Citind DEX-ul, vom găsi pentru cuvântul ecumenism următoarea explicație: Mișcare de refacere a unității universale a Bisericilor Creștine, cu respectarea autonomiei lor, pe calea acordurilor și a dialogului teologic. Pentru reșițeni, cuvântul ecumenism a primit un sens nou cu 24 de ani în urmă.

Această prezentare necesită JavaScript.

Atunci, din inițiativa unui grup de preoți de diferite confesiuni din Reșița, s-a purces la un nou drum de apropiere a bisericilor creștine istorice. Astfel, în perioada 18 – 25 ianuarie 1993 se organiza în municipiul de pe Bârzava pentru prima oară octava de rugăciune pentru unitatea creștinilor.

În cartea în patru limbi (română, germană, maghiară, italiană) „Spălaţi-vă picioarele unul altuia. Ecumenism, între istorie şi prezent la Reşiţa = Waschet Euch gegenseitig die Füße. Ökumene zwischen Geschichte und Gegenwart in Reschitza = Mossátok meg egymás lábát. Az ökumenizmus története és jelene Resicabányán“, apărută la 10 ani de ecumenism sub semnătura părintelui Pál și a mea, dânsul amintea de aceste prime zile: „Când am ajuns la Reşiţa, o dorinţă trăia în mine: să îi iubesc pe toţi, pe fiecare om, să mă întorc spre fiecare cu iubire. E normal că în mod special am încercat să fiu atent la preoţi şi pastori de oricare confesiune, căci ei sunt aceia cu care lucrăm în via Domnului aici în Reşiţa. … Din 1993 încoace, Săptămâna ecumenică de rugăciune pentru unitatea creştinilor se desfăşoară cu regularitate şi în oraşul nostru, în fiecare an între 18 şi 25 ianuarie. Mai ales din 1999 încoace, de când participarea este deosebit de largă, cred că putem vorbi despre o săptămână de sărbătoare creştinească pentru întregul oraş.”

articol întreg >>>>>>>>>>>>

 

25 ianuarie 2018, ora 12.00, Colegiul Național „Diaconovici – Tietz“ Reşiţa, Sala „Rolf Bossert”: Proiect: „Cultura și arta în Reșița Montană“.

In memoriam Alexander Tietz (*9 ianuarie 1898 – † 10 iunie 1978): 120 ani de la naștere.

O întâlnire a elevilor cu prof. univ. dr. Doina Bogdan-Dascălu din Timișoara, o descendentă a celui aniversat.

 

25 ianuarie 2018, ora 15.30, Biblioteca Germană „Alexander Tietz“ Reşiţa: In memoriam Alexander Tietz (*9 ianuarie 1898 – † 10 iunie 1978): 120 ani de la naștere.

O întâlnire cu prof. univ. dr. Doina Bogdan-Dascălu din Timișoara, o descendentă a celui aniversat.

Cu participarea grupului muzical „Intermezzo“ (coordonator: Lucian Duca).

 

25 ianuarie 2018, ora 17.00, Universitatea „Eftimie Murgu“ Reşiţa, corpul C, sala Multimedia „Constantin Gruescu“: Să ne cunoaștem valorile: prof. univ. dr. Doina Bogdan-Dascălu (născută la 27 noiembrie 1942 în Reşiţa).

 

„Cu prilejul făşangului, pe străzile Reşiţei umblau mascaţii. În duminica făşangului 

obiceiul îşi găsea apogeul. Mascaţii cutreierau străzile singuri sau în grup, străzile vuiau de spectatori. Întreaga vale a Bârzavei răsuna de strigături, sunete de zurgălăi, de ţipete de bucurie şi plânsete, sunete de diferite intensităţi şi tonalităţi, acorduri de acordeoane şi alte instrumente muzicale. Copiii fugeau după mascaţi strigând Ripp-Ripp-hali-pup.“

Astfel descria profesorul, scriitorul 

şi etnograful reşiţean Alexander Tietz în cartea sa „Wo in den Tälern die Schlote rauchen” („Unde fumegă furnalele în văi”) perioada de făşang la Reşiţa.

Povestea zilelor de făşang la Reşiţa poate continua cu amintiri ale oamenilor în vârstă de astăzi. Astfel amintindu-şi de anii dintre cele două Războaie Mondiale, ei povestesc despre o atmosferă incadescentă. Toată populaţia era prezentă fie pe stradă ziua, fie în diferitele localuri unde se continua distracţia seara, respectiv toată noaptea. Erau prezentate diferite măşti, diversitatea lor fiind recunoscută şi apreciată de spectatori. Noaptea târziu aveau loc demascările, moment gustat de toţi cei prezenţi. Şi nu în ultimul rând, manifestarea culminantă se petrecea în ultima zi a făşangului. La ora 24 se ardea simbolic făşangul sau se înmormânta, depinde de locul desfăşurării manifestării.

Dar de fapt ce înseamnă făşangul? Este perioada cuprinsă între prima săptămână de după Bobotează şi Miercurea Cenuşii, adica ziua în care creştinii apuseni (romano-catolicii, evanghelicii-luterani şi reformaţii) intră în Postul Mare de dinaintea Sărbătorii Paştelui.

Din păcate, războiul, urmările sale şi perioada de persecuţii care a urmat, au condus la „îngheţarea” acestei sărbători. Abia în anii `70 ai secolului trecut, Ansamblul de Operată în limba germană, mentorul activităţii culturale germane din acea perioadă, a revigorat această tradiţie prin organizarea faimoaselor baluri mascate la care participau până şi 1.200 de invitaţi. Pentru muzică semnau renumite formaţii de muzică germană din Banatul de Şes şi din Reşiţa. Din păcate, datorită emigrării multor persoane din conducerea ansamblului, acesta şi-a încheiat activitatea în mijlocul anilor `80 şi implicit nu s-au mai organizat aceste baluri.

Primul bal de făşang de după evenimentele din 1989 a avut loc în anul 1991, în organizarea Asociaţiei Germane de Cultură şi Educaţie a Adulţilor Reşiţa. De atunci, an de an, asociaţia organizează această manifestare, reuşita ei consemnându-se în fiecare an de către mass-media scrisă şi vorbită. Anul acesta, balul de făşang se desfăşoară în ziua de 25 februarie, pentru a 27-a oară.

Din anul 2000, asociaţia noastră organizează în perioada făşangului din fiecare an sărbătoarea tăiţeilor, o manifestare gustată de toţi cei prezenţi. Desigur se servesc tăiţei, se ascultă muzică, se dansează şi se cântă, se ascultă scheciuri. Asociaţia Germană de Cultură şi Educaţie a Adulţilor Reşiţa organizează de asemenea an de an, în ultima zi a făşangului, o după-amiază de voie bună înaintea intrării în post – sărbătoarea gogoşilor.

Anul acesta, reşiţenilor li se alătură multe organizaţii şi parteneri în derularea Făşangului german în Banatul Montan, manifestare ce reprezintă şi astăzi o prezenţă activă în viaţa tradiţională a etniei germane din Reşiţa şi din întreg judeţul Caraş-Severin.

 

Erwin Josef Ţigla

Tradiționalul eveniment Simpozionul ”Serbările cetății” organizat de comuna Mehadia, Caraș-Severin, a ajuns la cea de-a XI-a ediție. Și aceasta, ca și precedentele ediții, a fost una bogată în lucrări pe teme diversificate și deosebit de interesante.

Cea de-a XI-a ediție a fost organizată vineri, 19 ianuarie 2018, prin grija Primăriei Comunei Mehadia, a Liceului ”Nicolae Stoica de Hațeg” Mehadia și a Societății ”Sorin Titel” din Banat și s-a desfășurat la Școala din satul Valea Bolvașniței, într-o sală de clasă caldă (la propriu și la figurat), devenită neîncăpătoare.

Oameni de cultură din Banat, dar și din alte zone, au dat curs invitației organizatorilor de a participa la acest deosebit eveniment, unul dintre evenimentele importante și cu tradiție ale acestei minunate comune aflate în apropierea orașului stațiune Băile Herculane, într-un cadru natural de o rarisimă frumusețe și de o recunoscută bogăție cultural-istorică și etnografică.

Gazdele evenimentului au fost, după cum ne-am obișnuit, harnicul și inimosul primar Iancu Panduru, însoțit fiind de vice primar și membrii consiliului local Mehadia, alături de scriitorul Nicolae Danciu Petniceanu și cadrele didactice ale instituțiilor școlare gazde.

Simpozionul ”Serbările cetății” ed. a XI-a a cuprins trei părți: în prima parte au avut loc susțineri de comunicări. Lucrările acestui simpozion s-au axat pe evenimente recente și de actualitate: ziua poetului național – Mihai Eminescu, centenarul Marii Uniri, Mica Unire sub Alexandru Ioan Cuza, consemnări de cărți și reviste, precum și tradiții etno-folclorice ale zonei, oameni de seamă și monografii zonale. ”Istoricul satului Valea Bolvașnița. Istorie. Învățământ. Cultură. Cântec. Datini. Port” s-a intitulat comunicarea prezentată de prof. Ionela Mihaela Domilescu. Preotul pensionar Dumitru Bașulescu a prezentat un scurt istoric al Bisericii din Valea Bolvașnița; prof.dr. Iulian Lalescu a adus în atenție o lecție de istorie cu privire la ”Mica Unire în conștiința bănățenilor”; prof. Pavel Panduru a  vorbit despre pr.dr. Ion Sârbu și Protopopiatul Mehadia (1910 – 1920); prof. Iohanna Zimbran a prezentat o lucrare pe tema ”Eminescu – ultimul poet romantic al sec. XIX-lea”; comandorul Nicolae Popa a expus câteva lucruri interesante cu privire la ”Eminescu la Baziaș”; expozeul scriitorului Nicolae Danciu Petniceanu s-a intitulat ”Societatea Românismul și Eminescu”; de asemenea, Gabriela Șerban a prezentat comunicarea ”Mihai Eminescu – între preocupările frumoase și importante ale Bibliotecii ”Tata Oancea” din Bocșa”; prof. Anișoara Zeicu: ”Eminescu, Slavici și Caragiale la Timpul”; eleva Ionela Măran: ”Eminescu și Creangă la Junimea”; eleva Larisa Rof despre ”Eminescu și Slavici la Putna”, iar elevul Denis Feneșan despre ”Eminescu și Slavici la Viena”.

 Cea de-a doua parte s-a constituit într-un regal poetic. Poeți veniți de la Timișoara, Lugoj, Târgu-Jiu, Calafat, Orșova au recitat și au încântat publicul cu versurile eminesciene sau creații proprii. Dănilă Surulescu, Ana Zeicu, Mia Rogobete, Elena Popa, Silvia Hârceagă, Ion Sabin Cerna, sunt câțiva dintre talentații poeți recitatori.

Cea de-a treia parte a simpozionului a fost alocată actului artistic. Scenete și piese de teatru oferite de talentați elevi ai Liceului ”Nicolae Stoica de Hațeg”din Mehadia au pus încă o dată pe tapet opera poetului nepereche în coordonarea prof. Iohanna Zimbran.

Muzica și dansul popular au încheiat o minunată și bogată zi cultural-artistică, minuțios și atent organizată, iar comuna Mehadia și satul component Valea Bolvașnița au fost, din nou, la înălțime accentuând ideea primarului Iancu Panduru potrivit căruia ”este important să ne cunoaștem istoria și strămoșii, să știm cine suntem și de unde venim, să izvodim dovezi care atestă spiritualitatea patrimonială a unui loc de legendă numit Mehadia.”[1]

 

[1] Mehadia, vatră istorică milenară. Coord. Nicolae Danciu Petniceanu. Timișoara: Gordian, 2007.

Alexandru Liuba s-a născut în Maidan – azi Brădişorul de Jos din judeţul Caraş Severin la 10 septembrie 1875, ca fiu al renumitului  învăţător şi  scriitor folclorist Sofronie Liuba şi al mamei sale Rachila, născută Bura din Broşteni. Tânărul Alexandru  a început studiile în satul natal, a urmat apoi la Oraviţa clasele a V-a şi a VI-a  la şcoala primară germană ca elev al aceluiaşi învăţător Iosif Stara la care studiase şi tatăl său. După terminarea celor şase clase elementare a urmat apoi 4 clase la şcoala civilă din aceeaşi localitate. Aici, tânărul Alexandru a avut fericitul prilej al urmăririi unor cursuri de lucru de mână, ca prolog al gustului său artistic – sculptural. Tot aici a putut întreprinde şi cioplirea diferitelor lucrări din piatră „de Agadici” sub îndrumarea profesorului său, cu care prilej lucrările iscusitului tânăr Alexandru întrevedeau viitorul său artistic.

Deşi tatăl său îşi dorea să-l vadă pe fiul său învăţător, totuşi în sufletul tânărului creştea dorul de a se face sculptor. Aşa se explică că şi în timpul cât a studiat la Institutul Pedagogic din Caransebeş, Alexandru n-a încetat să se ocupe cu sculptura. Pentru această pasiune a sa, la insistenţele lui Vichentie Babeş, şi a dr. Alexandru Mocsony, dascălul Sofronie Liuba şi-a trimis talentatul său fiu, Alexandru, la Academia de arte frumoase din Munchen, la preparandie  în 15 octombrie 1895. Este apoi repartizat, potrivit aptitudinilor sale, la Şcoala de profesiune artistică unde studiază până în 1897 desenul şi modelarea. În toţi anii de studiu rezultatele au fost mai mult decât meritorii: Sehr grosz (foarte mare la diliginţă), Sehr gut (foarte bun la progres) şi mai toate calculele sunt de nota primă, notele fiind până la scara 4.

În 1897 în urma unui „testamoniu general” de calificare Alexandru Liuba „ arată progrese foarte vrednice de recunoştinţă şi pe lângă o asemenea însuşinţă, promite un rezultat foarte bun”.

Cu aceste rezultate Alexandru Liuba intră la Academia Regală Bavareză pentru artele de formaţiune – Academia de sculptură. A intrat în oct 1897 şi o termină în iulie 1903, stând la Munchen 9 ani.

articol întreg >>>>>>>>>>>

Anul Domnului 1868, anul  al doilea de la înţelegerea dintre Austria şi Ungaria, de la creerea dualismului austro-ungar.  Banatul, inclusiv Baziaşul, fusese inclus în ocupaţie maghiară, existând dintru început preocuparea autorităţii maghiare de catolicizare şi maghiarizare forţată a elementului etnic românesc şi interzicerea cu precădere a limbii române în instituţii. 

În consecinţă, ASTRA în Transilvania şi forurile culturale bucureştene au reacţionat prin contramăsuri, la timp şi eficiente.

Una din măsuri a fost turneul artistic al Teatrului Naţional din Bucureşti, prin Transilvania şi Banat. O echipă de teatru împreună cu regizorul şi actorul Mihail Pascaly, în iunie 1868 au demarat spectacolele la Sibiu, şi după un sejur de câteva săptămâni, a ajuns la Lugoj, în Banat, pentru o şedere de o săptămână. Au ajuns la început de iulie 1868 şi au dat spectacole vreme de trei săptămâni, pentru că lugojenii erau cunoscători şi iubitori de teatru, şi creaseră o atmosferă caldă, benefică, primitoare, cu serenade la actriţe şi serate dansante cu membrii trupei şi cu participarea breslelor din oraşul de pe Timiş: blănari, cojocari, pantofari, cu daruri de preţ pentru actori.

Între membrii echipei se afla şi poetul Mihai Eminescu, în ipostaza de sufleur, actor, traducător şi copiator de roluri, şi de secretar al trupei domnului Mihail Pascaly.  Eminescu s-a ales cu o splendidă căciulă bănăţeană pe care o va purta cu mândrie în anii de studenţie la Viena.

După Lugoj, trupa se opreşte la Timişoara, unde susţine doar 2-3 spectacole, după care va pleca la Arad. La Timişoara, doamna Matilda Pascaly naşte un băieţel, Andrei-Claudiu, botezat de Andrei Mocioni, baron de Foeni, şi de preotul Meletie Drăghici, în biserica româno-sârbă “Sfântul Gheorghe” din cartierul Fabric.

articol întreg >>>>>>>>>>>

De curând a văzut lumina tiparului cel de-al 81-lea volum al Asociației Germane de Cultură și Educație a Adulților din Reșița, o carte-album dedicată orașului Oravița, în coordonarea lui Gheorghe Jurma  și Erwin Josef Țigla.[1]

Volumul Oravița: Viziuni = Oraviza: Visionen (Reșița: Banatul Montan, 2017) continuă seria cărților-album realizate de cei doi importanți editori reșițeni, serie începută în anul 2009 cu o astfel de carte dedicată Reșiței (Reșița: Viziuni = Reschitza: Visionen), apoi Aninei (Anina-Steierdorf: Viziuni – Visionen. Reșuța: Banatul Montan, 2012) și Bocșei (Bocșa: Viziuni = Bokschan: Visionen. Reșița: Banatul Montan, 2014).

După cum mărturisesc coordonatorii în prefața volumului, ”prezentul album cuprinde – pentru prima oară într-o asemenea formulă grafică – o parte din producția literar-artistică dedicată Oraviței și zonei Carașului, oferind un veritabil inventar de informații și imagini privind istoria și cultura, cadrul natural, evenimentele și personalitățile locului, raporturile cu cadrul național și european, astfel încât, inevitabil, se constituie și într-o utilă bibliografie și enciclopedie.”

Volumul adună în paginile sale reportaje, poezii, povestiri, fragmente din romane, consemnări ale unor evenimente, pagini de istorie locală, scurte biografii și relatări ale unor personalități, nume sonore din toate domeniile, menite să contureze portretul unui burg cărășan de notorietate precum Oravița. Scrierile propuse sunt în limbile română și germană, unele adunate din cărți și diverse publicații, iar alte texte au fost scrise special pentru acest album.

Între cei care semnează în acest veritabil volum regăsim nume cunoscute ale unor scriitori, istorici, geografi, poeți și publiciști, importanți oameni de cultură și remarcabili istorici și critici literari, cercetători și specialiști în varii domenii: Sim.Sam. Moldovan, Virgil Birou, Pop Simion, Edith Guip-Cobilanschi, Petru Vintilă, Cornel Ungureanu, Mihai Novac, Horst Dieter Schmidt, Gellu Dorian, Emil Iordache, Vasile Versavia, Nicolae Irimia, Octavian Doclin, Gheorghe Azap, Nicolae Sârbu, Pavel Bellu, Nicolae Murgu, Costel Simedrea, Ionel Bota, Petru Oallde, Julius Galffy, Franz Kumher, Nicolae Ișfan, Dorina Sgaverdia, Cristian Graure, Ioan Mătăsăreanu, Constantin Miu-Lerca, Karl Erdélyi, Margareta Bogdan, Alexander Tietz, Adela Lungu-Schindler, Antoniu Mocanu, Tibor Lichtfuss, Nicolae Irimia, Vasile Bogdan și alții, evident Erwin Josef Țigla și Gheorghe Jurma.  

Remarcabilă este iconografia albumului. Afișe, fotografii, cărți poștale, de ieri și de azi, lucrări de artă, toate acestea dau cărții culoare și savoare, autorii reușind să convingă, încă o dată, cititorul de frumusețea și importanța cultural-istorică a Oraviței. ” Sperăm ca aceste Viziuni să demonstreze convingător tradițiile de frumos, de muncă, de umanitate ale acestor locuri, într-un moment special – aniversarea a 200 de ani de la inaugurarea Teatrului din Oravița – care ar putea determina un impuls pentru revigorarea tradițiilor culturale și afirmarea europeană a acestui oraș important din inima Carașului…” concluzionează autorii.

Așadar, iubitorilor de carte, pasionaților de istorie, colecționarilor și bibliofililor, dar și simplilor cititori li se propune o nouă carte-album de excepție, foarte bine alcătuită, bogată în informații diverse și pertinente, atent conturată și extraordinar de frumoasă. O nouă bijuterie editorială realizată de cei doi importanți făuritori de cărți – Gheorghe Jurma și Erwin Josef Țigla. 

[1] În data de 15 ianuarie 2018, de Ziua Culturii Naționale, la Biblioteca Germană ”Alexandre Tietz” din Reșița a avut loc lansarea celui de-al patrulea album din seria Viziuni, album dedicat orașului Oravița. Cartea-album Oravița: Viziuni=Oravitza: Visionen este realizată de Gheorghe Jurma și Erwin Josef Țigla, a apărut la Reșița, editura ”Banatul Montan”, 2017, prin grija Forumului Democratic al Germanilor din Județul Caraș-Severin și al Asociației Germană de Cultură și Educație a Adulților Reșița. La eveniment au participat scriitori și oameni de cultură din Banat, cititori ai bibliotecii gazdă și prieteni ai instituțiilor organizatoare. Despre autori și cărțile lor au vorbit: Clara Maria Constantin, Nicolae Sârbu, Ionel Bota, Gabriela Șerban, Petru Berbentea, moderatori fiind cei doi scriitori: Erwin Josef Țigla și Gheorghe Jurma.

În data de 26 octombrie 2015 debuta la secţia germană „Alexander Tietz” a Bibliotecii Judeţene „Paul Iorgovici” Caraş-Severin un şir de dezbateri sub genericul „Păreri, opinii, realităţi. Discuţii amicale pe tema istoriei locale a Banatului Montan”, cu ing. Dan Perianu din Reşiţa şi cu toţi iubitorii acestui loc binecuvântat de Dumnezeu. Timp de 21 luni aceste dezbateri au adunat în jurul specialistului istoriei locale interesați de trecutul și soarta Reșiței, câteodată mai mulți, altădată mai puțini. La cererea celor interesați, aceste dezbateri în limba română vor continua și pe mai departe.

Invităm pe această cale pe toţi iubitorii Banatului Montan şi ai Reşiţei, tineri şi maturi, intelectuali şi simpli locuitori ai comunităţilor Banatului Montan, să vină să participe la o nouă întâlnire cu ing. Dan Perianu din Reşiţa, care va avea loc în data de 22 ianuarie, începând cu orele 17.00, la Biblioteca Germană „Alexander Tietz” din municipiul de pe Bârzava.

Erwin Josef Țigla

De-a lungul activității mele culturale am avut ocazia, în câteva rânduri, să mă intersectez cu importanți scriitori și remarcabile personalități ale literaturii și culturii române, între care și scriitorul Toma George Maiorescu. Stilat și fermecător, evident că m-a cucerit de la prima vedere.

Despre Toma George Maiorescu știam și eu ceea ce știe sau, cel puțin, poate afla orice om care citește, care  a trecut măcar printr-o bibliotecă: Toma George Maiorescu este un veritabil scriitor și o imensă personalitate a culturii române contemporane. 

S-a născut la Reșița (în 8 decembrie 1928), într-o veche familie de intelectuali,  este scriitor, eseist, profesor, poet. Este licențiat în litere și filosofie, a studiat la Universitatea din Cluj și la Universitatea din București, i-a avut profesori pe Lucian Blaga, pe filozoful D.D. Roșca, pe criticul G. Călinescu și pe esteticianul T. Vianu. A studiat la Institutul de literatură ”Maxim Gorky” din Moscova, apoi, după 1990, la Universitatea din Cleveland (Ohio).

A fost reporter și marinar, agricultor și profesor, poet, prozator și pedagog, militant pentru ecumenismul monoteist, director de reviste, globe-trotter, colecționar și restaurator de icoane vechi, realizator de reportaje și filme TV, președinte de partid (Mișcarea Ecologistă din România) și șomer (1982 – 1990).

După 1990 îl găsim consilier în Consiliul Național aș Audiovizualului și membru în Consiliul de conducere al Uniunii Scriitorilor din România.

Volumele sale ( peste 40 la număr) sunt traduse în numeroase țări ale lumii, mai ales cele de reportaje, jurnale de bord, poeme și note de călătorie. Centrul Biografic Internațional de la Cambridge și Institutul Biografic American au inclus biografia lui Toma George Maiorescu în importante cărți de referință, între care: Five Thousand Personalities of the World, International Who’s Who of Intelectuals, The International Directors of Distinguished Leaderships, Man of Achievement și altele.

Deținător al unor  importante distincții și multe, extrem de multe recunoașteri naționale și internaționale: Comandor al Braziliei (2002), Cetățean de onoare al Reșiței (2003), Ordinul Național ”Serviciul credincios” în grad de cavaler (2003), Doctor Honoris Causa (2004) la Universitatea Ecologică din București, Membru titular al Academiei Internaționale de Turism atribuit de AIT din Principatul Monaco ( 1981), Membru activ al Academiei de Științe New York (1987), ”Omul anului 1990”, titlu decernat de Institutul Biografic American, Ordinul Ziariștilor clasa I (1999), premii pentru literaturo și poezie, titlul de ”Societaire Academique” al Societății Poeților și Artiștilor Franței (2004), Diplomă de onoare ”pentru contribuția adusă la dezvoltarea relațiilor cu românii de pretutindeni” (2003 ), etc.

Toma George Maiorescu, ”un nonconformist, dar un nonconformist bine temperat” (Șerban Cionoff), ” un neîmpăcat adversar al egalității cu sine însuși, al repetiției și, prin urmare, al plictiselii” (Ion Biberi), ”un avangardist, în sensul chiar al avangardei istorice” (Laurențiu Ulici), ”fantasmagoric și realist, scienticist și romantic, citadin și agrest, revoltat și îngăduitor, visător și casant, dramatic și ironic, liric și dur, laconic și dezlănțuit, ludic și îngândurat, trece prin ultimile decenii ale literaturii noastre contradictoriu, fermecător și încăpățânat, plin de umor și din ce în ce mai plin de tristețe, inconfundabil și necesar, autor al unor cărți care întreabă și se întreabă așteptând cu emoție și încordare răspunsul.”(Ana Blandiana)[1], acest fabulos și cosmopolit Toma George Maiorescu, autor a peste 40 de volume de poeme, proză și publicistică, trăiește la București și la Los Angeles și este nelipsit de la tradiționalele Colocvii ale revistei ”Reflex” organizate cu atâta măiestrie de poetul Octavian Doclin.

[1] Toma George Maiorescu. Sinucigaș plonjez într-un real imposibil. București: Palimpsest, 2015, p. 143 – 175.

articol întreg >>>>>>>>>>>>>

Miercuri și joi, în 17 şi respectiv 18 ianuarie 2018, comunităţile germane din judeţele Timiş, Hunedoara şi Caraş-Severin îşi vor aduce aminte, prin intermediul unor manifestări comemorative pe plan interjudeţean care se vor desfăşura la Reşiţa, de începuturile deportării germanilor în fosta URSS. Programul manifestărilor de la Reșița va fi următorul:

• 17 ianuarie 2018, ora 16.30, Centrul German „Alexander Tietz” Reşiţa:

„Memoria și istoria. Importanța oral history pentru consemnarea veridică a istoriei contemporane”, cu dr. Smaranda Vultur (Timișoara).

• 17 ianuarie 2018, ora 17.00, Centrul German „Alexander Tietz” Reşiţa:

73 de ani de la începutul deportării germanilor în fosta Uniune Sovietică și 68 de ani de la întoarcerea ultimilor deportați acasă. Serată muzicală dedicată comemorării cu oaspeți din Timișoara, sub îndrumarea dr. Ioan Fernbach, președintele Forumului Democrat al Germanilor din Banat.

• 18 ianuarie 2018, ora 12.00, Biserica romano-catolică „Maria Zăpezii” Reşiţa:

Recviem pentru victimele deportării.

• 18 ianuarie 2018, ora 13.15, Monumentul Deportaţilor (parcul „Cărăşana”), Reşiţa:

Comemorarea victimelor deportării: rugăciuni şi depunere de coroane de flori. 

În luna ianuarie au loc de asemenea în mai multe biserici romano-catolice din Banatul Montan rugăciuni pentru sufletele victimelor deportării, dar și pentru pace, pentru ca în viitor să nu se mai repete ceea ce s-a întâmplat în urmă cu 73 de ani. Astfel de rugăciuni sunt organizate în localitățile Anina, Bocșa, Oțelu Roșu și Steierdorf.

În urmă cu 73 de ani, bărbaţi între 17 şi 45 de ani şi femei între 18 şi 30 de ani, apţi şi apte de muncă, de pe întreg teritoriul României, din Transilvania, Banat, Satu Mare, Crişana, Bucovina, Bucureşti şi Dobrogea, au fost luaţi din sânul familiei şi transportaţi, în vagoane pentru transportul animalelor, până departe, în teritoriul actualei Ucraine (zona Doneţk) şi al Rusiei (Munţii Ural). Nu puţini au fost aceia care şi-au pierdut viaţa acolo datorită condiţiilor vitrege de muncă şi viaţă. Ultimii deportaţi s-au întors acasă abia la sfârșit de decembrie 1949, după cinci ani de muncă depusă pentru „reconstrucţia” statului sovietic.

Din cei aproximativ 75.000 de deportaţi din România se estimează că un număr de 10.000 şi-a pierdut viaţa acolo. Din judeţul Caraş-Severin au fost deportaţi aproximativ 9.000 – 10.000 de etnici germani. Actualmente mai sunt în viaţă în Banatul Montan 29 de foşti deportaţi, din care 14 reşiţeni.

Erwin Josef Ţigla

Luni, 22 ianuarie, orele 18:30, la Cinematograful Dacia Din Reșița, regizorul Reșițean Sabin Dorohoi va prezenta două filme: scurtmetrajul ”Sărbătoritul” și documentarul ”Banatul Montan – Episodul 1 – Drumul Romanilor”. În zilele următoare, documentarul va fi prezentat într-un tur al județului: Marti 23 ianuarie, orele 18:00 la Cinema 3D Luna din Caransebeș și Joi 25 ianuarie, orele 16:00 la Casa de Cultură din Oravița.

 

Scurtmetrajul ”Sărbătoritul” e o continuare a filmului ”Calea Dunării”, cunoscut publicului prin videoclipul piesei Voltaj – ”De la capăt”, care a reprezentat România la Eurovision 2015 și a fost prima colaborare dintre Sabin Dorohoi și trupa Voltaj. În realizarea noului proiect,  ”Sărbătoritul”, Sabin a colaborat pentru a doua oară cu băieții de la Voltaj, care semnează soundtrack-ul filmului, cu o versiune specială a piesei ”Nu doar de ziua mea”. Tema noului scurtmetraj o reprezintă dramele cu care familiile românești se confruntă în urma despărțirii pentru o mai lungă perioadă de timp. Proiectul a fost filmat integral la Reșița, în februarie 2017 și toți copiii din film sunt din oraș.

Cel de-al doilea film este o surpriză pentru bănățeni. Proiectul se numește ”Banatul Montan” și e vorba de primul episod dintr-o serie de 3 documentare  turistice despre județul Caraș-Severin. Această trilogie ar urma să fie realizată de-a lungul a trei ani, câte un film în fiecare an. În cadrul premierei de Luni 22 ianuarie, de la Cinematograful Dacia, vom vedea primul episod, realizat în anul 2017 și intitulat ”Drumul Romanilor”. Această primă parte a trilogiei propune descoperirea atracțiilor turistice din orașele județului, urmărind drumul legiunilor romane, în campania de cucerire a Daciei din anul 101. Seria ar urma să continue cu încă două părți: episodul 2 s-ar realiza în acest an,  iar episodul 3 în 2019. Dacă în primul episod din ”Banatul Montan” au fost promovate zonele citadine din Banatul Montan, pentru episodul 2 și 3 au rămas multe alte atracții și povești care încă n-au fost filmate: Munții Țarcu, Rusca Montană, Rudăria, Cheile Nerei, Calea Ferată Anina-Oravița, Carașova, Peștera Comarnic, Munții Semenic, Docnecea, Bocșa, Cascada Bigăr, Pârtiile de Schi, Valea Almăjului, etc.   

”Banatul Montan – Episodul 1 –Drumul Romanilor” a fost un proiect foarte elaborat, pentru că au fost o serie de etape elaborate prin care filmul a trecut până la forma finală: a durat câteva luni până a fost adunată documentația necesară și s-a scris scenariul. Apoi două luni de filmări în tot județul. Și nu în ultimul rând, au fost încă două luni de post-producție până la finalizarea efectivă a primului episod. De aceea costurile pentru un proiect de o asemenea complexitate sunt destul de mari. Și cea mai grea etapă din realizarea filmului a fost finanțarea. Tocmai de aceea, pentru realizarea episodului 2, dorim să apelăm și la susținerea Bănățenilor! A tuturor celor care apreciează frumusețile din Munții Banatului sau care vor să descopere mai mult din cultura și poveștile acestui ținut. Oricine poate face o donație pentru sprijinirea următorului episod. Astfel în urma premierei din Reșița va fi lansată și o campanie de strângere de fonduri pentru continuarea trilogiei. Cei care vor sa sprijine acest demers printr-o donație, pot afla mai multe detalii pe pagina oficială a proiectului: www.wtscinema.com .

Ziua Culturii Naționale a fost celebrată și la Biblioteca Orășenească ”Tata Oancea” din Bocșa prin câteva activități culturale menite să-l readucă în atenția tinerilor pe poetul nepereche, dar și să promoveze cartea, lectura și valorile culturale naționale, fiind aduse în discuție nume importante ale literaturii și culturii  române.

Astfel, luni, 15 ianuarie 2018, începând cu ora 9.00, la Biblioteca publică ”Tata Oancea” Bocșa a avut loc un ”Moment Eminescu” susținut de elevi ai Liceului Teoretic ”Tata Oancea” din Bocșa, coordonat de prof. Stela Boulescu.

Sub genericul: ”Trebuiau să poarte un nume” elevii au prezentat o scenetă, conturând în cuvinte portretul Luceafărului poeziei românești, au recitat din creația poetului național, i-au ascultat versurile puse pe note muzicale și au vizionat două materiale educaționale pe tema biografiei poetului.

Cu acest prilej, organizatorii au pregătit și o expoziție de carte, documente din fondul ”Eminescu” al Bibliotecii Orășenești ”Tata Oancea” Bocșa, insistând în prezentare pe ”Colecția Eminescu” a Editurii TIM din Reșița, inițiată și dezvoltată de criticul și istoricul literar Gheorghe Jurma.

Colecția Eminescu propune cititorilor studii, eseuri, comentarii despre opera lui Mihai Eminescu, în această colecție văzând lumina tiparului 15 titluri semnate de importanți scriitori și oameni de cultură, iar între ultimele apariții ale colecției și-au găsit locul și cărți ale unor bibliotecari și bibliologi cărășeni care au evidențiat bibliografia eminesciană.

De asemenea, a fost prezentată revista ”Bocșa culturală”, revistă realizată de Biblioteca Orășenească ”Tata Oancea” cu sprijinul Primăriei și Consiliului Local Bocșa, aflată în cel de-al XIX-lea an de apariție, având în pregătire numărul 100.

”Momentul Eminescu” s-a încheiat prin oferire de diplome și reviste celor mai harnici dintre elevii prezenți, elevi pasionați de lectură, dar și de creație, semnatari ai unor articole din revista ”Bocșa culturală”.

Evenimentul dedicat Zilei Culturii Naționale și poetului Mihai Eminescu a fost organizat de Biblioteca Orășenească ”Tata Oancea” Bocșa în parteneriat cu Liceul Teoretic ”Tata Oancea” Bocșa și Centrul de Tineret ”Vasiova”, coordonatori prof. Stela Boulescu și pr. Doru Melinescu.

Anul acesta, cu prilejul Zilei Culturii Naționale, 15 ianuarie, se va desfășura la Reșița la Biblioteca Germană „Alexander Tietz” începând cu ora 18.00 o manifestare complexă în cadrul căreia va fi prezentată pentru prima oară publicului larg cartea-album „Oravița: Viziuni / Orawitza: Visionen”. Această realizare tipografică de excepție realizată la Reșița a apărut la finele anului trecut cu sprijinul financiar al Departamentului pentru Relații Interetnice de pe lângă Guvernul României sub coordonarea și prefațarea lui Gheorghe Jurma și lui Erwin Josef Țigla.

Ea a fost realizată în cadrul seriei de cărți-album „Viziuni”, din rândul căreia au apărut deja până în prezent cărțile-album „Reșița: Viziuni = Reschitza: Visionen” (pentru acest volum coordonatorii și prefațatorii Gheorghe Jurma și Erwin Josef Țigla au primit în data de 6 octombrie 2010 Premiul Special pentru 2009 al Filialei Timișoara al Uniunii Scriitorilor din România), „Anina – Steierdorf: Viziuni / Visionen” (pentru care au primit aceiași coordonatori și prefațatori în data de 5 decembrie 2013 Diploma Juriului pentru publicistică pentru anul 2012 al filialei Timișoara a Uniunii Scriitorilor din România) și nu în ultimul rând „Bocșa: Viziuni = Bokschan: Visionen”, toate trei apărute la Editura „Banatul Montan” din Reșița în 2009, 2012 respectiv 2014.

De menționat este faptul că noua realizare tipografică „Oravița: Viziuni / Orawitza: Visionen” descrie în paginile sale această localitate din sud-vestul țării văzută prin prisma literaturii, a artei plastice, a fotografiei, toate punând de fapt în plan central oamenii locurilor.

Lansarea este organizată de Consiliul Județean Caraș-Severin prin Biblioteca Județeană „Paul Iorgovici” Caraș-Severin, de Forumul Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin și de Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților Reșița, cartea-album reprezentând cea de a 81-a apariție editorială a etniei germane din acest colț de țară de după 1995.