied von „Deutsche Kunst Reschitza“.
5. Februar 2026, 14:30 Uhr, Museales Kulturzentrum Anina:
Fasching 2026. Ausstellung der Künstler Doina und Gustav Hlinka (Koordinatoren des Malerei-Kreises „Deutsche Kunst Reschitza“).
5. Februar 2026, 17:00 Uhr, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:
Fasching 2026. Foto-Ausstellung „Fasching in Tschelnik / Anina: 2023 – 2024 – 2025“, Autor: Petre Dalea (Reschitza), Mitglied der Internationalen Föderation der Kunstfotographie (FIAP).
Buchpräsentation: „Un Hidden Street Art Guide“, erschienen 2025 im Verlag „Save or Cancel“, Bukarest, mitfinanziert von AFCN (= Verwaltung des Nationalen Kulturfonds), Autoren: Cristina Popa und Andrei Racovițan.
Eveniment aniversar: 100 de ani de la declararea orașului Oravița ca reședință a județului Caraș, 1 ianuarie 1926 – 18 iunie 1951.
Expoziție Flavia Beatris Grădinaru (Reșița), membră a Cercului de pictură „Deutsche Kunst Reschitza”.
5 februarie 2026, ora 14.30, Centrul Cultural Muzeistic Anina:
Fășang 2026. Expoziție Doina și Gustav Hlinka (coordonatori ai Cercului de pictură „Deutsche Kunst Reschitza” din cadrul Forumului Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin, Reșița).
5 februarie 2026, ora 17.00, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reșița:
Fășang 2026.
Expoziție de fotografii „Fasching Celnic / Anina: 2023 – 2024 – 2025”, autor: Petre Dalea (Reșița), artist al Federației Internaționale de Artă Fotografică (FIAP).
Prezentare de carte: „Ghid de artă stradală neascunsă – Un Hidden Street Art Guide”, apărută în anul 2025 la Editura „Save or Cancel” București, co-finanțat de Administrația Fondului Cultural Național – AFCN, autori Cristina Popa și Andrei Racovițan.
5. Februar 2026, 13:00 Uhr, Kulturzentrum und musealer Komplex „Altes Theater Mihai Eminescu“ – Sitz des Museums für Ethnographie, Ethnologie und Folklore „Vasile Tudor Crețu – Iosif Crețu“ Orawitza:
Jubiläumsveranstaltung: 100 Jahre seit der Erklärung der Stadt Orawitza zum Sitz des Kreises Karasch, 1. Januar 1926 – 18. Juni 1951.
Ausstellung Flavia Beatris Grădinaru (Reschitza), Mitglied von „Deutsche Kunst Reschitza“.
5. Februar 2026, 14:30 Uhr, Museales Kulturzentrum Anina:
Fasching 2026. Ausstellung der Künstler Doina und Gustav Hlinka (Koordinatoren des Malerei-Kreises „Deutsche Kunst Reschitza“).
5. Februar 2026, 17:00 Uhr, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:
Fasching 2026. Foto-Ausstellung „Fasching in Tschelnik / Anina: 2023 – 2024 – 2025“, Autor: Petre Dalea (Reschitza), Mitglied der Internationalen Föderation der Kunstfotographie (FIAP).
Buchpräsentation: „Un Hidden Street Art Guide“, erschienen 2025 im Verlag „Save or Cancel“, Bukarest, mitfinanziert von AFCN (= Verwaltung des Nationalen Kulturfonds), Autoren: Cristina Popa und Andrei Racovițan.
Născut la 8 februarie 1943 la Câlnic-Reșița, județul Caraș-Severin, Sabin Pautza este absolvent al Liceului Teoretic din Reșița (1960) și al Conservatorul “Ciprian Porumbescu” din București (1965), urmând specializarea în compoziție și dirijat la Academia Musicale Chigiana din Siena, Italia (1970).
A fost profesor de armonie, dirijat și orchestrație la Conservatorul “George Enescu” din Iași (1965-1984).
Din anul 1984 s-a stabilit în S.U.A.
A fost director artistic şi prim dirijor al celei mai vechi orchestre din New Jersey – Plainfield Symphony, fiind în prezent Conductor Emeritus pe viaţă al ansamblului.
Un moment cheie în cariera sa l-a constituit debutul în prestigioasa sală Carnegie Hall din New York (1985) când s-a prezentat în dublă ipostază: aceea de dirijor şi de compozitor.
A dirijat pe marile scene ale lumii (Europa, America și Australia).
Obține titulul de Doctor în muzică al Academiei “Gheorghe Dima” din Cluj-Napoca (2005) și al London Institute for Applies Research.
Este deținătorul a numeroase premii și distincții naționale și internaționale: Premiul „George Enescu” al Academiei Române (1975), Premiul Uniunii Compozitorilor şi Muzicologilor din România (1979), Marele Premiu al Televiziunii Române (1981), Premiul de Compoziţie la Concursul Internaţional din Salt Lake City (Utah), Premiul „Rudolph Nissim”al Uniunii Compozitorilor Americani (ASCAP) şi Marele Premiu „Dr. Martin Luther King Jr.” pentru compoziţie.
A fost nominalizat în International Who’s Who in Music (Cambrige, Anglia, ed. 1980-1984-1992-2000) și în 10.000 de americani notabili (editat de American Biographical Institute o dată la cinci ani).
Sabin PAUTZA este cetățean de onoare al orașelor Reșita (România) și Plainfield (SUA) și al județului Caraș-Severin.
DOCTOR HONORIS CAUSA al Universității “VALAHIA” din Târgoviște
DOCTOR HONORIS CAUSA al Centrului Universitar UBB din Reșița din iunie 2015.
În 2007, în Plainfield (SUA), ziua de 7 mai a fost declarată Ziua Sabin PAUTZA. Este membru al Uniunii Compozitorilor Americani (ASCAP), al Uniunii Compozitorilor Europeni (GEMA) și al Uniunii Compozitorilor și Muzicologilor din România. Compoziţiile sale sunt publicate în totalitate de către San Nicobian Edition din New York, iar Casa de discuri Swift Music Group din New Jersey editează seria Opera Omnia a compozitorului.
Interviu realizat de Adriana Telescu, UZPR Caraș Severin
Gavril MOISA este omul cu visuri îndrăznețe, conștient că rezultatele cer muncă, răbdare și perseverență, iar flacăra talentului trebuie să ardă neîncetat.
Știe să asculte ticăitul necontenit al inimii și nu își pierde niciodată răbdarea.
Este o lumânare a credinței în arta scrisului care arde de fiecare dată în inima cititorilor.
S-a născut pe data de 06.12.1951, în localitatea Voivozi, din judeţul Bihor. Licențiat în științe politico-militare. Absolvent al Academiei de Înalte Studii Militare Bucureşti, Facultatea politico-militară, 1981, și a Facultății de arme-specialitatea artilerie şi rachete, 1993, colonel (rtr).
Locuiește în Cluj-Napoca din anul 1976. Este membru al Uniunii Epigramiştilor din România (2004), membru fondator şi secretarul general al Ligii Scriitorilor din România din anul 2006 şi coordonator al Revistei AGORA LITERARĂ, vicepreşedintele Cenaclului ,,Artur Silvestri” (2011) și al Cenaclului Epigramiștilor Clujeni ,,Satiricon” (2013- 2024).
A obţinut numeroase premii şi diplome la concursuri de creaţie şi festivaluri naţionale şi internaţionale de poezie, literatură umoristică şi epigramă.
Din anul 1977 este cuprins în 20 antologii de versuri, peste 80 de antologii de epigramă şi este inclus în 50volume colective (la 10 dintre ele fiind coautor).
A publicat peste 45 de volume de poezie, epigrame și catrene, fabule, eseu și publicistică.
Semnează în diverse publicaţii de literatură, cultură, epigramă şi sociale din ţară şi străinătate, poezii, articole diverse, cronici literare, eseuri, epigrame etc. Pseudonim literar: Gavril Voivozeanul. Din anul 2016 este Cetățean de Onoare al Comunei Popești, județul Bihor, iar din anul 2021, o sală de clasă de la Școala Gimnazială Voivozi, poartă numele scriitorului Gavril Moisa.
Cu prilejul aniversării a 65 de ani, Rodica Prodan i-a închinat volumul: Gavril Moisa – Efortul prometeic în abisul ontologic, între copertele căreia este sintetizată opera și viața sa.
Din anul 2004 participă și organizează anual în Cluj-Napoca Festivalul Național ,,Eterna Epigramă”, aflat la ediția a XXXVII-a, cu participarea unor epigramiști din țară și din străinătate.
Pentru promovarea culturii române în țară și străinătate i s-a conferit din partea Ligii Scriitorilor din România, Medalia ,,VIRTUTEA LITERARĂ” (2016).
Numele său este cuprins în:
Dicţionarul scriitorilor români de azi, Editura Porţile Orientului, Iaşi, 2011;
Dicționarul Ligii Scriitorilor Români, vol. I, Edit. Dacia XXI, Cluj‑Napoca, 2011 (coordonator Anda Dejeu);
Poeți clujeni la cumpăna de milenii (antologie), Editura Sedan, Cluj‑Napoca, 2011 (sub egida Casei Municipale de Cultură Cluj‑Napoca);
Dicționarul selectiv de militari epigramiști și… epigramiști militari, Editura Măiastra, Târgu‑Jiu, 2010;
Dicționarul autorilor români contemporani (coord. Alina Kristinka), Editura Arial, Ploiești, 2013 (322 p.);
Monografia județului Bihor, Vol. III, Oameni din Bihor, Arca, Edit. Universității din Oradea, 2011 (257 p.); Epigramiștii se prezintă, vol. I (coord. Rodica Hanu‑Pavel), Editura Grafit, Bacău, 2012, seria „Epigrama 2000”, Nr. 23;
Epigrama – floarea parfumată a literaturii. O antologie a epigramei românești (1938‑1978), întocmită de Nic Petrescu, Editura Napoca Nova, Cluj‑Napoca, 2013;
Lira poeţilor, muza compozitorilor şi harul scriitorilor militari, Editura Paco, Bucureşti, 2007, de gl. bg, (r) dr. Constantin Ucrain.
Sagittarius Epigramaticus, Dan Căpruciu, Ediyura Pax Aura Mundi, Galați, Culegere de epigrame ale autorilor săgetători români contemporani, 2016;
Antologie de epigrame, Editura Atec, Focșani, 2016, Volum publicat în memoria lui Cincinat Pavelescu;
Epigramiada Românească, Efim Tarlapan (antologie exhaustivă), ed. îngrijită de Zina Cenușă, Editura Prut Internațional, 2016 (700 p.);
Povestea unei generații. Promoția 1970 a liceului militar ,,Ștefan cel Mare” din Câmpulung Moldovenesc, Editura Bren, București, 2021, (627 p.);
Epigramiștii noștri, antologie a Uniunii Epigramiștilor din România, seria ,,Epigrama 2000”- nr. 43, Editura Pim, Iași, 2025 (457 p.);
Formație în defilare, Antologia Cenaclului Scriitorilor Militari Cluj, 2025, Editura Ecou Transilvan (336 p.);
Pagini de conștiință – Ziariști și scriitori, volumul I, de Al. Florin Țene, Editura Napoca Star, Cluj-Napoca, 2025.
Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR
– Doamna Iluca Simona Julieta, sunteți profesor pentru învățământul primar la Școala Gimnazială Nr. 1 Hunedoara și v-ați implicat în finalizarea multor activități educative. Punctați-ne câteva din acțiunile organizate în această perioadă.
– Elevii claselor primare de la Școala Gimnazială Nr. 1 Hunedoara, prin intermendiul Proiectului educațional „24 ianuarie 1859 – Unirea Principatelor Române”, au efectuat diverse activități prin care au sărbătorit Unirea Mică. Coordonați de învățătoarele: Hîrban Lenuța, Urs Andrea, Szekely Eva, Iluca Simona, Lupșan Clementina, Talpoș Nadia, Popa Andreea și Bera Mihaela, elevii au desfășurat diverse activități integrate care i-au ajutat să înțeleagă mai bine cât este de importantă este unitatea, speranța și viitorul comun.
Am sărbătorit 167 de ani de la înfăptuirea Unirii Mici, unirea Moldovei cu Țara Românească, un prim demers pentru formarea României de astăzi. Această unire ne-a amintit că doar împreună suntem mai puternici și că valorile care ne leagă, trec dincolo de timp.
Unirea nu este doar o pagină de istorie, ci un mesaj pentru prezent: unitatea ne face mai puternici și împreună putem construi un viitor mai bun. Să fim uniți în gânduri, fapte și speranțe.
În cadrul activității, profesoara de istorie le-a vorbit celor prezenți despre curajul lui Alexandru Ioan Cuza și visul românilor de a fi „împreună sub același steag”. Prin povești adaptate vârstei lor, copiii au înțeles că Mica Unire a fost fundamentul pe care s-a clădit România de astăzi.
Și încă un amănunt: sălile de clasă s-au transformat în veritabile ateliere de creație. Micii artiști și-au pus imaginația la treabă prin diverse activități:
Desen și pictură: Portrete ale domnitorului Cuza și peisaje simbolice cu cele două țări surori, Moldova și Țara Românească.
Colaje: Hărți ale unirii realizate din materiale reciclabile, boabe de grâu sau hârtie creponată în culorile tricolorului.
Expoziție: Toate lucrările au fost expuse în clasele școlii, formând un veritabil „drum al unității”.
Momentul emoționant al zilei a avut loc în holul central al școlii. Elevii și profesorii învățământului primar și-au dat mâna și au încins tradiționala Horă a Unirii. De la mic la mare, ne-am luat de mână și s-a dovedit că, împreună, formăm o echipă de neînvins. Pe acordurile imnului compus de Alexandru Flechtenmacher, pașii tuturor au bătut ritmul unității, demonstrând că spiritul lui 1859 este încă viu în sufletele noastre.
Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR
Ziua Internațională a Cititului Împreună (World Read Aloud Day): 4 februarie 2026.
O activitate interactivă cu participarea elevilor care învață limba germană ca limbă maternă, clasa a VI-a B, Colegiul Național „Diaconovici – Tietz“; coordonatori: prof. Sonia Maria Chwoika, director adjunct al colegiului, împreună cu practicanta Estera Isip Leordean și bibliotecara Valerica Bănicioiu.
Conferințele „Reșița 255 / 100: Oameni – Locuri – Fapte”. Invitat: scriitorul, jurnalistul și editorul Gheorghe Jurma. Tema conferinței: REȘIȚA LITERARĂ.
Internationaler Tag des gemeinsamen Vorlesens (World Read Aloud Day): 4. Februar 2026.
Eine interaktive Veranstaltung der Schüler der deutschen Abteilung am „Diaconovici – Tietz“-Nationalkolleg (VI. B-Klasse), Koordination: Deutschlehrerin Sonia Maria Chwoika, stellvertretende Direktorin der Schuleinheit, in Zusammenarbeit mit Praktikantin Estera Isip Leordean und Bibliothekarin Valerica Bănicioiu.
4. Februar 2026, 16:00 Uhr, Deutsche „Alexander Tietz“-Bibliothek Reschitza:
Konferenzen „Reschitza 255 / 100: Menschen – Orte – Fakten“. Als Gast: Gheorghe Jurma, Schriftsteller, Journalist und Herausgeber von Büchern und Zeitschriften. Themata der Konferenz: DAS LITERARISCHE RESCHITZA.
Ascunde textul citat
Buch- und Dokumentationsausstellung Gheorghe Jurma.
Inspectoratul Teritorial de Muncă Hunedoara a desfășurat o campanie de control în domeniile hoteluri și alte facilități de cazare, restaurante și alte activități de servicii de alimentație (Cod CAEN Rev.3: 55, 56), având ca scop identificarea și combaterea muncii nedeclarate, precum și verificarea respectării prevederilor legale privind securitatea și sănătatea în muncă.
În domeniul relațiilor de muncă, controalele au vizat respectarea reglementărilor legale privind angajarea personalului (inclusiv transmiterea în termen legal a contractelor individuale de muncă în REVISAL), durata timpului de muncă și munca suplimentară, repausuril periodice (repausul săptămânal, sărbători legale), întocmirea evidenței orelor de muncă prestate de salariați, munca de noapte, precum și stabilirea și acordarea drepturilor salariale.
Din punctul de vedere al securității și sănătății în muncă, având în vedere riscurile specifice acestui domeniu de activitate (arsuri, tăieturi, alunecări pe pardoseli umede, ventilație insuficinetă, expunere la substanțe chimice utilizate la curățenie, manipulări manuale de mase, temperaturi extreme, nivel ridicat de zgomot sau utlizarea echipamentelor neconforme), controalele au urmărit identificarea și evaluarea riscurilor profesionale, verificarea echipamentelor de muncă (în special a celor aflate sub incidența ISCIR), instruirea lucrătorilor și eliminarea riscurilor de incendiu prin verificarea mentenanței echipamentelor.
În cadrul campaniei – susținea inspectorul șef Adrian Florin BOZDOG (foto) – au fost efectuate 41 de controale, fiind constatate 81 de deficiențe, pentru care au fost dispuse măsuri de remediere și respectare a prevederilor legale.
Au fost aplicate 48 de sancțiuni contravenționale, dintre care 29 în domeniul securității și sănătății în muncă, constând în avertismente și 19 în domeniul relațiilor de muncă, dintre care una a fost amendă în cuantum de 40.000 lei, fiind identificată o persoană care desfășura activitate fără a avea întocmit contract individual de muncă.
Prin aceste acțiune de control, I.T.M. Hunedoara urmărește creșterea gradului de conștientizare a angajatorilor și a lucrătorilor privind respectarea legislației în domeniul relațiilor de muncă și al securității și sănătății în muncă, precum și eliminarea neconformităților constatate, prin aplicarea măsurilor obligatorii și a sancțiunilor contravenționale corespunzătoare.
Au consemnat Ioan Vlad și Georgeta-Ileana Cizmaș/ UZPR
În 3 februarie 2021 artistul plastic Viorel Coțoiu s-a stins în casa părintească din Bocșa Română.
Viorel Coțoiu este unul dintre cei mai importanți pictori ai Banatului, unul dintre artiștii pentru care viața însemna artă, unul dintre bocșenii care fără artă nu ar fi putut trăi!
„Pentru mine pictura este o chemare” mărturisea cu entuziasm Viorel Coțoiu și preciza întotdeauna faptul că iubea vara, deoarece vara zilele sunt lungi, e cald și putea lucra toată noaptea, putea sta afară să picteze după placul inimii! Pentru că el ar fi pictat întruna, fără somn, până la epuizare.
Viorel Coțoiu s-a născut la 19 septembrie 1962 în Reşiţa și s-a stins în data de 3 februarie 2021 acasă, la Bocșa, fiind înmormântat în data de 4 februarie 2021 în Cimitirul Ortodox de pe Gh. Vucu din Bocșa Română.
Îndrumat de prof. Peter Kneipp, Viorel urmează cursurile Universității timișorene și este absolvent al Academiei de Arte, clasa de pictură a prof. Romul Nuțiu.
Participă la saloanele studenţeşti de pictură (1991-1996). În 1992 obţine Premiul I la Festivalul Artei Studenţeşti. În 1996 debutează cu o expoziţie personală la Galeria ART din Timişoara. Este membru titular al Filialei UAP Reşiţa. Pictează şi restaurează artă bisericească. De altfel, era curios și preocupat de orice stil artistic.
Prima expoziție la Bocșa, orașul său natal, s-a desfășurat la Biblioteca Orășenească „Tata Oancea”, la inițiativa bocșeanului Dumitru Jacotă, în anul 1997. De atunci, Viorel Coțoiu începe o bună colaborare cu această instituție și cu managerul ei, iar expozițiile continuă: fie personale, fie de grup. Cumva, biblioteca bocșană îl ia „sub aripa sa” promovându-i talentul și obținându-i diverse proiecte artistice. Astfel, au fost organizate expoziții personale în orașe precum Reșița și Lugoj, expoziții în biserici, în galerii, în instituții culturale, dar și în spații alternative, neconvenționale .
Tot la inițiativa Bibliotecii publice din Bocșa, în anul 2008, scriitorul și reporterul Vasile Bogdan a realizat pentru TVR Timișoara un reportaj acasă la Viorel Coțoiu, menit să promoveze munca și talentul acestui pictor de geniu.
În anul 2022, primarul Patriciu Mirel Pascu propune și acordă, postmortem, Titlul de Cetățean de Onoare al Orașului Bocșa artistului plastic Viorel Coțoiu.
Astăzi, la împlinirea celor 5 ani de neuitare, Biblioteca Orășenească „Tata Oancea” Bocșa a organizat o expoziție de pictură care va putea fi vizitată pe tot parcursul lunii februarie, iar într-una din zile, la sediul bibliotecii va fi proiectat reportajul realizat de Vasile Bogdan.
De asemenea, un moment dedicat artistului Viorel Coțoiu s-a desfășurat în cadrul Simpozionului „Sfinții Trei Ierarhi – modele de educație creștină”, ed. a XI-a, la Biserica „Sf. Nicolae” Bocșa Română, edificiu care, într-o anume perioadă, a fost restaurat și de Viorel Coțoiu.
Acest artist deosebit de talentat s-a stins mult prea devreme, proiectele sale rămânând neterminate, unele, iar altele încă neinițiate. Criticul de artă Ion Bobeică îl descrie extraordinar de corect și real: ”Viorel Coţoiu este un pictor al stărilor sale psihologice…Asemenea unui actor care se confundă cu rolul său, artistul se suprapune cu pictura sa până la uitarea de sine. Este un pictor sincer, adevărat şi pictura sa are viaţă.”
Ne este dor de sinceritatea lui Viorel Coțoiu, de talentul său cu care Dumnezeu l-a înzestrat, de naivitatea sa (adesea debordantă!), de prietenia cu care ne înconjura! Îi privim lucrările și ne amintim bucuria din ochii săi!…
Dumnezeu să-l odihnească! În veci pomenirea sa!
COŢOIU, VIOREL. Artist plastic. Cetățean de onoare al orașului Bocșa.
Referinţe: Bocşa din inimă/ Vasile Bogdan. Reşiţa. TIM. 2008; Întâlniri cu destine: interviuri/ Adalbert Gyuris. Cluj-Napoca. Grinta. 2012; Cărăşeni de neuitat XVIII/ Petru Ciurea şi Constantin Falcă.-Timişoara: Eurostampa, 2012; Biblioteca, între datorie și pasiune. 60 de ani de lectură și bibliotecă publică la Bocșa/Gabriela Șerban.-Reșița: TIM, 2013 (Bocșa- istorie și cultură; 30); Mihai Vișan, Daniel Crecan. Istorie și administrație la Bocșa multiseculară. Ed. a III-a: Itinerariul metalurgiei bocșene la tricentenar.- Timișoara: David Press Print, 2019 (Studii și cercetări umaniste; Istorie și studii culturale);Tangențe. Autografe și poveștile lor/ Adalbert Gyuris.- București: eLiteratura, 2019; Bocșa culturală. An XXII, nr. 1 (112)/ 2021; Revista Bocșa culturală[1]; Bocșa culturală . Anul XXIII, nr. 1 (116)/ 2022; Bocșa, un oraș ca o poveste. Vol. 2: Oameni, locuri, fapte din Bocșa de ieri și de azi/ Gabriela Șerban, Reșița: TIM, 2023 (Bocșa, istorie și cultură; 64).
[1] Gabriela Șerban. Bibliografia revistei „Bocșa culturală” 2000 – 2009.- Reșița: TIM, 2009 (Bocșa – istorie și cultură); Bibliografia revistei Bocșa culturală 2009 – 2013.- Reșița: TIM, 2014 (Bocșa – istorie și cultură); Bibliografia revistei Bocșa Culturală. 2014 – 2018.- Reșița: TIM, 2019 (Bocșa – istorie și cultură).
Pe 16 februarie 2026, la Teatrul „Ion Creangă” din București, de la ora 19:00 va avea loc Gala Premiilor UZPR „Excelența în jurnalism”, care va onora munca remarcabilă a unora dintre cei mai dedicați profesioniști ai presei, din toate segmentele acesteia.
Considerată evenimentul anului în mass-media, seara de gală va reuni jurnaliști de renume, personalități publice, reprezentanți ai mediului academic, oameni de cultură, reprezentanți ai autorităților statului, directori din media. „Un moment de vârf în viața UZPR – totodată și de bilanț al creației jurnalistice – îl reprezintă decernarea Premiilor de Excelență”, punctează Dan Constantin, președinte al UZPR.
Decernarea Premiilor UZPR va fi transmisă pe larg de mijloacele de comunicare ale Uniunii, inclusiv live, membrii Uniunii având posibilitatea să urmărească festivitatea în direct, pe site-ul uzpr.ro. De asemenea, evenimentul va fi reflectat pe larg în mass-media.
NOMINALIZĂRI
PRESĂ SCRISĂ
Graiul Maramureșului
Revista ATENEU (Bacău)
Revista MOLDOVA (Chișinău)
CARTE DE PRESĂ
Ștefan MELINTE – „Jurnalismul freelancer”
Valentin MIC – „Învățarea artei comunicării”
Mircea POSPAI și Rodica POSPAI PĂVĂLAN – „Nicolae Dragoș, poetul-jurnalist, jurnalistul-poet”
RADIO
Petronela COTEA MIHAI – Radio România Iași
MOLDOVA ZOOM – Radio France International
Maria Elisabeta DIMA MÂNDIȚA, Radio România Actualități Galați
TELEVIZIUNE
Alina GRIGORE, „Frontul” TVR Info
Adriana STOIAN, „Euroeducația” Euronews
Daniela ȘTEFĂNESCU, „Sănătatea Azi”, Vâlcea TV
PRESĂ ONLINE
Proiect PULSE, HotNews
Ecaterina IGNAT, Agerpres Brăila
Romeo Dorian CRÂȘMARU, JurnalRomânesc.ro
TINERI JURNALIȘTI
Diana GODEA, DC TV Bacău
Victor VREME, România TV
Asociația Buzzmedia (Botoșani)
FOTOREPORTAJ
Lucian TUDOSE
Constantin DINA
Victor Eugen MIHAI
CORESPONDENT DE RĂZBOI
Vitalie COJOCARI, Euronews
Cristian LUPAȘCU, Agerpres
Alex BUZICĂ, Radio România Actualități
MANAGEMENT PRESĂ
Luiza FULEA, TVR
Lucia BAKI, Monitorul de Făgăraș
Florin BRUȘTEAN, Radio România Regional
FILIALA ANULUI
Filiala Iași, Președinte Grigore RADOSLAVESCU
Filiala Presa Culturală, Președinte Marian NENCESCU
Filiala „Filip Brunea Fox” Roman, Președinte Cornel PAIU
Din 1950, când matematicianul Alan Turing a formulat celebra întrebare „Pot mașinile să gândească?”, trecând prin anii ’50 și ’60, când primii cercetători au dezvoltat programe simple capabile să rezolve puzzle-uri, să demonstreze teoreme matematice sau să joace șah, și până în zilele noastre, când inteligența artificială a ajuns să decidă deja mai repede decât noi, evoluția este una rapidă, cu beneficii, dar și cu îngrijorări.
Beneficiile se simt deja în viața de zi cu zi, în domenii precum sănătatea, agricultura sau robotica, dar vin la pachet cu numeroase temeri privind transparența, vulnerabilitatea, dependența sau stabilirea unor limite în ceea ce privește folosirea inteligenței artificiale.
Inteligența artificială ca instrument
Atât timp cât este folosită ca instrument care să ne ușureze viața, inteligența artificială aduce beneficii de neimaginat, la care nici nu ne gândeam în urmă cu doar câțiva ani.
„Ar trebui să gândim inteligența artificială ca pe un instrument care să ne ajute, să ne facă viața mai ușoară, să ne facă lumea mai bogată, poate să ne fie un asistent și deja și-a făcut apariția în ceea ce înseamnă telefoanele mobile, unde o parte din serviciile puse la dispoziție sunt acoperite de inteligența artificială. Poate să răspundă la întrebări, să facă sinteze pentru elevii mai comozi, poate să facă și temele”, a spus Adrian-Victor Vevera, directorul Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare în Informatică București, la emisiunea Serviciul de noapte cu Maria Țoghină.
Totul este să înțelegem că folosirea acestui instrument depinde de modul în care noi îl privim și de câtă putere suntem dispuși să-i dăm.
Etica în folosirea inteligenței artificiale și responsabilitatea deciziilor automate
Una dintre cele mai importante dezbateri etice în ceea ce privește utilizarea inteligenței artificiale se referă la cine este responsabil dacă o decizie greșită, luată de un sistem AI, afectează viața unui individ.
Răspunsul este unul complicat, dar se conturează o direcție clară: deciziile importante trebuie să implice, într-un fel sau altul, factorul uman.
Lăsarea deciziei finale în brațele inteligenței artificiale poate avea efecte devastatoare, mergând până la pierderea de vieți omenești. „Este vorba de cât ești dispus să lași din decizia ta sau decizia asupra unei vieți umane în mâinile digitale ale inteligenței artificiale. În Ucraina au apărut dronele First Person View, care atacă, să spunem, prima persoană văzută, iar unele dintre ele deja testează modele de inteligență artificială care să poată selecta singure țintele. S-a pus problema dacă este etic, s-a pus problema dacă acesta este viitorul, până la urmă: să lași o non-entitate umană să ia decizii asupra unei vieți umane. Este o chestiune care se vede, acum nu foarte mult timp, nu ne opuneam. Arma, până la urmă, ai transformat-o în armă tu, ca om, pentru că tu ești cel care i-ai dat acest tip de întrebuințare. Este vorba de a lăsa decizia finală în responsabilitatea unei non-entități umane”, a punctat specialistul.
De aceea, este necesar un „buton de oprire”, care s-ar putea traduce prin existența unui cod de etică privind regulile și principiile morale ce ghidează dezvoltarea, implementarea și utilizarea tehnologiilor de inteligență artificială. „Este nevoie de mijloace de protecție, de mijloace de securitate și, bineînțeles, de partea de etică, care, e clar, nu poate fi impusă tuturor celor care au acces, posibilități și cunoștințe să dezvolte aplicații de inteligență artificială. Însă, pe baza unui cod de etică, poți crea un cadru în care să urmărești mai ușor nivelul de dezvoltare și, bineînțeles, rezultatele„, subliniază Vevera.
Conștientizarea pericolelor AI și metode de prevenire
În România, Institutul Național de Cercetare-Dezvoltare în Informatică este un institut de cercetare, dezvoltare și inovare în domeniul tehnologiilor informației și comunicațiilor și lucrează la proiecte pe zona de conștientizare a riscurilor pe care inteligența artificială le aduce în viața de zi cu zi. „Noi încercăm, în jurul acestei infrastructuri de AI, să creăm și un ecosistem care să vizeze partea de etică. Asta înseamnă ca toți cei care au interes în această zonă, fie că sunt dezvoltatori sau utilizatori, să țină cont de etică. Încercăm să creăm acea zonă care să gândească potențialele pericole, să analizeze modul în care ele pot fi stopate sau identificate, astfel încât să nu lași o mașină să acționeze împotriva omului, împotriva creatorului.”
Avertisment: nu lăsați deciziile legate de viața umană în mâinile inteligenței artificiale
Din diferite motive, cum ar fi singurătatea, de exemplu, sunt persoane care și-au făcut din chatboturile de inteligență artificială un companion și le folosesc pentru a se destăinui sau pentru a cere sfaturi despre viață.
Specialiștii avertizează că aceasta este o capcană, pentru că un chatbot nu are empatie, nici sentimente, ci oferă doar răspunsuri statistice. „Un chatbot nu face decât să ofere niște răspunsuri care acoperă, statistic, răspunsurile la aceleași tipuri de întrebări și să ofere variantele care au avut cel mai bun randament. Și atunci ar trebui să nu cădem în capcana de a ne gândi că acest chat este, de fapt, un partener de dialog. Nu. Este o reflectare a ceea ce noi ne dorim să auzim sau, câteodată, a răspunsurilor pe care le-au dat alții la probleme care, chiar dacă seamănă, nu sunt aceleași ca ale tale. Și da, este o capcană să ajungi să consideri că, până la urmă, este un partener de dialog mai bun decât o persoană care, fiind umană, are aceleași lipsuri ca și tine: empatie, emoție, bucurie, tristețe, orice ar fi” (Adrian-Victor Vevera, directorul Institutului Național de Cercetare-Dezvoltare în Informatică București).
În concluzie, deciziile legate de viața umană nu trebuie lăsate în seama unui sistem non-uman, pentru care nu reprezinți decât o cifră din sutele de milioane de utilizatori care accesează, la nivel global, chatboturile de inteligență artificială.
Potrivit unor studii realizate în 2024, 4% din populația lumii folosea inteligența artificială ChatGPT, la doi ani de la lansarea acesteia.
În România, aproape jumătate dintre români folosesc inteligența artificială în activitățile lor zilnice, potrivit unui studiu efectuat de Reveal Marketing Research, companie de cercetare de piață full-service, în anul 2025. (romania-actualitati.ro/)
Ce poate fi mai înălțător, dar și mai încărcat de emoție și răspundere decât atitudinea de recunoaștere, de către un apostol al neamului din zilele noastre, Preasfințitul Părinte Lucian Episcopul Caransebeșului, a muncii și sacrificiului unei ființe umane care va rămâne reper luminos pentru urmași.!?
Am aflat cu bucurie că la festivitățile de comemorare a 70 de ani de la deportarea în Bărăgan președintei filialei Caraș-Severin a Asociației Foștilor Deținuți Politici, doamnei Cornelia Fetea, i-a fost decernată o foarte valoroasă și binemeritată distincție. În cadrul evenimentului, doamna Cornelia Fetea a primit, din partea Preasfințitului Părinte Episcop Lucian, Crucea „Episcop Elie Miron Cristea” categoria a II-a pentru mireni, ca recunoștință pentru exemplul de credință statornică, pentru străduința de a ține vie memoria victimelor regimului comunist, de a transmite generației tinere amintirea lor, pentru ca asemenea tragedii să nu se mai petreacă, și dorința nestinsă de a comemora pe cei plecați la Domnul în timpul persecuțiilor. Tot cu acest prilej, Primăria Oravița a oferit doamnei Fetea titlul de Cetățean de Onoare al orașului.
Nici că se putea mai mare dreptate pentru un OM care de cel puțin trei sferturi de secol a fost motorul activităților de cunoaștere a trecutului recent al României, de perpetuarea memoriei generației părinților noștri și încredințarea ei tinerelor generații care să știe să o prelungească în posteritate. Îl felicit pe Preasfințitul pentru gestul său prin care a adus un strop de mulțumire și bucurie în sufletul acestei doamne atât de mult încercate în acest an. Merita cu prisosință acest semn de recunoaștere a sacrificiilor pe care le face de atâta vreme fără să pretindă nimic în schimb. Toată munca domniei sale, fără rezerve, pornește din sufletul său generos și din dorința de a face bine.
A luptat ca o leoaică pentru adevăr și dreptate, pentru drepturile persoanelor care au suferit enorm în timpul odiosului regim, nu numai în județul său. Doamna Cornelia Fetea este unul din caracterele care creează marea istorie, un model.
Ani la rând a bătut drumurile județului cu mașina proprie, fără să țină seama de vârstă, de starea de sănătate, de problemele personale, de costuri, de vreme sau alte multiple „fleacuri” pentru rezolvarea problemelor Asociației Foștilor Deținuți Politic și Victime ale Regimului Comunist și a membrilor săi.
Mai de curând se implică și în rezolvarea problemelor urmașilor victimelor. Se străduiește să-i învețe pe aceștia, mai năbădăioși și aflați de multe ori în necunoștință de adevăr, că suferinta a fost și este calea păcii dintre oameni, a dragostei, a mântuirii, nu a dezbinării. Cu blândețe, răbdare și pragmatism se rezolvă problemele, nu cu sabia mereu la brâu, cu insulte și nerecunoștință!. Sunt rare persoanele care, asemenea dânsei, se dedică cu atâta patimă și voluntar suferinței semenilor , lăsând în urma sa lucruri atât de concrete, atât de importante pentru viitorime din perspectiva recuperării adevărului, încât nu pot fi puse la îndoială.
Mereu neîmpăcată că nu a făcut îndeajuns pentru victimele fostului regim comunist se implică în tot ceea ce înseamnă îndemn spre cunoașterea trecutului și chemarea spre credința în neam, în muncă și în Dumnezeu. Organizează comemorări, ridică troițe și monumente, face memorii, ridică probleme în fața reprezentanților puterii din iubirea și respectul față de cei care au fost atât de pătimiți sub vechiul regim doar pentru vina de a-și fi iubit țara și pe Dumnezeu. Are dorința neostoită de a crea tinerilor de azi pilde de viață și muncă, un mod de existență în care să îmbine trecutul valoros cu prezentul ambiguu, ca o contrapondere în calea defăimătorilor, a distrugătorilor de tradiții și valori românești.
Găsim la această minunată doamnă o conlucrare perfectă între harul divin și voința omenească. Valoarea și omenia o impun contemporanilor care o urmează și o aleg în fruntea unor organizații civice ca semn de respect și prețuire. Găsește mereu cuvintele potrivite dar și împrejurările oportune pentru a da un sfat celor ce-i solicită sprijinul pentru a le îndrepta gândurile și curăți inimile.
Am cunoscut-o în urmă cu mulți ani și m-a contaminat dorința și puterea dânsei de sacrificiu. M-am convins că este un suflet generos, calm și răbdător, fără ascunzișuri și de o rară sensibilitate, care suferă în tăcere când este jignită din necunoaștere ori rea credință. Are un cult al prieteniei și tocmai de aceea văd în ea sufletul nobil al românului de altădată. N-ai cum să n-o păstrezi în suflet ca pe o candelă aprinsă.
Istoria presei din Timișoara este una dintre cele mai relevante oglinzi ale evoluției urbane din Banat. Spre deosebire de alte centre românești, presa nu apare aici ca expresie culturală sau militantă, ci ca instrument administrativ, într-un oraș de frontieră al Imperiului Habsburgic.
Spicuind dintre evenimentele desfășurate în ultima săptămână a lunii ianuarie la Biblioteca Germană „Alexander Tietz“, din Reșița, mă opresc la trei dintre acestea, fără nicio ierarhie, eventual una cronologică. Sâmbătă, 24 ianuarie, am sărbătorit Ziua Unirii Principatelor Române printr-o reunire a oamenilor de cultură din această parte de țară. A avut loc lansarea volumului de poeme „Mandale”, al poetei consacrate deja, Mirela Cocheci. Aceasta și-a însoțit versurile cu o expoziție impresionantă, dintr-o altă artă, artele plastice și vizuale. Ne-am bucurat privirea, am aprofundat emoția sufletului artistei transpusă în picturile sale reprezentând mandalele, una dintre acestea figurând și pe prima copertă a volumului aflat în dezbatere.
Pe lângă bucuria întâlnirii artista, poeta Mirela Cocheci, venită din Petroșani, ne-a invitat la introspecție, dar una blândă, învăluită de o lumină caldă ce se revarsă din chiar versurile ei. În prezența unui auditoriu numeros, chiar neașteptat, având în vedere abundența de manifestări într-o astfel de zi în întreaga țară, atmosfera plăcută a deschis apetitul multor participanți de a-și exprima entuziasmul, de a fi parte activă a acestui eveniment și bucuria de a împărtăși cunoștințe, de a interpreta prin propria viziune arta Mirelei Cocheci în literă și culoare. Aș menționa dintre reșițeni pe Radu A. Cernătescu, scriitor, redactorul șef al revistei Reșița literară, care ne-a introdus, din punct de vedere filozofic-esoteric în lumea mandalelor, pe Marian Apostol, un alt truditor al peniței. Din Lugoj s-a alăturat domnul Aurel Muntoiu, ziarist și un cunoscător al interpretării mandalelor, care ne-a dezvăluit câte ceva din trăirile autoarei în momentele creației. Sigur, revenind la cei care au iscat prilejul întâlnirii noastre, protagonista le mulțumește domnului Gheorghe Jurma, sub egida căruia volumul apare la prolifica Editură Tim (prolific nefiind singurul epitet pentru că nu acesta, neapărat, îi dă vigoare ci, mai ales, profesionalismul editorului care este unul dintre promotorii cei mai importanți ai culturii în Banatul Montan și nu numai), domnului Ionel Bota, istoric, critic literar, care după cum Mirela Cocheci însăși mărturisește, i-a devenit un fel de mentor asigurându-i, de altfel, postfața volumului. Iar domnului Erwin Josef Țigla, diriguitorul Bibliotecii Germane „Alexander Tietz” din Reșița, să-i mulțumim cu toții pentru dragostea pentru cultură, onestitatea, implicarea obiectivă în tot ceea ce înseamnă cultură, într-adevăr, pe oricare palier: literatură, arte plastice, muzică, istorie, muzeografie și muzeologie, filosofie, artele fotografice ș.a.
În 28 ianuarie a avut loc lansarea volumului de de debut în poezie „Cine ești?” al Emei Popescu. O seară încărcată de emoțiile autoarei care a pășit pe tărâmul delicat al poeziei dar cu siguranță știind clar că acesta este calea pe care vrea să o parcurgă. Volumul a apărut la Editura Tim, domnul Gheorghe Jurma indicând elemente pe care le consideră valoroase, dezvăluindu-ne și latura artistică a poetei deoarece și de această dată întâlnim îmbinarea culorii cu versul. Ema Popescu, soție, mamă și cu slujbă de normă întreagă, își împarte timpul ca să ne asigure că măcar o parte îi revine și sufletului, inimii, minții sale și se vede că reușește cu succes, exercitându-și talentul și în mânuirea penelului. Au îmbrățișat-o cu căldură membrii Cenaclului „Semenicul” invitând-o să participe la întâlnirile de joi seara, în limita timpului disponibil, bineînțeles.
În 30 ianuarie a mai fost o manifestare pe seama istoriei și a memoriei cultural-spirituale a comunităților umane. A avut loc prima expoziție din seria celor douăsprezece care se vor derula pe parcursul întregului an în cadrul proiectului „Reșița: 255/100. Cei trei A” – Andrei Florin Bălbărău, Bogdan Andrei Mihele & Andrei Szabo” marcând 255 de ani de la prima atestare documentară (1771) și 100 de ani de la declararea Reșiței ca oraș, manifestări ce îmbină contemporanul cu istoria. Cei trei tineri pasionați de Banatul Montan, dornici să păstreze vie istoria locului, aduc alături de ei personalități care pot împărtăși din știința lor și astfel proiectele lor capătă o consistență demnă de luat în seamă, ei înșiși manifestându-se ca personalități ale locului prin hărnicie, muncă, devotament, studiu autentic. Prima expoziție, realizată de Andrei Bălbărău, a fost dedicată Reșiței industriale prin fotografii – mărturii istorice realizate de fotografi profesioniști și artiști ai vremurilor, de ex. Hermann Heel.
Proiectul se derulează prin colaborarea mai multor instituții culturale și organizații locale dintre care amintim Forumul Democratic al Germanilor din Județul Caraș-Severin, Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților Reșița, Biblioteca Județeană „Paul Iorgovici” Caraș-Severin, Universitatea Babeș-Bolyai – extensia Reșița, Muzeul Cineastului Amator, EuroLand Banat.
UZPR CARAS SEVERIN 