G_BC3-18_BC3-18.pmd

„Dă, Doamne, ca verbul a citi și substantivul carte  să nu devină cuvinte arhaice!” este una dintre dorințele regretatului profesor Ioan Nicolae Cenda, dorință notată într-una dintre cărțile sale.

Iar de această dorință au ținut cont și copiii scriitorului, Dan și Adela Cenda, acum un an, când au hotărât ca, în memoria părinților lor, să organizeze la Oravița un Festival concurs de literatură „Ioan Nicolae Cenda”.  

Sâmbătă 13 octombrie 2018, la Școala Gimnazială „Romul Ladea” din Oravița a avut loc cea de-a doua ediție a Festivalului concurs de literatură „Ioan Nicolae Cenda”, o ediție puțin diferită de cea dintâi. „În acest an festivalul se adresează exclusiv elevilor, școlarilor mai mici sau mai mari.” preciza Dan Cenda în cuvântul de deschidere. „ Festivalul dedicat memoriei părinților noștri vrea să creeze un cadru și să ajute pe acei tineri care vor să scrie. Dragostea pe care o aveau părinții noștri pentru carte, acel har de a fi dascăli, ne-au marcat copilăria și ne dorim să facem ceva pentru cei care debutează în ale scrisului.[…] Acest festival a împlinit vârsta de 2 ani, este un mic novice și are nevoie de părinți și implicare.[…] Herta Muller definea un scriitor ca fiind rezultatul unei experiențe. Acest festival dorește să adune cât mai multe experiențe cărășene, iar noi abia așteptăm să le vedem și să le răsplătim!”

Evenimentul se desfășoară sub egida Școlii Gimnaziale „Romul Ladea” din Oravița la inițiativa și cu sprijinul tinerilor Dan și Adela Cenda. Coordonatorii festivalului sunt prof. Lepa Marțian, directorul instituției, și prof. Cornelia Edițoiu.

Festivalul concurs de literatură „Ioan Nicolae Cenda” are trei secțiuni: teatru scurt școlar destinat elevilor care compun scenete și trupelor de teatru din școlile cărășene, o secțiune de poezie și una de proză. Concursul se adresează tuturor tinerilor din instituțiile gimnaziale și liceale din Caraș-Severin. Iar premiile constă în diplome și bani.

„Acest festival înseamnă încercarea noastră de a încuraja în special elevii  în a scrie și a citi, dar eu m-aș opri și asupra altui verb, și acela nu este a călători, ci a juca.[…] Cortina se ridică din nou astăzi, când începem să scriem un nou act, în care suntem implicați cu toții, dar, în special, un act legat de o trupă locală, o trupă tânără, formată din elevi cu vârste de până la 18 ani, elevi concurenți care pot fi model pentru colegii lor mai mici sau mai mari, dar care n-au îndrăznit să joace acest rol. În distribuția din acest an ne bucurăm să avem alături de noi oameni de seamă ai Carașului, profesori de excepție din Oravița, o distribuție pe care noi nu putem decât să o apreciem și, în același timp, să o încurajăm. […] Dragi elevi, dragi dascăli, stimați slujitori ai cuvântului scris, haideți să ne propunem să jucăm cu toții un rol în anii ce vor urma, un rol care să spună o poveste, o poveste cu și despre oameni!” acesta fiind îndemnul Adelei Cenda Cotruț în preambulul care a precedat festivitatea de premiere.

>>>>>>>>>> articol întreg 

Zilele trecute s-a desfășurat la Reșița Festivalul interetnic de muzică corală 2018, organizat de către Forumul Democratic al Germanilor din judeţul Caraş-Severin, sub mottoul „Cea de-a 16-a Întâlnire a formaţiilor muzicale şi a corurilor germane în Banatul Montan”. Astfel s-au reunit la Reșița, mesagerii cântecului și muzicii populare și culte germane din mai multe localități din țară și de peste hotare, oaspeții prezenți fiind răsplătiți cu aplauze la fiecare apariție în program.

Festivalul interetnic de muzică corală 2018 a fost cofinanțat printr-un proiect depus de Forumul Democratic al Germanilor din județul Caraș-Severin la Departamentul pentru Relații Interetnice din cadrul Secretariatului General al Guvernului României, aflându-se la cea de a XVI-a ediție.

„Educația este ceea ce supraviețuiește

după ce tot ce a fost învățat a fost uitat.” 

Burrhus Frederic Skinner

 

 

„Ioan Cărmăzan este o personalitate în permanentă mișcare.” ne avertizează scriitorul Vasile Bogdan în cel mai recent volum dedicat personalității lui Ioan Cărmăzan cu prilejul aniversării celor 70 de ani de viață ai regizorului, volum intitulat „Descifrând Codul Cărmăzan”(Timișoara: Eubeea, 2018).

Dar noi, bocșenii, deja cunoaștem faptul că regizorul și scriitorul Ioan Cărmăzan nu poate sta multă vreme departe de Bocșa; că, de oriunde l-ar purta pașii în această permanentă mișcare, se întoarce la Bocșa.

Așa s-a întâmplat și în 4 octombrie 2018 când, după o aniversare a Doamnei Doina Moț la Timișoara și o prezentare de carte la Casa Sârbească timișoreană, în drum spre Caransebeș, pentru încă o prezentare, Slavița și Ioan Cărmăzan au poposit în Bocșa copilăriei pentru o întâlnire cu prietenii.

Și, dacă tot era în prag de importantă sărbătoare a educației, la invitația directorului Liceului Teoretic „Tata Oancea” Bocșa, prof. Florentin Lupulescu și a Doamnei prof. Stela Boulescu, profesorul și scriitorul Ioan Cărmăzan, doctor în regie de film, și-a drămuit timpul petrecut la Bocșa astfel încât să se poată întâlni și cu elevii Liceului Teoretic.

A fost o întâlnire… interesantă. Mai întâi, a fost o surpriză pentru elevi. Apoi, a fost o discuție liberă. Un dialog între acești tineri frumoși, inteligenți și măcinați de curiozitate și marele regizor. Acești tineri aflați la început de drum, când încă nu sunt foarte hotărâți încotro o vor apuca și spre ce carieră s-ar îndrepta și acest Om realizat, absolvent al unei facultăți de matematică și a unor studii superioare de regie și film, cunoscut ca una dintre personalităţile culturale care a adus constribuţii importante la cultura şi arta românească, deținător a numeroase și importante funcții și titluri, un Om pentru care, scria Vasile Bogdan „viața se construiește din bucățele de diferite mărimi și profunzimi, deloc la întâmplare, deși totul pare să se fi petrecut aleatoriu, cu un anume destin care-i urmărește pașii, așază alături faptele, învățămintele; e greu de urmărit, de țintuit în eventuale tipare. Este atât de el însuși încât își este suficient așa cum este. Adică pretutindeni, alături de toți, (ne)îngăduitor cu sine însuși.”

O întâlnire între generații, Ioan Cărmăzan fiind unul dintre absolvenții acestui liceu, o întâlnire între elevi și un altfel de profesor, la o altfel de lecție despre educație și importanța ei, despre importanța cărții și lecturii, despre cât este de frumos și necesar să-ți lași imaginația să zburde, despre  benficiile creativității și importanța dezvoltării acesteia.

Fiind o întâlnire intermediată de Biblioteca Orășenească „Tata Oancea” Bocșa, evident că s-a finalizat prin prezentări de cărți ale lui Ioan Cărmăzan, cărți pe care acesta le-a dăruit celor mai curioși și vorbăreți dintre interlocutori.

Sesiunea de autografe și cea de fotografii au încheiat o frumoasă și interesantă întâlnire, precum și promisiunea regizorului Ioan Cărmăzan de a reveni la Liceul Teoretic bocșean cu noi cărți și noi proiecte de colaborare, mai ales în beneficiul acestor elevi care l-au cucerit.

În data de 28 septembrie 2018 la Primăria Orașului Băile Herculane a avut loc un eveniment extraordinar dedicat „povestitorului Banatului” (după cum îl numește scriitorul Ion Marin Almăjan) și anume un simpozion omagial „Ion Florian Panduru”.

Organizatorii evenimentului au fost: Primăria Băile Herculane (gazda întâlnirii) în parteneriat cu Primăria Mehadia și Societatea Literar-Artistică „Sorin Titel” din Banat.

Invitații au fost întâmpinați cu bucurie și emoție de oamenii locului, gazde generoase: ing. deputat Ion Tabugan (fiind și unul dintre inițiatori și organizatori), ing. Dorin Bălteanu, scriitorul Nicolae Danciu Petniceanu și primarul Mehadiei, Iancu Panduru, cei care i-au avut alături pe copiii omagiatului, Doina și Florian Panduru. Cu toții și-au dat mâna pentru a –l readuce în mintea și sufletul celor care l-au cunoscut și al celor care i-au citit cărțile pe prozatorul și dramaturgul Ion Florian Panduru în acest an în care se împlinesc 80 de ani de la naștere și 25 de ani de la moarte.

Despre scriitorul, dar, mai ales, despre Omul Ion Florian Panduru au vorbit oameni de seamă care l-au cunoscut, care l-au iubit și apreciat. În primul rând prozatorul Ion Marin Almăjan, vechi și bun prieten și colaborator; apoi deputatul Ion Tabugan a depănat amintiri despre omul locului, Ion Florian Panduru. De asemenea, de suflet au fost intervențiile dnei. prof. dr. Anișoara Zimbran, prozatorului Nicolae Danciu Petniceanu sau primarului Iancu Panduru, cel care a și promis inițierea și organizarea unui Simpozion anual „Ion Florian Panduru” în satul Plugova.

Despre cărțile prozatorului omagiat au vorbit mulți dintre cei invitați, între care: Ion Ionescu (Timișoara), Nicolae Sârbu (Reșița), Silvia Hârceagă (Timișoara), Dorin Bălteanu (Băile Herculane), Gabriela Șerban (Bocșa), Mihail Corneanu, Gheorghe Mirulescu, Dănilă Surulescu, Mihai Beltechi și Ioan Sincu, președintele Cenaclului „Domogled” Băile Herculane.

Simpozionul s-a încheiat, firesc, cu deplasarea participanților la cimitirul în care își doarme somnul de veci prozatorul.

>>>>>>>>> citește articol întreg

Recent, în prezența unui număr mare de invitați, am fost prezenți și noi la inaugurarea unui modern azil de bătrâni (foto), denumit metaforic REȘEDINȚA PENTRU SENIORI, aflat în municipiul Hunedoara, str. Rotarilor nr. 141 E care își va desfășura activitatea sub bagheta doamnei Daniela PETROVICI în calitatea sa de general manager, și care ne-a declarat în exclusivitate: „Reședința azilului este amplasată într-o zonă liniștită și are dotări la un înalt standard. Se funcționează în regim rezidențial pentru persoane în vârstă. Azilul are o capacitate de 60 locuri și asigură inedite condiții de îngrijire și supraveghere, ca de altfel un mediu variat și atent selectat”.

Am văzut aici camere de tip hotelier, cu două, trei și patru paturi, cazarea fiind pe o perioadă minimă de 14 zile, în limita locurilor disponibile.

Nu lipsește cabinetul medical, biblioteca, cât și petrecerea timpului prin activități de divertisment și recreere într-o frumoasă și spațioasă grădină dotată cu băncuțe.

Se vor organiza mese festive, petreceri, aniversări sau evenimente deosebite.

 Ioan Vlad

Georgeta-Ileana Cizmaș

DECADA CULTURII 2018 – PROGRAM – ROMÂNĂ.PDF

În cadrul proiectului cultural „Să ne recunoaștem valorile”, Biblioteca Județeană „Paul Iorgovici” Caraș-Severin împreună cu  Forumul Democratic al Germanilor Caraș-Severin și Asociația Germană de Cultură și Educație a Adulților Reșița au organizat marți, 18 septembrie 2018, un moment aniversar dedicat profesorului universitar doctor Cornel Ungureanu, președintele Filialei Timișoara a Uniunii Scriitorilor din România, erudit incontestabil și reper indispensabil al Banatului  literar și cultural.

Totodată, a fost lansat și cel mai recent volum semnat Cornel Ungureanu, Mitteleuropa periferiilor, ediția a II-a, revăzută și adăugită, volum apărut la editura Brumar din Timișoara, 2018. Încă de la prima pagină autorul subliniază, în această a doua ediție a cărții, „modul în care literatura română, prin scriitorii ei, mai mult sau mai puțin importanți, din sec. XX sau de azi, pot defini Mitteleuropa periferiilor: o geografie literară legată de pierderea unui Centru – a unui reper. Și de regăsirea altui Centru.” De asemenea, precizează: „cartea de față trebuie citită împreună cu Literatura Banatului, volum important pentru înțelegerea  „Mitteleuropei periferiilor”; datorăm această carte prietenilor de la revista „Orizont” și celor care au dat sens grupului „A treia Europă”.” Volumul se încheie cu un Epilog și cu dedicația autorului „Fie acest volum în memoria Gabrielei Colțescu, admirabil coleg din echipa noastră de odinioară.”(Prima ediție a cărții a apărut în 2002 la editura Polirom, iar pe ultima pagină erau anunțate volumele „în pregătire” din seria „A treia Europă”. Între ele se afla și Gabriela Colțescu, Cornel Ungureanu (coord.) – Rasă în clasă în Europa Centrală și extremele politice.)

Dintr-un început, scriitorul Erwin Josef Țigla, moderatorul evenimentului, a ținut să precizeze că întâlnirea propusă se vrea una de suflet, considerând invitatul unul dintre prietenii scriitorilor reșițeni. După o scurtă incursiune în viața și opera lui Cornel Ungureanu, Erwin Josef Țigla i-a înmânat acestuia o diplomă de Membru de onoare al Asociației Germane de Cultură și Educație a Adulților Reșița.

De asemenea, managerul Bibliotecii Județene „Paul Iorgovici”, dra. Clara Maria Constantin a înmânat sărbătoritului Titlul „In Honorem Paul Iorgovici”, cea mai înaltă distincție a acestei instituții, plachetă omagială dăruită cu prilejul împlinirii celor 75 de ani de viață (Cornel Ungureanu s-a născut în data de 3 august 1943 la Lugoj, județul Timiș).

Despre omul și scriitorul Cornel Ungureanu, despre mentorul a generații de scriitori Cornel Ungureanu s-au rostit frumoase cuvinte și aprecieri venite din partea unor prieteni și colaboratori: poetul Octavian Doclin, pr.prot. Vasile Petrica, artistul Nicolae Dumitru Vlădulescu, publicistul Titus Crișciu, scriitorul și editorul Gheorghe Jurma, bibliotecarii Erwin Țigla și Gabriela Șerban, scriitorul Adrian Bodnaru și filologul Ada D. Cruceanu, pe care, intenționat, am lăsat-o la urmă  dorind să și citez cuvântul domniei sale: „Cornel Ungureanu nu are vârstă, Cornel Ungureanu are operă!”.

Vădit emoționat, maestrul Cornel Ungureanu a fost cel care a încheiat întâlnirea, a mulțumit celor prezenți și și-a prezentat cartea, dovedind încă o dată că, așa cum preciza și Octavian Doclin, prin scrierile sale „redă contemporaneității și viitorimii valori literare perene ale ținutului Banat.”

Evident, evenimentul s-a încheiat cu o sesiune de autografe și o alta de fotografii, dar și cu tradiționalul „La mulți ani!”

 

OVIDIU POPESCU. Un cadru didactic cu izbânzi, frământări trăite și visuri proiectate, profesor identificat cu faptele vieții sale care au alcătuit o istorie pilduitoare înlăuntrul căreia a existat freamătul omenescului.

 Profesor de istorie și inspector școlar, mereu alături de activitatea CARP „Speranța” Hunedoara, și-a dovedit capacitatea de analiză, bogăția de idei, fiind un militant și sincer susținător al vieții și sănătății persoanelor de vârsta a treia din municipiul Hunedoara.

Călit și afirmat la școala muncii de la catedră, studiind cu pasiune istoria, și-a format o faimă intelectuală proprie, constituindu-și principii directoare despre viață și rolul cadrului didactic de doctor în educarea tinerei generații, dar și a respectului față de oamenii vârstei a treia, fapt pentru care a fost și este încă stimat.

Născut la data de 29 noiembrie 1933 în comuna Delinești (jud. Caraș-Severin), a frecventat școala primară în localitatea de baștină, iar liceul la Reșița. În anul 1952 a absolvit Universitatea „C. I. Parhon” din București – Facultatea de Istorie și este repartizat ca profesor la Școala Medie Mixtă din Hunedoara. A îndeplinit și funcția de inspector școlar în cadrul I.S.J. Hunedoara, revenind apoi ca profesor, gradul didactic I, la Liceul teoretic Hunedoara.

S-a pensionat în anul 1997 pentru limită de vârstă, iar în iunie 2008 pleacă, parcă mult prea repede, pe tărâmul veșniciei, al vieții fără de moarte.

Așadar, Ovidiu Popescu a fost profesorul, inspectorul și consilierul județean căruia i se cuvine prinosul nostru de dragoste, admirație și recunoștință și asigurarea de-ai urma îndemnul și faptele pentru binele învățământului hunedorean, dar și pentru cauza unei noi vieți școlare în orașul de pe Cerna.

De consemnat sunt și cele câteva impresii și gânduri sincere față de personalitatea profesorului Ovidiu Popescu și oferite în exclusivitate.

Dr. ing. Doru GAITA – fost senator și director general al C. S. Hunedoara: „Prof. Ovidiu Popescu s-a remarcat în activitatea profesională prin entuziasm și pasiune, faptele lui de muncă, asiduitatea în pregătirea profesională constituind de fapt argumentul dăruirii în meseria aleasă, a propriului destin. Pentru el munca de dascăl a fost legea după care și-a condus activitatea pe itinerariul întregii vieți. El a știut să-și facă viața bogată în realizări și frumoasă în aspirații”.

 Prof. ing. Delia Liliana GAITA – fost director al Liceului Industrial Nr. 3 Hunedoara: „Efort, pricepere și dăruire sunt secrete cunoscute ale activității profesorului și inspectorului Ovidiu Popescu. Asigurarea eficienței întregii activități în învățământ – după Ovidiu Popescu, era o probă a competenței și conștiinței profesionale, a modului în care responsabilitățile se onorează. El și-a împlinit existența prin fapte, valorificându-și întregul potențial uman”.

Gheorghe ALIMPESCU, profesor de istorie: „Ovidiu Popescu a fost un povestitor de istorie și un trăitor în istorie. S-a impus ca un om echilibrat care se bucura de audiență. Era apropiat de elevi și de colegi. Ca inspector școlar s-a impus prin pregătirea sa profesională, științifică și metodică, remarcându-se prin corectitudine. A cercetat trecutul și prezentul istoric local și a studiat cu atenție obiceiurile și tradițiile, reușind să organizeze în premieră un festival de obiceiuri și tradiții de iarnă. A cules și publicat legende locale, fiind și semnatar al mai multor cărți și al unor referate metodice și științifice”.        

Cu o durere sufletească și emoții firești, Șerban POPESCU, în calitate de fiu, ne-a declarat: „Ce poate spune un copil despre tatăl său. Doar de bine. Dar tatăl meu a fost cu adevărat special. Așa cum pentru elevii lui a fost profesor și tata, pentru mine, a fost tată și profesor. Poveștile copilăriei mele au fost tot cu Feți-Frumoși, dar Feți frumoși adevărați: Cavalerul Alb al Transilvaniei (Iancu de Hunedoara), soldatul grec căruia i-a mâncat vulpea ficatul pentru că l-a ascuns sub haină în fața comandantului, regii daci și cetățile lor, împărații romani care au cucerit lumea. Cu ei am crescut în fața ochilor. Am fost norocos să am un asemenea tată!”

De consemnat sunt și rândurile scrise de prof. dr. Mircea MOȚ, în calitatea sa de scriitor și bun prieten al lui Ovidiu Popescu: „Atunci când mi s-a cerut să scriu „câteva cuvinte” despre Ovidiu Popescu m-am speriat. Care să fie oare cuvintele, cele câteva, care să-l poată readuce și găzdui temporar și în care el ar putea intra, înalt cum este, fără să-și aplece capul? Nu doresc să cad în ispita convenționalelor caracterizări, cu atât mai mult cu cât, foarte aproape de el fiind, nu l-am perceput de la distanța rece, care oricum nu-mi este familiară.

Eu voi scrie despre felul în care Ovidiu curăța în momente de meritat răgaz un măr, convins că gestul poate fi considerat emblematic prin semnificațiile lui simbolice.

Mă chema în biroul lui. „Șezi”! Începeam atunci să tăcem, și mi se părea că în felul acesta comunicam mai bine decât prin vorbe. Ca prin minune, după ce Ovidiu dădea la o parte cu un gest hotărât hârtiile din fața sa, pe birou apărea, cine știe de unde, o farfurioară albă. Apoi un cuțit, nicidecum unul dintre acelea care ți-ar fi atras atenția prin măiestria lucrăturii ori prin agerimea lamei. Apoi un măr, pe care-l așeza cu mișcări domoale pe farfuria de porțelan. Apoi altul, pe care-l împingea spre mine.

Și Ovidiu începea să curețe mărul cu acel cuțit care, în mâinile mele, se dovedea întotdeauna greoi și stângaci. Rotea mărul cu mâna stângă, așa cum se rotește planeta, în vreme ce cuțitul rămânea nemișcat în cealaltă mână, luminând cu sclipirea lamei coaja ce avea să fie înlăturată. Se năștea o spirală lungă, aproape atingând podeaua, fără să se rupă, și miezul tainic, cărnos și alb se ivea în fața lui Ovidiu, ca un adevăr ce nu se putuse oferi altfel privirii și înțelegerii. Un gest ce se înscria în atitudinea permanentă a omului. Fiindcă Ovidiu înlătura suprafața colorat ademenitoare, pentru a descoperi miezul realității, mereu căutat!”

 

Au consemnat: Ioan Vlad,

Georgeta-Ileana Cizmaș

Camp Roșcani, respectiv vila „CORNELIA”, a găzduit timp de 6 zile însorite, tabăra de pregătire a unui grup de tineri baschetbaliști de la S.C. „Viitorul” Deva, avându-l la „timona” tuturor activităților pe apreciatul și neobositul antrenor Alexandru PIHODI zis PIO.

A fost o tabără cu un program reușit, asigurat de entuziasmul activ-sportiv al tuturor celor prezenți, dar și de promisiuni pentru o bună evoluție în jocurile ce vor urma.

Nu a lipsit pregătirea fizică, tehnică și tactică. S-a urmărit eficiența jocului prin orientarea spre ofensivă cu forță de atac și abilități tehnice, punându-se accent în același timp și pe formarea unei apărări decise și bine grupată.

Nu au lipsit vizita la muzeul de istorie privat din localitate, jocurile distractive sau întâlnirea cu obiceiurile satului.

Am consemnat și spusele jucătorului Bădău Vlad Dan: „În tabără s-a remarcat faptul că baschetul place, încântă, convinge și vizează dorul de performanță”.

 

Ioan Vlad

Georgeta-Ileana Cizmaș

Decana bisericilor romano-catolice din Banatul Montan, cea din Oraviţa, îşi sărbătoreşte în această zi, hramul. Vineri, 14 septembrie 2018, Biserica romano-catolică „Înălţarea Sfintei Cruci” din Oraviţa Montană îşi sărbătoreşte 286 de ani de la sfinţire, un număr de ani demn de remarcat. Astăzi, parohia şi biserica sunt păstorite de părintele Daniel Dumitru.

Manifestările se vor desfăşura la biserică începând cu ora 17.00, când se va celebra Sfînta Liturghie festivă. Celebrantul principal va fi pr. Martin Jäger. Partea muzicală a Sfintei Liturghii va fi semnată de corul parohial.

După Sfânta Liturghie, în piațeta din fața bisericii se va desfășura un scurt program cultural prezentat de formațiile de dansuri populare germane „Magnificat” din Oravița și „Enzian” din Reșița.

 

Erwin Josef Ţigla

Pentru a ajunge la hotelul aparținător S.C. „VACANȚA” SRL GEOAGIU-BĂI, (unde prin bilete de la Casele județene de pensii și nu numai, se pot petrece reușite momente de… vacanță pentru sănătate și tratament) trebuie să te oprești și la ghișeele unde se înmână biletele de trimitere în stațiuni balneoclimatorice.

Întâmplător, am poposit în fața unui asemenea ghișeu, mai exact la cel al C.J.P. Hunedoara-Deva, unde am admirat responsabilitatea, profesionalismul și respectul doamnelor CARMEN MICLEA și MARIANA PODELEAN față de fiecare solicitant în parte.

Poposind la hotelul „VACANȚA”coordonat cu competență de EMIL GROZA și VASILE UNGUREANU, adevărați specialiști în activitatea hotelieră, ne-am întâlnit cu un peisaj pitoresc, cu ospitalitatea gazdelor, dar și cu servicii și tratamente de calitate.

Primul interlocutor ne-a fost tânăra SIMONA DEHELEAN și care în calitatea sa de director al hotelului, ne-a relatat în exclusivitate: „Ne aflăm la o altitudine de 350 m, unde depresiunea este de mică altitudine, pe fondul unui climat temperat continental, unitatea noastră oferă peste 230 locuri de cazare, unele în căsuțe de vacanță. Avem și o unitate de alimentație publică și o modernă bază de tratament. Oaspeții noștri pot face drumeții în zonă, la Cheile Cibului sau Madei ori lacul Nătău”.

De la medicul balneolog JOVANOVIC MARICA am aflat că la acest hotel se tratează cu eficiență, în baza de tratament proprie, afecțiuni reumatismale degenerative inflamatorii, ginecologice și ale sistemului periferic etc.

 Cu apă din izvoarele existente se poate face o cură internă pentru gastrite, ulcer, colite, afecțiuni renale sau de nutriție.

 Am aflat și faptul că întregul colectiv medico-sanitar se străduiește ca printr-o calitate a muncii să fie mereu în slujba celor veniți la tratament, cu remarcă pentru IOANA ROB, LIVIA POP, BRÎNEȚ CARMEN și prof. kinoterapeut ALEXANDRU JUNIE.

De consemnat este varietatea și calitatea meniurilor zilnice oferite și care atestă profesionalismul celor care le prepară și-l au la „timonă” pe bucătarul IOAN GORO.

 Nu putem finaliza acest fotoreportaj fără a creiona spusele celor doi administratori ai hotelului, EMIL GROZA și VASILE UNGUREANU: „Dorim să fim mereu, prin ospitalitate, la înălțimea cerințelor oricăror oaspeți veniți pentru odihnă și tratament, a tuturor iubitorilor de pitorești peisaje sau doritori a se întâlni cu izvoarele de ape minerale carbogazoase și termale cât și cu punctele de atracție istorică a zonei. Și încă ceva: în perioada de extrasezon avem oferte speciale”.

 

Ioan Vlad

Georgeta-Ileana Cizmaș

13 septembrie 2018, ora 18.30, Centrul German „Alexander Tietz“ Reșița:

Proiectul „300 de ani de la colonizarea Banatului Montan și cu germani, 1718 – 2018”. Prelegere și prezentare de carte în limba română cu Walter Woth (născut la Reșița, astăzi Nonnweiler / Germania): „Das historische Banater Bergland als Voraussetzung zur Entstehung der neuzeitlichen
Montanwirtschaft” („Banatul Montan istoric ca premiză a unei industrii montanistice moderne”), apărută în regim propriu în anul 2018.