Numărul 100 al revistei ”Bocșa culturală” în cel de-al 65-lea an  de lectură și bibliotecă publică la Bocșa Biblioteca Orășenească ”Tata Oancea” din Bocşa, Caraș-Severin, la ceas aniversar – 65 de la înființare

În acest important an 2018, anul centenarului Marii Uniri, anul omagial al unității de credință și neam, anul făuritorilor Marii Uniri de la 1918, biblioteca publică bocșană își marchează existența, își sărbătorește cei 65 de ani de lectură publică.

Această prezentare necesită JavaScript.

Documentele de specialitate menţionează încă din 1897 biblioteci publice existente la Bocşa şi anume biblioteci ale asociaţiilor culturale. Aşadar, la 28 noiembrie 1897 a fost înfiinţată la Bocşa Română Reuniunea română de lectură din Bocşa-Română; în anul 1905 este amintită o adunare generală a Casinei română din Bocşa-Montană, condusă de dr. Aurel Oprea; în 24 mai 1909 a fost înfiinţat la Bocşa Română Clubul de educaţie al tinerilor meseriaşi din Bocşa Română. Şi nu putem să nu amintim Biblioteca ASTRA Despărţământul Bocşa, înfiinţată în 1899 prin strădania avocatului Ioan Budinţean.

Ca orice organism social, bibliotecile răspund cerinţelor unei epoci şi sunt supuse permanent unor procese de transformare în funcţie de interesele şi mentalităţile epocii respective. În legislaţia de bibliotecă din timpul regimului comunist  se pot distinge acele normative cu caracter general şi altele referitoare numai la anumite activităţi de bibliotecă.

Documentul fundamental emis în timpul comunismului este Hotărârea nr. 1542 a Consiliului de Miniştri privind măsurile ce trebuie luate pentru îmbunătăţirea activităţii bibliotecilor din Republica Populară Română, publicată în “Buletinul Oficial” nr. 120 din 29 decembrie 1951.

Pornind de la sloganul că “bibliotecile sunt chemate să aducă o contribuţie din cele mai importante pentru a dezvolta în rândul maselor interesul pentru citit, pentru larga răspândire a cărţii şi pentru a satisface setea de  lectură a maselor”, HCM nr. 1542 va orienta astfel activitatea biliotecilor încât să răspundă acestui comandament social prin crearea unei noi suprastructuri bibliotecare. Prin acest HCM se hotărăşte crearea de biblioteci regionale, raionale şi comunale. Se ia decizia înfiinţării anuale a 300 de biblioteci comunale cu un minimum de 1500 volume şi bibliotecar salariat.

 HCM 1542/ 1951 are într-adevăr valoarea unei legi a bibliotecilor prin cuprinderea ansamblului problemelor biblioteconomice. Decretul nr. 144/1951 fixează cadrul financiar pentru desfăşurarea activităţii bibliotecilor prin acordarea avansurilor pentru aprovizionarea bibliotecilor cu publicaţii, o măsură binevenită care a permis apariţia  colecturilor, instituţiile intermediare pentru achiziţia de publicaţii.

În anul 1953, în urma unei decizii provocate de Ordinul comisiei de stat 9009 din 17 noiembrie 1952, ia fiinţă şi biblioteca comunală din Bocşa Vasiova, iar prima carte înscrisă în Registrul Inventar al bibliotecii datează din 17.07. 1953 şi este Manifestul Partidului Comunist al lui Marx şi Engels.

>>>>>>>> articol întreg

Dacă ar trebui să vorbim despre Școala de pictură de la Bocșa, va trebui neapărat să vorbim și despre zugravul/moalărul/ și pictorul bisericesc Filip Matei. Dacă este vorba despre românism și lupta pentru limba română și pentru neamul românesc, de asemenea trebuie să-l amintim pe românul Filip Matei. Dacă ne gândim la participanții bocșeni la Marea Unire de la 1 Decembrie 1918, din nou trebuie să facem referire și la omul Filip Matei, ca delegat al ASTREI din Bocșa.

Filip Matei s-a născut în 5 / 17 martie 1853 în judeţul Timiş, comuna Igriş, într-o familie de oameni simpli, fără mari posibilități materiale.

Plecat de acasă și ajutat de învățătorul său Gheorghe Popovici, Filip Matei ajunge ucenic în atelierul Popovicilor din Oravița. Aici a deprins tehnica picturii alături de primii săi dascăli: Dimitrie și Mihai Popovici. După moartea acestora, Filip Matei preia atelierul și finalizează lucrările deja începute.

În anul 1877 s-a căsătorit cu bocşana Emilia Diaconovici şi s-a mutat în Bocşa Vasiova. Aici şi-a construit o casă  după proiectare proprie: model vienez: casă stil vilă, înaltă, trepte din lemn, sculptura în lemn fiind executată tot de el, aici funcționând și atelierul său de lucru.

”Am cunoscut pe acest om din anii copilăriei mele. L-am stimat și l-am iubit pentru că avea o fire plină de veselie și foarte interesantă, încât aș fi stat zi și noapte  ca să-i ascult sfaturile și poveștile lui pe care le rostea cu o voce clară ce apăsa fiecare cuvânt; iar când cânta în strana bisericii, vocea lui clară avea un farmec deosebit. Casa lui din Vasiova, pe care a zidit-o în formă de vilă, încadrată de o grădină mare, plină cu flori și pomi roditori, a fost o frumusețe ce desfăta privirea, ca un colțișor de rai pe pământ.”consemna condeierul plugar din Vasiova, Aurel Novac.

 În această casă, în 1900 s-a născut Zeno Vancea, compozitorul  şi muzicologul vasiovean ai cărui părinţi locuiau cu chirie la pictorul Filip Matei la acea vreme.

Filip Matei a construit casa după placul lui şi a trăit aici aproximativ 50 de ani.  În tot acest timp casa a fost folosită drept “centru de cultură” aici întrunindu-se diferiţi oameni de cultură şi ţărani iubitori de muzică, poezie, iubitori de neam şi ţară. Aveau loc repetiţii de cor, dans, teatru, șezători literare.

”Aici și-a transformat atelierul într-o adevărată școală de pictură religioasă, cu ucenici, calfe și lucrători, având multe comenzi de pretutindeni și fiind foarte cunoscut în toată regiunea, mai ales că era o figură activă și în viața publică a Bocșei. Casa lui Filip Matei a devenit un centru de cultură și de acțiune românească” (Dr. Aurel Cosma, Pictorul bisericesc Filip Matei. 1853-1940, în: Mitropolia Banatului, an XXVIII, 1978, nr. 1-3).

>>>>>>>> articol întreg

… A fost genericul unei inedite activități desfășurate la Liceul Tehnologic „C. Bursan” din orașul de pe Cerna, dedicată omagierii celor 13 ani de la trecerea în neființă a ziaristului și scriitorului Valeriu Bârgău, fostul director al săptămânalului Călăuza noastră.

Cei prezenți, elevi și profesori, au participat la momente de trăiri firești prin amintirea personalității lui Valeriu Bârgău, un poet sensibil cu o puternică forță lirică, o strălucitoare prezență pe firmamentul literaturii române, dar și un apreciat jurnalist și neobosit investigator al realității.

Despre personalitatea lui Valeriu Bârgău au vorbit Mircea Lepădatu, director al cotidianului Mesagerul, Lucia Tănase, directorul Bibliotecii municipale, prof. Isabela Susanyi, poeta Mariana Pândaru-Bârgău și Vandana Grigorov.

Tot cu această ocazie s-a finalizat și premiat cu diplome și cărți câștigătorii concursului de jurnalism desfășurat în memoria lui Valeriu Bârgău și intitulat „Mândria mea – pământul românesc”, printre cei detașați amintind pe Viviana Iluca (Colegiul Național „Iancu de Hunedoara”), Axinia Roxana (Colegiul Tehnic „Matei Corvin”) Mariana Petraș (Colegiul Național de Informatică „Traian Lalescu”) și Robert Prapungicu (Liceul Tehnologic „C. Bursan”).

Apreciată a fost prezența la această activitate a cântărețului de muzică populară, Sigismund Muntean, care a punctat prin glasul său limpede și duios sărbătoarea omagierii lui Valeriu Bârgău printr-un moment de priciesne, de trăire sufletească sub semnul credinței ortodoxe, pe fondul căreia Valeriu și-a format și a dovedit un lăudabil profil moral, creștin religios.

De notat este faptul că, bibliotecii Liceului Tehnologic „C. Bursan” i s-a acordat denumirea de Valeriu Bârgău, fond pe care Mariana Pândaru-Bârgău a donat unității școlare gazdă a activității mai multe volume de cărți scrise de Valeriu Bârgău care vor fi astfel cunoscute și apreciate de elevii iubitori de literatură.

De consemnat este și sprijinul acordat pentru buna desfășurare a activității de către prof. Maria Cristea (director), Manuella Todor (director adjunct), Simona Iluca, Carmen Lupescu, Gabriela Bogdan și Marius Oncu.

Au consemnat:

Ioan Vlad

Georgeta-Ileana Cizmas

5 martie 2018, ora 18.00, Centrul German „Alexander Tietz“ Reșița:

Concert de romanțe sub semnul mărțișorului cu prof. Elena Cozâltea, la pianină fiind acompaniată de prof. Cristian Roșoagă.

(dialog cu IOAN MIRCEA ARTEAN, medic primar – Hunedoara

– Pentru cei care nu vă cunosc, dorim să ne punctați câteva din datele D-vs. biografice.

– Sunt hunedorean. După absolvirea Liceului Teoretic din Simeria am urmat și finalizat cursurile Facultății de Medicină din Cluj-Napoca. Cariera profesională a început și continuat ca medic generalist prin mai multe unități sanitare din județ. Din anul 1990 sunt medic de familie în orașul de pe Cerna – Hunedoara, iar între anii 1999-2016 am deținut și funcția de președinte al Colegiului Județean al Medicilor.

 

– Pacienții vă apreciază, susținând că sunteți un bun profesionist în meseria aleasă, cum comentați?

– Mă bucură acest lucru. Munca ce-o prestez, răspunderea profesională constituie însăși esența, rațiunea mea de existență, însăși „miezul” de foc al vieții mele. Eu privesc în primul rând spre om, spre pacienți – spre viața și sănătatea lor. De aceea, misiunea mea vine din frumusețea idealului și generozității omenești, din înțelegerea rolului misiunii ce mi-am asumat-o.

 

– Punctați-ne cel mai greu, mai dificil moment din activitatea de medic.

– În activitatea mea au fost mai multe momente grele, dificile, dintre care aș putea puncta doar unul. Eram la început de drum în profesiunea aleasă, când am fost nevoit să particip la o naștere în ambulanță, ocazie cu care a trebuit să aplic în practică, nu fără emoțiile firești, cunoștințele mele într-o asemenea situație.

 

– Care vă este „brandul” prin care vă promovați profesionalismul atât de necesar „coardei” sensibile a pacientului?

– În primul rând ce am învățat în facultate și anume înțelegerea suferinței pacientului, răbdarea și implicarea totală în sprijinul sănătății acestuia. Aș adăuga aici, munca fără preget cu pasiune arzătoare, eficientă, fără contenire, dar și un continuu studiu individual de specialitate. Activitatea profesională mi-a marcat sufletul, viziunea asupra umanului din om. Sunt un om, un medic cu idealuri și obiective precise. Îmbinând cunoștințele cu experiența acumulată încerc de fiecare dată să dăruiesc înțelegere pentru îmbunătățirea vieții și sănătății pacientului. Pe fondul unui continuu studiu individual și a unei bogate experiențe, pot spune că mi-am găsit menirea și mi-o asum cu responsabilitate, nu de alta, dar viața unui medic cu ritualul și modul său de viață profesională trebuie să se coreleze demn și respectuos cu un comportament social, civilizat.

Aș concluziona cu faptul că am încercat în permanență să aplic în activitatea mea spusele unui mare dascăl al medicinei românești și anume: „un medic vindecă uneori, tratează adeseori și mângâie întotdeauna”.

 

Au consemnat:

Ioan Vlad

Georgeta-Ileana Cizmaș

***********

***********

 

Un medic poate îmbolnăvi un om cu un cuvânt sau un gest, sau poate vindeca un om cu o vorbă bună (dialog cu dr. MĂRIOARA ȘIMON medic pneumolog, bronholog și alergolog- Spitalul Clinic de Pneumoftiziologie „Leon Daniello” Cluj-Napoca)

 

– Deși mulți oameni vă cunosc, dorim totuși să ne punctați câteva dintre cele mai semnificative date biografice.

 

– M-am născut și am crescut într-un sat din județul Bistrița-Năsăud, într-o familie simplă, dar cu principii sănătoase. Mama casnică, tata mecanic, oameni muncitori cu credință în Dumnezeu. L-am pierdut pe tata într-un accident tragic când aveam doar 16 ani. Ne-am trezit fără mijloace de trai, mama fiind casnică. Nu o să uit niciodată cât ne-a încurajat mama și cât a luptat să ne fie bine. Nu ne-a lăsat nici o clipă să renunțăm la drumul nostru și ne-a susținut și ne-a îndrumat și nu s-a plâns niciodată. De la tata am moștenit îndemânarea de a lucra manual (când eram mică mă lua cu el și reparam biciclete, eu strângeam șuruburile). Și azi zic că, am noroc și îndemânarea pentru bronhologie și pentru lucruri de migală de la tata.

Școala generală am făcut-o în satul natal și citeam cărți cu …,,sacul”. Dirigintele meu era bibliotecar și îmi dădea multe cărți, în special din literatura clasică.

Liceul Sanitar l-am urmat la Bistrița, apoi la Tg-Mureș și facultatea la Cluj-Napoca. Ce a urmat, consider ca o recompensă pentru eforturile și greutățile mele.

 

– Ce înseamnă pentru D-vs. să fii medic la un spital clinic, mai exact, în cadrul unui compartiment de bronhologie?

 

– Înseamnă multă muncă, standard ridicat, înseamnă să fii la curent cu toate noutățile din domeniu, înseamnă renunțări și sacrificiu din partea mea și a familiei mele care m-a înțeles întotdeauna. Mai înseamnă congrese, lucrări scrise, prezentări, cărți scrise, nopți nedormite, emoții înaintea unei proceduri pe care nu ai mai făcut-o, nu au făcut-o nici alții din țară și nu ai pe cine întreba cum se face. Înseamnă și bucuria unei reușite! Am făcut primul lavaj bronșioloalveolar, primul EBU, prima criobiopsie, am pus primul stent care a salvat o viață în Cluj și pentru astea sunt fericită.

>>>>>>>>> articol întreg

2 martie 2018, ora 17.00, Centrul German „Alexander Tietz“ Reșița:

Concert de mărțișor în organizarea prof. George Gassenheimer.

Protagoniști: formația „Amadeus“ (Andreea Florea, Dumitru Palagniuc, Doina și George Gassenheimer) din Reșița / Lugoj.

Motto: ,,Lumea ni s-a dat pentru comunicare între noi, pentru a ne ajuta, prin ea, pe noi înşine” (Părintele Dumitru Stăniloae)

De curând am primit în dar pe unul din coridoarele şcolii o carte, care parcă mi s-a lipit de mână, încât am deschis-o imediat şi am început să o citesc. De la început mi-a acaparat toată atenţia, şi-a ,,făcut cale către inima mea’’, fiind scrisă pentru oamenii preocupaţi de tot ce înseamnă viaţă ,,în care se găseşte şi o cale cât de cât creştină’’ şi ajunsă acasă am citit-o şi am recitit-o. Mă bucur mult că o pot avea de acum în biblioteca sufletului meu.

,,Vreau să trăiesc viaţa ca pe o bucurie, ca pe o binecuvântare de la Dumnezeu’’, mărturiseşte preotul Ion Petrică, autorul cărţii primite Meditaţii pentru contemporani ( ediţia a II-a revizuită), Ed. Nepsis, Ed. Eurobit, Timişoara, 2010; şi eu aş adăuga că bucuria cu care-şi trăieşte viaţa ar dori să o împartă cu semenii săi, dovadă sunt preocupările lui, atât ca preot slujitor, cât şi ca profesor de religie, lector universitar, doctor în sociologie, inspector de specialitate la Direcţia Generală de Asistenţă socială şi Protecţia copilului-jud. Caraş-Severin şi, nu în ultimul rând, scriitor.

Cartea cuprinde gânduri condensate în cuvinte simple, dar edificatoare, o adevărată hrană spirituală adresată atât celor care abia se instruiesc în tainele creştineşti, cât şi celor deja cunoscători, spre a-şi desăvârşi educaţia religioasă creştin-ortodoxă.  De asemenea dezbate subiecte legate de viaţa cotidiană ca de exemplu: Cartea-o nepăsare sau un lux?, Dumnezeu ne-a dat viaţă nu agitaţie, Iubirea-destrăbălare sau sfinţenie?, H.I.V.-răul creat de oameni, Manelizarea culturii, Iubeşte şi fă ce vrei (despre ziua îndrăgostiţilor şi Sfântul Valentin), Bucuria de a fi liber ş.a. Nimic nu este scris la voia întâmplării, părintele autor cunoscând forţa cuvântului. Tocmai prin forma lor mai puţin vastă,  prezentate sintetic, articolele, şi de la sine înţeles temele dezbătute, pot să pătrundă în sufletul cititorului mult mai uşor, decât dacă acestea ar fi de întindere mai mare, iar ideile mult dezvoltate. Este o lucrare grăitoare despre dorinţa autorului, după cum mărturiseşte chiar el, ca ,,lumea să fie mai bună, să fie ancorată cu adevărat în tumultul valorilor esenţiale şi purificatoare ale vieţii”. Autorul ni se dezvăluie ca Homo Socius, dar şi ca Homo Eruditus, propunându-şi un amplu program de misionariat întru iluminarea neamului său din perspectiva de a urma cel mai înalt model de virtute, acela de a trăi întru Iisus Hristos: ,,Vreau să fiu contemporan cu Hristos” şi ,, O lume fără Hristos este o lume fără sens…prin Hristos aflăm viaţa adevărată” (p. 127), mărturiseşte el. Cititorul nu va găsi în această carte o demonstraţie despre existenţa lui Dumnezeu, cu toate că autorul observă cu tristeţe că ,,pe zi ce trece oamenii experimentează din ce în ce mai mult o lume fără Dumnezeu’’. Nu trebuie neapărat căutaţi vinovaţi, în realitate problema se prezintă foarte simplu, pentru necredincioşi este sigur că Dumnezeu nu există. Ei sunt, de fapt, într-o stare de inconştienţă. Cei adormiţi nu simt existenţa lui şi pretind că nu există. Depinde de om dacă lucrurile există sau nu pentru el. Să se trezească şi va simţi că Dumnezeu se află viu în jurul său şi în sinea sa. Ne îndeamnă la a nu fi nepăsători şi a asculta tăcerea vorbitoare a lui Dumnezeu, pentru că ,,Dumnezeu nu poate fi înţeles cu mintea, doar ancoraţi în credinţă ne putem ataşa de adâncul dumnezeirii’’(p.48)

>>>>>>> articol întreg Monica-Maria Condan: Gânduri scrise pentru semeni

Lansarea cărții Cristian Graure: Istoria Artei Fotografice din Banat între 1839 și 1918. Identități vizuale în era modernității, Ed. Eurostampa Timișoara

 

 MUZEUL DE ARTĂ TIMIȘOARA

 Vă invită vineri 2 martie 2018, ora 18:00 în Sala Baroc, la lansarea cărții autorului dr. Cristian Graure: Istoria Artei Fotografice din Banat între 1839 și 1918. Identități vizuale în era modernității, publicată la Editura Eurostampa din Timișoara, 436 pagini.

Invitați: Prof. univ. dr. Dorel Găină Gerendi de la Universitatea de Artă şi Design din Cluj-Napoca și Critic de artă dr. Gabriel Kelemen de la Universitatea de Vest din Timişoara, Facultatea de Arte şi Design.

Moderator: dr. Andreea Foanene de la Muzeul de Artă Timişoara

 

La începuturile fotografiei, spre sfârşitul anilor ‘30 ai secolului al XIX-lea, Willian H. Fox Talbot observa capacitatea inefabilă a aparatului fotografic de a înregistra „rănile timpului”. Raportată la propria noastră existenţă – asemenea concluziilor formulate de Susan Sontag –  această capacitate dezvăluie faptul că din perspectiva realităţii materiale cele mai neobişnuite „decimări” nu sunt cele ale pietrei, ci ale cărnii. Prin intermediul fotografiilor, urmărim astfel realitatea felului în care oamenii îmbătrânesc prin cea mai intimă şi mai tulburătoare cale. A privi o fotografie în care este înfăţişată o persoană apropiată sau chiar propriul chip, devine în esenţă un proces emoţional, înainte de toate.

Organizată în jurul acestor noţiuni care reflectă experienţele umane esenţiale, cartea reprezintă rezultatul cercetării evoluţiei fotografiei din vestul ţării, în raport cu spaţiul central european şi universal, reunite în teza de doctorat susţinută în primăvara anului 2017, la Academia Română din Bucureşti.

 

„Viaţa în sine nu reprezintă realitatea. Noi suntem cei care insuflăm viaţă în stânci şi pietre”

                                                                                                                       -Frederick Sommer

 

În cadrul evenimentului va avea loc o dezbatere cu invitaţii, iar cei prezenţi vor fi imortalizaţi prin imagini realizate de Daniela Schinderman (procedeul istoric Van Dyke) şi Miruna Basarabă (procedeul Cyanotipe), studente la Facultatea de Arte şi Design Timişoara şi membre Iris Fotoclub, coordonat de Damian Diaconescu.

Eveniment susținut media de Modernism.ro și Agentiadecarte.ro

28 februarie 2018, ora 17.00, Centrul German „Alexander Tietz“ Reşiţa:

Sub zodia Mărțișorului: Expoziție de artă plastică Maria Tudur din Reșița. Incursiuni muzicale: grupul „Intermezzo“ (coordonare: Lucian Duca).

Având personalitate juridică încă din anul 2014, filiala noastră, autoare a numeroase proiecte locale, regionale şi transfrontaliere va continua şi în 2018 cu alte iniţiative, îndreptate spre caracterul de utilitate publică, răspunzând  cerinţelor statutare şi legale.

Din acest an, Filiala UZPR poartă denumirea unui mare jurnalist, regretatul Ştefan Naciu, un prieten apropiat al spaţiului jurnalistic din Banatul de Munte. La început de an ne-am reorganizat, în urma înţelegerii cu jurnaliştii din Timişoara care, după 14 ani de coexistenţă în aceeaşi filială, au hotărât să se constituie în grupul local „Bega”. Comunicarea va fi în continuare benefică ambelor grupări.

Filiala noastră are o alcătuire eterogenă, fundamentată pe o prietenie cultivată de-a lungul anilor – cu membrii din zona Banatului, dar şi din diaspora. Sunt peste 60 de membri, între care se află Baghiu Adriana, Berger Gabriela, Blada Liviu Sorin, Botiș Radu, Buzzi Petru, Cenan Glăvan Mihai, Cizmaș Georgeta, Cojocaru Eugen, Crânganu Adrian, Cristescu Ilie, Cucu Ion, Danciu Nicolae Petniceanu, Dolot Gheorghe, Dragoș Gelu, Todor Veronica, Ghibuș Marius, Glăvan Doru Dinu, Humita Florin, Iagaru Mioara Bianca, Iluca Simona, Imbri Iosif, Isac Ștefan, Jompan Dumitru, Magiar Nicolae, Moldovan Ionel Viorel, Mureșan Anca Aurelia, Negru Monica Simona, Popi Cristina, Popi Ioan Mircea, Puiu Doinel, Săndulescu Aurel Gheorghe Nicolae, Sgaverdia Dorina, Stan Ion, Topală Roxana, Ţigla Josef Erwin, Vaipan Cecilia, Vlad Ioan, Vlad Maria, Vlaicu Constantin.

Semnalăm faptul că pagina noastră de internet ( uzpcarasseverin.wordpress.com ), administrată de domnul Constantin Vlaicu, membru activ al filialei, creşte de la an la an, în fiecare lună, în numărul de vizualizări şi mai ales în cel al unicilor vizitatori, dovedindu-şi utilitatea.

Preşedinte     

Oana Glăvan Cenan

Recent s-a desfăşurat stagiul de practică în cadrul proiectului „Pregătirea tinerilor pentru viaţa activă”- programul Erasmus +, în Valencia, Spania, la care au participat 17 elevi de la Liceul Tehnologic „Constantin Bursan” Hunedoara, profilul Resurse naturale şi protecţia mediului, din clasele a X-a, a XI-a şi a XII-a. Elevii au fost însoţiţi de dir. adj. prof. Ioana Manuella Todor şi monitorizaţi de prof. Nicolae Alin Florea.

Pe parcursul celor 3 săptămâni de stagiu practic în Valencia, elevii au învăţat despre identificarea surselor şi agenţilor de poluare ale aerului, apelor şi solurilor; despre măsurarea impactului poluării aerului, apelor şi solurilor asupra mediului; să utilizeze determinatoare şi truse de teren; cum să aplice metode de studiu ale biodiversităţii; despre analizarea zonelor şi ariilor protejate la nivel local şi zonal; cum să identifice şi să îndepărteze factorii care produc modificări ale biodiversităţii (specii invazive); despre menţinerea unui mediu nealterat.

De asemenea, pe parcursul stagiului, au avut loc şi activităţi interculturale: vizitarea oraşului Artelor şi Ştiinţei din Valencia (Muzeul de Ştiinţe Principe Felipe, cinematograful Imax şi planetariumul Hemisferic, parcul Oceanografic şi Opera Reina Sofia), astfel încât elevii au fost fascinaţi de cultura Valenciei şi a atracţiilor pe care le adăposteşte.

Experienţa Erasmus, prin diversele sale avantaje a fost inedită deoarece a constituit un exerciţiu de adaptare, de integrare şi învăţare astfel încât elevii şi-au dezvoltat în bună măsură  abilităţile sociale şi personale, dar şi-au format şi competenţe profesionale specifice calificării.

 

Georgeta-Ileana Cizmaș

Ioan Vlad